NOI fizicieni și poveștile trecutului (1965 -1970)

Am în mână volumul de 542 pagini realizat de Editura ARS DOCENDI a Universității București în anul 2015, a cărui ediție a fost îngrijită de Silvia MATEESCU, Șerban GEORGESCU și Radu Ilarion MUNTEANU, absolvenți ai Facultății de Fizică de la Universitatea București, promoția 1970. Volumul a fost realizat cu ocazia împlinirii a 45 de ani de la absolvirea facultății.
Cartea include contribuții ale absolvenților promoției 1970 ai Facultății de Fizică, fiecare dintre ei așa cum au crezut de cuviință să se prezinte și să prezinte contextul în care au dus viața de student și de fizician, fie pe poziția de cercetător științific sau de profesor de fizică. Mulți dintre absolvenți cu preocupări spre literatură, au reușit să creeze adevărate bijuterii literare, cu un stil special, cu un vocabular ales și cu densitate și claritate de adevărați oameni de litere.

Au contribuit la realizarea volumului Dimitrie CĂDERE, Dan GALERIU, Ana Alexandra MURTAZA, Maria AXINTE, Cristina BĂTĂTORESCU, Anca BROTE, Grigoreta COBAN, Hristina CULICĂ, Ion DOBOȘ, Maria DUMITRESCU, Irene EHRENKRANZ, Ingebotg HENNING, Dan MACOVEI, Nicolae MAZILU, Adriana MIHĂILESCU, Radu MUNTEANU, Solange NAHMAN, Mihaela NAUM, Valentin NICULESCU, Ion OPREA, Mariana PĂTRU, Georgeta PIETRICICĂ, Decebal POPA, Tatiana POLISCIUC, Dumitru POPESCU, Gheorghe POPESCU, Mircea PORUMBREANU, Silvia ȘILAEV, Ion ȘTEFĂNESCU, Ștefan VAJDA, Laura VICOL

Am apreciat articolele scrise despre profesorii Alexandru BERINDE, Aretin CORCIOVEI, Victor GHEORGHE, Gheorghe MARINESCU, Marta STAN, Stelian TURBATU.

Cele șapte părți ale volumului crează o imagine foarte clară asupra unei colectivități de tineri care au venit să învețe fizică, au învățat fizică, au lucrat în domeniul fizicii și peste ani au realizat fiecare în felul său o sinteză a ceea ce a însemnat pentru fiecare munca, profesionalismul, pasiunea și seriozitatea cu care și-au purtat pașii prin timp, încât să privească întreaga carieră cu fruntea sus.

Deși este un tom masiv, se parcurge fără dificultate, căci diferențele dintre cei care au contribuit la realizarea lui, dau acea culoare care înlocuiește monotonia cu dinamismul abordărilor din unghiuri total diferite ale aceleiași realități, pe care fiecare a trăit-o altfel. Am cunoscut destul de bine atmosfera de la întâlnirile acestor absolvenți de pe poziția de soț și de fotograf și am apreciat ceea ce ei au făcut, pentru că promoția mea de absolvenți tot ai anului 1970 au reușit doar întâlnirea de la 10 ani de la absolvire și atât.


(14 noiembrie 2022)

CSIE'50 - analiza numerică

Pe când eraum eu student, adică acum 1000 de ani, am făcut începând cu anul al II-lea o disciplină numită analiză numerică sau metode numerice, exact ceea ce trebuie pentru a face aplicații matematice pe calculator, doar cu adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri. Am ânvățat acolo cum:

- se extrage un radicat;

- se calculează derivata într-un punct a unei funcții;

- se rezolvă un sistem de ecuații liniare;

- se calculează o integrală;

- cum se rezolvă o ecuație diferențială;

- calculul unei funcții trigonometrice într-un punct;

- cum se află un punct de optim.

Și multe, multe alte lucruri divin de interesante am învățat acolo. Este de neconceput în ziua de azi să se soluționeze o problemă de orice natură ar fi ea, fără a trece prin analiză numerică. Au fost scrise tratate, au fost elaborate biblioteci de subprograme, au fost dezvoltate aplicații de maximă complexitate, toate folosind metode numerice.

Acum că se împlinesc 50 de ani de cibernetică economică, doresc să aduc omagiul meu celor de la care am învățat metode numerice și aici îi numesc pe marii profesori Nicolae RACOVEANU, Dragoș VAIDA, Ioan DUMITRESCU, Gheorghe MARINESCU: Dacă am învățat ceva eficiență în a scrie programe, nu am cum să trec cu vederea cartea cu texte sursă FORTRAN de la IBM, SSP în care toate subrutinele erau perfect autodocumentate, algoritmii numerici explicați, iar simplitatea textelor sursă era exemplară. Cu timpul, disciplina de metode numerice s-a metomorfozat și a devenit un pic altceva din varii motive, dar indiferent de ce și cum, diferențele la dreapta și diferențele la stânga ale funcțiilor, n-am să le uit niciodată. La această disciplină m-am convins de perfecțiunea înclusă în aproximarea însi, ca mod de a obține rezultate vecine cu perfecțiunea, dar la nivel de imperfecțiune acceptată cu seninătatea ciobanului din balada Miorița.

(08 martie 2017)