Cu cine faci digitalizarea?

Azi am avut revelația! Calitatea digitalizării depinde de oamenii de la punctele terminale care realizează dialogul cu clienții, viitorii beneficiari ai digitalizării. Azi am văzut că cei care ar trebui să determine calitatea interfețelor pentru aplicațiile care implementează adevărata digitalizare, sunt de acel nivel care au menirea de a compromite întreg procesul. În mintea lor, digitalizarea înseamnă a transpune pe calculator procedurile birocratice, fără a ține seama deloc de lucrurile normale, naturale și uzuale cu care se lucrează în mod normal de către toți clienții care-și asumă tot ce decurge din intrarea lor în mediul online, atât riscuri, cât și beneficiile legate de costuri și de economia de timp.

Când se începe procesul de digitalizare, cei care vor fi chestionați asupra interfețelor și fluxurilor, trebuie școliți astfel încât să dobândească acele abilități legate de ascultarea clienților și înregistrarea tuturor opiniilor, criticilor și doleanțelor acestora, căci numai așa sunt definite soluțiile ca digitalizarea să maximizeze nivelul de satisfacție al cetățeanului care relaționează cu o aplicație informatică.

Așa-zisele măsuri de siguranță sau de securitate, cu coduri transmise pe telefon, cu semnarea de contracte, trebuie chibzuite, astfel încât să-l facă pe cetățean să se simtă și în siguranță, dar și să lucreze în mod natural, nerestricționat de convenții absurde. 

Să zicem că acum Ț ani clientul a făcut un contract pe o perioadă determinată. În mod normal, ar trebui ca reînnoirea contractului să se facă automat, tacit cum se spune, dacă părțile nu-l denunță. Acastă clauză ar trebui stipulată în contract. Dacă există un portal și clientul are cont, la accesarea contului, clientul are posibilitatea, dacă este atenționat fie să reînnoiască contractul, fie să facă alt contract, dar maniera trebuie să fie extrem de simplă, căci în baza de date există toate datele despre client. Cel mult, clientu să fie rugat să-și actualizeze datele. Obligarea clientului să se prezinte la un ghișeu, în condițiile digitalizării eswte o cerință aberantă, care contravine oricăror reguli ale digitalizării. Mi-a plăcut că președintele unei republici baltice a zis că la ei digitalizarea presupune prezența fizică a cuiva doar când anunță o naștere sau un deces. Va mai trebui să curgă multă apă pe Dunăre până să ajungem și noi la acest stadiu.




(17 septembrie 2025)

Statul român este profund birocratic și nedigitalizat

Nu mi-am imaginat că acum în anul 2024, în ziua de 08 ianuarie să concluzionez cu tristețe că statul român este un stat birocratic și voi demonstra acest lucru cu înscrisurile de care dispun.
La un SMS primit în ziua de 19 decembrie 2023 la un organism al statului în care mi se solicita imperativ efectuarea unei acțiuni într-un termen de sub 12 ore, am trimis un e-mail care are ca dată 19 decembrie 2023 ora 18:01 prin care arătam că este imposibil să răspund respectivei solicitări și rugam să fie găsită o altă soluție. În data de 8 ianuarie 2024 am primit o notificare sub forma unui e-mail, la ora 12:57 prin care am fost anunțat că solicitarea mea a fost înregistrată cu un număr 5xx7 / 08.01.2024 și în 30 de zile voi primi soluția. Subiectul scrisorii arată că textul solicitării mele nu a fost citit, căci între timp se găsise soluția și problema mea fusese rezolvată.

Spun că statul român este un stat profund birocratic și nedigitalizat, căci scrisoarea mea din 19 decembrie 2023 trebuia înregistrată cel târziu pe 20 decembrie 2023 și având în vederea urgenței acțiunii, soluționarea trebuia făcută în timp real, nu așa cum se specifică în mesajul primit de mine pe 8 ianuarie 2024, în termenul legal de 30 de zile. 

Caracterul profund birocratic și nedigitalizat este definit și de conținutul imperativ al SMS-ului primit de mine, SMS elaborat de o echipă, ceea ce arată că are girul unei structuri manageriale, dar al cărui conținut nu are niciun element de identificare și aici mă refer la zi, lună, an, oră, pentru a identifica termenul pe care eu ca executant îl am la dispoziție pentru a mă încadra în cerințele imperative ale conținutului. În schimb, acel SMS conține suita de sancțiuni la care voi fi supus în cazul în care eu nu dau curs solicitării, exact cum statul comunist dictatorial o făcea în vremurile de tristă acțiune, când chiar dacă el era în greșeală, tot cetățeanul era cel care suferea rigorile legilor comuniste. Mă așteptam ca după 34 de ani de la Revoluție ceva-ceva să se fi schimbat, dar reminiscențele bolșevismului au rămas, prin atitudinea discreționară a elementelor birocratice din structurile organizatorice ale statului nedigitalizat, în care orice cerere începe cu vă rog să binevoiți și orice soluție poartă o suită de semnături, din care niciodată nu se înțelege cine se face responsabil de calitatea soluției oferite cetățeanului, așa cum  e-mailul prin care mi se notifică înregistrarea solicitării mele are la final denumirea instituției, deși acel e-mail a fost întocmit și trimis de un nene sau de o tanti, căci prin instituție, eu înțeleg până și clădirea.

