1000 de oameni care m-au dezamăgit: Gheorghe FALCĂ

Gheorghe FALCĂ nu este nume politic, cum nume politic nu este nici BĂSESCU, nici VĂCARU, nici BIVOLARU, dar care toate aceste nume au figurat și figurează pe scena politică, deci viața le validează ca nume politice.
Gheorghe FALCĂ vrea să pară ceea ce nu este și mă dezamăgește.
Gheorghe FALCĂ face introduceri elevate, fără substanță și mă dezamăgește.
Gheorghe FALCĂ are raționamente sofisticate cu pizza și mă dezamăgește.
Gheorghe FALCĂ vrea să pară un guru, dar e subțirel și mă dezamăgește.
Gheorghe FALCĂ crede că nu și-a atins limitele și mă dezamăgește.
Gheorghe FALCĂ are intervenții zice el elevate la tv și mă dezamăgește.
Orice ar face bietul Gheorghe FALCĂ, nu i se potrivește, căci el este un băiat de provincie, crescut printre lăzile de zarzavat și printre stivele de cărămizi, care simte mirosul mortalului, al scurgerilor pestilențiale de prin piețe. S-a văzut pe un anumit scaun și crede că doar așezându-se acolo, a devenit inteligent, cult, experimentat, volubil, așezat, orator. S-a văzut când a fost pus să vorbească îmbrăcat într-un raglan lălâu, care nu-i venea deloc bine, cu gesturi nepotrivite, ținând în mână un microfon ca pe un toiag de bătrân ramolit. Ce spunea el acolo, pe scena aceea se pierdea pentru că lumea se uita la pulpana raglanului și nu la el, lumea căuta să înțeleagă spusele lui dezlânate, nu sensurile, pe care el le credea profunde.

La mine prima impresie contează. Și prima impresie despre Gheorghe FALCĂ a fost un dezastru, o dezamăgire totală. Acum, Gheorghe FALCĂ dacă se îmbracă în aur și citește 1.000.000 de cărți, nu va șterge imaginea aceea de ins scremut, care vrea să facă din c-c-t bici și să pleznească.

(19 iunie 2022)

Liniște! Se fac listele...

Pe 26 mai 2019 vor fi alegerile pentru Parlamentul European. Partidele se pregătesc intens. Acum se clădesc listele cu candidații. Dacă data trecută președinții de partide își puneau pe locuri eligibile nevestele, sunt tare curios să vedem dacă acum apar pe liste atât neveste cât și amante, căci e de actrualitate.

Se zice că partidele pregătesc:

- surprize cu personalități din afara lor,

- recunoașteri valorice,

- ierarhizări după rezultatele muncii în partid.

Se știe cu exactitate că a fi europarlamentar înseamnă mulți bani, căci noua nomenklatură trebuie să se deosebească prin ceva și ea, dacă prin rezultate spectaculoase în beneficiul țării nu se vede deloc. Unii dintre foștii europarlamentari s-au caracterizat prin faptul că au devenit mai zgomotoși sau mai șetrși, căci dacă este de luat în calcule, nu preau știu ce performanțe i-au recomandat.

Se zice că important este primul nume de pe listă, căci el joacă roul unei locomotive așa cum era și când alegerile prezidențiale se țineau simultan cu cele de la parlament.

Deocandată, în PNL se vehiculează numele următorilor:

Adina VĂLEAN   

Mircea HAVA 

Siegfried MUREȘAN  

Vasile BLAGA 

Cristian BUȘOI

Daniel BUDA 

Gheorghe FALCĂ  

Dan MOTREANU 

Marian Jean MARINESCU 

Apariția Alianței USR - PLUS aduce modificări de substanță în ceea ce privește împărțirea mandatelor între cei poziționați pe partea dreapta a eșicherului politic. Se mai vehiculează și alte nume precum Rareș BOGDAN, Alina GORGHIU, Raluca TURCAN și Vlad NISTOR. Nu văd acolo pe Adriana SĂFTOIU. Se zice că marele absent ar fi Crin ANTONESCU. dacă ar fi acceptat o atare poziție, chiar deschizător al listei, pentru un fost președinte de Senat și chiar președinte interimar de stat în niciun caz nu ar fi o promovare.

(12 martie 2019)

365 împotriva României: Gheorghe FALCĂ un orator banal cu pizza în gură

Sunt oameni care cred că li se potrivește orice, mai ales dacă se îmbată cu succese repetate obținute în alegeri la un anumit nivel. Gheorghe FALCĂ este unul dintre aceștia. El crede că este posibilă ieșirea din rutina orașului de provincie spre politica mare de nivel național. El uită că trebuie o anumită anvergură pentru așa ceva. Cu niște consilieri de imagine buni, un astfel de salt nu este imposibil. În lipsa lor, o ieșire aiurea are rol devastator și nimic și nimeni nu are cum să mai îndrepte lucrurile. Mi-l amintesc pe Gheorghe FALCĂ la un mitind electoral, parcă în iarna lui 2016 când a venit el să vorbească ceva despre creșterea bunăstării, exemplificând tărășenia cu felia de pizza. A fost și nesugestiv și plictisitor și neinspirat, căci ora aceea era exact ora când tot omul vrea bucata de pizza reală și nu vorbele lui Gheorghe FALCĂ.

Neavând consilieri de imagine, Gheorghe FALCĂ a apărut:

- îmbrăcat neadecvat, amintind de miresele șleampete,

- gesticulând neadecvat și cu grimase forțate,

- spunând fraze mult prea lungi, greu de digerat,

- poziționat izolat în raport și cu tribuna și cu publicul.

