Disciplina Avuția națională predată în Facultatea de Cibernetică din ASE

În anii de demult se preda în Facultatea de Cibernetică din ASE disciplina de Avuție națională folosind o carte coordonată de Manea MĂNESCU.


(08 octombrie 2018)

Protocronism românesc în cibernetica economică

Uneori lumea exagerează când se vorbește de priorități. Un lucru este cert. În zona ciberneticii economice noi românii avem cel puțin două priorități și anume:

• HOTĂRÎREA DE GUVERN nr. 2365 din 20 septembrie 1967 care statuează înființarea Facultății de Calcule Economic și Cibernetică Economică, articolul 1 , litera A, punctul b, cu cele trei secții și anume: statistică economică, mecanizarea și automatizarea calculului economic și cibernetică economică. La articolul 3 se arată că numai secțiile de  mecanizarea și automatizarea calculului economic și cibernetică economică au durata de 5 ani. Hotărîrea este semnată de primul ministru Ion Gheorghe MAURER. Expunerea de motive este semnată de Acad. Ștefan BĂLAN, ministrul învățământului.
• Apariția în anul 1966 a primului număr al revistei Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică, în cadrul Instutului de Științe Economice și Politice - ISEP, care ceva mai târziu va deveni Academia de Studii Economice. Revista a apărut și în limba engleză sub numele Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research. Revista a apărut fără întrerupere și acum este la al 53-lea volum.

Probabil mai sunt și alte priorități în zona ciberneticii economice, dar pe care nu le cunosc eu și din această cauză nici nu mă propunț. este posibil ca profesorul Edmond NICOLAU să fie considerat primul decan al unei facultăți care are în titulatură sintagma cibermetică economică și de asemenea, să fie primul profesor care a predat unor studenți cursuri la disciplina Cibernetică economică în anul universitari 1967 - 1968.

(19 februaria 2018)

Literatură timpurie de cibernetică

Trebuie vorbit de sincronism atunci când se analizează stadiul ciberneticii în general și stadiul ciberneticii economice în special, pentru că în România au existat dintotdeauna preocupări de studiu și de cercetare în acest domeniu. Stau mărturie lucrările elaborate de specialiștii de la noi, dar și traducerile unor lucrări de referință din literatura de specialitate internațională. Exemplific spusele mele cu următoarele cărți publicate la edituri din țara noastră.
Edmond NICOLAU, Constantin BĂLĂCEANU - Cibernetica, Editura Ştiinţifică, București, 1961, 492 pg
Norbert WIENER - CIBERNETICA sau stiinta comenzii si comunicarii la fiinte umane, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966, 272 pg.

Georg KLAUS - Cibernetica şi societatea, Editura Politică, București, 1966, 488 pg.
Edmond NICOLAU, Alexandru POPOVICI - Introducere în cibernetica sistemelor discrete, Editura Tehnică, București, 1966
Oskar LANGE - Introducere in cibernetica economica, Editura științifică, București, 1967.

W. ROSS ASHBY - Introducere în cibernetică, Editura Tehnică, București, 1972, 343 pg.

Edmond NICOLAU, Alexandru POPOVICI - Introducere în cibernetica sistemelor continue, Editura Tehnică, București, 1972, 328 pg
Edmond NICOLAU, Alexandru POPOVICI - Introducere în cibernetica sistemelor hibride, Editura Tehnică, București, 1975, 303 pg

Manea MĂNESCU - Cibernetica economică, Editura Academiei RSR, București 1979,

Acum stadiul cercetărilor din cibernetică este deosebit de avansat pentru că această știință a pătruns în medicină, în agricultură și se concluzionează fără nicio reținere că nu există niciun domeniu fără abordarea sistemică specifică ciberneticii.