(08 ianuarie 2024)

Corul pe 7 voci al politicienilor mioritici

Se știe că numai țara în care politicienii formează un cor pe o singură voce este țara de succes pe plan mondial. Cu cât corul are mai multe voci, cu atât  succesul descrește, ceea ce nu duce la soluții dintre cele favorabile pentru poporul pe care politicienii îl păstoresc și o fac fără eficiență. La noi, politicienii formază un cor pe 7 voci.

Vocea nr. 1: vocea oficială a președintelui, care în spiritul și litera constituției își prezintă soluțiile la problemele pe care prerogativele constituționale i le conferă și acesta urmărește să respecte spiritul și litera constituției, ceea ce se întâmplă în cele mai multe din cazuri.

Vocea nr. 2: vocea oficială a premierului, care are apariții mult mai frecvente și dacă este din partidul diferit de cel care l-a propulsat pe președinte, are tonalitatea sa, diferită și ea de cea a celorlalți.

Vocea nr. 3: vocea oficială a fiecărui ministru este modelată de particularitățile partidului din care acesta provine și la televiziuni dă senzația că mașina guvernamentală are roțile care se învârtesc fiecare în sens diferit și vehiculul stă pe loc sau se mișcă aiuritor.

Vocea nr. 4: vocea oficială a parlamentarului care depinde strict de poziția partidului care l-a pus pe liste pentru a fi ales.

Vocea nr. 5: vocea neoficială a celor care sunt vectori de opinie din spectrul politic de orice nivel trimiși de partide să comenteze diverse probleme prin televiziuni.

Vocea nr. 6: vocea neoficială a reprezentanților noștri prin străinătate sună total diferit de celelalte voci ale altor popoare, căci rar se întâlnește situația în care ceilalți să meargă cu pâra, așa cum fac urmași dacilor.

Vocea nr. 7: vocea neoficială a cetățenilor de rând pe oriunde apucă și ei să se exprime să fie văzuți, dând senzația că sunt ființe cultivate, dar care de foarte multe ori reușesc să dovedească fix contrariul, căci în clipa în care se apucă să-și vorbească de rău trecutul, țara și poporul, arată de fapt cât de mici sunt.

Cele șapte voci necontrolate ale acestui cor, în clipa în care se produc pe scena vieții crează acel context pe care orice ascultător așteaptă cu nerăbdare momentul căderii cortinei, pentru ca acel act artistic să se sfârșească, pentru că se dovedește a fi obositor, plicticos, enervant și contraproductiv.


(16 decembrie 2023)

Definiția digitalizării

Digitalizarea este un proces.
Digitalizarea se face cu specialiști.
Scopul digitalizării este de a fi folositoare cetățenilor.
Pentru digitalizare se folosesc foarte multe tipuri de echipamente.
După digitalizare se va lucra numai cu fișiere stocate pe tot felul de tipuri de memorie, mai ales SSD.
Pentru a-și rezolva problemele, cetățenii folosesc numai calculatorul și puținele date de dialog le introduc de la tastatură sau direct de la touchscreen.
Efectele digitalizării vizează creșterea eficienței folosirii timpului de către cetățeni, rezolvarea rapidă a problemelor de către aceștia și creșterea gradului de satisfacție al fiecărui cetățean când vede că-și rezolvă problemele rapid, obținând soluția dorită și fără dificultate.

Digitalizarea este un proces foarte complex.

Digitalizarea are costuri foarte mari.

Digitalizarea presupune ca un număr foarte mare de persoane și echipamente să lucreze simultan pentru atingerea obiectivelor.

Digitalizarea înseamnă muncă de calitate din prima, căci corectarea erorilor este foarte costisitoare, mai ales cu cât erorile sunt depistate mai târziu.

Când digitalizarea a atins nivelul cel mai ridicat, cetățeanul are contact cu oficialitățile când i se naște un copil și când anunță un deces. În rest, totul se rezolvă din fața computerului. Așa este în Estonia de azi.


(15 octombrie 2023)

Șablon cu 17 greșeli pe care le fac politicienii față de cetățeni

Nu scriu aceste rânduri pe pe poziția unui politician cu experiență, pentru că nu am fost politician. Am avut o limită de decență și un minim de respect față de mine ca persoană, totuși. Ca individ care a simțit pe propria-im piele efectele erorilor făcute de politicieni, cred că nu voi exagera scriind totuși despre erorile făcute de politicieni. Politicienii greșesc atunci când:
01. Cred că cetățenii au memorie scurtă.

