Ce nasolii vedem în camerele de hotel de la noi

Am mers prin nenumărate orașe de la noi și de fiecare dată am stat la hotel și niciodată nu mi s-a întâmplat să găsesc o cameră impecabilă să zic: e de nota 10! De fiecare dată am găsit ceva care mi-a sărit în ochi și despre acestea, pe care eu le numesc nasolii voi scrie, doar enumerându-le, deși știu la cel hotel mi s-a întâmplat și câte stele avea hotelul. Lucrurile rele rămân și nu se șterg cu unacu două.

Nasolelile identificate de mine până acum sunt:

- lenjerie ruptă;

- lenjerie mototo lită;

- lenjerie nespălată;

- lenjerie izinită;

- lenjerie pătată;

- lenjerie gofrată să nu se vadă că e murdară;

- cuvertură pătată;

- cuvertură arsă cu țigara;

- mochetă desprinsă;

- mochetă foarte uzată;

- mochetă pătată;

- mobilă dezmembrată;

- mobilă zgâriată;

- mobilă care scârțâie;

- becuri lipsă;

- pereți scorojiți;

- păianjeni pe pereți;

- ferestre nespălate;

- ștucaturi ciobite;

- tablouri prăfuite;

- pahare ciobite;

- scrumiere nespălate;

- umerașe lipsă;- gândaci care mișună noaptea;
- țânțari din lipsă de plase la ferestre;
- perdele rupte;
- draperii decolorate și desprinse din inele;
- lumini chioare;

- halate refolosite nespălate;

- prosoape neschimbate;

- gel și șampon lipsă care se pun doar la cerere;

- săpun de mâini folosit;

- cabina de dus neetalșă;

- scurgerea de la duș înfundată;

- lipsă uscător păr;

- lipsă perie WC;

- lipsă deodorant WC;

- ventilator WC zgomotos sau defect;

- hârtie igienică cu porția;

- lipsă apă caldă;

- presiune nesatisfăcătoare la apă;

- prosoape pestrițe;

- prosoape colorate să nu vezi că sunt murdare;

- miros oribil în baie;

- miros de stătut sau de fum de țigară în cameră de nefumători;

- lipsă prosop picioare.

Mai sunt multe alte nasolii, dar pe măsură ce mi le voi reaminti sau le voi identifica, le voi include aici, căci a da note la un hotel înseamnă a șine seama de aceste lucruri neplăcute. Ce nasolii vedem în camerele de hotel de la noi trebuie să enumăr pentru a ști ce nu trebuie să se întâmple, mai ales când e vorba de a plăti confort care nu există. Multe hoteluri nu au proceduri de a întreține camerele și nici personal instruit care să vadă tot timpul ce trebuie făcut ca să nu apară disfuncționalități de niciun fel. Dacă personalul ar fi instruit și dacă managerii ar fi preocupați și de clienți cât de cât, nu s-ar ajunge la situații neplăcute, căci niciun client nu e nebun să repete o situație neplăcută, revenind într-un hotel unde a avut un coșmar, căci bănuies că nimeni nu este masochist..

(01 iuni1 2017)

Psihologia prețului

Comercianții mioritici, despre care eu am o părere execrabilă, sunt niște specimene cu comportament oribil, care și-ar vinde și rahatul de sub ei, cadă ar găsi cui. Ei caută să facă profit cu orice preț, fără să se gândească la consecințe, fără să se gândeacă la sănătatea clienților sau la banii acestora. Numai așa se explică de ce de sărbători ei cresc prețurile la ouă, la carnea de porc, la carnea de miel și la tot ce ține de ingredientele indispensabile petrecerilor de sărbători. Brazii au prețuri teribile înainte de Crăciun, deși unii dintre ei sunt jalnici. Comercianții crează lipsuri în piață pentru a crește prețurile artificial.

La ei, prețurile sunt:

- incredibile;

- nerealiste;

- freduse cu 50%;

- terminate obligatoriu în 99;

- reduse de la 499 la 399;

- de cel puțin 2 ori mai mare ca în Vest;

- necorelate cu calitatea mărfurilor;

- reduse cu până la 80%.

Ei nu au niciodată un produs care să aibă prețul inițial 100 lei și să fie la vânzare după reducere la 20 lei. Spun că acel produs s-a vândut deja, deși el n-a existat.În spațiul carpato-danubiano-pontic, prețul se calculează astfel:

- la producător, prețul de producție pur este 100 lei;

- producătorul direct vinde la 150 lei;

- vânzătorul are primul preț afișat 499 lei;

- prețul excepțional afișat doar pentru 3 zile la un stoc limitat este de 299 lei.

De la 100 lei la 299 lei fără a face ceva produsului în afară de transport și expunere, prețul pare:

- astronomic;

- nesimțit;

- groaznic;

- penibil;

- oglinda lăcomiei.

Fiind o coordonare tacită între comercianții care sunt cu toții de acceași teapă, prețurile nu au nicio legătură nici cu cererea și nici cu oferta. Ele reprezintă dictatura celor care vând obrazic și față de producători la condiții de plată și la nivel de clienți prim maximă obrăznicie.

Cred că fulminanta creștere economică are la bază și rostogolirea de mărfuri de la un intermediar la altul, raportată ca volum de producție crescut, deși este vorba de unul și același produs. E ceva absolut nesănătos din punct de vedere al prosperității reale a populației.

(01 iunie 2017)

Henri MATISSE la Bușteni

La Palatul Cantacuzino din Bușteni  este deschisă între 24 martie 2017 - 25 iunie 2017 expoziția JazzIn the Colour care include cam 80 de lucrări ale pictorului Henri MATISSE, desene și colaje, dar

și o construcție multimedia foarte interesantă dedicată tabloului La Blouse Roumaine, care este de fapt un poem dedicat iei românești.

Pictorul Henri-Émile-Benoît Matisse s-a născut la 31 decembrie 1869, în localitatea La Cateau-Cambresis și a murit la Nisa în data de 3 noiembrie 1954.

Pictura La Blouse Roumaine, realizată de artist în 6 luni, a fost  expusă inițial în 1940 la Galeria Maeght din Paris și acum se află la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. Inițiativa celor care dețin Palatul Cantacuzino de a organiza o expoziție dedicată lui Henri MATISSE este excepțională, mai ales pentru faptul că despre iia românească se vorbește foarte mult în lume de câțiva ani. Să nu uităm că robotizarea a făcut să apară în India și în China o producție de ii românești destul de importantă, care scoate cămăși brodate la mașină în același fel cum sunt cusăturile pe muște manuale executate pe borangic de țărăncile de la noi. Singura modalitate de a le deosebi pe cele mecanice de cele manuale, este faptul că iile cusute manual au pe spate noduri și capete de ață, căci șărăncile nu au cum să folosească pe ac fir foarte lung, așa cum se folosesc la mașinile de brodat unde firul este cât preia o papiotă ca lungime și nu apar noduri pe spate.

Tabloul La Blouse Roumaine este reprezentat în expoziția de la Bușteni prin două filme care sunt proiectate pe două plasme în sala principală și printr-o proiecție pe pardoseală care preia motivele iiei și care crează o imagine extrem de atractivă destinată unei abordări interactive cu vizitatorul, mai ales că umbele acestuia vin să fie ceva strâns legat de colajele lui Henri Matisse. Pentru noi românii tabloul La Blouse Roumaine este foarte important, pentru că sunt extrem de puține operele de artă celebre, aflate în mari muzee ale lumii în afară de cele ale lui Constantin Brâncuși unde în titlu să conțină un element derivat de la numele nostru ca popor.

Când am aflat de la televizor de existența expoziției și de intervalul 24.03 2017 - 25.06.2017 și de locația acesteia, mi-am propus s-o vizitez, lucru care s-a produs într-o frumoasă zi de marți 30 martie 2017, când într-un grup foarte numeros de elevi extrem de vioi și bucuroși, am văzut ceea ce era de văzut și m-am convins că ideia este acel element esențial pentru a fundamenta și pentru a pune în operă un anumit demers, fără a fi nevoie acum în secolul al XXI-lea de a face lucruri costisitoare, așa cum s-a întâmplat când în deceniul al VII-lea al secolului trecut celebrul tablou Mona Lisa a traversat oceanul pentru a fi expusă în USA, fiind necesară o asigurare la uni nivel inimaginabil de mare. Soluția multimedia utilizată de organizatori mi s-a părut excepțională. În plus, la magazinul Palatului Cantacuzino există cărți și magneți dedicate iiei românești, dar și lui Matisse.

(30 mai 2017)

Lașitatea mioritică

Istoria noastră are ciclicități speciale, dintre carea renașterea lașității mioritice este una dintre ele. O dată la 25 de ani ne apucă dintr-o dată să punem în cârca unei singure persoane tot răul la care fiecare dintre noi a contribuit cu cât a fost în stare. 

Nicolae Ceaușescu s-a înscăunat în 1964 și după 25 de ani a fost detronat, fiind purtător unic al tot răului care s-a produs la noi. Cei care l-au slujit cu devotament, s-au dovedit a fi primii care l-au părăsit și care din lașitate au aruncat cu pietre în el sau a lovit mâna care le-a dat bucata de pâine. Să ne amintim tânguielile ridicole ale celor care i-au fost în prima linie, clamând ziceri de care și văzduhul se rușina. Toate cuvintele grele le-au zis după ce acesta devenit dictator, odios și altele asemenea, nu mai avea cum să se apere din mormânt.

După ceva alți 25 de ani în 2014, i-a venit rândul fostului prezident Traian BĂSESCU să trăiască momentele lașității mioritice a foștilor săi tovarăși de luptă din PDL, care cu arme și bagaje au trecut la PNL, spunând în felurite modalități cum au luptat ei împotriva răului absolut. Căci, evident, cum stă bine unui politician dâmbăvițean, el a luptat și a luptat și binele pentru care a luptat, a ieșit victorios, deși tot timpul cât a avut de supt, a făcut-o fără nicio reținere, căci binefăcătorul era unul, pe care bineînțeles că în cele mai adânci străfunduri ale sufletului îl ura, dar pe exterior îl iubea, pentru a primi sinecurile de rigoare.