(19 februarie 2018)

CSIE'50 - Între festivism și adevărul istoric

Acum la semicentenar, adică la ceas aniversar, se spun numai lucruri frumoase. Este și normal să fie așa, pentru că oamenii trebuie să se mai și bucure. În momentele festive nu este loc pentru reproșuri, oentru feșe mohorâte și nici pentru vorbe grele. Nici festivismul nu este soluție, pentru că a înfrumuseța realitatea sau trecutul prin deformare nu duce la nimic bun, ci la frustrări. Apreciez că anul 2017, anul semicentenarului Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică a debutat frumos. Lumea a înțeles să se mobilizeze ca toate evenimentele legate de acest semicentenar să fie exact așa cum trebuie, să aducă bucurie și aduceri aminteentelor de glorie ale acesteia. Adevărul istoric, atunci când este pus în valoare exact așa cum a fost el, prin documente sau prin mărturii verificate, este acceptat cu fruntea sus de toată lumea. Dacă există situații când prin eforturi conjugate sunt scoase la lumină documente fundamentale sau detalii esențiale legate de latura istorică pură a evoluției Facultății de Cibernetică, ne vor bucura foarte mult. Identitatea prin istoria reală, dovedită este fundamentală. Mai sunt multe de făcut și insistența din anii ce vor urma pentru a identifica documente autentice, materiale dintre cele mai variate și chiar echipamente de calcul, vor aduce un plus important pentru ca la un moment dat să se constituie într-o sală-muzeu pentru facultate, unde profesori tineri, studenți dar și elevi să vină să vadă care au fost începuturile, pentru a ști să aprecieze mai mult prezentul în care ei trăiesc și învață.

Încă mai sunt multe de făcut, realizabile cu puțină bunăvoință și aici voi enumera câteva:

- lista șefilor de promoție ai facultății CSIE;

- atribuirea de nume cu rezonanță unor amfiteatre;

- dispunerea de tablouri ale profesorilor în cabinete;

- întocmirea cărții de onoare a CSIE;

- cartea de aur a  CSIE;

- expoziția permanentă de informatică;

- biblioteca-muzeu a CSIE.

Sunt lucruri care se construiesc în timp, dar care trebuie să aibă un moment de start. Contributori vor fi foarte mulți. Trebuie numai să se dea startul și oamenii vor veni unul câte unul să ofere materiale din arhivele mersonale, pentru a se constitui o imagine cât mai corectă despre trecut. Este necesar ca să nu se mai procedeze așa cum au făcut comuniștii cu mozaicurile de la Atheneul Român sau cu statuia lui Brătianu sau cum au făcut democrații de azi cu morții de la Parcul Libertății, cu statuia lui Petru Groza, cu obeluscul ostașului sovietic de la Guvern sau cu statuia  a lui Lenin de la Piața Scânteii. Cine este inconsecvent, mai bine nu face lucrurile pe care să le regrete și să le desființeze când au loc schimbări majore și ireconciliabile, când prezentul și trecutul nu se suportă. Să nu uităm că nici zona ciberneticii economice nu a fost ferită de abordări aiuritoare legate de ctitorul ei.

(09 mai 2017) 

CSIE'50 - Școala de cibernetică economică

Între 1967 - 1989, fără putință de tăgadă, este era Manea MĂNESCU în ale ciberneticii economice, îmtrucât el a supervizat:

- revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică;

- facultatea de Planificare și Cibernetică Economică;

- catedra de Cibernetică Economică;

- disciplina de Cibernetică Economică;

- colectivul de cercetare în cibernetică economică din Centrul de calcul al ASE;

- selecția și promovarea cadrelor didactice din zona ciberneticii economice;

- publicarea de materiale didactice în zona ciberneticii economice;

- Comisia de Cibernetică a Academiei RSR.

Mai pe românește spus, când cineva zicea cibernetică economică, zicea Manea MĂNESCU și nimic altceva. Circula folclorul că prin edituri toți șefii evitau să primească lucrări spre publicare ce aveau în titlu cuvântul cibernetică economică și care nu-l aveau pe Manea MĂNESCU autor sau coordonator.

Manea MĂNESCU a dat pentru învățământul superior de cibernetică economică:

- o strategie;

- un tratat;

- o disciplină;

- exigentă;

- matematizare;

- rigurozitate;

- standard;

- filtre;

- disciplină.