02. Mint, crezând că fac promisiuni electorale.
03. Răspund la cu totul altceva când sunt întrebați.
04. Ne privesc pe noi, ei considerându-se niște aleși, deși sunt votați la grămadă.
05. fac greșeli gramaticale când vorbesc.
06. Își imită șefii politici prin vorbe și prin gesturi.
07. Uită de unde au plecat și mai ales, cine i-a votat.
08. Dau dovadă de slugărnicie prin modul în care se adresează șefilor lor direcți.
09. Se îmbracă exact cum nu le stă bine și vorbesc exact cum nu li se potrivește.
10. Țin discursuri bombastice.
11. Umblă disperați să facă transfer de notorietate de la celebrități spre ei.
12. Uită de adevărații prieteni și cred că prieteniile bazate pe interese sunt veșnice.
13. Cred că tot ce zboară, se mănâncă și ei devin de neînlocuit.
14. Cred că stând pe un nou scaun devin oameni potriviți funcției, culți, care trebuie ascultați orbește.
15. Au credința că titlul de doctor în știință li se cuvine de drept.
16. Consideră că legea nu este făcută să fie respectată.
17. Se afișează cu neveste tinere, crezând că au devenit peste noapte masculii feroce.

Am văzut oameni care erau normali și care intrând în politică și-au pierdut busola și au început să aibă un comportament straniu, uitând total de unde au plecat și pe cine au în față. ca profesor, am avut pretenția ca foștii mei studenți indiferent de poziția politică pe care o aveau să mă salute, dar în 99,99% din cazuri nu s-a întâmplat așa ceva. Am fost mâhnit, dar am reținut și la momentul potrivit am taxat, căci cocoșul meu nu a cântat niciodată pe gardul vreunui politician.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac 

17 greșeli pe care le-a făcut Traian BĂSESCU 

17 greșeli pe care le fac cetățenii față de politicieni

Aș fi ipocrit să spun că am fost și cetățean și politician, ca să insist pe ideea că sciu aici în cunoștință de cauză, bla, bla, bla. Știu doar atât că de pe poziția de cetățean eu nu am făcut greșeli, pentru că am aplicat politicienilor teoria aruncării unei pietre, care are o traiectorie continuă, predictibilă, fără a fi reprezentată grafic ca o funcție cu nenumărate puncte de minim sau de maxim. Fiecare a aruncat o piatră și a văzut că ea nu o ia razna în toate direcțiile. Urcă un pic, apoi coboară pe o traiectorie pe care oricare dintre noi este în stare s-o deseneze. Deci, un politician care a fost elev de nota șase, evident, ca politician va fo tot de nota șase. Un politician care nu are o meserie adevărată și care a căutat să se descurce cum dă Dumnezeu, fiind sluga unuia sau a altuia, după ce va deveni el cineva, tot ca slugă se va comporta căci va rebui să-l răsplătească pe cel care l-a propulsat. Cetățenii, ca alegători greșesc când:
01. Cred că votul lor nu contează.

02. Nu participă la vot căci se consideră persoane superioare.
03. Se lasă mituiți de alegători pentru o pungă cu făină.
04. Cred în promisiunile politicienilor căci nu disting adevărul de minciună.
05. Dau o șansă unui necunoscut prin votul lui.
06. Au convingerea că alegând răul cel mai mic fac un lucru bun.
07. Se lasă prea ușor influențați de cunoscuții lor care au interese la unul care va fi ales.
08. Uită prea repede lipsa de performanță și mai votează încă o dată aceeași persoană.
09. Votează din ură.
10. Votează la grămadă.
11. Nu au o analiză proprie ca voltul să fie rezultatul gândirii lor de cetățeni responsabili.
12. Merg la vot și anulează votul în cabină, crezând că au făcut mare brânză.
13. Se laudă că au votat cu un candidat, altul de fiecare dată, când are în față un alt prieten.
14. Stau departe de viața politică, crezând în mod eronat că există persoană apolitică.
15. Se implică pe față în a fi simpatizantul cuiva în timpul campaniei electorale, dar votează altfel.
16. Votează cu cel care-i promite rezolvarea problemelor lui punctuale.
17. Nu are încredere în clasa politică și se orientează spre noii veniți și fără să-i cunoască îi votează.

Cetățenii sunt oameni cu nevoile lor, cu aspirațiile lor și de aceea formează colectivități neomogene. Cei care știu să transmită mesaje bine țintite vor avea succes în alegeri și vor câștiga voturi. Se învârt foarte mulți bani în campaniile electorale pe materiale publicitare, pe forme specifice de mituire a alegătorilor, ceea ce are ca efect distorsionarea rezultatelor, cu efecte nedorite pentru următorii patru sau cinci ani. Fiecare dintre noi consideră că rezultatul votului, moricare ar fi acesta este un fel de a ne duce crucea.

(17 iunie 2023) 

Ghișeul punct ro, adică ghiseul.ro

Cam toată lumea ar cam trebui să știe să facă plăți online. Statul, dacă ar fi deștept, ar face o ghidușie mișto și i-ar pune pe toți să facă plăți online. Ghidușia ar fi următoarea:
- ar mări taxele cu 30% așa cum o face el mereu,
- ar aplica o reducere de 20% pentru cei care fac plățile online prin ghiseu.ro,
- ar mai aplica o reducere de 10% pentru cei care plătesc integral până la 1 februarie 2023.