Noi folosim verbul a focusa în mod aiuritor, dar toți se focusează pe un general ieșit în pensie, atribuindu-i puteri supranaturale, aproape epice, un fel de deus in machina, dar pe invers. 

Stau și mă întreb câtă nerușinare zace în unii oameni, de ajung să se coboare atât de jos, încât să nu zicî ceea ce a zis Tudor POSTELNICU într-un moment de sinceritate pură, adică, am fost un dobitoc. După aceea, asemeni unui melc, să intre în cochilie și să rămână acolo până mai uită lumea.

Am cunoscut un individ NIV, care în noiembrie 1989 țopăia de fericire că Nicolae CEAUȘESCU va fi ales secretar general nu de partid, ci de popor, ca în ianuarie 1990 la gura lui să fie cele mai teribile ocări la adresa celui care îi dăduse o pâine foarte albă de mâncart și acces la magazinele cc-ului unde să-și satisfacă amanta lui cea tinerică.

Am cunoscut o altă slugă care acum se perindă pe la tot felul de televiziuni și spune că usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i pute, deși în zicerile publice plescăia din limbă, exact pe părți care nu se expun în public, moi fiind și rotunde sau folosind comparații cu eroi din filme tip western american.
Lașitatea mioritică este o formă de existență a materiei, prin care se produce transformarea de la 180 de grade a persoanelor, atunci când stăpânul iese din scenă. Periodicitatea de 4 ani se produce, când tot din lașitate, cei ce vin la putere vorbesc despre greaua moștenire, pentru a masca propriile neputințe.

(30 mai 2017)

Daniel RACOVEANU, un culturist adevărat

Nu am o explicație, dar pe toți cu numele de Daniel pe care i-am întâlnit s-au dovedit a fi niște tipi de excepție. Enumăr aici pe Daniel VERNIȘ informaticianul, cel cu care am scris cartea Compresia de date și pe Daniel LUCA matematicianul, cel care a revoluționat o disciplină fundamentală în ASE șisite, dar și un alt articol publicat în cartea omagială a 90 de ani de la înființarea ASE, în articolul intitulat Marii mei profesori, carte apărută în Editura ASE în anul 2004.

care acum este în Canada. Cum nu avea să fie altfel, iată un alt Daniel, culturistul Daniel RACOVEANU care urmează aceeași traiectorie. Și ca lucrurile s fie complete, numele lui de familie este același cu numele profesorului meu de calculatoare din studenție, profesorul Nicolar RACOVEANU, cel despre care am scris un articol la mine pe

Deci culturistul Daniel RACOVEANU își desfășoară activitatea sub cele mai bune auspicii și încă mai există un motiv: Pitești. Este absolvent al Liceului cu program sportiv și al Universității din Pitești, Facultatea de științe, educație fizică și informatică.

Este născut în data de 2 februarie  1986. Practică culturismul de la vârsta de 17 de ani în mod sistematic, așteptând până la 212 de ani participarea în competiții.
Datele biometrice ale lui Daniel RACOVEANU sunt următoarele:
Înălțime: 180 cm
Greutate:103 kg
Circumferință braț: 49 cm
Circumferință piept: 136 cm
Circumferință talie: 84 cm
Circumferință coapsă: 74 cm
Circumferință gambă: 47 cm

Idolul a fost și este Arnold Schwarzenegger, pentru că este culturistul complet, model pentru multe generații de tineri, prin tot ceea ce a făcut.

Motto-ul lui Daniel RACOVEANU către toți care doresc să practice culturismul este: fiți voi și restul lumii, dar nu lăsați restul lumii să fie voi! 

2005, Reșița,  Campionatul Național de Cluturism, categoria 

         +80kg, locul 1, juniori.

2006, Campionatul Național de Cluturism, categoria +80kg, locul 1, 

          juniori.

2006, Italia Campionatul Mondial de culturism, locul 3. 

2007, Budapesta, Campionatul Mondial de culturism, locul 3. 

2012, Reghin,  Campionatul Național de Cluturism, Categoria 

          culturism 100, locul 1.

2014, Reghin, Cupa Federației de Culturism și Fitnerss, Categoria 

          culturism +90, locul 1.

2014, Reghin, Cupa Federației de Culturism, Categoria open, locul 1.

2014, Sibiu,  Campionatul Național de Cluturism, categoria +90kg, loc 1

2016, Sibiu,  Campionatul Național de Cluturism, categoria +90kg, loc 1

2016, Sibiu,  Campionatul Național de Cluturism, categoria open, locul 1
Faptul că sportivul Daniel RACOVEANU a urcat de mai multe ori pe treapta cea mai înaltă a concursurilor importante de culturism din țara noastră la categoria open, arată nivelul special al performanței la care el a ajuns de fiecare dată. Pentru un culturist care concurează la categoria +90kg și cu înălțime de 180 cm atingerea unei astfel de performanțe presupune îmbinarea practicii de la antrenamente cu științe efectuării eficiente a exercițiilor, cu dozarea eforturilor prin gestionarea numărului de repetări și a greutăților utilizate, excluzând din start abordările empirice care mai bântuie printre culturiști, în care totul se bazează prin încercări și adaptări repetitive.
Pentru a fi și mai convingător dau în continuare câteva adrese de pe youtube unde culturistul execută o serie de exerciții:
- Campionatul National De Culturism -Sibiu 2016;
- Festivalul  de culturism Florin TEODORESCU, Lugoj, 2012;
- Antrenament la sală.
O simplă căutare pe Internet evidențiază o prezență activă a culturistului multiplu campion,  în mediul digital și permite crearea unei imagini complete privind modul său de a se antrena și de a evolua în concursuri, căci înalta sa clasă are la bază o muncă de foarte bună calitate.
Practică cu mare succes darts, cu două titluri de campion național în 2009-2010 și 2010-2011, ca membru al Federației de Darts din România. În anul 2011 a câștigat oppenul Bulgariei la darts. Mai înainte a practicat unele probe de atletism unde a obținut rezultate notabile, după cum mărturisea într-un interviu în toamna anului 2012. La aruncarea greutății a fost campion în anul 2006. Daniel RACOVEANU are titluri de campion la aruncarea greutății și la aruncarea discului. De la aruncarea greutății i se trage și porecla de Bilă, pe care o afișează cu mândrie pe contul său de facebook. Așa se întâmplă celor foarte buni. Când el face o treabă, o face la superlativ. Se vede!

Acum este instructor, nutriționist și personal trainer de succes  la un club sportiv din Pitești.

Pasiunea și disciplina l-au adus pe culturistul Daniel RACOVEANU pe cele mai înalte trepte ale pdiumurilor de concurs din țară, lucru ce evidențiază că școala de culturism din Pitești are un potențial deosebit, iar acest sport are o arie de cuprindere deosebit de extinsă, căci numai prin muncă susținută sunt depășite toate granițele, ridicând performanțele tot mai sus. 

(28 mai 2017)

Emiliei ŞERCAN nu i se potrivește o poveste medievală

Să mă explic de ce Emiliei ŞERCAN nu i se potrivește o poveste medievală. Povestea medievală zicea că era un tânăr care zisese ceva foarte urât despre femeile dintr-un sat. Acestea revoltate s-au dus la judecător și s-au plâns. Judecătorul a cugetat și într-un final l-a pedepsit pe tânăr cu lapidarea. În ziua stabilită, tânărul a fost adus în piață și băgat într-o groapă să fie lovit de femeile jignite la greu de el. Judecătorul i-a zis tânărului că are dreptul să-și exprime o ultimă dorință. Tânărul a cerut ca prima piatră să fie aruncată asupra lui de cea mai proastă dintre femeile jignite și revoltate. Bineînțeles că niciuna n-a făcut gestul și așa a rămas tânărul în viață,
În zilele noastre, o presupusă plagiatoare jignit  pe nenumărați alți plagiatori dovediți, doctori în felul lor. Aceștia au mers la judecător. Judecătorul a găsit-o vinovată pe presupusa plagiatoare, acuzând-o rău de tot și ca pedeapsă a primit să fie ocărâtă de plagiatorii dovediți. În ziua stabilită presupusa plagiatoare a fost adusă în piață și aruncată-ntr-o groapă unde plagiatorii dovediți să-i arunce în față ocările de care aceștia erau în stare, din moment ce soluții originale nu dăduseră în tezele lor de hăle doctorate. Judecătorul i-a zis ca plagiatoarea presupusă să-și spună ultima dorință. Aceasta a zis că vrea ca  primul care aruncă cu ocările să fie cel mai plagiator dintre plagiatori. Și ca prin minune, toți plagiatorii dovediți i-au aruncat ca la un semn presupusei plagiatoare, numai și numai grele ocări, de n-a mai scăpat săraca neterfelită.

(29 mai 2017)

CSIE'50 - Profesorul Cătălin BOJA

Despre cine să scriu mai întâi?

Despre designerul Cătălin BOJA să scriu? (29 mai 2017)

Despre fostul meu doctorand Cătălin BOJA să scriu? (29 mai 2017)

Despre autorul de cărți și articole Cătălin BOJA să scriu? (29 mai 2017)

Despre șeful de departament Cătălin BOJA să scriu? (29 mai 2017)

Despre dascălul Cătălin BOJA să scriu? (29 mai 2017)

Despre colegul Cătălin BOJA să scriu? (29 mai 2017)

Despre organizatorul de evenimente Cătălin BOJA să scriu?

Deespe cercetătorul științific Cătălin BOJA să scriu?

Despre tatăl și soțul Cătălin BOJA să scriu?