Școala de cibernetică îi datorează lui Manea MĂNESCU cel puțin 98,762134015432%, restul fiind contribuții ale unor discipoli ai săi, care din reflex și din respect pentru tradiții au ținut stindardul sus și după Revoluția din '89. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că a existat o catedră de cibernetică economică, cu vechi tradiții, dar pe care Legea Boc a desființat-o cu sprijinul celor care n-au suportat niciodată că ceva merge excelent undeva aici pe Dâmbăvița, pentru că Miorița vorbește nu de râul murdăricios ce trece prin orașul lui Bucur, ci de Argeș. Invidia, deci a jucat un rol, dar și cei care nu s-au preocupat de dezvoltarea acelei catedre poartă o vină majoră, zic eu. Am o listă de personaje către care aș arăta acuzator cu degetul. Oricum Școala de cibernetică economică, merge mai departe. Trebuie ca slujitorii ei să se ridice deasupra vremilor și să scoată la aniversare de centenar un tratat care să-l bată pe cel scris de Manea MĂNESCU în 1979 și publicată la Editura Academiei RSR.

(09 mai 2017)

CSIE'50 - Manea MĂNESCU, zis sfinxul

Lui Manea MĂNESCU i se zicea sfinxul cam în toate cercurile, dar pe șoptite, pentru că sunt sigur, că nu i-ar fi plăcut să audă în urma lui așa ceva. Când apărea în public, saluta și dădea mâna cu toți cei care îi erau în cale prin poteca dintre rândurile de scaune așezate pe de o parte și pe alta, în drumul său către tribună. Mulți dintre cei cu care dăduse Manea MĂNESCU mâna, ziceau că nu se vor mai spăla pe mâini o lună de zile.

Când Manea MĂNESCU ajungea la tribună, de cele mai multe ori, fiind personajul principal, avea rezervat fotoliul din mijloc, se așeza și-i privea drept în ochi pe cei din sală. Nu obișnuia să-și miște capul nici la dreapta, nici la stânga. De aceea i se zicea sfinxul. Privea imperturbabil, fix și pătrunzător, probabil evalăîndu-i pe cei din fața lui, cu cuvinte măgulitoare, pentru că nicviodată nu l-am bănuit a fi altceva decât o persoană superioară, pozitivă și înțelegătoare. 

După câteva cuvinte interesante, alocuțiunile scurte și lemnoase ale unora curgeau pe bandă rulantă, după care era invitat Manea MĂNESCU să ia cuvântul. El, trecea în revistă aportul hotărâtor al secretarului general, al tovarășei, folosind cuvinte ușor ditirambice, după care venea cu propriile-i idei legate de muncă, de calitate și mai ales de triade, binoame și alte construcții dragi lui. Și când vorbea tot ca un sfinx era, căci imobilitatea feței era desăvârșită, nimeni neavâd nicio șansă să identifice gânduri ascunse sau intenții nedeclarate ale acestui om.
Lui Manea MĂNESCU i s-a  zis sfinxul, pentru că avea poziție de sfinx ori de câte ori apărea în public. El a stat prea mult în ședințe, mai ales fiind în prezidii. Acolo ori se doarme, ori se cască, ori se iau notițe, ori se scarpină la ceafă, ori se bagă deștele-n nas. Cel mai bine este să privești spre publicul din sală cu respect și cu compasiune sau cu aroganță.

Acesta era Manea MĂNESCU, cel de la care cibernetica economică aștepta enorm și a oferit cu mult mai mult decât oricine ar fi crezut că cineva este să facă vreodată. Răsplata primită a fost nulă.

(09 mai 2017)

CSIE'50 - Cuvântările lui Manea MĂNESCU

Profesorul Manea MĂNESCU a avut mai multe tipuri de cuvântări, din care enumăr:

- cuvântările la Congresele CC al PCR;

- cuvântările la Plenarele CC al PCR;

- cuvântările cu active de partid și de stat;

- cuvântări cu ocazia unor evenimente aniversare;

- cuvântări la sesiuni științifice naționale și internaționale;

- cuvântări publicatre sub formă de articole care dau direcții;

- cuvântări în Aula Magna a ASE la ședințele catedrei de cibernetică;

- cuvântări în amfitaetrul I al ASE;

- cuvântări la sala 2416 la ședințele de catedră;

- cuvântări de la susținerile de doctorate unde era conducător.

