Fii bărbatul care vrei să fii! (XVI)

 Fii cel mai bun în meseria ta!

Când mi-am propus să fiu bărbatul care vreau să fiu, mă gândesc nu la ceea ce fac în timpul liber, ci la tot ceea ce fac 24/24 un an, zece ani, de acum încolo.

Când eram student în anul al III-lea am făcut cunoștință cu disciplina de programare a calculatoarelor electronice. Mi-a plăcut foarte mult și am decis să învăț să programez și mi-am propus să fiu foarte bun în domeniu, adică să depun toate eforturile necesare pentru a deveni foarte bun. Am muncit din greu și notele de la examene mi-au arătat că aparțin categoriei de studenți foarte buni în domeniul programării calculatoarelor.

Viața m-a pus în numeroase situații de a scrie programe și am pretenția că programele pe care le-am scris au rezolvat problemele ce trebuiau rezolvate. Când a fost vorba să dezvolt ceva aplicații online, mi-am cumpărat un domeniu ionivan.ro și am scris texte sursă pentru a rezolva ceea ce aveam de rezolvat, așa cum mi-am dorit, cum m-am priceput. Mai am și domeniul degetare.ro care tot așa prezintă colecția mea de degetare artizanale, domeniu de care mă ocup pe măsură ce cumpăr degetare de prin locurile pe care le vizitez vara când călătoresc cu mașina mea.

Nu spun că sunt antrenor de fitness, dar am abonament la o sală de fitness și merg destul de des acolo și caut să derulez antrenamente individuale, respectând cerințele, ca și cum mi-am propus să fiu cel mai bun în domeniu.

Voi spune o poveste pe care o știu de la tatăl meu.

Era un tânăr care dorea să înveșe să facă lulele. A mers la un meșter care i-a zis că pentru a învăța să facă lulele îi trebuie 365 de zile de ucenicie. Tânărul a stat acolo la meșter 364 de zile și a zis că pleacă. Meșterul i-a reamintit că sunt necesare 365 de zile. Tânărul a zis că în cele 364 de zile a deprins producerea de lulele și a plecat. A făcut tânărul tot ceea ce trebuia în atelierul său, dar când a scos lulelele din cuptor erau toate crăpate. A mers la meșter și i-a spus meșterului pățania. Atunci meșterul i-a reamintit că din pregătirea lui lipsește o zi. Tânărul a rămas acea zi, în care meșterul i-a arătat secretul ca lulelele să nu crape și anume, să dea cu salivă la zona aceea unde se bagă tutunul. Tânărul a plecat. A făcut un nou lot de lulele. A dat cu salivă acolo unde se pune tutunul și a băgat lulelele la cuptor. Când le-a scos, nicio lulea nu era crăpată.

Pentru a fi cel mai bun în meserie, trebuie să știi toate procedurile, toate secretele și să ai sculele necesare, pentru a face toate operațiile exact așa cum trebuie, căci numai așa există garanția că produsul finit va avea calitatea corespunzătoare sau serviciul prestat va aduce satisfacție clientului tău.

Vei fi cel mai bun meseriaș în meseria ta dacă și numai dacă:

- alegi locul cel mai potrivit unde să înveți meseria,

- meșterul tău este un tip foarte valoros,

- dorești cu adevărat să fii cel mai bun,

- nu arzi etape și pătrunzi în tainele meseriei cu pasiune,

- muncești pentru a mânui bine sculele,

- nu abordezi superficial nimic din meserie,

- stai pe lângă meșter și-i furi meseria,

- nu te lauzi și nici nu critici pe alții.

Doar dacă ai o experiență de câțiva ani buni pe meserie ai dreptul să spui că știi meserie bine, căci ai avut ocazia să treci prin tot felul de situații în care te-ai descurcat foarte bine, fără să ai pe meșter în preajma ta și ai lucrat independent și mai ales din 20 de clienți 15 te-au sunat să te cheme să mai le rezolvi probleme sau să le faci serviciile sau produsele pe care le-ai făcut acum ceva timp în urmă. dacă nu se întâmplă așa ceva, înseamnă că ceva este în neregulă și mai trebuie să lucrei cu tine, căci nu ești încă cel mai bun.