Despre omul Cătălin BOJA să scriu?

Despre ceea ce este legat de  Cătălin BOJA ce să nu scriu? (29 mai 2017)

Articolul acesta îl voi scrie în mai multe etape, iar intrebările la care am răspuns sunt trecute aici cu font italic și vor purta date la care au fost scrise. Așa că, tu cititorule, dacă dorești să ai o imagine mai completă despre profesorul Cătălin BOJA, așa cum l-am cunoscut, rogu-te ca la câteva zile să revii aici și să citești completările pe care le fac. Aceste completări vor avea textul scris cu o altă culoare.

Sunt atât de multe de scris, dar voi depune toate eforturile să sintetizez în fraze concise ceea ce știu despre acest tânăr valoros, pe care l-am cunoscut încă din studenție și cu care am colaborat de minune ani în șir.

Doctorand

Prin anii '90 am dorit să coordonez o teză de doctorat cu tema optimizarea sistemelor de programe. Trebuia să găsesc un tânăr absolvent al secției de Informatică Economică, excelent programator, cu care să demarez această aventură. Mai scrisesem eu ceva articole, citisem suficientă literatură, elaborasem programe și chiar urmărisem să le fac mai bune și să măsor diferențele. Acela era Petru C. dar colaborarea noastră s-a încheiat, căci  el a plecat definitiv în Canada. Am regretat mult, că tema și ceea ce înțelegea el să facă i se potriveau ca o mănșă. Au trecut mulți ani, până prind curajul reluării acelui demers pentru că aveam nevoie de un om dispus să trudească din greu la temă și să obțină și rezultate pe o aplicație care funcționează în mediu real. A apărut absolventul de masterat Cătălin BOJA, cu care lucrasem destul de mult și aveam convingerea că el este cel care va începe și va finaliza cu o teză adevărată de doctorat ceea ce-mi doream eu să fie optimizarea software în decenoil al II-lea al secolului al XXI-lea. Așa am stabilit ca titlu de teză să fie OPTIMIZAREA APLICATIILOR INFORMATICE, iar aplicația efectivă a fost cea legată de activitatea de la Școala doctorală, aplicație care a funcționat și funcționează și azi fără cusur și care face managementul activității fiecărui doctorand, cu evaluări online de rapoarte de cercetare și multe, multe altele. Teza a fost susținută cu succes în ședința publică din 11 aprilie 2008, în fața unei comisii de top, formată din profesori recunoscuți, preponderent de la alte universități din țară. În concluzie, ca doctorand, Cătălin BOJA a oferit soluții originale, deci a fost un doctorand plin de originalitate.

Designer

Profesorul Cătălin BOJA este un om calm, optimist, încrezător în forțele proprii, care știe să zâmbească, iar la momentul potrivit când este de râs, râde cu poftă. Când am aflat de talentele sale în ale designului, l-am rugat să mă ajutre să schimbăm înfățișarea revistei Informatica Economică, iar din anul 2010, coperta arată cu tottul altfel, mult mai aerisită, mai expresivă, mai echilibrată și mai specială. Din anul 2012, la prima conferință organizată de el în calitate de șef al Departamentului de Informatică și Cibernetică Economică - DICE, volumul lucrărilor Conferinței Internaționale de Informatică Economică arată altfel, creativitatea lui Cătălin BOJA arătându-și efectele. Multe dintre lucrările de informatică importante apărute în DICE la realizatorul coperților poartă semnătura lui . Să reamintesc faptul că plăcuța fixată pe clădeirea Centrului de Calcul din Macedonski cu ocazia a 50 de ani de informatică economică este creația lui, ca și sigla DICE realizată în 2012 tot de Cătălin BOJA. Multe dintre afișele conferințelor și din coperțile unor cărți realizate de colegii lui poartă semnătura cu care m-am obișnuit și aceste lucrări am ajuns să le recunosc de la o poștă căci emană optimism, încredere și echilibru, prin modul în care sunt construite de artist. 

Într-un cuvânt: Cătălin BOJA este un designer de talent.

Autor

Am scris mai multe lucrări împreună cu Cătălin BOJA și mi-am dat seama că el trudește mult ca să elaboreze un text. Din mâna lui iese numai ceva bine cizelat, el fiind un om extrem de atent la detalii.

,

Are aplecare spre a verifica tot ceea ce scrie. Dacă include secvențe de text sursă într-un capitol, acele secvențe sunr dintr-un program testat cu mare atenție de el, care funcționează cu o fiabilitate de înalt nivel. Enumăr aici cărțile:

• Ion IVAN, Catalin BOJA, Cristian CIUREA - Metrici lae sistemelor colaborative, Editura ASE, Bucuresti, 2007, ISBN 978-973-594-963-1, 186pg
• Ion IVAN, Catalin BOJA - Practica optimizarii aplicatiilor informatice ,Editura ASE, Bucuresti, 2007, 479 pg, ISBN 978-973-594-932-7
• Ion IVAN, Catalin BOJA - Practica optimizarii aplicatiilor informatice ,Editura ASE, Bucuresti, 2007, 479 pg, ISBN 978-973-594-932-7
• Ion IVAN, Catalin BOJA - MANAGEMENTUL CALITATII PROIECTELOR TIC, Editura ASE , Bucuresti, 2005, ISBN 973-594-558-4, 122pg
• Ion IVAN, Catalin BOJA - Metode Statistice in analiza software, Editura ASE, Bucuresti, 2004, 482 pg, ISBN 973-594-498-7
• Ion IVAN, Catalin BOJA, Cristian IONITA, Adrian POCOVNICU, Daniel MILODIN - Practica dezvoltarii aplicatiilor informatice orientate pe structuri de date, Editura ASE , Bucuresti, 2005, ISBN 973-594-.630 - 0, pg. 223
• Catalin BOJA, Cristian CIUREA, Mihai DOINEA - Android Mobile Applications, Editura ASE, Bucuresti, 2015, 404pg, ISBN: 978-906-34-0033-9.

În concluzie, Cătălin BOJA este un autor de cărți cu contribuții esențiale. El a scris ca autor unic sau în calitate de coautor nenumărate articole în reviste de informatică, dar fiind mult prea multe, nu voi scrie și despre ele aici. Cei interesați le găsesc pe Internet dând o căutare după numele Cătălin BOJA.

Director DICE

Este o poveste foarte lungă despre cum a devenit Cătălin BOJA director al Departamentului de Informatică și Cibernetică Economică. Voi începe cu începutul. Aveam achiziționat un domeniu, cu doar cu numele său punct ro. M-am apucatr săscriu acolo tot felul de chestii care prefigurau nemulțumirile mele ancestrale și metafizice legate de o anumită cutumă pe care unii predecesori ai lui au respectat-o. Am făcut și o numărătoare până la anumite dezvăluiri. Am scris și o poezioară dedicată lui Cătălin BOJA, după ce el a primit o scrisoare cu un conținut incalificabil, exact de la cine nu trebuia. Textul pe care îl am,  neavând acordul adresantului, nu am cum să-l fac public. Pe măsură ce se apropiau alegerile în DICE, m-am apucat să ghices în cafea cu un coleg din departament și au apărut două drumuri paralele. Un drum se întrerupea. Era drumul succesului lui Cătălin BOJA, căruia i-am și dat telefon asigurându-l că el este alesul. Realitatea a demonstrat că ceea ce văzusem eu în cafea s-a dovedit a fi real. Nu prea știam eu ce era cu podul acela care întrerupea drumul unuia dintre candidați, dar trebuia să-mi dau seama că nu are cum să fie altceva decât un balotaj. Așa a și fost. Ca director de departament, Cătălin BOJA muncește din greu, dar schimbările operate de el s-au văzut din atmosfera care domnește acolo. Calmul lui se regăsește și printre colegii lui.

Rezultă cp profesorul Cătălin BOJA este un director de departament excelent.

Coleg

Acum ca este proaspat tatic, lui Catalin ii voi spune foarte multe lucruri. Dar nu aici. Am lucrat la licenta, am facut un doctorat si am scris carti impreuna. Catalin este un baiat absolut special. Are stofa si mai ales are caracter. Impreuna cu Roxana, au aratat ca stiu bine lectia calitatii. Ani de zile nunta lor va fi un reper de ceea ce inseamna un eveniment adevarat. Catalin daca zice o vorba, apoi vorba aceea este vorba. Avem aceeasi marca de masina, numai ca a lui este pe benzina si astept inca sa-mi zica data in care voi pune masina mea pe masina lui sa mergem prin Europa cu doua masini. Catalin este dedicat meseriei de dascal. Pune suflet in tot ceea ce face si stie sa vorbeasca cu tinerii. Sunt sigur ca va face cariera. A propos, are singurul produs web din catedra care merge, gestionand activitati de la Scoala Doctorala. Am scris impreuna niste carti. Am mers la Seminarul Onicescu organizat de INS si am prezentat cartea cu metode statistice in analiza software. Si la universitatea Columbia am mers impreuna si chiar si la Metropolitan unde amvazut-o pe Angela GHEORGHIU in La Traviata. In calendar am deja inscris cu alta culoare data: 26 OCTOMBRIE 2011 asa cum sta bine marilor revolutii din octombrie, cand vinul a fiert deja nemaifiind tulburel, toti sunt satui si pusi pe shotii. A propos, nu e omul meu. E pe picioarele lui, pour tous les connaisseurs mauvaise, ca sa zic ashe... Materialul acesta, ceva mai vechiuț,  este luat de pe  site-ul meu, dar acolo este și o poză.

Concluzie: Cătălin BOJA este un foarte bun coleg.