Toate cuvântările aveau trei părți și anume:

- partea întâi unde aducea osanale partidului și lui Nicolae Ceaușescu, iar mai tîrziu și Elenei;

- partea a doua unde dezbătea problemele despre care erau adunați oamenii;

- partea a treia, în care musai trebuia să dea sfaturi și să arate că partidul așteaptă mult de la oameni.

Cam toate cuvântările conțineau fraze:

- lungi;

- laudative;

- exagerate;

- optimiste;

- nerealiste;

- repetitive;

- monotone;

- lemnoase;

- agasante.

La o adresă pe site http://www.ionivan.ro am o mostră de astfel de cuvântare, cu caracter ușor amețitor, dar sunt multe care sunt mai civilizate și care nu sunt așa de stridente ca aceasta. Și cuvântările, care cred că nu sunt scrise 100% de el, fac parte dintr-o analiză ce trebuie musai să se regăsească în orice carete pe care oricine ar elabora-o cineva despre respectivul personaj.
Cuvântările lui Manea MĂNESCU sunt și azi sursă de inspirație, din moment ce limba de lemn nu a dispărut. Cine vrea să se despartă de trecut trebuie să-l cunoască, să-l interpreteze și să-și croiască propriul drum fără a prelua din trecut decât ceea ce este foarte bun. Altfel, trecutul se va frepeta exact cu aceleași erori și suferințele îi vor conduce pe oameni exact în punctul de unde au pornit.

(08 mai 2017)

CSIE'50 - Citările din volumul omagial

Am avut curiozitatea să identific în volumul intitulat FACULTATEA DE CIBERNETICĂ, STATISTICĂ și INFORMATICĂ ECONOMICĂ la SEMICENTENAR apărut la Editura ASE în primăvara acestui an, adică exact în 04  mai 2017, când a avea loc ediția a XVI-a a Conferinței Internaționale de Informatică Economică, citările unor persoane și personalități care au slujit acestă Facultate în cei 50 de ani și am găsit următoarele frecvențe ale citărilor:

Ion Smeureanu ..... 39 citări

Ion Gh. Roșca .... 35 citări

Alexandru Isaic-Maniu .... 26 citări

Bogdan Ghilic-Micu....20 citări

Emilia Țițan....18 citări

Vergil Voineagu....18 citări

Manea MĂNESCU.......14 citări

Claudiu Herțeliu .....18 citări

Constantin Mitruț....12 citări

Rodica Mihalca ... 10 citări

Ioan Odăgescu....9 citări

Paul Pocatilu.....8 citări

Dumitru Marin......5 citări

Valeriu Pescaru.... 5 citări

Constantin Bilciu ...... 2 citări

Acestea sunt numele la care m-am gândit. dacă voi simți nevoia le voi pune și pe ale altor colegi și chiar și pe al meu care este un număr drăguț, dar pe care nu găsesc necesar să-l pun aici că ar mirosi a alaudă și nu dă bine la imaginea mea, care și așa este destul de șifonată.

(07 mai 2017)

(07 mai 2017)

CSIE'50 - Ziua cea mare e azi

Am înțeles că azi 04 mai 2017 se face aniversarea a 50 de ani de la înființarea facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. Cu siguranță că va fi ceva frumos și la lansarea volumului omagial vor fi făcute aprecieri interesante legate de perioada parcursă. Discursurile vor fi oficiale. Probabil se vor citi și mesaje ale unora care nu sunt prezenți. În program nu am văzut un punct pe care credeam că după 27 de ani de distanțare, credeam că va fi depășit azi, dar nu a fost.
Acum, de această măreață zi, doresc să aduc omagiul meu celui care a fost ctitorul Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică,, devenită pentru un timp Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică, pentru ca după 1990 să devină ceea ce este și azi Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, adică profesorului Manea MĂNESCU. Acesta a fost marele vizionar care a lăsat în urma sa:
- o facultate;
- o revistă ISI;
- o disciplină;
- trei clădiri;
- o școală;
- un renume;
- o gândire;
- specialiști.
Marele merit al profesorului Manea MĂNESCU a fost acela de a se înconjura numai și numai de oameni de onoare, de foarte înaltă calificare, de caractere puternice, cu rezultate deosebite în domeniile lor de activitate și dascăli adevărați. La Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică au predat străluciți profesori din Politehnică, de la Universitate și de la Academia Română. Din Academia de Studii Economice au fost selectați să predea studenților ciberneticieni, informaticieni și statisticieni numai profesorii cu mare deschidere spre nou, cu cunoștințe vaste din teoria economică modernă.
Îmi plec funtea cu recunoștință nemărginită pentru marii înaintași, cei care au dat strălucire învățământului universitar de cibernetică, de statistică și de informatică economică din țara noastră și trăiesc speranța că trecutul glorios va fi recuperat, permițând în acest fel dezvoltarea fundamentelor  pentru un prezent solid și mai ales pentru un viitor strălucit. Așa să le ajute Dumnezeu! 