Lumea se ferește să facă plăți online, fără motiv, căci de regulă, pe un calculator, plățile sunt securizate, mai ales dacă omul are modalități de a se lăsa dirijat de cei ce doresc să primească banii de la cetățeni, folosind ei înșiși aplicații securizate.

Numai că aplicațiile unde oamenii fac plățile trebuie să aibă interfețe foarte prietenoase (friendly interfaces).

Mai întâi omul trebuie să-și facă un cont, așa cum se face la orice aplicație informatică serioasă, mai ales că este legată de date sensibile despre individ, mai ales legate de proprietăți, taxe, relația cu ANAF, utilități, amenzi, alte taxe, plăți anterioare, notificări. Există posibilitatea de a efectua plata securizată. Este un lucru foarte bun că interfața nu este lălăită, cu trimiteri de colo-colo, cu vorbe în plus, ceea ce arată că proiectanții ei au studiat destul de amănunțit toate tipologiile de utilizatori și informațiile pe care ei trebuie să le gestioneze. Nu este nevoie de cunoștințe suplimentare cum rpu procedează cei de la ANAF cu clienții lor, care trebuie să cunoască noțiuni tehnice nespecifice unui cetățean care vrea să plătească un impozit pe chirie, de exemplu. 

Faptul că modul de comunicare este simplu, cu telefon mobil pentru a certifica plata și cu e-mail pentru a primi confirmarea plății, este dovada că proiectanții de la  Ghiseul.ro se înscriu corect în procesul de digitalizare pornit de ceva timp de guvern.


(02 ianuarie 2023)

Uniformizarea ca prim pas în digitalizare

Când s-a produs informatizarea în diferite organizații, fiecare echipă a realizat aplicațiile:

- pe care le-au dorit conducătorii,

- care le-au fost mai la îndemână,

- cum și-au dorit utilizatorii.

Consecința imediată s-a regăsit în marea diversitate:

- a interfețelor de introducere a datelor,

- documentele care se tipăresc,

- condițiile de plată acceptate.

Numai dacă mergem la două primării vom vedea că modul de abordare este total diferit de la primărie la primărie. Dacă luăm toate facturile pe acre le primim vom vedea că deși în esență ele au cam aceleași câmpuri, poziționarea datelor diferă pe pagina A4 de la un furnizor de servicii la altul.

rezultă cu claritate, căci este nevoie ca prima dată să se treacă la omogenizarea:

- interfețelor de introducere a datelor,

- structurilor de poziționare a datelor finale.

Digitalizarea presupune ca informatica să fie orientată spre cetățean, spre a-i face viața mai ușoară și nu pentru a-l chinui, așa cum se întâmplă din ignoranță și din lipsă de coordonare acum.

(31 octombrie 2022)  

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Iancu GUDA

Iancu GUDA este un bărbat de 46 de ani.
Iancu GUDA este absolvent MBA al Univeristăţii Sheffield aflată pe locul  95 în top 1200 universități.
Iancu GUDA are un doctorat în finanțe bănci.
Iancu GUDA are 173 cm înălțime.
Iancu GUDA a terminat facultatea de Finanțe Bănci din ASE.
Iancu GUDA a terminat celebrul curs de master DOFIN al profesorului Moisă ALTER.
Iancu GUDA este președinte al AAFBR.
Iancu GUDA are o emisiune la canalul tv DIGI 24 intitulată Banii în mișcare.

Iancu GUDA este autor de cărți de specialitate.

În mod normal, nu ar trebui ca Iancu GUDA să mă dezamăgească cumva. Și totuși, Iancu GUDA m- dezamăgește. De câte ori am ocazia s ajung cu telecomanda la postul DIGI 24 și apare acolo Iancu GUDA, schimb canalul.

Iancu GUDA mă dezamăgește că vorbește prea repede.

Iancu GUDA mă dezamăgește că-mi aduce aminte de Nicolae CEAUȘESCU.

Iancu GUDA mă dezamăgește că-mi vorbește de sus, dându-mi tot timpul sfaturi.

Iancu GUDA mă dezamăgește că e prea teoretic și televiziunea se adresează oamenilor simpli.

Iancu GUDA mă dezamăgește că vorbește ca din cărți, căci el nu a condus efectiv o afacere să simtă pe propria-i piele cum câștigi sau cum pierzi în funcție de o decizie. Mi-ar fi plăcut ca el să fi fost șef de serviciu la vreo bancă, să aibă responsabilități efective și să vină să vorbească la televizor despre ceea ce a trăit el efectiv zi de zi și despre riscurile pe care și le-a asumat în mod curent și ce efecte au avut deciziile.