Dascăl

Profesorul Cătălin BOJA face parte din categoria celor care au plăcerea de a preda studenților. Adevărul este că are și ce le spune acestora, pentru a le capta atenția. I-am cunoscut acest talent ori de câte ori am avut ocazia și plăcerea să asist la prezentările lui de la cercurile științifice, de la lucrarea de licență, de la susținerea dizertației și mai apoi de la prezentarea în ședință publică a tezei de doctorat. La Cătălin BOJA totul este foarte bine structurat. El mai întâi face o punere în temă. După aceea urmează dezvoltarea. Oroce abordare a lui se încheie cu concluzii. Cătălin BOJA are verbul la el, dispune de o mobilitate de adaptare la auditoriul său și nu trece niciodată peste lucruri, fără a fi totul clar celor cărora le vorbește. Nici nu are cum să fie altfel, întrucât Cătălin BOJA atunci când vine în fața cuiva să vorbească, are toate lucrurile clare, aprofundate și mai ales verificate, având deci, o experiență proprie bogată pe subiect. calitățile sale de dascăl îl fac să fie apreciat și iubit de studenții cărora le ține seminarii sau cu care lucrează la seminarii. El le vorbește cu calm, le explică toate detaliile și nu-i repede niciodată pe motive că este ocupat și nu are timp. Întotdeauna, profesorul Cătălin BOJA apelează la studenți să nu memoreze, ci să construiască programe, ca singura modalitate de a-și asigura performanță reală după ce termină facultatea și se vor angaja în companii specializate în a dezvolta software sau chiar atunci când menirea lor este de a face mentenanță sau exploatare la cote înalte, adaptive a unor aplicații informatice achiziționate și pentru care se dorește realizarea de noi funcții, nemaiexistând posibilitatea de a lucra cu dezvoltatorul inițial.

La întrebarea despre ceea ce este legat de Cătălin BOJA să nu scriu, totuși voi scrie, dacă numai și numai în cazul în care un număr egal cu numărul de alegători de pe listele de la parlamentarele din 11 decembrie 2016 îmi vor cere cu lacrimi în ochi, smulgându-și părul din cap că nu au cum să mai muncească la nivel de înaltă performanță și în adevăr absolut, dacă nu știu și acele lucruri. Altfel, îî.

(29 mai 2017)

Caricaturi informatice

Multe aplicații informatice funcționează pe principiul caricaturilor informatice pentru că:

- generează eforturi cu mult mai mari decât se lucra pe sistem manual;

- sunt greoaie și neprietenoase;

- au carențe structurale, din cauza proastei proiectări;

- încalcă principii elementare ale prelucrării pe calculator;

- nu sunt adaptate la eliminarea restricției de capacitate de stocare a informațiilor;

- reprezintă generașii învechite de software datorate conservatorismului programatorilor.

Voi veni cu trei exemple.

Primul exemplu: pe plicurile trimise clienților în care sunt date facturile de plată a serviciilor și utilităților  apare la adresă Dl/Dna, ceea ce arată o gravă carență de proiectare. Se știe că datele ce sunt scrise acolo nu sunt picate din cer, ci introduse de un operator, iar la întocmirea unui contract pe baza căruia se va face facturarea, cu siguranță există un CNP de unde se deduce care este sexul celui căruia i se adresează scriloarea, deci numai testul acelei prime cifre din CNP va conduce la selectarea lui Dl. de Dna. Numai că pentru această abordare trebuie un pic de creier, ceea ce lipsește unor analiști de sistem informatic, în general persoane mult prea pline de ele ca să mai abordeze detaliile. Numai că buturuga mică răstoarnă carul mare, iar aprecierea mea la ceea ce văd scris pe plicurile adresate mie mă conduc la o concluzie simplă: nene, vau cât de proști mai sunt...

Al doilea exemplu: la aplicația ălora stupizi de la CNADR cu vinietele criteriul de trimitere somații în modul cel mai vulgar posibil, criteriul de regăsire al mașinii nu este codul cel mai stabil, adică numărul și seria motorului, ci numărul pus în circulație. Aveam o vinietă luată pe un an. Am schimbat numărul mașinii după ce s-a terminat leasingul. Numai că vinieta nu mai era valabilă deși eu circulam cu același autovehicul și nu trecuse anul de când o plătisem. Dovada că ei au un sistem informatic de cacao este dată de faptul că în justiție am avut soluție favorabilă. Cum nu avem autostrăzi, ă întreb de ce am avea un sistem informatic scris cu cap. Este sortimentul care acolo nu se practică.

Al treilea exemplu: este dat de neacceptarea ideii că cineva mai și greșește. În cazul meu, cineva s-a uitat la mine și a scris la rubrica culoarea ochilor: căprui. Cu o a doua ocazie, altcineva s-a uitat la mine și a evaluat culoarea ochilor mei ca fiind albastri. Eu știam că nu se schimbă cu una cu două culoarea ochilor, cum nu se schimbă nici grupa sanguină. Era normal, ca la reitroducerea unor date să se producă și o validare și acolo unde datele nu coincit, în timp real să se facă și corecțiile.

Pe mine, ca individ care mi-am trăit traiul printre tot felul de hârburi informatice, mă amuză să văd că acum în 2017 se fac asemenea greșeli impardonabile. Să nu mai zic nimic de cei pentru care redundanța e confundată cu umilirea cetățeanului, iar indolența actualizării în baze de date este transferată injurios clienților de către funcționari idioți. Am dovezi.

(29 mai 2017)

Răzbunare vrem!

Ca și în cazul arhivei securități când mințile înfierbântate doreau publicarea tuturor dosarelor pe Internet, fără ștersături, iată că acum, la 20 de ani diferență, au apărut minți și mai înfierbântate care cer exact același lucru. Între cele două momente există mai diferențe printre care enumăr:

• în cazul dosarelor securității numărul celor vizați era extrem de mare, căci cei 25 km de dosare cred că se refereau la multe milioane de cetățeni, deci numărul celor vizați era foarte mare și acest număr creștea vertiginos, mai ales că publicarea pe Internet a documentelor, făceau cunoscuți nu numai pe cei din evidențele securității, dar mai ales pe turnătorii acestuia, care erau colegi, rude, vecini și pe care un astfel de demers i-ar fi afectat direct și pe termen lung, cu consecințe imprevizibile;
• omogenitatea categoriei de persoane despre care se referă dosarele SIPA din moment ce ele conțin informații în proporție de peste 90% despre magistrați, exact cei care instrumentează dosare și împart dreptatea și despre care societatea trebuie să aibă o imagine curată; SIPA a fost înființată cu știința magistraților, deci toată lumea se aștepta ca aceștia să se protejeze de tot ceea ce ar fi generat înscrierea de pagini de rapor cu activități generatoare de perturbări ale imaginilor lor publice, ca bază a șantajelor; cum și aceștia tot oameni sunt, au căzut pradă cu ușurință activităților care pentru alți oameni sunt obișnuite, fiind reflectate în dosare ca bile nu prea albe, mai multe sau mai puține, după caracterul fiecăruia;
• adversitățile cu intensitate controlată prin mass-media sunt diferite în cazul dosarelor securității, pentru că cei rămași neinplicați în contribuțiile din dosare au devenit nesemnificativi din moment ce reprezentau sub 20%, căci restul de 25% erau cei turnați și grosul de 55% erau turnătorii; 4 milioane de oameni curați nu au nicio eficiență în raport cu o majoritate de 16 milioane de implicați; colectivitatea magistraților nu depășește 300.000 de persoane, iar cei implicați în a face dosare și în a completa cu rapoarte și spovedanii ca piese de dosar nu depășesc 1,7 milioane de indivizi, deci în total cam 10% din populație; grupul țintă al neimplicaților este nu de 18 milioane, ci de 10 milioane, dacă ne gândim că actâtea persoane au avut sau au sau vor avea interacțiune cu sistemul judiciar; un grup țintă așa de numeros, manipulat de mass-media în ideia unui fals justițiarism are efecte dintre cele mai nocive.

Acum mințile înfiebântate care apar și a căror direcționare este întreținută de televiziuni prin abordări de o selectivitate grosolană insistă pe elementele de reciprocitate, în virtutea cărora, dacă ei au dorit să afle totul despre noi, noi avem dreptul să aflăm totul despre ei. Chiar aseară am auzit aceste vorbe de la un fost prezident, pe care justiția l-a salvat. Deci funcționează proverbul: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.

În opinia mea, pentru arhiva SIPA trebuie dată o lege, cu totul altfel construită decât pentru dosarele securității. Dacă despre multe din acea lege nu am a mă pronunța acum, unele lucruri trebuie să fie clare așa cum este cristalul: 

- dosarele magistraților aflați acum în activitate trebuie atent protejate;

- accesul la dosare trebuie extrem de bine definit și stabilite restricții;

- ceea ce se întreprinde să nu mai ducă la repetarea unei astfel de experiențe.

Trecutul celor care au abuzat de conținutul dosarelor SIPA trebuie cunoscut și sancționat sever, pentru a le pieri altora cheful să procedeze în același fel vreodată. Arhiva SIPA nu trebuie prin ea însăși să genereze dezechilibre majore în societate, mai ales la nivelul celor trei puteri recunoscute prin Constitție, mai ales că a patra putere acum, presa, are capacitatea de a juca fie rol de demolator total, fie rol de construcțor veritabil. Cine spune răzbunare vrem, de răzbunare va pieri, căci nimic nu rămâne neplătit pe lumea aceasta.

(29 mai 2017)

Dieta cu orice, oricând, oricum

Pe mine mă deprimă tot ce începe cu tot felul de restricții. Când văd un afiȘE cu: ACCESUL INTERZIS sau cu  INTERZS A CĂLCA PE IARBĂ sau WC PENTRU SALARIAȚI sau PARCAREA INTERZISĂ sau STAȚIONAREA INTERZISĂ trăiesc niște momente aproape deprimante. Așa stau lucrurile și în cazul dietelor care încep în primul rând cu ce NU AI VOIE SĂ MĂNÂNCI.