(04 mai 2017)

CSIE'50 - Mai mult decât 1000 de cuvinte

Se zice că o poză face cât 1.000 de cuvinte. Eu zic, face cu mult mai mult.

Doamne, cât se mai înghesuiau unii să facă poze cu Manea MĂNESCU!
(13 aprilie 2017)

CSIE'50 - Marii mei profesori

Aici redau numai un link care referă o carte unde și eu am scris cu admirație despre marii mei profesori.
Concluzie: cine nu are istorie nu există, clar!

(13 aprilie 2017)

CSIE'50 - ședințele de catedră extinse

Cu anumite prilejuri, dar de cele mai multe ori primăvara, se organizau în Aula Magna a ASE ședințe ale Catedrei de Cibernetică Economică extinse, la care participa Manea MĂNESCU. Acesta avea plăcerea de a fi în prezidiu și de a avea săli pline. Privea de sus de la tribună spre vulg, rece și distant. I se zicea sfinxul.  Erau lângă el rectorul ASE, decanul Facultății de Cibernetică și prof.dr.doc Constantin IONESCU. Uneori locțiitorului șefului de catedră stătea acolo dar pe laterală. Lingăii lui Manea MĂNESCU, căci avea nenumărtați, erau în primul rând musai să fie văzuți. Când venea în ASE în Piața Romană mergea la cabinetul rectorului pentru câteva minute. Erau în hol niște inși care făceau în așa fel încât intrarea lui Manea MĂNESCU să fie fără obstacole. Mereu s-ar fi găsit colegi care să-l întâmpine fie să-i ceară un favor, fie pur și simplu să-l lingușească.

Ședințele de catedră extinse erau prilejurile cele mai nimerite pentru cei care doreau să se întreacă în a ridica ode. Structura unei ode era obligatorie următoarea:

- partea în care autorul aducea închinare conducerii de partid, respectiv, lui Nicolae Ceaușescu;

- partea a doua, în care laude se aduceau după 1981 și Elenei Ceaușescu;

- partea a treia unde laudele se aduceau cu smerenie lui Manea MĂNESCU;

- partea a patra consta în prezentarea în roz a situației din catedră;

- partea a cincea și ultima, conținea musai angajamente.

Dacă îndrăznea cineva să zică și o nasolie, respectivul era taxat, iar vinovații erau dați afară de catedră. Manea MĂNESCU nu stătea să analizeze și să caute vinovați, cause și cauze de remediere, altele decât cele radicale și sigure în mintea lui.

Veneau la ședințele acelea nu numai cadrele didactice permanente ale catedrei, ci și cercetători din Centrul de Calcul, specialiști din ICI, DCS, ITC care aveau ore la facultate în calitate de cadre didactice asociate. Uneori erau prezenți și profesori din Politehnică și Universitate care aveau ore la noi sau de la Institutul de matematică, înainte de desființare.