(13 iulie 2022)

Beneficiile digitalizării

Digitalizarea aduce de departe cele mai mari beneficii după descoperirea penicilinei, dacă este să facem o comparație.
Digitalizarea reduce timpul necesar efectuării unei operații de plată de peste 10 sau chiar 20 de ori. dacă ar fi să plătim telefonul ca acum 30 de ani când nu se discuta de digitalizare:
- mergeam la poștă cu factura primită prin poștă,
- ne așezam la ghișeul de plăți și așteptam,
- eram căutați și identificați într-un document tipărit la o mașină de contabilizat,
- plăteam și ni se întocmea o chitanță de mână,
- plecam acasă.
Totul dura cel puțin două sau trei ore, depinde de noroc. Acum, plata telefonului, beneficiind de digitalizarea de la nivelul de jos dintre noi, operatorul de telefonie și bancă, fără a implica un organism centralizat al statului, se face în cel mult 5 minute, ceea ce înseamnă o reducere între 24 și 36 de ori.
Dacă vrem să plătim un impozit ca acum 20 de ani, mergeam la Secția financiară, așteptam la coadă, ni se spunea cât avem de plată, ne așezam la o altă coadă la casierie, plăteam și mergeam acasă. Dura toată aventura cel puțin patru ore. Acum dacă avem un cont pe ghiseu.ro intrăm pe această aplicație și plata nu durează mai mult de 5 minute, ceea ce înseamnă că economia adică pierderea  de timp este de 48 de ori mai mică.

Digitalizarea crește calitatea serviciului prin apariția unui volum de informații, introducerea de criterii de selecție și prin ierarhizarea listei elementelor rezultate. Când se face o rezervare a unei camere de hotel, se introduc destul de multe criterii de selecție și comparativ cu ceea ce era înainte de digitalizare se obțin acele elemente care ne permit să facem o alocare de resurse net superioară în comparație cu ceea ec se realiza înainte de digitalizare.

Digitalizarea aduce optimizarea costurilor, căci dacă înainte de digitalizare opțiunile noastre erau limitate de o carte de telefoane, de ceea ce ne oferea o agenție de voiaj, acum intrând pe Internet și folosind fie aplicații dedicate, fie cuvinte cheie, obținem informații care ne permit să alocăm resurse la un nivel optim în raport cu buzunarul nostru și cu exigențele noastre, fiind vorba de o optimizare multicriterială.

Digitalizarea aduce creșterea preciziei, căci aplicațiile utilizate ne furnizează informații extrem de precise fiind duratele de deplasare, poziția autovehiculului și structura traseului, eroarea fiind de cele mai multe ori de sub 10 metri. Precizia este importantă și în aprecierea calității unui serviciu sau produs. Observăm că la multe aplicații există aprecieri sau critici, care se finalizează prin acordarea de puncte, iar în final rezultă un punctaj agregat. Una este să mergem la un hotel cu nota 6 acordată de Booking.com și altfel stau lucrurile dacă mergem la un hotel cu nota 9,3 dată de același Booking.com.

Digitalizarea mărește gradul nostru de satisfacție, căci cu timpul obținut din folosirea serviciilor de e-Banking, cu banii obținuți dintr-o alegere mai chibzuită a unor resurse, vom face alte lucruri care ne vor bucura foarte mult în viitor.

Digitalizarea ne crește confortul căci a nu mai face drumuri să plătim tot felul de taxe, a nu mai sta la cozi, a nu mai cumpăra și căra tot felul de produse, ci prin folosirea facilităților de e-Commerce, ne schimbăm viața. Deocamdată, lumea nu a acceptat avantajele pe care le oferă aplicațiile de e-Learning, dar când vom conștientiza că prin e-Learning facem cursul de școală de șoferi și mai trebuie după ce am făcut și orele de simulare tot acasă, vreo 6 ore de condus mașina în trafic și dacă am dat dovadă de seriozitate rata de succes în a obține permisul de conducere este de peste 75%, beneficiile digitalizării sunt excepționale.

Digitalizarea ne scutește de eforturi dealtfel de neconceput într-o altă abordare, atunci când se vor integra bazele de date la nivel central și folosind doar amprenta digitală vom face ceea ce nici în visele noastre cele mai colorate nu s-ar fi reușit, așa cum de exemplu, este înscrierea online la facultate, fără a mai prezenta documente autentificare, dosarul electronic constituindu-se doar prin accesarea tuturor bazelor de date de la diplomele ministerului educației, de la ministerul sănătății dacă trebuie anumite elemente în cazul universităților care impun restricții și chiar și examenul de admitere există posibilitatea să se susțină online, dacă probele sunt gândite inteligent și se crează condiții ca fraudele să fie excluse în proporție de 98%.

Numai o societate primitivă, cu un management guvernamental ineficient nu acceptă că digitalizarea este esențială. Nu este necesar doar să accepte acest lucru, ci să treacă de urgență la implementarea facilităților digitalizării încât prezenta fizică să fie la nașterea unei persoane și la decesul acesteia, în rest totul să se producă de la distanță, fără ca persoana să fie prezentă în interacțiuni de tip birocratic niciodată.