În 24 mai 2017 am întâlnit un doctor care mi-a scris pe o foaie de hârtie MAI ÎNTÂI ce am voie să mănânc ÎN CANTITĂȚI FĂRĂ RESTRICȚII.

Abia ceva mai târziu, gradat a introdus și restricții, pe care le consider rezonabile, pentru că știu ce am voie să mănânc oricând, oricât și oriunde. Deși au apărut și restricții la acel oricând, totul mi s-a părut mult mai flexibil și mai omenește, adică, mult mai realist, convingător și acceptabil.

În sfârșit am găsit un om care știe cum se pune problema, căci a soluționa orice problemă pornește de la cum se prezintă problema. Cine vrea să mă sperie, nu are nicio șansă să continue cu mine, mai ales că 2 + 2 = 4 și cu și fără dietă, că pământul se învârtește în jurul soarelui și cu și fără dietă și tot așa.

Se consumă în orice cantitate, oriunde și oricând: lobodă, urzici, spanac, napi, ridichii, castraveți, andive, adrei gras, gogoșari, vinete, fasole verde, varză, ciuperci, ceapăsalată, țelinăroșii, anghinare, conopidă și gulii. Mai sunt multe, multe alte legume, dar acestea sunt suficiente la o adică. După un castron imens cu salată verde, după o salată de varză cu lămâie sau după o salată imensă de andive, orice altceva nu mai vine decât să completeze, nu să umple.

(28 mai 2017)

Caracterele: Sforarul

Nu vreau să mai redau definiția din DEX a sforarului, pentru că toată lumea îl cunoaște, pentru că toți ne-am întâlnit cu câte un sforar. 

Pe scara evoluției speciilor, sforarul are o dezvoltare liniară, chiar exponențială să zic. Dacă la celelalte specii evoluția a fost sinuasă, cu pierderi, cu suișuri și coborâșuri, în cazul sforarilor, evoluția nu a avut obstacole. Fiecare exemplar al speciei are acele caracteristici care îi permit conservarea fără eforturi inimaginabile. Sforarul este:

- un personaj;

- dificil;

- omniprezent;

- sociabil;

- lunecos;

- indefinit;

- fals;

- ascuns;

- mincinos;

- abil;

- viclean;

- superficial;

- duplicitar;

- rotativ;

- indecis;

- profitor;

- abject.

Sforarul își propune ca obiectiv:

- să ajungă ceva;

- să obțină ceva;

- să dezbine un grup;

- să torpileze o ideie;

- să profite la maximum;

- să fie votat;

- să distrugă;

- să nege;

- să lingușească;

- să aprobe.

Sforarul caută oportunități strict pentru el, întrucât el nu-și definește mai întâi un obiectiv și identifică modalități de atingere a respectivului obiectiv. El studiază contextul și caută să identifice un oarece câștig, drept care:

- face alinațe;

-  evaluează șanse;

- alege o strategie;

- definește obiectivul.

El face definirea de obiectiv numai și numai după ce are clar ce are de făcut într-un context deja definit, căci niciodată nu vine cu elemente de creativitate, ci se înșurubează acolo unde el crede că succesul îi va surâde și unde terenul este slab, pentru că este format din oameni care sunt ușor de manipulat, oameni cu o gândire pe dou pași, lipsiți de intuiția ce se produce la al treilea pas, exact pasul decisiv pentru sforar.

Am cunoscut tipul de sforrar care vine și încearcă să folosescă un context în direcția convenabilă lui, propunând variante care aparent sunt profitabile celui cu care stă de vorbă. Dacă acesta prinde nada și se antrenează în mișcarea pe care sforarul a pus-o la cale, cu siguranță se va alege cu buzele umflate, pentru că sforarul nu joacă cu jumătăți de măsură. El ia totul sau nimic.

Am cunoscut și tipul de sforar care la prima vedere pare dezinteresat de o anumită problemă. Numai că o dată pornit un mecanism, evoluția fenomentului are o singură traiectorie, unde la un punct, la masa de joc se așează triumfător sforarul care ia totul, nelăsând celorlalți nimic.

Numai cine gândește la rece și analizează argumentele sforarului își va da seama că respectivul urmărește obiective ascunse. Sforarul nefiind creativ, aplică scheme uzate, dar îmbrăcate frumos, care să deruteze. La sforar verbele sunt fie la timpul viitor, fie la modul condițional, dând falsa senzație interlocutorului că toată decizia îi aparține lui, pentru că el, sforarul stă deoparte, neimplicat. Numai că scena s-a repetat în fața mai multor persoane, pentru că el trage multe, chiar prea multe sfori pentru a-și atinge obiectivele. Ilf și Petrov au nenunărate exemple de sforari în romanele lor. La noi, după 1989 sforarii au alcătuit o adevărată clasă socială. Ei sunt recunoscuți cu ușurință doar prin faptul că într-o frază de 10 cuvinte, 6 cuvinte sunt numele unor persoane cu putere de decizie, în anturajul cărora el se învârtește, chiar și fără rost sau pe poziții de slugă sau de yesman. Pe sforar îl ajută foarte mult memoria mecanică, pentru că ar fi o calamitate pentru el să confunde numele de persoane și să încurce evenimente și mai ales proceduri banale, cu care el impresionează de fiecare dată. Niciodată n-am continuat vreo colaborare cu un sforar.

(28 mai 2017)

(28 mai 2017)

CSIE'50 - SECIT 2015

SECIT 2015 este în România singura conferință internațională de securitate informatică cu tradiție, ajunsă în anul 2015 la a VIII-a ediție. Organizatorii sunt Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică prin Cristian  TOMA și Academia Tehnică Militară prin Victor  PATRICIU.

În anul 2016, la Editura Springer a apărut volumul cu tematica deja consacrată de câțiva ani, așa cum stă bine unei conferințe bine definite, INNOVATIVE SECURITY SOLUTIONS INFORMATION TECHNOLOGY and COMMUNICATIONS, 8th International Conference, SECIT 2015, Bucharest, Romania, June 11-12, 2015, Revised Selected Papers, Ion BICA, David NACCACHE and Emil SIMION - editors. Volumul se identifică cu ISBN 0302-9743, ISSN 1611-3349 (electronic) și cu ISBN 978-3-319-27178-1, respectiv, cu ISBN 978-3-319-27179-8 (eBook) Comitetul de program include foarte mulți specialiști din domeniul securității informatice, dintre care din Academia de Studii Economice sunt profesorii Cătălin BOJA și Cristian TOMA, amândoi finalizând for teze de doctorat strălucitoare în domeniul informaticii economice. Volumul de 279 de pagini include două comunicări în sesiune plenară 17 de comunicări valoroase de la conferință, selectate cu multă exigență, de o echipă puternică formată din specialiștii Apvrille AxelleX, Debiao He, Donida Ruggero, He Shuangyu și Florian Lugou, știută fiind exigența editurii Springer din Cham, Elveția. Comunicările sunt organizate ca întotdeauna pe două secțiuni și anume:

- Cryptographic Algorthms and Protocols

- Security Technologies for IT&C.

Din România au prezentat comunicări mai mulți specialiști dintre care Dumitru BALANICI, Vlad TOMȘA, Monica BORDA, Raul MALUȚAN, Oana BARAHTIAN, Mihai CUCIUC, Lucian PETCANA, Cătălin LEORDEANU, Valentin CRISTEA, Ionela GLĂVAN, Diana MAIMUȚ, George NĂSTASE, Alexandru PĂTRAȘCU, Ion BICA, Victor PATRICIU, Dominic BUCERZAN, Crina RAȚIU, Cezar PLEȘCA, Luciana MOROGAN, Daniel PETCU, Emil SIMION, Nicolae ROȘIA, Virgil CERVICESCU, Mihai TOGAN, Laurențiu ȚIPLEA, Sorin IFTENE, George TEȘELEANU, Ana-Maria NICA, Mihai BĂRBULESCU, Adrian STRATULAT, Vlad TRAISTĂ-POPESCU, Emil SIMION. Cine vrea să înceapă un stagiu doctoral nu are altceva de făcut decât să identifice:
- mulțimea cuvintelor cheie ale comunicărilor;
- direcțiile de cercetare aunuțate de autorii comunicărilor;
- frecvențele cele mai mari ale temelor din bibliografie;
- referințele unor lucrări fundamentale din domeniu.
Dacă se face o astfel de cercetare prealabilă se vor găsi suficiente elemente care să-l ducă pe doctorand spre o zonă cu caracter productiv, unde elementele de noutate nu sunt epuizate.
Este interesant de studiat atât evoluția domeniului în timp studiind cele 8 volume ale conferinței SECIT, cât și participările cu contribuții, pentru a vedea stabilitatea preocupărilor unor specialiști sau caracterul conjunctural al activităților de cercetare, strict dependente de derularea de stagii doctorale sau de restricții de promovare, prin lucrări tipărite în edituri prestigioase.

(28 mai 2017)

Un banc de demult și bravo, ai stil

Era un banc cu mulți ani în urmă despre nea Gică de la sculărie.

Se zice că nea Gică de la sculărie mergea pe stradă în compania unui domn. Toată lumea se întreba în compania cui era nea Gică de la sculărie. Răspunsul nu era foarte simplu. Nea Gică de la sculărie era în compania lui Nicolae Ceaușescu.

Se zice că nea Gică de la sculărie era într-o bodegă de cartier în compania unui domn. Toată lumea se întreba în compania cui era nea Gică de la sculărie. Răspunsul nu era foarte simplu. Nea Gică de la sculărie era în compania lui Ronald Regan.

Se zice că nea Gică de la sculărie era într-o catedrală  în compania unui domn. Toată lumea se întreba în compania cui era nea Gică de la sculărie. Răspunsul nu era foarte simplu. Nea Gică de la sculărie era în compania lui papa Ioan Paul al II-lea.

