N-au spart ușa. Au înlocuit numai yala.

A venit sorocul. Familia IOHANNIS a predat statului, locuința din strada BĂLCESCU 29 din Sibiu, unde a avut sediul o sucursală a Raiffeisen Bank. Există mari discuții despre faptul că familia IOHANNIS nu a predat cheile locuinței și a fost nevoie să fie schimbată yala. Au apărut mari discuții că locuința a fost părăsită de proprietari și la preluare nu s-a găsit într-o stare foarte bună.

Dacă familia IOHANNIS se prezenta și preda cheia, evident apăreau discuții, legate de gestul care ar fi fost nefiresc pentru un fost șef de stat, care se punea într-o postură bizară, din care televiziunile ar fi avut foarte mult de câștigat. Dacă locuința ar fi fost zugrăvită, geamurile spălate și parchetul dat cu ceară, ar fi apărut comentarii dintre cele mai răutăcioase, căci gura lumii nici pământul n-o astupă.

S-a ajuns aici pentru că a existat contextul favorabil prin legea care dă șefului statului anumite privilegii legate de efectele aplicării legilor pe timpul exercitării mandatelor. Dacă în constituție principiul prin care toți suntem egali nu în fața legii, ci în fața constituției, căci există legi care crează diferenție și oamenii devin egali în fața legilor care consfințesc inegalitățile date de tot felul de imunități, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Vor urma și alte procese până când statul va recupera și milionul de euro de pe chirii și penalități. Anul 3102 ziua 15 ianuarie, este un termen rezonabil de finalizare.

Spectacolul este interesant și arată până unde se ajunge prin aplicarea de legi cu deficiențe severe în definirea de articole, încât totul mă duce la gândul că în studenție, un examen se susține până trece studentul sau până moare profesorul.


(03 octombrie 2025)

De ce vrem multe case, multe pământuri și mulți bani?

În vremurile de demult, familiile de români erau numeroase și părinții se străduiau ca prin muncă cinstită să se pună la adăpost, drept care cumpărau pământuri, construiau case și strângeau aur, ca peste ani nimeni să nu concluzioneze că au făcut umbră pământului degeaba.
Când își căsătoreau copiii, românii  ofereau fiecărui copil ca zestre o casă, o bucată de pământ, iar fetelor le ofereau în plus salbe cu mahmudele, spre lauda neamurilor. 
După ce au trecut anii, zestrea dată copiilor a căpătat alte semnificații, constituindu-se în modalitatea de a arăta bogăție, drept care pe garduri erau puse covoarele, în poartă era butelia cu fundă roșie și un autocamion se plimba prin comună cu mobilele, cu pernele, cu aragazul, cu frigiderul.
După Revoluție, s-a declanșat frenezia acumulărilor de bunuri mobile și imobile, a bunurilor necorporale, dar și a valorilor obținute prin participări la licitații costisitoare.
Cei care sunt persoane ce ocupă anumite funcții, trebuie să completeze așa-zisele declarații de avere, iar vulgul, orbit de invidie, le parcurge, căci sunt publice și le comentează, căci așa este tot omul, își pune întrebări firești, din moment ce prin ne-muncă unii reușesc asemeni basmelor, să acumuleze averi într-un an, cât alții în zece vieți.

Vrem o casă cu multe dormitoare, deși nu dormim decât într-un singur pat, pentru a avea o casă cu mai multe dormitoare, ca toată lumea să știe că avem o casă cu multe dormitoare. Vrem o casă cu o sufragerie în care să se întoarcă și un car tras de patru perechi de boi, căci vecinii noștri, dar mai ales dușmanii noștri, trebuie să știe că avem o sufragerie atât de mare încât carul cu patru perechi de boi, întoarce în ea fără nicio problemă.

Vrem să deținem multe case, vrem să fim proprietarii mai mutor terenuri, vrem să deținem opere de artă valoroae, vrem să deținem ceasuri de colecție și conturi grase în valută, pentru că toate acestea avem senzația că ne dau putere, deși strângem totul pentru noi, căci nu mai este ca pe vremuri, să strângem pentru copii, din moment ce familia noastră este formată din soț, soție și unul,, cel mult doi copii.

Acum avem plăcerea de a conduce bolizi cu mulți cai putere, doar pentru că dorim să arătăm cine suntem, să fim văzuți, chiar dacă aceleași servicii ni le-ar oferi și un autoturism de 5 sau 10 ori mai ieftin, dar dorința de a impresiona este mult mai puternică.

Semnificația agoniselii s-a schimbat, trecând de la a strânge pentru copii, la a avea pentru a arăta cine suntem, căci mărimea casei, brandurile hainelor, caii putere ai limuzinei și ceasul de la mână arătat ostentativ, sunt cele ce contează în societatea în care trăim și ne plasăm pe anumite trepte de bogăție.

(30 septembrie 2024)