Auto-supra-evaluarea la șoferii de toate felurile

Trebuie spus din start că auto-supra-evaluarea se produce la șoferii profesioniști, dar în egală măsură și la șoferii amatori, adică la șoferii ca mine, ca tine sau ca oricare altul dintre șoferii din traficul de zi cu zi.

Supra-evaluarea reflexelor este una dintre carențele esențiale ale șoferilor de toate tipurile, drept care lipsa aprecierii distanței față de vehiculul din față, bazată pe o capacitate ipotetică de a frâna exact la momentul optim, duce la lovirea din spate a autovehiculului din față. Acea fracțiune de secundă care face diferența între performanță și eșec, este de fapt rezultatul unei auto-evaluări incorecte, în care optimismul și credința că suntem șoferii cei mai buni, fără a fi în realitate vorba de așa ceva, duce la ezitarea nefastă, care are la bază o întârziere nepermisă unuia care se crede a fi regele șoselelor, când de fapt în realitate este molâul șoselelor, omul fără reflexe, care doarme pe el și care se crede viteaz, dar în realitate este fricosul-fricoșilor.

Supra-evaluarea la a conduce mii și mii de kilometri fără o secundă de odihnă, este una dintre erorile cele mai frecvente ale șoferilor, care nu recunosc că sunt și ei oameni, cu limite, cu plusuri și cu minusuri, dar mai ales cu dorința de a adormi în patul lor câteva ore pentru a fi proaspeți și pentru a conduce în siguranță. Unii merg la muncă. Lucrează 12 ore, după care înfulecă ceva și apoi se urcă la volan pentru a conduce 10 ore în condiții dificile, mai ales noaptea, pentru a ajunge să prindă primele raze ale soarelui de pe plaja unei stațiuni de pe litoralul Mării Negre. Se știe că somnul vine pe neașteptate și te fură când nici nu gândești, iar o clipă de neatenție la un șofer face diferența dintre viață și moarte, iar accidentele cu șoferi care au adormit la volan sunt unele dintre cele mai cumplite. Aici nu fac apologia studiilor care arată că organismul are nevoie de odihnă, căci fiecare șofer își cunoaște organismul și știe care este rezistența la a conduce fără a dormi. Mulți știu care sunt remediile oboselii, dar nu țin seama de ele și continuă să se încăpățâneze să-și depășească limitele, uneori sfârșind destul de rău, căci cei ce adorm la volan sunt generatorii de accidente groaznice.

Supra-evaluarea calităților de șofer în aprecierea distanțelor, vitezelor și mai ales în ceea ce privește realizarea de depășiri, cu calcularea riscurilor și nu a siguranței în depășire. Mulți șoferi care dețin autovehicule extrem de performante, consideră că simpla deținere a unor astfel de autovehicule extrem de performante este cheia succesului lor în realizarea depășirilor în condiții de risc și nu în condiții de siguranță. Este marea lor eroare de auto-evaluare, căci mașina oricât de puternică ar fi, nu realizează acele miracole de zbor, de evitare a coliziunilor atunci când depășirea este defectuos executată, iar partenerii de trafic nu au cum să reacționeze, din moment ce drumul nu are 100 de benzi, nu este câmp deschis și ceilalți parteneri de trafic nu au capacitatea de a reacționa pentru a preveni coliziunile generate haotic de cel ce s-a auto-evaluat defectuos în raport cu calitățile mașinii pe care o conduce și cu inabilitățile de a o manevra adecvat în sutimile de secundă specifice manevrelor incomplete.

(26 august 2024)

Calitatea proceselor de mentenanță

Mentenanța este esențială oriunde există o activitate în care apar echipamente și oameni.
Se vorbește despre mentenanța echipamentelor.
Se vorbește despre mentenanța oamenilor.
Echipamentele se uzează și-și întrerup funcționarea, moment în care intervine mentenanța care înseamnă a repara echipamentul și a-l repune în stare de funcționare.
Mentenanța echipamentelor are o durată.
Mentenanța echipamentelor presupune consumuri de resurse umane și piese de schimb.
Mentenanța echipamentelor înseamnă costuri.
Mentenanța asimilează și întreținerea echipamentului, care constă în înlocuirea de consumabile curente.
Vorbim și despre mentenanța oamenilor, care presupune luarea de măsuri care să înlăture suferințe ale acestora și realizarea recuperării, pentru a fi adus în starea de dinaintea producerii îmbolnăvirii.
Atât la oameni, cât și la echipamente vorbim de calitatea proceselor de mentenanță,  calitate pe care uneori o neglijăm, fără să ne dăm seama că suntem prea săraci pentru a face economi exact unde nu trebuie, aplicând proverbul că ne ieftinim la mălai și ne scumpim la tărâțe.
Un proces de mentenanță de calitate înseamnă:
- minimizarea duratei de nefuncționare,
- costuri între limite normale,
- minimizarea risipei de resurse,
- respectarea etapelor de întreținere.