Se zice că nea Gică de la sculărie stătea la  tribună la 7 noiembrie, în Piața Roșie  în compania unui domn. În fața lor defilau soldații Armatei Roșii. Toată lumea se întreba în compania cui era nea Gică de la sculărie. Răspunsul nu era foarte simplu. Nea Gică de la sculărie era în compania lui Leonib Brejnev.

Bancul mi-a revenit în actualitate din moment ce la emisiunea Bravo, ai stil! sunt agresat de Iulia Albu care repetă și repetă și repetă că a absolvit o facultate și anume UNARTE. În ASE era mai de fală la un moment dat să spui că nu ai doctorat din moment ce din 1.000 de profesori 950 aveau doctorat. 

Să-i amintesc distinsei doamne că primele universități ale lumii în top 100 sunt următoarele:

 1. Harvard University

 2. Stanford University

 3. Massachusetts Institute of Technology

 4. University of California at Berkeley

 5. University of Cambridge

 6. Princeton University

 7. California Institute of Technology

 8. Columbia University

 9.University of Chicago

10. Oxford University

și nu văd UNARTE printre ele, ca să aibă hăl motiv de laudă exagerată. În clasamentul primelor 916 universități ale lumii UNARTE nu figurează, ci numai 4 universități, cele din Iași, București, Cluj și Timișoara ocupă poziții de la 700 încolo.

Un pic de modestie n-ar strica nimănui, mai ales că acel clasament cu litere de la A la E, făcut în spațiul nostru mioritic este cel în care noi ne comparăm cu noi înșine, asemeni premianților din clasa a I-a când urcă pe scenă pentru coronișă jumătate de clasă.

De când cu plagiatele, mă feresc să mai vorbesc despre doctorat, deși l-am făcut înainte de 1989, când mai exista respect față de cercetarea științifică.

Despre diplomă de absolvire a facultății chiar nu mai este niciun element de laudă, știut fiind faptul că au existant universități de-a valma, private și de stat, unde au fost eliberate cândva diplome false.

Dar să revin la bancul de demult.

Mi-l imaginez pe Vladimir Putin felicitându-l pe Donald Trump după ce a câștigat alegerile și întrebându-l amical: Melania Trum a fost colegă cu... la UNARTE? iar acesta recunoscând plin de jenă că, nu.

Mi-l imaginez pe papa Francisc felicitându-l pe Donald Trump după ce a câștigat alegerile și întrebându-l amical: Melania Trum a fost colegă cu... la UNARTE? iar acesta recunoscând plin de umilință că, nu.

Mi-o imaginez pe Angela Merkel felicitându-l pe Donald Trump după ce a câștigat alegerile și întrebându-l amical: Melania Trum a fost colegă cu... la UNARTE? iar acesta recunoscând plin de durere că, nu.

Mi-o imaginez pe Theresa May felicitându-l pe Donald Trump după ce a câștigat alegerile și întrebându-l amical: Melania Trum a fost colegă cu... la UNARTE? iar acesta recunoscând plin de speranță că, nu.

Mi-l și imaginez pe Donald Trump curtenitor cu Malania în ultimul turneu internațional, încercând s-o convingă să facă și ea UNARTE pentru a intra în rândul intelectualelor rasate, alături de...
Abia acum am explicația de ce biata femeie, disperată îi tot dădea peste mână enervată, plictisită și convinsă că are de unde să-și cumpere țăale, fără să fie nevoită să și le facă singură.

(29 mai 2017)

CSIE'50 - Doctoratul în comunism

Comunismul românesc a dezvoltat multe activități după modelul sovietic. Prin deceniul al VI-lea al secolului trecut manualele după care se învăța în școlile de la noi erau traduceri din limba rusă. Avademia de Studii Economice s-a numit până prin 1967 Institutul de Științe Economice și Planificare V. I. LENIN, denumire care a rămas mulți ani cu urmele până când după Revoluție clădirea din Piața Romană a fost văruită. Și doctoratele s-au derulat tot după modelul sovietic. În Facultatea de Cibernetică Economică erau conducători de doctorate profesorii Ludovic TÖVISSI, Mircea BIJI, Constantin IONESCU, M.C. DEMETRESCU, Mircea CRISTUREANU, Mircea BULGARU, Manea MĂNESCU, Ion IVĂNESCU, adică foarte puțini, cu foarte puține locuri, numărul doctoranzilor fiind extrem de mic, iar susținerile de teze de doctorat fiint rare, rare, rare.

Admiterea la doctorat avea criterii legate de:

- media de absolvire a facultății;

- recomandarea dată de la locul de muncă;

- experiența acumulată în domeniu;

- capacitatea de a convinge comisia care era suverană.

Stagiul doctoral includea:

- cel puțin trei examene în fața unei comisii dure;

- cel puțin trei referate susținute în catedră;

- activitate intensă de documentare și de cercetare;

- obținerea de soluții originale în contracte de cercetare;

- în a-l convinge pe conducîtorul științific că știi despre ce faci.

În vremurile comuniste, existau nenumărate filtre, căci avizul catedrei era primul pașaport că autorul tezei are calități moral-politice care-i permit să susțină teza de doctorat, fără a face de râs colectivul din care provenea. Susținerea referatelor nu avea nimic formal. Susținerea tezei se făcea prin diferite colective de cercetare sau în seminarii științifice recunoscute, ceea ce elimina din start ideia de plagiat sau de a face ceva în dorul lelii, doar pentru a obține titlul de doctor. Consducătorii științifici nu conducear teze de doctorat decât cele stricte în domeniile unde ei aveau calificare, adică expertiză cum se zice acum. În niciun caz nu apărea situația ca să fie susținută vreo teză de doctorat care să nu fi trecut prin nenumărrate filtre și care să nu fie exact ceea ce dorea conducătorul științific. În vremurile acelea nici facultățile nu se mai făceau aiurea, cu masterate la kilogram și cu atât mai puțin nu veneau la doctorat politicieni, căci aceștia nu aveau timp să se dea în bărci cu stagii doctorale. Partidul le cerea să fie prezenți pe teren, căci birourile lor era țara sau județul sau comuna, după cum fiecare avea locul de muncă și responsabilitățile.

Durata unui stadiu doctoral era de 6-7 ani în științe economice. Numai la matematică erau excepții cu tineri care făceau doctorate sub 30 de ani, iar aceștia ajungeau să aibă rezultate teoretice de excepție, care justificau astfel de abordări, de asemenea, de excepție precum Constantin TELEMAN, Ciprian FOIAȘ, Constantin NIȚĂ, Marius IOSIFESCU. Pentru absolvenții Facultății de Cibernetică Economică era la doctorat specializarea Cibernetică și Statistică Ecomomică. Abia după anul 2006 a apărut și specializarea Informatică Economică. Numai după Programul Bologna de după 1999 un stagiu PhD durează 3 ani, ca la grădiniță și se scot doctorii pe bandă rulandă. Pe vremuri mai era respect pentru calitate, iar avizul CUB sau CM al PCR filtra și el noncalitatea cum mult masi mare eficiență decât autonomia universitară din capitalismul sălbatic și mioritic, cu plagiate exprimate în procente cu limite acceptate ca fiind valabile.
Când în 1970 a venit tânărul doctor al Universității din Bonn, Csaba FABIAN și a vorbit despre cum se făceau doctoratele în RFG mi-am zis că trebuie să fiu un norocos dacă voi avea și eu un conducător științific care să procedeze la fel ca acolo. L-am găsit și sunt sigur că procedând așa, totul curge normal, firesc, valoric și creativ.

(28 mai 2017)

CSIE'50 - Profesorul Cristian Valeriu TOMA

A  scrie despre tânărul profesor Cristian Valeriu TOMA îmi este foarte ușor. Voi scrie despre modul în care l-am cunoscut, despre cum am colaborat și despre rezultatele sale. El era student în anul al III-lea la Secția de Informatică Economică cu 5 ani de studiu, din Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. Pentru a mă lămuri despre un om, mie nu-mi trebuie decât o secundă. Eu îmi dau seama dacă voi colabora cu cineva după cum dau noroc cu respectivul și după ce deslușesc în privirea respectivului. Acea secundă a trecut și concluzia a fost că voi colabora excelent cu Cristian Valeriu TOMA, lucru care s-a și întâmplat. Cristian Valeriu TOMA este:

- un programator de înaltă clasă;

- persoana care spune verde în față adevăruri;

- tipul care nu acceptă compromisuri;

- tot timpul cu coloană vertebrală verticală;

- cu o putere de muncă fantastică;

- tânărul cu o logică perfectă;

- de o punctualitate cum greu se întâlnește;

- cel care dacă promite ceva se ține de cuvânt 100%;

- foarte eficient în ceea ce face și face foarte bine;

- inovativ și construiește cu ușurință soluții originale;

- un tip care are un management de carieră fără fisură;

- de departe un om de echipă de cea mai bună calitate.

Ca student, Cristian Valeriu TOMA mi-a dovedit că știe ce vrea, că are obiective clare și pentru a și le atinge muncește din greu. Pe mine nu m-a interesat nici bermudele lui, nici ghetele sport luat pe piciorul gol, nici părul și cu atât mai mult barba modelată extrem de variat. Eu am apreciat că după ce discutam și stabileam termene și output-uri, Cristian Valeriu TOMA la acele termene venea exact cu soluțiile pe care le așteptam. Niciodată nu am bătut apa-n piuă în compania lui Cristian Valeriu TOMA, pentru că discuțiile noastre erau strict profesionale, direct și la obiect.

