De ce nu citesc românii?

Românii nu citesc pentru că:
- nu au ce citi,
- nu știu să citească, n-ar înțelege ce citesc,
- nu le folosește la nimic cititul,
- nu pun lecturi în farfurie copiilor,
- o carte e   mai scumpă ca 3 l de vin,
- nu au timp să citească,
- nu au gândul la carte,
- librăriile au fost transformate în crâșme,
- bibliotecile le sunt peste mână,
- scriitorii nu sunt cu poporul,
- editorii sunt lacomi,
- Internetul a demolat dictatura cărții tipărite.
Omul modern are la dispoziție alte mijloace de a se informa și de a se forma. Cine crede că statul în fotoliu cu o carte în brațe ca acum 100 de ani este soluția educării individului, face o dublă greșeală, căci editurile nu mai sunt ceea ce au fost și nici librăriile ticsite de cărți în rafturi nu mai există. Cititorul virtual are cu totul alte priorități. El nu mai iese în oraș să intre în librărie pentru a răsfoi cărți dintre care să aleagă cartea pe care o cumpără, o citește și apoi o pune în biblioteca personală.
Acum, oricine are Internet și se informează, fără a mai fi nevoie să meargă la bibliotecă să ia tomuri întregi să le răsfoiască pentru a găsi ceea ce-l interesează. Nici în cazul literaturii, lucrurile nu mai sunt ca acum 150 de ani. Cineva scrie o carte. Imediat se cumpără drepturile de autor și se face film care rulează fie în cinematografe, fie este difuzat pe Internet contra cost. Și cărție apar în format electronic și editorii sunt cei care stimulează astfel de abordări pentru a nu mai da bani tipografiilor. Doar în cazuri speciale, la cerere, se tipăresc cărți care sunt comandate și mai mult, sunt distribuite cu autografe de la autori, pentru a le crește valoarea și pentru a fi atractive.
În cazul nostru, adică în cazul românilor, oamenii sunt prea săraci. Dacă 2.000.000 de români au salariul minim și 3.000.000 au pensia minimă, este clar că 5.000.000 de români nu vor cumpăra în vecii-vecilor o carte de 40 de lei, care înseamnă 15 pâini sau 5 litri de lapte sau un kil de carne mai bună. Despre citit lucrurile sunt și mai clare. Un muncitor care se scoală la 5 dimineața și face naveta pentru a ajunge la 7,30 la muncă și ajunge acasă după ora 18,00 deja prăbușit de muncă, este imposibil să ridicăm pretenția ca acesta să mai și citească. Dacă mai are și lighioane pe acasă, sâmbăta și duminica mai bate și el un cui în ogradă, deci treaba cu cititul cade pur și simplu de la sine.
Orice categorie de indivizi luăm, inclusiv pe cei cu pensii nesimțite, să nu credem că dă peste ei dragostea de lecturi și nici patima de a avea în casă cărți pe care dacă nu le-au citit până acum, le vor citi cândva. Această categorie de indivizi au cu totul alte preocupări. Ei vor să cumpere mobile de prost gust, ei vor să cumpere tablouri scumpe, ei vor să facă excursii sofisticate, vor să mânânce bine, vor mașini scumpe, în niciun caz nu vor să-și mobileze creierele, mobilare care nu s-a produs în anii tinereții, în anii maturității și care cu siguranță nu se va mai produce niciodată în această viață.

Dacă eu mai citesc? Am făcut-o și o mai fac încă. Acum vreau să recitesc niște romane pe care le-am citit în tinerețe. Mai merg în librării la mine-n mahala, dar după titluri și după autori, n-aș da niciun leu pe cărți scrise de autori autohtoni, căci n-am nici bani de aruncat, nici timp de pierdut, din moment ce nu există un ghidaj prin televiziune și internet așa cum există rezumatele operelor care se cântă la ONB în limba italiană, care să mă determine să fac pasul decisiv, adică să cumpăr cartea și apoi s-o citesc.