Totul era cu o regie perfectă și mult mai târziu, în democrație am înțeles mecanismele arivismului, când s-a pus problema ca fiecare să evolueze prin propriile mijloace și nu sub arbirariul șefilor sau sub propulsarea partidului. Și atunci am sesizat o mică fisură, pe care am considerat-o o glumă, dar care era de fapt o realitate aiuritoare. La o ședință dintre acestea extinsă, Manea MĂNESCU nu a mai venit fiind chemat de boss-ul lui, căci și el avea un boss, oricât de sus îl consideram noi. A început ședința. Prezidiul a rămas în structura pe care o știam în cvazul în care Manea MĂNESCU ar fi fost în sală. Locțiitorul șefului de catedră a vorbit tot de jos din public. Vorbitorii ceilalți în marea lor majoritate și-au scurtat osanalele către Ceaușescu și că tre Manea MĂNESCU. Unul dintre vorbitori, pe care eu îl mai respectasem până atunci și-a început cuvânartrea adresându-i-se lui Manea MĂNESCU ca și cum acesta ar fi fost în sală. Ca să ducă penibilul la cele mai înalte cote ale desăvârșirii, tot discursul i se adresa lui Manea MĂNESCU, vorbitorul parcă așteptând ca cel de fapt absent să-l aprobe dând din căpșorul său cel de sfinx.

Au mai fost și alte momente interesante, dar știu că lumea se înghesuia să dea mâna cu Manea MĂNESCU și unii chiar se lăudau ori de câte ori aveau ocazia cu acest fapt. cei care reușeau cu greu, dar reușeau să-i spună ceva în particular, deja se considerau adevărați eroi.

După aceste ședințe extinse, ne reluam activitatea noastră de sclavi pe plantație. Culmea este că după revoluție niște scelerați ne-au arătat cu degetul ca fiind marii profitori de pe urma lui Manea MĂNESCU. Se știa  că acesta n-a luat pe nimeni dintre colegii meifie tânăr, fie mai puțin tânăr să-i ofere o sinecură. Singurele lucruri pe care le-a făcut Manea MĂNESCU au fost pentru facultate și pentru laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică prin impunerea unui standard care se vede și în ziua de azi. Mă întreb dacă acum la 50 de ani de Cibernetică Economică va fi omagiat cum se cuvine acest Manea MĂNESCU?

(31 martie 2017)

CSIE'50 - șefii catedrei de Cibernetică Economică

Acum că se fac în acest an 2017 cei 50 de ani ai facultății de Cibernetică, Informatică și Statistică Economică, trebuie spus cu claritate că a existat și o catedră de Cibernetică Ecpnomică, de care nu s-a atins nici Nicolae CEAUȘESCU, nici Ion ILIESCU, nici Emil CONSTANTINESCU, dar s-au atins indirect, prin oameni de bună credință, slugile lui Traian BĂSESCU. Așa că, în primăvara lui 2011, Catedra de Cibernetică Econolică, a fost absorbită de catedra de Informatică Economică, devenind astfel Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică-DICE. Pentru prima dată, la denumirea unei facultăți, nu corespunde o catedră care să preia din acea denumire, mai ales că într-o enumerare este obligatorie virgula, iar și-ul din denumirea departamentului întărește forțarea cu care s-a produs acea înghițire a unui pește mare de un alt pește ceva mai mare, dar nu îngrozitor de mare. Deplând acel moment nefericit și nu-mi reproșez nico clipă că nu am mers să discut despre găsirea unei soluții în care cred și acum.

Aici nu este vorba că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Era bine ca ciberneticienii, în acești 5 ani de la înghițire să facă ei un anume ceva ca să elimine exact acel criteriu care a stat la derularea acelui proces dezastruos de dispariție. Nu numai că nu s-a făcut prea mare lucru, ci unele aspecte s-au adâncit, pentru că managementul din DICE este favorabil tinerilor, tocmai cei care sunt majoritari și care în niciun caz nu doresc revenirea la metehne dictatoriale păstrate din vremurile de demult când șef era un profesor pe ușa căruia sclavii i-au scris măscări, de bun ce era...

Voi scrie în continuare câteva cuvinte despre șefii care au condus Catedra de Cibernetică Economică de la înființare de dinainte de 1967 și până la dispariția din 2011.