De regulă, ceincare produc echipamente, specializează și echipe de mentenanță, numai că proprietarii echipamentelor cred că-și realizează mentenanța singuri, ceea ce este o gândire greșită, pentru că fiecare echipament are particularitățile lui. Echipele specializate pe mentenanță au stocuri de piese de schimb, au oameni care știu să facă diagnoza, estimează corect duratele procesului de mentenanță și asigură calitatea acestui proces.

Am văzut la o sală de fitness că echipa de mentenanță lucrează neprofesionist din moment ce.
- șine echipamentele în stare nefuncțională cu săptămânile când repararea era la nivel de ore,

- anunța durata procesului de mentenanță, durată care era depășită de două sau trei ori ca termene,

- făceau o mizerie de nedescris la locul unde interveneau,

- reparațiile era de proastă calitate și echipamentul se defecta după câteva zile.

Mentenanța este cea care contribuie decisiv la imaginea sălii de fitness și nu numai, căci ea oglindește caăacitatea acesteia de a asigura buna funcționare a echipamentelor și aspectul general al sălii. Același lucru se va spune despre orice organizație unde sunt echipamente și oameni și unde procesul de mentenanță este necesar, căci una este să-ți funcționeze echipamentele și alta este să ai locuri înguste sau exhipamente nefuncționale, pe care sunt puse tot felul de afișe avertizoare, care arată nefuncționalitatea.

(19 iulie 2024)

Prostia de la volan

Se vorbește foarte mult pe posturile de televiziune despre accidentele groaznice produse în trafic de către șoferi:
- drogați,
- bețivi,
- inconștienți,
- teribiliști,
- neatenți,
- adormiți,
dar de fiecare dată comentatorii uită să vorbească de cauza cauzelor acestor accidente și anume: prostia.

Să nu-mi spună mie nimeni că-l dă afară din casă inteligența pe șoferul care se crede zmeu și pleacă cu mașina la distanțe mari, fără a fi odihnit, fără a se opri să se odihnească, șofer care adoarme la volan și produce acea categorie de accidente în care el și familia lui pleacă spre ceruri.

Să nu-mi spună mie nimeni că-l dă afară din casă inteligența pe șoferul care fără să se asigure se angajează într-o depășire și produce o coliziune frontală a bolidului pe care-l conduce cu o altă mașină al cărui șofer nu a avut timpul necesar să facă manevra care să evite nenorocirea.

Să nu-mi spună mie nimeni că-l dă afară din casă inteligența pe șoferul care se urcă fie băut, fie drogat, fie amândouă și pleacă pe drumurile publice, fiind un adevărat pericol, dar în foarte multe din cazuri, prin accidentele pe care pe produce, acest șofer chiar este un pericol.

Să nu-mi spună mie nimeni că-l dă afară din casă inteligența pe individul care nu are permis de conducere, dar care se urcă la volan și pleacă să-și dovedească lui că este cineva, dar în final își dovedește cât de prost și de inconștient este.

Trebuie spus că prostia este o boală, dar nu este o boală incurabilă. Pentru ea există tratament prin educație atentă, perseverentă și continuă. Există metode prin care oamenii proști se transformă în oameni care gândesc, nu mult, dar suficient pentru a evita erorile grave de la volan, prin instituirea de mecanisme și automatisme care instaurează mugurii prudenței și protecției propriei persoane, prin evaluări de risc.





(31 mai 2024)

De ce mor culturiștii?

Se discută foarte mult despre cauzele deceselor la culturiști. Pentru a vedea cum stau lucrurile, trebuie făcută o cercetare care să permită obținerea unor răspunsuri la întrebări frecvente, precum:
- există cauze specifice decesului numai la cei care practică la nivel profesional culturismul?
- există o caracteristică legată de vârsta la care se înregistrează decese ale culturiștilor?

- există factori care influențează în mod deosebit decesul culturiștilor?

Mai întâi, trebuie să spun din capul locului că există numeroase situații în care culturiști de mare performanță au atins vârste venerabile, ceea ce permite înlăturarea ipotezei conform căreia acest sport scurtează durata de viață a celor care-l practică.

Chris DICKERSON care a fost Mr. Olympia în anul 1982 a decedat la vârsta de 82 de ani.

Larry SCOTT care a fost Mr. Olympia în 1965 și 1966 a decedat la 76 de ani de Alzheimer.

Sergio OLIVA care a fost Mr. Olympia între 1967-1970 a decedat la m70 de ani de insuficiență renală.

Franco COLUMBU care a fost Mr. Olympia  în 1976, 1981 a decedat la 78 de ani în timp ce înota.

