Showing posts with label Cora. Show all posts
Showing posts with label Cora. Show all posts

Wednesday, February 5, 2025

De ce nu avem supermarketuri românești?

Răspunsul este simplu: pentru că am avut aprozare și magazine alimentara și între aprozare și magazinele alimentara și supermarketuri este o contradicție antagonică.
În supermarketuri este o mare diversitate de produse de proveniență și de ordin calitativ, pe când în aprozare și în magazinele alimentara există doar mărfurile furnizorilor autohtoni.
Supermarketurile presupun investiții, control strict al calității, un management special și contracte ferme cu furnizorii, ceea ce pe plaiurile mioritice sunt aspecte de neconceput, pentru că producătorii locali nu sunt în stare să asigure calitate și preț rezonabil. Să nu uităm cartofii cu pământ din vremurile de demult, puii de găină subdimensionați și produsele de foarte slabă calitate la care se făceau cozi interminabile. Supermarketurile au reușit să învingă penuria de produse și să compenseze nivelul de subproducție de alimente de pe plaiurile mioritice, care sunt baza bunăstării prin abundența de produse.
Nostalgia producătorilor locali este deja o mare porcărie, bazată pe un idilism ieftin, în care toți îl și văd pe producătorul mioritic plin de principii, lucrând în condiții de maximă igienă. Să ne realintim cum la Muzeul Țăranului Român o producătoare locală, venită de la țară vindea dulceață de cireșe amare, făcută din cireșe pietroase în care turnase vopsea neagră și fiersese coaja albă de la lămâie pentru a o face dulceață amară. Să nu uităm borcanul de zacuscă în care un cumpărător a găsit un deget. Să ne aducem aminte de sticla de suc făcut în casă în care poposise un mic șoricel. Nu voi lăsa în uitare omul care a băut o limonadă de casă și a murit că s-a otrăvit cu verde de Paris că sticla nu fusese spălată suficient de bine.
Sunt de acord cu piețele volante în care adevărații producători să vină să-și vândă mărfurile lor bio, produse pe suprafețele de care dispun, cu truda frunții lor, nu cu intermediari care fumează trabuc sau au manichiură și sunt bronzați la solar înainte de a sta la tarabă. Sunt de acord cu magazinele alimentare unde să-și desfacă marfa micii producători autohtoni, după ce este controlată din punct de vedere sanitar și după ce s-au obținut toate certificările. În rest, să fim serioși, căci întoarcerea la trecut duce spre o fundătură. Nu avem supermarketuri românești că nu avem vocația lucrului în echipă, după proceduri, cu asigurarea de standarde de calitate foarte înalte. Oamenii văd doar profiturile, fără să-și dea seama că în spatele rețelelor de supermarketuri exystă o muncă uriașă, există riscuri, căci multe rețele de supermarketuri au falimentat și nu au rezistat pe piață datorită politicilor greșite pe care le-au practicat.
Acum în spațiul mioritic activează PROFI, REAL, CARREFOUR, LIDL, KAUFLAND, Mega IMAGE, CORA, BILLA, AUCHAN, La Doi Pași, METRO,  PENNY, SELGROS, dar aștept o inițiativă românească, pentru că tare aș vrea să văd capitalul românesc autentic la treabă într-o zonă unde riscurile nu sunt deloc de neglijat, căci producătorii autohtoni au un comportament destul de imprevizibil, bizar, cu nenumărați interpuși care tripleză cel puțin prețurile, afectând dramatic competitivitatea.