Primul șef de cateră a fost Manea NĂNESCU, mai mult cu numele și cu coordonarea din umbră, căci datorită funcțiilor importante în stat nu avea el timp să se ocupe la nivel de detaliu și de management de catedră, dar principii și linii directoare dădea acesta la greu și nimeni nu-i ieșea din cuvânt mai mult de frică, decât din convingere. Dar tot în numele lui se făceau abuzuri, căci fiecare ce visa noaptea venea și zicea că așa s-a găndint tovarășul academician, mai ales dacă acestea erau zise de oamenii ce asigurau legătura între el și mase. Pe acel interval, Catedra de Cibernetică Economică a cunoscut cea mai mare înflorire.

Următorul șef de catedră a fost unul Mircea BULGARU sau Mircea BULGARIU, despre care nu scriu dimic, pentru că, deși a stat în fruntea catedrei ani buni, dar a stat și ca director al Centrului de Calcul al ASE.

După acesta a devenit șef de catedră profesorul Virgil SORA, care a fost ani buni decan al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El preda disciplina numită Demografie și-și trăsese partea leului ca fond de timp, căci natalitatea ca problemă de partid și de stat  îi dădea apă la moară. N-am să uit momentele penibile când într-o sală din clădirea veche, ne-am strâns noi niște bărbați oarecare să ne punem cenușă în cap, unii de ce nu au copii și alții de ce nu au patru su mai mulți decât atât. Am văzut atunci ce înseamnă politrucul ordinar și cum caută să iasă basma curată. Sștiu numai că în anul 1990 pe mandatul său, datorită marilor discrepanțe de gândire și de evoluție, noi cei de la subcolectivul de informatică economică, ne-am desprins și am format Catedra de Informatică Economică și am evoluat cu o dinamică spectaculoasă de i-am lăsat pe mulți cu gura căscată, căci șeful nostru de catedră, lectorul Ion Gh. ROȘCA știa ce vrea și noi eram în consonanță cu el.

Șeful de catedră Geo VASILESCU, marele profesor și decan al Facultății de Cibernetică, deși a căutat să evite, inevitabilul s-a produs și subcolectivul de cibernetică economică s-a desprins și el, construind Catedra de Cibernetică Economică, cea nouă, plecând deci cu brandul, lăsând subcolectivul de statistică într-o situație delicată.

Cel care și-a luat misiunea de a refonda catedra de Cibernetică Economică din temelii, a fost profesorul Emil SCARLAT, despre care știam că a terminat strălucitor facultatea de 5 ani, chiar Secția de Cibernetică Economică, mă refer la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică de pe vremuri, când învățământul superior însemna ceva.

Au urmat la cârma Catedrei de Cibernetică Economică profesorii  Eugen Țigănescu și Marin DUMITRU, dar despre ei vreau am scris și în continuarevreau să scriu articole diferite, cu mult mai multe detalii.

Ca membru al catedrei de Cibernetică Economică, amintirile mele nu au fost dintre cele frumoase pentru că:

- am asistat la abuzuri;

- nu s-au făcut promovări pe merit;

- au fost atitudini discreționare;

- pozițiile subiective erau prea frecvente;

- șefii nu înțelegeau rostul informaticii;

- caracterizările pentru calificative mi le-am făcut singur;

- era prea multă tristețe;

- se cam pilărea.

Mă limitez la a spune că per global, nu mi s-au pus tălpi în a mă dezvolta, în a publica, dar o anumită ostilitate am înregistrat, căci mulți confundau roul lor de conducători cu cel de vătafi pe o moșie. La ceas aniversar se cuvine să fim veseli. Ca să fie apoteotică acea veselie am scris acest articol mai nuanțat, căci vorba proverbului, cine râde la urmă, râde cu folos, Voi mai scrie despre vechea Catedră de Cibernetică Economică. Merită din plin.
Șefii catedrei de Cibernetică Economică reprezintă miezul problemei ce revine la creșterea și descreșterea ciberneticii economice de la noi, pentru că fanionul cât flutură lupta se duce. Când drapelul este la pământ moralul oștirii se prăbușește. Cine vrea să plângă, să plângă. Cine vrea să reclădească trebuia s-o facă imediat după 2011. Nu spun că acum este târziu. Numai că momentul aoptim a fost ratat. Unii spun că acum, când ASE este pe cai mari, a venit momentul reclădirii Departamentului de Cibernetică Economică. La vremuri mari, trebuie oameni mari. Napoleon oricum ar fi fost inventat, zice teoria modernă a făuririi istoriei. Unde este Napoleonul ciberneticii economice, că nu-l văd pe cal alb sau măcar cu un rucsac unde să încapă bastonul de mareșal?