În cazul culturiștilor decedați la vârste cuprinse între 20  și 50 de ani  există o multitudine de cauze din care enumer aici atacul de cord, insuficiența renală, cancer, consum substanțe interzise, accidente de circulație. Există studii făcute pe colectivități reprezentative de culturiști decedați și rezultă că nu există diferențe semnificative între ponderile culturiștilor decedați și restul populației în ceea ce privește cauzele de deces.

Este adevărat că în lumea culturiștilor este de răsunet decesul unui sportiv, mai ales când acesta este foarte tânăr, dar cauzele trebuie analizate în contextul mai larg a colectivității culturiștilor, colectivitate destul de numeroasă, iar comparațiile trebuie făcute cu  populațiile largi de oameni care nu practică sporturi pentru care se se înregistrează decese ce fac obiectul statisticilor privind cauzele deceselor, cărora li se asociază coduri după care se fac centralizări și ierarhizări.




(09 mai 2023)

1% în 95% și 95% în 3%

Mi-a venit o idee trăznită și m-am apucat să număr câte 100 de știri consecutive la întâmplare. Am observat că acele știri negative, adică crime, violuri, accidente, furturi, tâlhării, sinucideri, divorțuri, incendii, atacuri, conflicte, înmormântări, priveghiuri, dezordini, care reprezintă sub 1% din totalul a ceea ce se întâmplă în țară în 24 de ore, ocupă 95% din spațiul emisiunilor de știri din edițiile speciale, iar cele prezentate sunt exclusivități, bombe sau ceva senzațional. Deja există un limbaj de lemn în a fi prezentate acele știri. 

Faptele pozitive care caracterizează poporul nostru și care merită să fie cunoscute, reprezintă peste 95% din ceea ce se întâmplă în mod curent aici, dar în emisiunile Tv se regăsesc în cel mult 3% în spațiile de emisie. Este adevărat că un strop de miere atrage cu mult mai multe muște decât o cană cu fiere. este adevărat că lumea casă gura și rămâne încremenită când îl vede pe câte unu violator sau vede o mașină contorsionată și trece rapid peste interviul cu un olimpic internațional la matematică sau peste o știre cu o reușită inginerească de excepție a unui tânăr.

Avem mult de lucru pentru a ne schimba mentalitatea din cei care ne dorim să moară capra vecinului și o dată cu ea chiar și vecinul, în oameni cu capul pe umeri, dedicați muncii, care nu mai acceptă acel nefericit merge și așa. E cale lungă și probabil după vreo patru generații de inși munciți pe afară, să fi învățat și noi că a fi cârcotaș, a nu ne asuma nimic, a aștepta să ne dea alții și a da vina pe un adversar imaginar pentru nereușitele noastre, nu este soluția. Să fim răbdători și să lucrăm cu tenacitate la șlefuirea caracterelor, pentru a ne bucura de succes, pentru a urmări ceea ce oamenii fac bine, profesionist.

(05 decembrie 2021)

Povești triste și lacrimogene

Televiziunile au apetență spre accidente, morți, tragedii, sărăcie, crime, violuri, pentru că acestea fac rating și ratingul aduce reclame și reclamele înseamnă bani și lăcomia este nemărginită. Tocmai de aceea televiziunile merg spre zone facile, unde totul este sigur și fără efort. Un interviu cu un muribund dintr-un accident de mașină face un rating de 100 de ori mai mare decât un interviu cu un elev olimpic sau cu un mare actor care recită Scrisoarea a III-a de Mihail Eminescu.

Pe fundalul acestei stări deplorabile, chiar în emisiunile Tv vesele, musai este răscolit ceva din viața unui concurent sau a oricărui participant, în așa fel încât pentru câteva secunde se alunecă în zona melodramatică unde și ceva lacrim dau bine la conținut. A impresiona prin povești triste și lacrimogene este rețeta sigură a continuării oricărui show. CNA nu-și face deloc treaba din moment ce nu introduce niște linii directoare, din care să rezulte cel puțin o paritate, adică la un eveniment trist sau dureros să fie prezentat în contrapartidă un fapt pozitiv, din care să se vadă creativitate inițiativă, succes.

(22 aprilie 2017)

Legea trotuarelor

Există acum o lege a fumatului că s-a constatat cămor oamenii din cauza tutunului. Dar trebuie și o lege a trotuarelor pentru că:

• mașinile ocupă trotuarele și-i obligă pe oameni să meargă pe stradă;
• există străzi fără trotuare;
• trtuarele au fost invadate de benzi pentru biciclete;
• apar tot feluri de obstacole ce înseamnă ocuparea abuzivă a trotuarelor.