A fost o singură dată când mergând din Piața Romană pe jos, până la mine în mahala, am insistat să spună da la ceva pe care îl voi ruga, fără să-i spun de la început despre ce este vorba. M-a cam fiert acest Cristian Valeriu TOMA, dar în dreptul blocului lui ȚIRIAC, unde cândva a fost Conex, a is da. I-am zis că rugămintea mea este ca el să tacă trei luni în ședințele de catedră, pentru a nu intra în coliziune cu oameni cu idei fixe, care nu-și acceptau decât propriile gânduri. El avea un post în concurs și mă temeam de eventuale tălpi din partea unor mărimi din Piața Romană nr. 6.

Cristian Valeriu TOMA fiind un tip de cuvânt, a respectat promisiunea, dar una dintre mărimi i-a tras o copită, care cel puțin mie mi s-a părut excentrică, exagerată, nepotrivită și subdemnitatea poziței respectivului. Trebuia insul să se răcorească și el un pic. Efectele au fost nule, pentru că asistentul Cristian Valeriu TOMA a trecut foarte bine proba practică de la sala 2001A și comisia l-a votat în unanimitate pentru a ocupa postul pentru care era în acel concurs.

Am colaborat cu Cristian Valeriu TOMA într-un stagiu doctoral, pe care l-a parcurs în condiții nemaipomenit de bune. A realizat o teză de doctorat intitulată ARHITECTURI DE SECURITATE PENTRU PLATFORME SOFTWARE DISTRIBUITE, pe care a susținut-o în 21 noiembrie 2008, o teză frumoasă, originală, îndrăzneață, riguroasă, cu care el se va mândri și peste ani, căci nu va fi afectată de uzura morală, care bântuie domeniul tehnologiei informației în general și securitatea informatică în special.

Noi am construit cursul de masterat profesional de Securitate Informatică, despre care trebuie să spun că a fost de succes maxim, iar în anul următor, a fost publicată cartea Ion IVAN, Cristian TOMA (coordinators) - Informatics Security Handbook, Editura ASE, Bucuresti 2006, 412 pg, ISBN (10) 973-594-840-0 ISBN (13) 978-973-594-840-5, care este un exemplu viu de cum se colaborează practic pentru a atinge un obiectiv clar, atunci când profesorii invitați să scrie sunt niște mari personalități.

La acel curs a existat preocuparea de a colabora cu cei mai buni profesori din ATM, UPB, UBB, UB și din ASE pentru a asigura exact ceea ce trebuie unor cursanți extrem de exigenți. Din anul 2012 de când Cristian TOMA are conducerea exclusivă a acestui curs, calitatea se menține în standardele definite inițial și succesul său este asigurat, deși în piață au apărut nenumărate alte cursuri, fără să am cunoștință că vreaunul dintre ele are un Handbook.

Despre cum este apreciat Cristian TOMA de studenți și de colegi n-am să scriu în detaliu. Stau mărturie lucrările pe care el le realizează cu studenții. Despre articolele scrise în timp, de asemenea, nu voi scrie, pentru că m-aș repeta și s-ar crea impresia că mi-am propus să-l laud pe Cristian TOMA sau că am un vocabular limitat și nu știu să scriu și altfel. Nu voi încheia decât cu constatarea că performanța sa este intens utilizată într-o mare companie internațională de software, iar ca în obiceiul nostru dâmbovițean, nu-i zic numele, de parcă acea companie ar mai avea nevoie de reclamă, din moment ce a invadat lumea cu ceea ce face în domeniul informaticii aplicate, răspunzând la cele mai sofisticate nevoi ale utilizatorilor în această lume globalizată, unde noi inaugurăm autostrăzile măsurate în centimetri/secol.

(28 mai 2017)

CSIE'50 - SECIT 2016

În anul 2016, la Editura Springer a apărut volumul INNOVATIVE SECURITY SOLUTIONS INFORMATION TECHNOLOGY and COMMUNICATIONS, 9th International Conference, SECIT 2016, Bucharest, Romania, June 9-10, 2016, Revised Selected Papers, Ion BICA and Reza REYHANITABAR - editors. Volumul se identifică cu ISBN 0302-943, ISSN 1611-3349 (electronic) și cu ISBN 978-3-319-47237-9, respectiv, cu ISBN 978-3-319-47238-6 (eBook) Comitetul de program include specialiști din domeniul securității informatice, dintre care din Academia de Studii Economice sunt profesorii Cătălin BOJA și Cristian TOMA, amândoi finalizând for teze de doctorat strălucitoare. Volumul de 285 de pagini include 20 de comunicări valoroase de la conferință, selectate cu multă exigență, știută fiind exigența editurii Springer din Cham, Elveția. Comunicările sunt organizate pe două secțiuni:

- Cryptographic Algorthms and Protocols

- Security Technologies for IT&C.

Din România au prezentat comunicări mai mulți specialiști dintre care Laurențiu ȚIPLEA, Sorin IFTENE, George TEȘELEANU, Ana-Maria NICA, Mihai BĂRBULESCU, Adrian STRATULAT, Vlad TRAISTĂ-POPESCU, Emil SIMION, Bogdan IANCU, Cristian SANDU, Cezar PLEȘCA, Mihai TOGAN, Cristian LUPAȘCU, Alexandru PĂTRAȘCU, Ștefan POPA, Andrei MARGHESCU, Paul SVASTA, Ana-Maria GHIMEȘ, Victort Valeriu PATRICIU, Sabina Georgiana RADU, Cristian POP, Ioana Cristina PANAIT, Emil SIMION, Alexandru SÎRBU, Adelina VIDOVICI, Dan LUȚAȘ, Adrian COLEȘA, Andrei LUȚAȘ, Sandor LUKACS. Au existat 4 prezentări în ședință plenară.

Se observă nivelul ridicat al participărilor internaționale și din modul în care este alcătuit comitetul de program, format din specialiști ai unor universități și companii din Belgia, Franța, România, Italia, USA, Japonia, China, Polonia, Australia, Germania, Spania și Slovenia.

Din Facultatea de Cibernetică Economică se regăsesc Cătălin BOJA și Cristian TOMA.
(27 mai 2017)

CSIE'50 - studenții ciberneticieni la simpozioane naționale

Studenții Facultății de Cibernetică Economică au participat dintotdeauna la sesiunile științifice

studențești la nivel național, organizate în diferite centre universitare. Cum istoria se scrie folosind dovezi, am acum la dispoziție un document din 1976. Este vorba de A XIII-a ediție a Conferinței Naționale a Cercurilor Științifice Studențești, desfășurată la Timișoara în zilele 20 și 21 martie 1976.

Printre studenții care au prezentat lucrări s-a numărat Vergil VOINEAGU, pe atunci student în anul al V-lea, cel care avea să devină profesor universitar, șef de catedră și care avea să fie și președinte al Institutului Național de Statistică. Erau studenții coordonați de profesorii Ludovic TOVISSI, Eugen ȚIGĂNESCU, Ion CAPANU, Gheorghe DODESCU și Ion IVAN, adică eu, pe acea vreme asistent universitar. Printre studenții ciberneticieni enumăr pe Nicolae LĂUDATU, Nicolae STANCIU, Gelu Cristian ION, Vasile GIULEA, Maria STANCU, Manuela ZAIȚ, Bogdan TEODORESCU, Mircea MARTIȘ, Gheorghe SOLOMON, Constantin CUCU și Duțu CRĂCIUN. Lucrările au fost prezentate sâmbătă 20 martie 1976 la sala A1.3, secțiunea a V-a de Statistică și cibernetică economică. Toți studenții participanți prezentaseră lucrările în secțiunile sesiunii cercurilor studențești din Academia de Studii Economice și primiseră premii, ceea ce le dădea dreptul de a participa la o sesiune națională.

Lucrările care au numărul într-un cerc roșu sunt cele ale studenților ciberneticieni.

(27 mai 2017)

O carte scrisă de Vasile PETROVICI

Vasile PETROVICI mi-a fost student înainte de Revoluție și încă unul foarte bun, pe caare n-ai cum să nul ții minte atunci când conduci seminarii și ai cursuri de programarea calculatoarelor. Am avut ocazia să mergem împreună la Iași la un concurs național de cercetare științifică studențească. După terminarea studiilor, Vasile PETROVICI  a fost repartizat la Institutul de Cercetări în Informatică - ICI, unde ajungeau numai și numai absolvenții cu medii foarte mari și care știau informatică, nu glumă. Am ținut legătura cu Vasile PETROVICI , căci pe vremuri făceam vizite dese lui Ladislau GASPAR, care era șeful Bibliotecii Naționate de Programe - BNP și finul meu, iar Vasile PETROVICI  era programator acolo. Când i-am făcut o vizită la el acasă, căci avea locuința în buricul târgului, m-a impresionat să văd la el pe pereți o serie de tablouri. Am admirat pasiunea lui pentru artă, căci mie îmi plăcea să vizitez muzee dar și expoziții de artă care împânzeau în acele timpuri Bucureștii nenăpădiți de sedii de bănci sau de magazine de mărfuri prăfuite, ca acum. Când am văzut cartea  scrisă de Vasile PETROVICI  și intitulată De vorbă cu Alma REDLINGER și publicată la editura CORESI în 2014, am fost deosebit de plăcut impresionat. Mi-am dat seama că ceea ce intuisem eu atunci, era de fapt o mare pasiune a lui Vasile PETROVICI. Lucrarea are 176 pagini și este structurată pe 14 capitole-dialoguri. El pune întrebări sau sugerează direcții de abordare pictoriței Ama REDLINGER. Am observat că Vasile PETROVICI  are ușurința conversației și știe să conducă discuțiile pe tărâmuri interesante, fără a disipa informațiile pe care artista are de gând să le furnizeze.
O carte scrisă de Vasile PETROVICI, ne prezintă un analist de pictură de mare rafinament. Conține dialoguri cu pictorița Alma REDLINGER. Intervențiile lui Daria SIMION vin să ofere o serie de detalii sugestive legate de activitatea artistei.