(26 ianuarie 2017)

CSIE'50 - arhiva lui Manea NĂNESCU

Istoria se petrece sub ochii noștri. Dacă nu dăm atenție detaliilor, acestea se pierd fără ca vreodată să fie recuperate. Au existat în laboratoare nenumărate mașini de perforat cartele. Acum nu mai sunt. Au fost casate. Au existat tabulatoare. Acum nu mai sunt. Au fost casate. Au existat calculatoare 286. Acum nu mai sunt. Au fost casate. Multe au existat. A existat o mașină de birou cu cartelă magnetică făcută în Italia. Acum nu mai este. A fost casată. Au existat mașini de facturat cu bandă magnetică. Acum nu mai sunt. Au fost casate. Ceea ce trebuia să fie un muzeu al tehnicii de calcul de la Facultatea de Cibernetică, este numai un vis irealizabil. Totul a fost aici lângă noi, dar istoria ne-a scăpat printre degete. Nu despre aceste elemente vreau să discut, ci despre arhiva lui Manea NĂNESCU. După Revoluție, după ce a ieșit din pușcărie, marele profesor Manea NĂNESCU, la vârsta sa venerabilă a adresat nenumărate apeluri către cei ce i-au fost discipoli pentru:

• a-i înlesni o vizită în clădirea Ciberneticii;
• a le oferi arhiva sa personală;
• a oferi medalia de aur Norbert Wiener;
• a discuta cu foștii subalterni.

Niciuna din rugămințile unui nonagenar nu au fost primite cu respect, iar bietul om a plecat în lumea celor drepți cu o durere imensă în suflet, că munca lui de o viață,  în urma căreia mii și mii de oameni mănâncă o pâine albă, nu a fost recunoscută de niciun fel și cu atât mai mult omagiată. El primea de la noi printr-un om de mare calitate o mapă a Conferinței Internaționale de Informatică Economică și am înțeles că se bucura foarte mult. Acum după ce Manea NĂNESCU nu mai este constat cu regret că arhiva sa personală a dispărut și nu mai știu dacă vreodată va fi recuperată. Nu iau în considerare ce documente ar fi avut el de la cc sau din pozițiile cheie de la guvernm sau CSP, Sunt sigur că arhiva profesorului Manea NĂNESCU s-a lăsat pierdută pentru că acolo se aflau documente care:

• nu făceau cinste unora dintre ciripitorii lui de servici;
• arătau cum lucrau sclavii lui pentru el;
• punctau aprecierile unora față de alții;
• indicau strict cum îi vedea el pe unii.

Dacă în acea arhivă se aflau și pagini scrise ca de jurnal de după 1989, cu siguranță că profesorul Manea NĂNESCU așternuse pe hărtie impresii dar mai ales niște considerații despre ce i se întâmplase lui. Acolo cred sau mai precis sunt sigur că erau și rânduri adresate în mod nemăgulitor celor care s-au lepădat de el ca de Satana, deși el mult bine le făcuse.

Oricum, acea arhivă este pierdută, dacă nu cumva careva dintre oamenii ageri la minte și iute de picior au avut revelația s-o ia, promițând că va fi pusă într-un mare muzeu, unde Manea NĂNESCU ar avea promisă o sală specială. E  doar o ipoteză, căci numai așa din ipoteză în ipoteză au fost recuperate după 50 de ani și tablouri sustrase din ASE în numele unei conservări. Norocul chorului, ca cel care le luase nu le-a prăduit și urmașii lui au devenit donatori de bună credință. Dacă așa va fi și cu arhivalui Manea NĂNESCU n-am eu de unde să știu. Ceea ce știu exact, este că la ora actuală arhiva lui Manea NĂNESCU este pierdută. Iată cum o pagină de istorie curentă, de sub nasul nostru devine albă, nesemnificativă, deși o mare bogăție i-a stat drept fundament.

(21 noiembrie 2016)