Este necesar ca legea să fie foarte scurtă și foarte clară din care să rezulte că:

• trotuarele sunt doar ale pietonilor;
• mașinile nu au ce căuta sub nicio formă pe trotuare;
• trotuarele trebuie să fie libere și la dispoziția numai a pietonilor;
• trotuarele trebuie să aivă cel puțin o lățime să zicem de 1,5m;
• nu trebuie să existe nicio stradă fără trotuar;
• lucrările ce afecteză trotuarele chiar temporar sunt ilegale;
• orice accident care se produce cu oameni aflați pe trotuar se multiplică pedeapsa de K ori;
• mașinile aflate pe trotuare se confirscă, iar posesorii sunt condamnați cu L de ani pușcărie.

Trebuie lăsat un interval de 3 luni pentru intrarea în legalitate, fără a exista nicio excepție în a asigura îndeplinirea cerințelor materiale legate de trotuare. Se va zice ceva distinct de staționarea salvărilor și mașinilor de pompieri pe trotuare. Dacă se merge cu animale de companie se va impune restricții care să asigure securitatea pietonilor.

Lege trotuarelor trebuie să-i facă pe pietoni să circule în siguranță, nu ca acum când trotuarele sunt niște capcane pentru pietoni pentru că:

• mașinile circulă pe trotuare ca pe străzi;
• mașinile staționează pe trotuare și pietonii sunt obligați să circule pe străzi;
• există tot felul de vehicule care merg pe trotuare;
• lucrările obstrucționează deplasarea pietonilor după bunul plac al unor edili.

Dacă textul este clar și se va spune că legea nu se va modifica 25 de ani indiferent de context, se va da garantia stabilității nu ca la legea fumatului care s-a modificat după 3 luni...

Cum a apartu legea fumatului care îi apără pe consumatorii din restaurante sau cafenele sau cluburi, pentru că pietonii sunt cu mult mai numeroși este nevoie și de o legfe a trotuarelor sau a pietonilor.

(13 iunie 2016)

Un pic de probabilități

De la un timp, foarte multă lume face tot felul de supoziții, dintre care unele sunt chiar fanteziste. Se impune schimbarea modului de a gândi pentru a nu mai vedea în orice loc scenarii și conspirații. Este cunoscut faptul că dacă se fac înregistrări pe un interval de timp se stabilește cu suficientă precizie numărul mediu de autovehicule care circulă pe un segment de drum, să zicem N. Tot atât de bine se stabilește și cam care este numărul de autovehicule care circulă cu viteză destul de mare, să zicem K. Probabilitatea estimată ca șoferii să circule cu viteză destul de mare este:

P1 = K / N.

Când vine vorba de evenimente rutiere, adică de accidente calculul probabilistic trebuie nuanțat. Din cele N autovehicule unii șoferi efectuează mai multe transporturi, ceea ce înseamnă că vor fi M conducători auto diferiți cu M mai mic decât N. Și în cazul celor care conduc cu viteză destul de mare, cei care fac acest lucru sunt cam aceiași, deci numărul lor este L mai mic decât K. Când se construiesc indicatori, trebuie studiate evenimentele. Dacă atunci când se înregistrează evenimente rezultă serii statistice ce vizează cauze, viteze sau altele, se impune contorizareaastfel încât să rezulte cu destulă acuratețe probabilitatea de a se produce un eveniment în condiții specificate, Dacă la o viteză de 200km/h pe un drum județean din Ț șoferi  pe un interval de timp Z,  care au această viteză G finalizează cu un eveniment, probabilitatea este:

P2 = G / Ț

Avem impresia că cu cât se scurge timpul din intervalul acela Z, crește probabilitatea să se producă evenimentul, ceea ce matematic se pune în evidență cu detul de multă acuratețe.

Trebuie mare grijă atunci când se construiește raportul A/B, pentru că atunci când B este neglijent ales rezultă cva liniștitor, iar dacă din contră A este prost ales rezultă ceva alarmant.

Nu este rezonabil să se calculeze probabilitatea producerii de evenimente cu caracter global, ci să se calculeze acea probabilitate luând în considerare colectivități omogene, adică efectuând tot felul de filtre, adică ținând seama de criterii precum:

- viteza

- experiența

- vremea

- intensitate .

Vor rezulta informații interesante și în niciun caz nu va mai fi vorba de chestiuni întâmplătoare dar nici de a face legături dintre cele mai nepotrivite. O abordare științifică este oricând potrivită și avantajoasă în defavoarea fabulațiilor.  Ora 18 este specifică unui stres ridicat, 150km/h este mult, iar drumul drept este înșelător și deconcentrează atenția, iar arborii crează acel efect de sită care cerne lumina, variațiile fiind puternice și derutante. Cazul Dan Condrea trebuie văzut în acestă cheie.

(23 mai 2016)