(05 februarie 2025)

Monday, March 6, 2023

Self-pay la supermarket

Falsa problemă cu înlocuirea casierițelor, am trăit-o în anii 70 când se punea problema introducerii calculatoarelor electronice în întreprinderi. Se făceau calcule că vor dispărea cam 10 funcționari care calculau salarii și întocmeau bilanțul contabil. În realitate, un calculator electronic presupunea un număr de 3 -4 operatori, vreo 2 -3 ingineri de sistem, vreo 20 de programatori și cam 20 de operatoare pentru perforat și verificat cartele, dar și lucrători care să asigure service. Calculatorul cerea un spațiu al lui, norme de securitate, climatizare și multe alte investiții.
Problema care se pune acum este falsă și nu trebuie tratată primitiv așa cum au fost tratate gazele de știst și nici turbinele eoliene de prin Dobrogea cu indivizi care s-au tăvălit pe jos, rămânând la fel de sărac ca înainte.
În USA pe unde am mai umblat, peste tot există atât case de marcat clasice, cât și locuri unde se află stațiile self-pay, având personal care asigură asistență. Este la noi o mică exagerare, căci comerciații care sunt lacomi și tâmpiți, iau măsuri aiurea, crezând că lumea va cădea în limbă și că ei dictează în orice privință. Este marea lor eroare, căci în acele stații self-pay dacă clienții vor lucra foarte încet, cu siguranță volumul lor de vânzări va scădea dramatic, ceea ce nu le va conveni. Așa cum la taxe și impozite există facilități și ei ar fi trebuit să bage niște bonusuri. Dacă-ți plătești amenda în 48 de ore, se reduce la jumătate. dacă-ți plătești impozitele până la 1 aprilie, ai reducere 5%. Comercianții sunt prea lacomi și de aceea nu au venit cu ceva avantaje pentru cei care folosesc self-pay. Vor fi niște zbenguieli prin piață și ceva răcnete la Tv dar se vor liniști repede și  la supermarket se va întâmpla exact ce vor patronii lor.



(06 martie 2023)

Wednesday, December 19, 2018

Cora, Cora, Cora

Duminică 16 decembrie 2018 am descins în magazinul Cora și am făcut cumpărături care au umplut un cărucior. Pentru a-mi fi mai ușor, am pus încă de la casă mărfurile în pungile aduse de mine de acasă. Numai că s-a întâmplat că am uitat o pungă cu mai multe chestii dintre care și trei tăvi de cozonaci. Ajungând acasă, după câteva ore, rememorând ce am cumpărat mi-am dat seama că nu sunt tăvile de cozonaci. Au apărut niște ipoteze:
- nu am scos toate pungile din portbagaj,
- am uitat o pungă în lift,
- nu am adus o pungă de la lift în casă,
- am uitat punga în magazin.
Am trecut la verificarea ipotezei care mai erau de verificat și anume dacă am uitat punga în mașină, pentru că ar fi o utopie să fi uitat punga în lift și să găsesc la intrarea în bloc un afiș că dacă cineva, bla, bla, bla sau dacă nu am luat punga de la ușa liftului să găsesc un bilet pe ușă pe care să scrie că dacă cineva a uitat o pungă verde, bla, bla, bla. 
Despre faptul că am uitat punga în magazin, am exclus orice ipoteză legată de a mai găsi, știind cam care este spiritul românului care când găsește ceva, aia este.
Am primit o sugestie din provincie de la o persoană, că n-ar fi rău să încerc totuși la magazin. A fost scris un e-mail la magazinul Cora. Nu eu am făcut acest lucru pentru că n-am considerat viabilă o astfel de ipoteză.
S-a primit răspuns că punga se găsește la magazinul Cora din Pantelimin, de unde am și făcut duminică acele cumpărături. 
Azi, miercuri 19 decembrie 2018 am descins în magazinul Cora și mi-am recuperat:
- punga,
- produsele achiziționate.
M-a impresionat procedura definită și folosită acolo, care mi-a permis să regăsesc tot ceea ce am cumpărat duminică sub forma unei liste de produse cu coduri. Am luat un coș, am luat din nou produsele din rafturi și folosind bonul de duminică, am reconstituit conținutul pungii pe care o uitasem duminică la casă.
Felicitări Cora!
Mi-am schimbat părerea despre români. Nu toți sunt așa. Dacă găsesc un produs știu să facă să ajungă la cel care l-a uitat sau pierdut.


(19 decembrie 2018)