Știam unele dintre lucrările pictoriței Ama REDLINGER expuse în București, pe care le-am reținut, pentru că artista are ceva al său care nu se trece cu vederea și care rămâne prin culoare, fermitate, claritate, proporții și lumină. De la pagina 145 pa pagina 176 se află reproduceri după picturile Amei REDLINGER, realizate în condiții grafice foarte bune, dintre care am recunoscut cu ușurință pe cele pe care le mai văzusem în expoziții.

Cartea scrisă de fostul meu student Vasile PETROVICI are rigoarea specifică informaticianului și este un tot unitar, ca un produs software de cea mai bună calitate, scris cu har și cu mare talent.

(27 mai 2017)

Țâțe, țațe, țâfne

La postul de televiziune Kanal D este o emisiune intitulată Bravo, ai stil! unde concurentele pentru câteva zeci de mii de euro prezintă modă în fața unui juriu despre care nu am a spune multe, doar că despre Răzvan CIOBANU știam pe când lanțul de magazine Debenhams era și el ce era odată. Acum competiția este la al doilea sezon și văd cu stupoare cum coboară și coboară calitativ, ca structură și mai ales în ceea ce privește concurentele care dovedesc:

- carențe grave de educație;

- minusuri impardonabile de cultură;

- abordări stridente de mahala;

- tonalități și vocabular foarte limitate;

- lipsă de imaginație creatoare;

- dialoguri contra-productive;

- necunoașterea principiilor modei;

- insistențe în micimea  abordarii.

Uneori apar îmbrăcate în materiale destul de transparente, de cabaret, au povești neinteresante și nu adaptează nimic la contextul în care se plasează. De aceea am zis în titlu țâțe. De foarte multe ori, dialogurile dintre concurente sunt exact ca pe malul șanțului. De aceea am folosit cuvântul țațe. Faptul că din orice se inflamează și pornesc gâlceve, m-au făcut să folosesc cuvântul țâfne. Mi-aș dori ca în sezonul următor să fie schi,bat formatul. Dar mi-aș dori ca un jurat să fie înlocuit datorită carențelor evidente de evaluare și minusurilor în care își argumentează deciziile aberante. 

(27 mai 2017)

Numărul 22

Există revista 22.
Revoluția din 1989 are ca start, data de 22 decembrie.
Ministrul Tudorel Toader a publicat lista celor 22.
Durata unei diete eficiente bazată pe plante este de 22 zile.
Pentru suspendare au votat 322 parlamentari.
Persoanele cu numărul de naștere 22 au cea mai mare energie.
Mă întreb dacă la LOTO s-au câștigat milioane cu 22?
În 22 ianuarie 1561 s0-a născut Francis BACON.
În 22 februarie 1732 s-a născut George WASHINGTON.
În 22 martie 1599 s-a născut Anthony van DYCK.
În 22 aprilie s-a născut Vladimir Ilici LENIN.
În 22 mai 1813 s-a născut Richard WAGNER.
În 22 iunie 1767 s-a născut Wilhelm von HUMBOLDT.
În 22 iulie 1887 s-a născut Gustav Ludwig HERTZ.
În 22 august 1760 s-a născut Leo al XII-lea, care a fost papă în perioada 1823-1829.
În 22 septembrie 1791 s-a născut Michael FARADAY.
În 22 octombrie 1811 s-a născut Frantz LISZT.
În 22 noiembrie   1890 s-a născut Charles de GAULLE.
În 22 decembrie 1765 s-a născut Johann Friedrich PFAFF.

(26 mai 2017)

O minune ține 3 zile

Noi avem cugetarea: nicio minune nu ține mai mult de 3 zile. Viața politică dâmbovițeană ve arată că așa și este și faptul că trecem de la una la alta fără să clipim, de la această cugetare ni se trage. Fiecare știre aduce niște personaje negative în prim plan. Apar niște șefi care tună și fulgeră. Se face o comisie de anchetă care va, care va și care va. Adică are obiective absolut sublime, dar care în final se fâsâie și moare sau este îngropată. Numai cei slabi de îngeri fac pipi pe ei sau își pun capăt zilelor. Cei șmecheri trec cu fruntea sus făcând chiar titlu de glorie că au stat la rârnaie și parcă sunt cu mult mai interesanți decî înainte de. Toate se rostogolesc vertiginos și tratările sunt de un primitivism și de un descriptivis, exasperant. Jurnaliste de teren, fără pic de cultură vorbesc sacadat, înșirând prenumele demonstrattive acesta, acestea, aceasta și tot așa, căci trebuie să unple cu chestii repetitive un timp alocat, fără să spună ceva semnificativ.

S-a vorbit de manelizare, s-a vorbit de otevizare. Ambele merg mănă-n mână. Văd că toate posturile ne servesc:

- bombe de presă;

- noutăți de ultim moment;

- dezvăluiri halucinante;

- efecte uriașe;

- acțiuni incredibile;
- ruperea tăcerii;
- breaking news;

- fapte incredibile;

- posturi intolerabile;

- elemente surpriză.

Chestii umflate artificial se dovedesc a fi banalități, pentru care legea nu mai are efecte, iar vinovatul este acarul Păun. Pentru lucruri considerate de o gravitate excepțională, cu furturi de sute de milioane de euro, justiția dă pedepse minuscule și nu se recuperează nimic, pentru că o banalitate a fost prezentată în mass-media eronat și nimeni nu-și cere scuze.

Trebuie luate totuți buletinele meteo și comparate să se vadă cât de mari erori sunt propagate în eter. Ceea ce mă miră este că a reapărut o ființă cu probleme psihice, care din nou este promovată în emisiuni și a vorbit de barter, în legătură cu o operație de micșorare de stomac. Ne amintim gândacii din apartamentul acesteia și de mizeria dintre degetele de la picioarele respectivei. Atunci CNA a dat amenzi și a interzis folosirea persoanelor neajutorate în emisiuni.

Rezultă clar că trebuie schimbată maniera noastră de a gândi. Trebuie să definim clar orice. Trebuie să stabilim termene. Trebuie să dăm soluții. Trebuie să urmărim implementarea lor. Altfel, vom alerga ca muștele fără cap și niciodată nu ne vom convinge pe noi înșine că 2 + 2 fac patru, ci fac cât vrea mușchii noștri flasci, îmbibați de grăsime și fezandați în țuică de proastă calitate.

(26 mai 2017)

Picnicul ca bombă calorică

Orice român care se respectă, când merge la pădure, ia cu el:

- grătatr;

- cărbune:

- cărnică;

- bere;

- un dulce;

- roșii;

- telemea;

- tacâmuri;

- pătură.

Nu este picnic adevărat pentru român masa unde el nu bagă în el:

- o friptură de porc de cel puțin 300grame, adică  700  kcal;

- 3-4 mititei fripți pe jăratec, adică 1.000 kcal;;

- un cârnăcior de Pleșcoi de vreo 200 grame, adică  700 kcal;;

- 400 grame de pâine albă și proaspătă, adică 1.000 kcal;;

- 3 beri, reci ca gheața la jumătate, adică 600 kcal;;

- o amandină, o plăcintă, acolo, ceva dulce și bun, adică 300 kcal;.

Toate la un loc duc la un total de  4.500 kcal;. Se știe că cine vrea să consume 3.200 kcal trebuie să meargă pe jos 80 kmsau să facă muncă fizică grea la cariera de piatră sau la săpat șanțuri cu târnăcopul 10 ore pe zi sau să urce 12 ore scări la un bloc fără pauze între etaje. Pentru cele 4.500 de kcal trebuie cu mult mai multă activitate... Ori, picnicul, înseamnă relaxare, cel mult un somn și niște table cu muzică și voie bună, ceea ce face ca  acesta să însemne o adevărată bombă calorică, plăcută, sublimă și repetabilă ca explozie la nivelul sănătății fiecăruia dintre noi cei voioși.
Picnicul ca bombă calorică trebuie să aibă o tratare mai mult decât filosofică. Trecerea de la metafizică la dialectică este deja o chestiune de evoluție mentală, dobândită ciu înțelegerea trecerii de la maimuță la om. Oricum, la picnic nu ai cum să renunți, chiar dacă este o plăcere vinovată.

(25 mai 2017)

CSIE'50 - tematicile lucrărilor de licență de dinainte de 1989

Temeticile lucrărilor de licență de dinainte de 1989 ale studenților de la Facultatea de Cibernetică erau ceva de tipul:

Sistemul informațional al întreprinderii X.

Analiza sistemului informațional al întreprinderii X.

Proiectarea sistemului informațional al întreprinderii X.

Analiza, proiectarea și implementarea sistemului informațional al întreprinderii X.

Evaluarea eficienței sistemului informațional al întreprinderii X.

Proiectarea sistemului informațional al întreprinderii X folosind metoda MERISSE.

Proiectarea sistemului informațional al întreprinderii X folosind baze de date.

Modelarea multisectorială a zonei industriale Y.

Modelul dinamic al balanței legăturilor dintre ramuri.

Optimizarea transportului de produse petroliere.

Planificarea optimă a producției în ramura construcțiilor de mașini.

Planificarea optimă în comerțul de mobilă.

Optimizarea producției de autoturisme folosind programarea numere întregi.

Automatizarea calculelor statistice folosind tabulatoarele.

Sistem integrat de facturare în comerțul cu produse alimentare.

Sistem integrat de prelucrare bazat pe tehnici mecanografice.

Utilizarea pachetului OPALINE în optimizarea sortimentului de produse din întreprinderea X.

Utilizarea pachetului CROCODIL în croirea optimă a planșelor  din întreprinderea X.

Prognoza producției de petrol a țării noastre folosind programul VERONICA.

Prognoza producției de petrol a țării noastre folosind programul EMI.

Se observă că nu apăreau termeni precum web, internet, PC, windows, rețele de calculatoare, cloud, inteligență artificială, B2B, e-Comerț, telelucru, m-Aplicații și multe altele.

(25 mai 2017)