(20 septembrie 2022)

Cultura din fuga calului

Mă uit la nefericiții din televiziuni care anunță ceva care ar stârni interesul, dar continuarea va fi după ce se epuizează calupul de publicitate. Gândirea primitivă a acestor indivizi vine din timpul când nu existau mai multe canale Tv și nu exista Internet. Acum există mai multe canale Tv și există Internet. Cel care fragmentează informația, chipurile că-mi stârnește mie curiozitatea, va sfârși prin aceea că eu voi schimba canalul și nici că voi mai reveni. Deci m-a pierdut de mușteriu.

Azi, mai mult ca oricând, cine dorește să fie luat în calcul trebuie să se gândească la faptul că nu am timp să stau după toate prostioarele pe care le debitează un nene sau o tanti sau să văd un film prost, când am 200 de canale Tv și o infinitate de opțiuni mișto pe Internet. Vreau ABBA, intru pe Youtube, dau căutare cu cuvântul cheie abba și-mi apar zeci și zeci de clipuri ale acestei formații. Nu a existat ceva care să mă intereseze și să nu găsesc atâtea variante cât să mă declar mai mult decât satisfăcut. Și în plus, acolo, nici nu sunt reclame.

Am apreciat inițiativa de la Mall Vitan de a pune la etajul întâi panouri cu detalii despre scriitori români care au abordat în opera lor tema tinereții. Sunt acolo multe panouri cu suficient de multe informații despre prozatori și poeți care au abordat această temă. Sunt și fotografii cu scriitorii respectivi. organizatorul expoziției este Muzeul Național al Literaturii Române. Sunt acolo prezentați Șerban CIOCULESCU, Mircea CĂRTĂRĂSCU, Panait ISTRATI, Alexandru VLAHUȚĂ, George BACOVIA,  Ion VINEA, Mircea ELIADE, Camil PETRESCU, Anton PANN, Ion MINULESCU, Alecu RUSSO, Gabriela TOMA, Iulia HAȘDEU, Vasile VOICULESCU, Gala GALACTION.

O persoană care trece prin Mall Vitan și se află la etajul întâi, are nevoie de doar 15 minute pentru a-și arunca o privire fugară asupra acelor panouri și a afla care au fost scriitorii români importanți, care au abordat subiectul tinereții. Dacă dispune de ceva mai mult timp, trece la nivelul următor și va aprofunda problematica, intrând în detalii. Materialul este structurat pe trei niveluri. Nivelul de suprafață, al identificării temei și scriitorilor. Nivelul al doilea al operei scriitorilor și nivelul al treilea al lecturării unor poezii sau fragmente din opera respectivilor autori.

Este cultura pe care fiecare om și-o face în fuga calului, căci fie nu dispunem de timp, fie avem altceva de făcut, fie nu suntem interesați să săpăm noi o anumită chestiune sau într-o anumită direcție, ci este mult mai lejer să primim un semifabricat, servit de cineva, să-l acceptăm și să ne informăm. Cultura din fuga calului este o realitate și cine nu o acceptă, are numai de pierdut. Am văzut pe cineva care era extrem de reticent în legătură cu drepturile de autor. dacă o operă este originală, fundamentală și absolut indispensabilă, justifică perseverența demersurilor asupra drepturilor de autor. Este o eroare ca la o lucrare de sinteză să se insite acum în secolul al XXI-lea asupra drepturilor de autor, căci cine este interesat de subiect va găsi 10.000 de lucrări cu acces liber pe tema lucrării prohibite și autorul care urlă după drepturile de autor va veni în genunchi implorând ca lucrarea lui să fie măcar citată. Când spun acestea, știu ce spun, căci m-am întâlnit cu o astfel de problemă și respectivul a fost trimis la plimbare. Un coleg răutăcios i-a identificat cele cam 70% de conținut de unde erau preluate fără citări.

(15 august 2022)