Ceea ce a spus nu a fost nici electrizant, nici dinamic și nici convingător, chiar dacă se referea la o realitate de la el din municipiu, acolo unde el are succese în calitate de primar. Numai că el nu era perceput de nimeni ca un PNList autentic, ci ca un PDList convertit spre PNL. Lumea îl și vedea nu în compania liderilor liberali, ci mai degrabă stând în umbra lui Traia BĂSESCU, imagine foarte greu de șters din mintea celor care fac politică și mai ales care îl știau adversar până mai ieri.

Gheorghe FALCĂ are rezultate bune pe plan local acolo în Aradul lui. Numai că saltul spre marea politică, cu apariții de prim plan nu i-a fost favorabil, ci forțat și îmbibat cu lucruri zgrunțuroase, nedigerabile, căci un salt calitativ presupune multe, chiar foarte multe salturi cantitative, pe care Gheorghe FALCĂ nu a avut timpul material să le facă.

(15 august 2018)

Medicina politică, azi

Îmi aduc aminte de un film românesc văzut în copilărie, în care soția unui domnitor fanariot își pusese soțul mort în fereastră spre a-l vedea lumea și să-l creadă viu. Mai îmi aduc aminte și de filmul Cidul, în care mort a fost fixat pe un cal și trimis spre groaza dușmanilor, pe câmpul de luptă. Acum, mai nou, vedem cum medicina este folosită pentru a justifica niște situații, niște atitudini, aduce în lumina reflectoarelor o nouă abordare.

Îmi aduc aminte cum și-a pus piciorușul în ghips Victor Atanasie STĂNCULESCU la Revoluție, pentru a se eschiva de la a participa cu arme și bagaje în linia a întâia. Era legendară întreaga tărășenie, pentru că generalul a reapărut viguros, călcând apăsat, în istorie pentru a fi el însuși, cel care arunca avionașe de hârtie în timp ce se citea o sentință. Viața a arătat că Victoraș, nu numai că nu a avut grijă de copilași, dar a făcut niște pași care au dus spre o direcție nefastă. El ar fi lăsat niște casete posterității, dar în opinia mea el nu avea niciodată ce să spună pentru că faptele lui au vorbit. Iar ghipsul acela l-a definit pentru totdeauna, ca nefiind în orice caz nici erou, nici viteaz, ci un laș.

Nu mai trebuie să-mi aduc aminte, ci doar trebuie să spun, pentru că întâmplarea s-a produs abia acum câteva zile. Un domn s-a retras dintr-o funcție importanță, pe un motiv medical grav, dându-și seama că indiferent ce ar face, rezultatul ar fi tot acela, adică zero, dacă nu negativ. Medicina este folosită cu insistență pentru a estompa o atitudine și pentru autoprotecție. 

Am cunoscut, citind o anumită presă, o situație în care un finanțist faimos ar fi făcut niște greșeli și legendele zic că dictatorul îl avea pe lista celor de trimis în fața plutonului de execuție. Tot legenda zice, că de frică omul s-ar fi dus și s-a internat la un sanatoriu pentru boli mintale. Acolo i s-a făcut un dosar medical care a devenit un fel de tinichea care i s-a atârnat și cu care, poveștile contemporane spun că a continuat să fie șantajat. El s-a lăsat șantajat și i-a mers relativ bine.

Cei mai mititei, pigmei cât de cât, folosesc și ei medicina în scopuri nu prea politice. Doctoratele trebuie făcute în 3 ani, în cel mult 5 ani, dar nu mai mult de această limită. Și totuși, apar niște personaje care vin cu scutiri medicale și solicită prelungiri, care li se și acordă. 

Se zice că există niște liste cu diagnostice care sunt utilizate pentru a justifica diferite situații, iar ideia de a face internări în spital sau de a face în ambulatoriu nu este străină ocrotirii unor persoane. Pârnăiașii folosesc spitalele civile sau cele din incinta sistemului pentru a evita niște situații. Unii chiar își scot măruntaiele din ei, doar, doar ar rezolva ceva.

La un moment dat abundența acestor evitări va conduce la ideia că oamenii ajung să nu mai creadă sitațiile reale. Îmi aduc aminte cum un elev a avut o anumită manifestare, nu a fost crezut, pentru că el jucase cândva un pic de teatru. Când a fost situația reală, dacă nu intervenea diriginta, care era profesoară de bilogie, elevul ar fi murit, pentru că avea apendicită, care deja ajunsese la nivel de complicații. Uneori, oamenii nu-și dau seama ceea ce fac și toate se întorc împotriva lor ca un bumerang. Sunt lucruri cu care nu se glumește.

Au fost și situații în comunism când persoanele incomode erau internate în spitale de psihiatrie și erau aduse într-o situație spre periferia societății, pentru că niciodată un nebun nu are un alt statut decât de nebun, cu acte în regulă, medicina fiind un instrument perfect în mâna dictatorilor.
Medicina politică, azi este un instrument laîndemâna tuturos pentru a-și atinge scopurile, uneori mai voalat, alteori direct, brutal și fără menajamente. Tot în scop politic, medicina este folosită pentru a menține în funcții oameni bolnavi, arătând cu acte că ei sunt sănătoși, deși a doua zi mor cu adevărat.

Îmi aduc aminte cum un prezident a fost pedepsit, lăsat fiind să zacă pe un pat de spital, numai și numai din lipsa unor protocoale speciale sau din cauză că nu existau condiții de a fi operat în siguranță, mai ales că respectivul nu prea avusese cuvinte de laudă pentru școli, fără a specifica nici nivelul și nici domeniile.  

(12 decembrie 2016)