(03 decembrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mituș zidarul

Când am trecut în clasa a XI-a mi-a venit ideea mie și prietenului meu Nicu să mergem pe șantier să facem pe zidarii, să câștigăm un bănuț. Așa am nimerit lângă spitalul mare din Pitești, de pe strada 1 Mai, unde se făcea instalația de termoficare. Am ajuns în echipa lui  Mituș zidarul, acolo unde mai lucrau nea Gică și nea Niculae.  Mituș zidarul era un bărbat tânăr de douăzeci și șase de ani, care fusese pus șef de către cei ce răspundeau de șantier. Noi, adică eu și Nicu, răspundeam la comenzile lui  Mituș zidarul. Numai că nea Gică și nea Niculae, mai bătrâni fiind, nu prea se simțeau în largul lor să fie comandați de un tinerel așa cum era  Mituș zidarul.
Într-o zi, tensiunea dintre nea Gică, nea Niculae și  Mituș zidarul a răbufnit. Atunci  Mituș zidarul le-a zis celor doi zidari bătrâni să facă un concurs. Ideea era ca fiecare să construiască un zid de un metru înălțime cu cărămida pusă pe cant, fără vreun instrument de control. Cine face zidul cel mai lung și cel mai drept, acela este șeful.  Mituș zidarul s-a pus pe treabă și a făcut un zid perfect, lung de vreo cinci metri. Zidul lui nea Gică parcă era pișatul boului și nea Gică a pierdut. Nea Niculae nici nu s-a mai apuicat. Pe mine m-a impresionat  Mituș zidarul și de la el am învățat că omul nu e ca vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun. Omului trebuie să-i dai să facă lucruri importante cât este în putere. Dacă omul a obosit, degeaba îi dai să facă lucruri grele, că nu le mai face, pentru că nu mai are suflu.

(11 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Nelu a lu ' IOANA

Nelu a lu ' IOANA era un bărbat înalt și bine făcut. Avea o baracă unde făcea potcoave și unde el muncea de dimineață și până seara. Mai lucrau cu el încă doi bărbați tineri, unul Lică și altul poreclit Negrilă. Ei dădeau la baros din greu, că meșter era Nelu a lu ' IOANA.
Erau acolo mai multe barăci de potcovărie, dar baraca a lui Nelu era cea mai mare, era cea mai veche și Nelu avea cei mai mulți clienți.
Nelu venea devreme la potcovărie. Deschidea ușa, ridica oblonul și începea munca. Toată lumea vedea că Nelu venea la muncă bărbierit, cu cămașă curată și  aranjat, căci așa îi plăcea femeii lui să-l țină. Uneori Nelu venea la tata fie să-i repare pantofii lui și muierii lui, fie să-i facă pantofi noi. tata îi lua măsuri, stabilea detalii și Nelu venea la termenul stabilit să ridice pantofii. Plătea așa cum se înțeleseseră. Dacă ani în șir, tata i-a făcut pantofi, înseamnă că Nelu era mulțumit, deși cizmari erau mulți în Pitești și existau magazine de unde ar fi avut posibilitatea să cumpere pantofii de-a gata.
Nelu m-a impresionat prin respectul pe acre-l purtat tatei căci îi zicea meștere și-i reamintea de fiecare dată că vrea să i se facă pantofi exact așa cum au fost cei de dinainte. De la el am învățat că pentru marfa bună nu trebuie să i se facă reclamă și că dacă ceva a funcționat bine, nu trebuie să încerci altceva. De aceea eu sunt foarte conservator și când merg la restaurant comand piept de pui la grătar cu cartofi prăjiți sau păstrăv la grătar cu legume tot la grătar, căci nu vreau să risc încercând alte combinații riscante.

(01 aprilie 2023)

Expoziții tâmpite, cu meșteșugari aroganți

Nici nu știu de ce se mai organizează expoziții cu meșteșugari, dacă aceștia nu sunt instruiți. Am fost la nenumărate astfel de expoziții și am văzut meșteșugari de o aroganță de nedescris care:

- vorbesc numai și numai de sus;

- își explică superioritatea nativă;

- vând numai la export;

- sunt prea căutați de străini;

- vehiculează numai prețuri în euro;

- spun că românii sunt cei ce trebuie să aștepte foarte mult la coadă;

- folosesc un vocabular cel puțin enervant și jignitor.

Căutam un sticlar care să-mi facă un banal degetar artizanal. Îmi explicau cât de greu e să facă acel răhățiș. De fiecare dată am scos dintr-o hârtie un degetar de lut cumpărat de la Nessebar și le-am dat peste nas. La unii când le-am vânturat nișye oferte super-generoase, am văzut cum le luceau ochii-n cap. M-am retras punându-le că nici nu îndrăznesc să mai continui pentru că ei sunt super-ocupați.