(12 iunie 2022)

Cum se mai fură în România

Există nenumărate modalități de a se fura banii în România. Deși se tot propagă ideia că așa și pe dincolo, statul se dovedește a fi unul dintre cei mai mari hoți. Se zice că statul fură legal, de parcă nu tot furt se cheamă. Și furatul de cărți din librării se zice că este furt nobil. În final tot furt se cheamă.

Statul bagă mâna în buzunarele cetățeanului prin taxe și impozite, dar și prin schimbări ale unor condiții în care alocă niște resurse cetățeanului, condiții pe care le schimbă așa cum le bubuie mintea unor guvernenți mediocrii.

Statul bagă mâinile în punga privatului prin tot felul de taxe, amenzi și impozite, sugrumându-l mai ales cu parandărătul care trebuie dat de privat funcționarilor corupți din instituțiile statului, pentru a obține un contract, o autorizație, un produs sau acces la acel produs.

Privații bagă mâna în buzunarul cetățeanului prin necorelarea dintre cantitatea și calitatea produselor și serviciilor oferite. Căci furt se cheamă prețul aberant într-un magazin pentru un produs care în magazinul vecin este cu 20% mai ieftin, deși acolo unde este mai scump, nu i se pune nici măcar o funduliță. Concurența nu funcționează câtuși de puțin. Ei preferă să arunce produsele expirate în loc să le vândă la un preț mai mic cu o zi sau două înainte de a se ajunge la termenul de expirare.

Privații bagă mâna în punga statului, neplătind TVA, lucrând cu muncitori la negru și neraportând profit pentru a nu plăti impozit pe profit.

Cetățenii bagă mâna în punga statului cu tot felul de declarații false care să le permită accesul la tot felul de facilități pe care statul le oferă celor aflați în dificultate. În acest fel, oameni sănătoși tun se garnisesc în acte false cu tot felul de certificate și obțin sprijin de la stat fără să-l merite și fără să-l muncească în vreun fel. Mulți se declară cu venituri zero pentru a avea acces la cei 200 de euro pentru un calculator. Mulți se declară cu handicap grav deși sunt sănătoși pentru a avea indemnizație.

Cetățenii bagă mâna în buzunarul privaților prin achiziționarea de bunuri, după care dispar și privatul nu mai recuperează nimic. Sunt situații în care privații vând pe datorie și ajung în faliment că nu-și mai recuperează banii de la rău platnici.

Se observă că toți fură de la toți și apoi se vaită că lucrurile merg prost, că viața e grea și că nu se progresează. Și cei mai inocenți fură și ei câte ceva, căci bogăția în exces nu se face doar din salariu legal și din profitul legal încasate cu acte în regulă. Trebuie să mai fie acolo, un oarece furtișag, cât de mic, ca să ne simtem bine, vorba cântecului.

(09 martie 2018)

Băile de mulțime

Băile de mulțime nu mai sunt acum în 2017 ceea ce au fost în 1990 și nici ceea ce era în 2004 sau în 2009, căci:

- societatea a evoluat;

- actorii sunt alții;

- riscurile sunt altele;

- mesajele sunt diferite;

- obiectivele s-au schimbat;

- costurile au crescut;

- eficiența a scăzut;

- poporul vrea altceva.

Foarte mulți conducători vor să arate poporului cât de mult sunt ei iubiți și folosesc pentru exemplificare băile de mulțime. Ei vor să stimuleze anumite sentimente și vor să manipuleze masele, punând în evidență o trăsătură a lor de conducători. În realitate, băile de mulțime sunt:

- aranjate;

- urmărite;

- restrânse;

- limitate;

- structurate;

- ritualizate;

- fals-spontane;

- regizate.

În vremea comunismului, când partidul dădea și făcea și dregea, conducătorul partidului era simbolul dărniciei, drept care băile de mulțime trebuiau să fie dovada recunoștinței pe care poporul și-o manifesta față de conducătorul uni partid care dădea case, mărea salarii, oferea avantaje tuturor. Am stat și m-am gândit de ce oare un conducător așa de iubit nu iese și el să se plimbe pe stradă așa ca tot muritorul. Tot eu mi-am răaspuns: este riscul să fie strivit de atât de multă dragoste din partea cetățenilor. În democrație băile de mulțime sunt bine studiate și cunoscându-se psihologia maselor sunt astfel plasate încât riscurile să fie minime, iar efectele asupra populației să fie maxime. Să ne aducem aminte de participarea lui Traian BĂSESCU la acea manifestare câmpenească la care nevesti-si i s-a atârnat de gât o mahmudea. Ce baie de mulțime bine țintită! Trebuie să ne reamintim și de Ion ILIESCU căruia băile de mulțime îi aduceau voturi. În Pitești am văzut la blocul lui Dobrin, când a apărut inopinat cum o babă i-a pupat mâna. Era în drum spre un miting. Era o baie de mulțime dacă nu spontană, nu atât de bine dirijată și controlată, căci era imediat după revoluția din 1989. Și acum se dorește revigorarea băilor de mulțime la nivel prezidențial, căci scenele cu copii în brate, cu strângeri de mâini și pupături dau bine la electorat și-l fac pe prezident foarte popular. Este de studiat și am certitudinea că strategii de campanie știu foarte bine când să aranjeze băile de mulțime, durata lor și mai ales cum să facă să decurgă încât efectul să nu fie exact pe dos, căci ne reamintim cum Emil CONSTANTINESCU a primit pe față un jet de cerneală, iar Traian BĂSESCU a primit un scuipat pe obrazul său cel prezidențial, iar cu alt prilej niște vorbe de duh, nu prea cizelate.

