Ce înseamnă să înveți carte?

Eu voi spune ce înseamnă să înveți carte despre modul în care eu am învățat carte, căci nu știu cum învață lumea acum carte, dar acum peste 50 de ani altfel se învăța carte.
Pe vremea mea:
- nu erau cărți așa multe,
- cărțile nu erau așa de groase,
- textele nu erau așa de mărunte,
- lecțiile nu erau așa de lungi,
- noțiunile nu erau așa de numeroase, 

- nu erau examene naționale,

- nu se cântărea nota la gramaj ca brânza,

- nu-mi amintesc de contestații,

- elevii nu se meditau,

- nu se memorau rezumate.

Pe vremea mea ghiozdanul conținea foarte puține lucruri și nu mă istoveam cărându-l asemeni bietului SISIF, fără rost.

Să dau un exemplu de învățat carte. Profesoara mea de matematică, Lucreția TROCAN a venit în clasă cu un cub mare de lemn. Ne-a zis că e cub, că are muchiile egale, că unghiurile sunt de 90 de grade. Că are suprafețe 6 pătrate. S-a apucat și a dezmembrat cubul. Ne-a arătat cum este cu diagonalele, cum se calculează. Ne-a arătat care sunt axele. Apoi a trecut la secțiuni, pentru că acel cub se dezmembra. A descompus cubul ca și cum era secționat cu diferite plane. Pe concret, am învățat cum e cu cubul. Ne-a scris pe tablă și câteva formule. Nu trebuia memorat nimic, pentru că totul decurgea natural.

La limba română aveam poeți și poezii. Poeziile le memoram și le recitam. Nu trebuia să discutăm noi ce a vrut să spună poetul, căci nimeni nu l-a întrebat pe bietul om, așa cum fabulează făcătorii contra cost, de rezumate, din industria stupidă a meditațiilor fără rost, care nu duc la nimic bun din moment ce avem 40% din populație analfabetă funcțional.

Pe vremea mea, elevii erau învățați să gândească. Eu și acuma știu teorema lui Pitagora, știu formule de trigonometrie și multe altele, dar nu-mi amintesc să fi memorat altceva decât poezii, în timp ce acum profesorii memorează și recită lecții, elevii memorează și recită la rândul lor și școala este un concurs de recitatori, care mai de care mai ciudați și mai nefolositori.


(24 iunie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Lucreția TROCAN

Sunt foarte puțini oamenii cărora le datorez foarte mult. Profesoarei de matematică Lucreția TROCAN îi datorez cu adevărat foarte mult. De la ea am învățat geometrie plană. De la ea am învățat geometrie în spațiu. Profesoara mea de matematică Lucreția TROCAN venea la clasă cu instrumente și desena pe tablă figurile geometrice ajutându-se de riglă, de compas, de echer. Venea și cu corpuri geometrice făcute din lemn și le descompunea încât aveam posibilitatea să vedem secțiuni într-un cub, secțiuni într-o sferă, într-un con, într-un cilindru. Pentru a ne arăta suprafețele corpurilor se folosea de coli de hârtie și vedeam cum se desfășoară un cub. Construia din cartom un con și ne arăta cium se face acest lucru. La fel făcea și cu un cilindru. Pentru mine a fost un mister să văd cum colegi de-ai mei care nu făcuseră matematică cu profesoara Lucreția TROCAN aveau mari dificultăți la geometrie. 

Îmi aduc aminte cum ne-a arătat ceva despre locul geometric. A desenat un cerc. A trasat diametrul cercului. A luat două cuie acolo unde erau extremitățile diametrului, a legat o ață de acele două cuie, exact cât să atingă perimetrul cercului. A pus un creion la ața aceea și l-a plimbat pe circumferința cercului. Nea zis că acela era locul geometric al triunghiurilor dreptunghice cu același perimetru și așa era, căci unghiul rămânea tot timpul de 90 de grade, din moment ce deschiderea unghiului unde era creionul ocupa jumătate de cerc adică 180 grade, iar unghiul în acest caz era 90 de grade. Și la alte probleme tot așa ne-a arătat cum găsim locul geometric.

Despre algebră lucrurile erau și mai frumoase așa cum ni le prezenta profesoara Lucreția TROCAN, care nu ne punea să învățăm mecanic, ci să căutăm să înțelegem cum s-a ajuns la un anume rezultat. dacă știam ceva formule, nu multe, folosindu-le trebuia să obținem ceea ce ducea la formulele să le zicem derivate. M-a ajutat enorm acest mod de a gândi, căci nu mi-am încărcat țeasta cu chestii pe care să le uit a doua zi. Am învățat câteva formule, câteva teoreme și cu ele am pornit la drum și zic eu, m-am descurcat onorabil. Dar pentru acest mod de gândire, îi mulțumesc și în ziua de azi profesoarei mele Lucreția TROCAN.

(16 ianuarie 20230