O muiere îmi cerea pentru un costum de oșan complet pentru un copilaș de 4 anișori vreo 2.000 de euro. Când am spus că nici un costum Hugo Boss nu trece de 5.000 de euro la magazinul  Harrods și am plecat, vroia să mai discutăm, iar următorul preț al ei a fost 1.000 de euro. Dacă insistam cred că=mi dădea costumul de-a moaca. 

Foarte mulți dintre ei sunt fomiști și încrezuți, lucru nepermis pentru cineva care vrea să vândă. Și pe la Horezu am întâlnit niște indivizi care tot așa, făceau pe zmecherii, dar când am scos portofelul cu euro și m-am făcut că vreau să plătesc ceva, s-au holbat teribil. După aceea am plecat și le-am zis vreo câteva. Una dintre concluzii a fost că-i aștept în Obor la prețuri de 10 ori mai mici.

(29 aprilie 2017)

Calificarea

Acum, mai mult ca oricând se pune problema calificării oricărei persoane. Sunt îngrijorat să văd tineri necalificați.
Un tânăr care este îmbrăcat într-un costum de pisoi sau iepure sau urs care face o reclamă la un produs este un tip calificat? Nu cred.
O tânără care împarte pliante într-un Mall este o persoană calificată? Nu cred.
Un  tânăr care aranjează marfa pe niște mese într-un magazin în care clienții au acces direct la produse, este o persoană calificată? Nu cred.
Un tânăr care șterge niște mese într-un local este o persoană calificată? Nu cred.
Să ne înțelegem: toate meseriile sunt onorante, tot ce facem fiecare dintre noi este important, numai că fiecare trebuie să aibă un salariu acre să-i permită o rată la casă, să participe la întreținerea unui copil, să nu mai ceară bani părinților, fiind o persoană independentă. Eu apreciez toate activitățile care presupun muncă onestă și de calitate, indiferent de ceea ce necesită din punct de vedere al eforturilor. Am admirat pe zidarul de înaltă clasă care face ziduri perfect verticale! Am admirat pe șoferul care știe să scoată un TIR imens dintr-un șanț! Am admirat pe zugravul care pune glet și nu se prăbușește tavanul! Am admirat pe femeia care șterge mesele dintr-un local și folosește un spray dezinfectant! Am admirat curățenia de la sala unde mă antrenez, căci femeia de acolo  șterge echipamentele și oblinzile li dă cu aspiratorul!
Este însă necesar ca oamenii să aibă și calificări prin:
- parcurgerea unui curs unde învață ceva;
- obținerea unei diplome sau a unui certificat;
- trecerea unei probe practice;
- profesarea de la bază a noii meserii;
- verificarea existenței caloficării în Clasificarea Ocupatiilor din Romania -  COR;
Urmărind pe aplicația celor de la Ministerul Muncii se va căuta ca meseria aleasă să aibă o descriere acolo și să se vadă clar care sunt șansele de a găsi un loc de muncă.
La ora actuală tinerii cred ca li se potrivește orice. De aceea tratează cu ușurință mai toate problemele. Este trist că aceștia niciodată nu se gândesc la cum vor arăta la 25 de ani, la 30 de ani, la 35 de ani și chiar la 40 de ani deși ei sunt undeva în jur de 20 de ani ca vârstă.
Lucrurile nu au claritatea cristalului, dar ceva-ceva tot trebuie pus acolo. La 25 de ani un tânăr se va vedea fie cu o meserie, trecut de stadiul de debutant, fie deutant după terminarea unei facultăți. Nu trebuie ca toată lumea să fie tobă de carte. Un om va fi de excepție și daca are opt clase. Cu opt clase un om se califică într-o meserie și ajunge în 15 ani maestru sau meșter acolo, având respectul total pentru ce este el prin ceea ce iese din mâinile lui. Eu am văzut titrați care nu depășeau stadiul de idioți, cum am văzut și meseriași bătrâni și nepricepuți. Dar am văzut tineri meseriași mari artiști în meseriile lor, cum am văzut ingineri cu mâini de aur și creiere cu diamante pe circumvoluțiuni.
O schimbare de abordare este necesară pentru că timpul trece ireversibil și trebuie ca fiecare să înregistreze acea evoluție care să-i permită să facă ceea ce-i place. respect pentru toți care fac cu plăcere munca lor!

( 6 martie 2016)