(16 august 2016)

Profiluri și colectivități fictive

De când cu chestia cu fraudarea alegerilor aud tot felul de povești. Unele sunt bazaconii pentru că prin anul 2000 parcă am fost pe la niște secții de votare și am văzut ce și cum. Îmi amintesc că acolo l-am văzut pe fostul primar Cătălin CHIRIȚĂ și pe cântăreașa Monica ANGHEL care împărțeau flori alegătoarelor selectate. Chiar am participat la numărătoarea de voturi și am văzut cum un bătrân de la un partid istoric a mânărit voturi, dar s-a reluat numărătoarea. Așa cum zicea Traian BĂSESCU, numai acolo la secție se măsluiesc voturi, prin anulări de voturi ale unor candidați, lucru destul de dificil datorită imposibilității de a constitui compolicități. În rest. cu programele software deja este o altă discuție, căci este de-a dreptul imposibil, datorită procedurilor de testare care sunt infailibile, stabile, deterministe, concludente, au maximă generalitate și care demonstrează corectitudinea prelucrărilor.

Acum se vântură ipoteze de manipulare a votanților prin conturi fictive pe rețelele de socializare, nenumăratele profiluri de prieteni  permițând influențarea celor din rețea prin mesaje foarte bine construite. Se zice că demonstrațiile din ianuarie 2017 cam așa ar fi fost demarate și întreținute. Din punctul meu de vedere lucrul este foarte nuanțat, pentru că acceptarea de prietenii are un cu totul alt caracter și selectivitatea este foarte diferită. Nu m-am gândit să cuantific așa ceva, dar am vagi idei cum cî chestia este foarte greu de realizat. Postacii, celebri postaci nu sunt indivizi pe care inteligența îi dă afară din casă, din moment ce:

- nu au profesii bănoase;

- sunt slugi cu simbrie temporară;

- acceptă să fie curele de transmisie;

- creativitatea lor este foarte limitată.

În acest context, singura modalitate de fraudare a voturilor este tot la urne, dar pe persoană fizică multiplicată, fără a fi vot multiplu, ceea ce presupune un anume tip de multiplicare a unei persoane fizice la nivel de cetățean, astfel încât numărul votanților persoane fizice distincte este cu mult mai mic decât numărul cetățenilor care și-au exprimat votul cu acte în regulă. Este o chestiune extrem de laborioasă bazată pe penetrare de baze de date dealtfel 100% sigure și multe alte ipoteze de lucru extrem de greu de transpus în practică. Numai că la nivel de ipoteză ar fi singura modalitate de a frauda alegeri, căci se verifică numai CNP nu și poza cetățeanului care se prezintă, deși produsele software de analiză similitudini odată cunoscute, se crează și componente care să distorsioneze pozele încât N poze ale unei singure persoane văzute din fașă să nu fie recunoscute ca fiind referitoare la persoana în cauză. Deci.

(27 aprilie 2017)

Rațiunea de a vota

Iată ce zice Constituția României adoptată prin referendum prin 2003 în două zile ca să se întrunească cvorumul:

DREPTUL DE VOT

ARTICOLUL 36

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

DREPTUL DE A FI ALES

ARTICOLUL 37

(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

Întrucât votul nu este obligatoriu apar următoarele variante:

