Nostalgia după revista lui Cristian DULGHERU

Revista Culturism & Fitness avându-l director pe Cristian DULGHERU, revistă de format mic, singura revistă făcută 100% de români și cu un cost promoțional de 1,50 lei, care aoprea în condiții

grafice dintre cele mai bune, cu 6 numere pe an, de la o bucată de timp este de negăsit în magazinele Inmedio dim marile supermarketuri și nici în Mall-uri este de negăsit. Înseamnă că se petrece cu ea exact ceea ce s-a întâmplat cu prea scrisă în țara noastră. Observ că nu există încă o variantă online așa cum au unele ziare care nu se mai regăsesc în chioșcurile de difuzare a presei.

Revista Culturism & Fitness era singura publicație de specialitate care avea ritmicitate și era realizată cu colaborarea unor mari culturiști de la noi, dar și cu aportul unor specialițti valoroși din domeniu. Este de dorit ca FRCF să preia inițiativa și să realizeze o revistă de specialitate, pentru că nu este benefic pentru culturism să nu existe o cale de documentare a celor care practică acest sport.
este adevărat că mediul online permite o viteză de informare foarte ridicată și posibilitatea de a găsi o mare varietate de opinii și detalii, ceea ce o revistă tipărită nu realizează. Totuși, revista tipărită de culturism reușește să aducă într-un mod unic informații dintre cele mai variate, fără a exclude consultarea informațiilor din mediul online.
Cine crede că cele două forme se exclud una pe cealaltă face o mare greșeală, căci revista tipărită nu are volatilitatea pe care o are conținutul digital, care nici elemente de siguranță și garanții privind calitatea informației nu oferă. Consider doar că este doar un moment nefericit al publicisticii de culturism de la noi, căci revistele preluate din literatura internațională, cu mici adaptări sunt doar o soluție temporară, noi având nevoie de o revistă solidă, bine ancorată în realitățile de aici.

(02 februarie 2018)

Culturismul ca show

Culturismul este un sport cu totul special. Acolo se produc niște etape. Este o activitate de măsurare, o activitate de preselecție, o prezentare pe scenă, premierea. Toată lumea constată că un concurs de culturism este ușor monoton pentru că:

- activitățile sunt repetitive;

- fiecare sportiv execută aceleași figuri obligatorii;

- prezentatorii au texte identice;

- programele libere au variabilitate legată de ritm și muzică;

- aplauzele sunt proporționale cu calitatea concurenților.

Culturismul ca show este o chestiune de structurare, căci orice show preupune public, presupune dinamism și mai ales costuri, căci nimeni nu vine să fie parte dintr-un spectacol pe gratis. Culturismul are un anumit public format  din:

- tineri care doresc să devină culturiști;

- culturiști care activează în cluburi;

- foști culturiști și antrenori;

- persoane care iubesc sportul ca sport;

- sportivi care au prieteni;

- invitați și plătitori de bilete.

Culturismul are asociată și o structură de show cu un dinamism, cu tensiune și așteptări pe care oamenilor din sală le așteamtă și pentru care au venit să le trăiască. Moderatorul show-ului este cel care respectă un program, un desfășurător și care face tot ce trebuie să se respecte acel ritm, să nu fie pauze, să nu fie bâlbe, să nu fie încurcături și mai ales să nu fie neconcordanțe, adică una să se prezinte și altceva să se producă pe scenă. Un show trebuie să fie profesional, fără amatorism specific unor șușe.

Sunt competiții complexe cu foarte multe secțiuni, însă trebuie realizat un echilibru. Trebuie astfel dezvoltată evoluția unei acțiuni, fără a crește așteptările nejustificat, așa cum sunt la concursurile muzicale tv, care nu au impus nimic, așa cum s-a făcut în cazul festivalului Cerbul de aur.

În opinia mea, culturismul este un show, iar modelul de la Noaptea campionilor trebuie luat ca reper și trebuie înțeles exact așa cum este acest eveniment de ani și ani de zile.

Acum, evenimentele sunt structurate incluzând:

- seminarii științifice;

- concursul ca atare;

- demonstrații făcute de culturiști;

- invitați culturiști celebri;

- program muzical;

- activități din alte sporturi;

- contribuții ale sponsorilor;

- susținere cu participare vedete.

Culturismul este astfel constituit încât să ofere tot ce trebuie unui spectacol, pentru că sportivii care apar pe scenă, programele lor și evoluțiile lor crează un nivel de atractivitate foarte ridicat. Este important cum se destructurează monotonia dată de repetitivitatea unor elemente. Dacă la o categorie sunt 100 de concurenți, evident, nu toți încap pe scenă, ceea ce face ca acestă 100 se împarte în mai multe grupuri să zicem de 10 concurenți. Monotonia va fi generată de cele 10 serii de concurenți. De asemenea, atunci când apar programele de selecțiile pentru a-i ierarhiza pe sportivi, repetitivitatea este o realitate care apare și se menține oricum, pentru a fi fluente. Experiența arată că pentru concursurile de culturism se organizează show și nu orice fel de show, ci unul de succes.

(18 decembrie 2016)

Culturismul ca sport

Culturismul este un sport. Num ai trebuie demonstrat nimic pe aceasta temă. orice discuție se face doar pentru a discuta discuții. Acum există:

- o federație de specialitate;

- cluburi de specialitate;

- săli de forță cu abonamente;

- sportivi legitimați;

- persoane care marg la sala de forță;

- concursuri de fitness&culturism;

- suplimente și echipamente;

- instructori calificați în culturism;

- materiale de executat exerciții;

- programe de antrenamente;

- emisiuni tv demonstrative;

- participări în filme și reclame;

- sponsorizări pentru sportivi.

Pentru fiecare categorie de sportivi există resurse care să le permită acestora derularea de antrenamente adecvate, pentru atingerea obiectivelor, atât de diferite. Pe vremuri exista Daciada, ca formă de dezvoltarea sportului de masă, numai că daciada nu cuprindea și culturismul, care era alăturat federației de haltere și concursurile se dezvoltau în semiclandestinitate. Acum trebuie analizat cât de dezvoltat este culturismul ca sport de masă. Culturismul este un sport foarte costisitor financiar. De aceea el este cu limite severe pentru a se dezvolta ca sport de masă. Numai cei împătimiți, numai cei cu o voință absolut excepțională se desprind de celilalți sportivi, pentru a deveni culturiști în adevăratul sens al cuvântului, adică sportivii care cheltuiesc 500euro  pe lună pentru a derula antrenamente la standardele cerute de acest sport. Numărul acestor sportivi nu are cum să fie foarte mare ca să dea caracter de masă sportului acestuia. Acum lucrurile sunt în mișcare și cu timpul lucrurile se vor stabiliza. Se va vorbi de:

- tineri care merg la sala de forță neregulat;

- tineri care vin la sală regulat și lucrează;

- tineri care vin la sală și concurează;

- sportivi care sunt legitimați în cluburi;

- sportivi legintimați care concurează;

- sportivi profesioniști;

- culturiști care particiă la demonstații.

La noi există o foarte bună bază de pornire, cu fundament natural. dacă se vor dezvolta strategii și resursele care vor fi atrase vor fi utilizate pentru a lărgi baza cu sportivi care vin spre cluburi care să se antreneze, legitimați fiind, cu certitudine că sportul acesta, culturismul, se va dezvolta cu caracter accelerat spre o direcție pe care eu o consider bună.

(19 decembrie 2016)