• unii care merg la vot, pun ștampila, cel pe care este pusă ștampila iese câștigător și cei care au pus ștampila se consideră că au știut să facă o bună alegere; respectivul face pe mandatul său lucruri bune și cei care l-au ales se laudă chiar că au avut mână bună și nu contenesc să fie mândri în sinea lor cea interioară;
• alții care merg la vot, pun ștampila, cel pe care este pusă ștampila iese câștigător și cei care au pus ștampila se consideră că au știut să facă o bună alegere; respectivul face pe mandatul său numai lucruri releși cei care l-au ales care se lăudau la început cât de vizionari au fost tac semnificativ, ajungând să spună la un moment dat că s-au înșelat amarnic; sunt unii dintre ei care spun că de fapt nici nu l-au votat, mai ales că fotografierea buletinului de vot și punerea lui pe facebook.com sunt ilegale și schimbarea de atitudine nu are cum să fie demonstrată ca minciună;
• unii care merg la vot, pun ștampila,  pe unul care nu iese câștigător tot timpul cât învingătorul face lucruri bune, inșii tac, dar când învingătorul face lucruri rele, aceștia vin și spun că dacă ieșea al lor, curgea numai lapte și miere;
• unii care merg la vot, pun ștampila,  pe unul care nu iese câștigător tot timpul cât învingătorul face lucruri bune, inșii tac, se folosesc de binele care apare în jurul lor și vor spune tot timpul că cel votat de ei ar fi făcut lucruri și mai bune;
• alții care nu merg la vot pentru că nu au din ce alege, pentru că în mintea lor nimeni nu merită efortul de a se scula din pat să meargă lasecția de votare pentru a fi votat cu mânuțele lor prețioase; dacă cel votat face lucruri bune, pentru ei nu prezintă interes; dacă cel votat face lcruri poaste, este dovada vie că chiar nu merita să iasă la vot, că iată, ce a ieșit, iar cu votul lor sau fără votul lor, tot acolo se ajungea;
• alții care nu merg la vot și caută să-i convingă și pe ceilalți din jurul lor că a vota este o mare prostie pentru că ori cu votul lor, ori fără votul lor, tot acolo se ajunge și votul nu influențează viața decât a celor aleși pentru că aceștia se îmbogățesc.

Schimbările care au apărut în ultimii doi ani și nenumăratele luări de poziție fac să nu mai fie chiar așa de profitabile pozițiile care rezultă din alegeri și să determine o schimbare de atitudine prin transparentizare. Legea achizițiilor publice va aduce se pare un suflu nou, dar nu se întrezărește o schimbare radicală de atitudine mai ales din faptul că noii veniți sunt flămânzi și au buzunarele goale.

Încă se vede cam peste tot tendința de a face loc în orașe a prostului gust, a lucrurilor îmbâcsite, vecine cu urâtul, numai și numai pentru a facxe rost de un bănuț prin furăciune. Voi analiza ce a devenit centrul orașului Pitești, care acum:

• seamănă cu o cartetă flaușată cu Răpirea din Serai;
• are o lalea imensă din țeavă metalică;
• este luminat cu niște ghirlande prea încărcate;
• posedă niște fântâni din stiluri diferite;
• dispune de nițte sculpturi de marmură moderne neintegrabile în peisaj;
• este atât de încărcat și eterogent încât obosește.

Dirijarea spre facil și spre prostul gust face ca tot ce era modest, frumos, așezat și normal să devină strident. De fiecare dată îmi aduc aminte de nefericitul ins din Târgoviște care se lăuda că a pus termopane la un monument, aruncând vechea tâmplărie de sute de ani și spunea că nu se va opri acolo, ci va continua cu modernizarea că frescele nu arătau de loc pe placul lui.

Dreptul de a vota este dreptul oricui om care are peste 18 ani și conduce spre o guvernare locală sau la nivel național care să împingă lucrurile. Totul se produce dacă și poporul vrea. La un absenteism pandemic, evident, iese învingător chiar cine nu trebuie, chiar cine nu va face treabă bună, făcând ca lucrurile fie să rămână pe lor sau să se deterioreze sub ochii întregii comunități. Dacă din cele 18.275.109 persoane cu drept de vot din Registrul electoral comunicate la 2 martie 2016 s-ar prezenta la vot toate persoanele, cu siguranță unii dintre candidați nu ar mai avea tupeul să se mai înscrie pe liste să fie alși mai ales atunci când situația lor în raport cu justiția este destul de neclară. Faptul că mulți își irosesc dreptul de a vota, arată că respectivii mai mult de lucru cu ei înșiși, deoarece slăbiciunile unui stat apar atunci când cetățenii lui nu-și folosesc drepturile deloc, așteptând ca problemele lor să fie rezolvate de alții sau să se rezolve în virtutea inerției.

Numai acolo unde votul este exercitat de toți  cei care au dreptul de a vota riscurile de a se produce lucruri rele scade vertiginos. Era o comună unde primarul obținuse unanimitate de voturi. Din 3000 de locuitori, ieșiseră la vot 200, neamurile lui, toți îl votaseră, iar restul se văitau că primarul fură, că primarul își bate joc de ei, că primarul dădea drepturl de proprietate la neamurile lui și tot așa. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă:

• erau mai mulți candidați;
• ieșeau cu toșii la vot;
• sancționau necinstea;
• erau reprezentați.

Rațiunea de a vota este aceea de a înțelege că fiecare cetățean are posibilitatea de a promova pe cel bun, de a-l sancționa pe cel rău și de a face schimbări în bine pentru cei din jur.

(06 iunie 2016)

Disprețul etern față de cetățean

Cetățeanul nu reprezintă în ochii stăpânilor absolut nimic. Ideia de boier a fost, este și va fi veșnică. Ideia de sclav a fost, este și va fi veșnică. Ideia de privilegii a fost, este și va fi veșnică. Ideia de inechitate a fost, este și va fi veșnică. Așa este natura umană, creată pe diferențe, de împărțire în grupuri omogene în interior, foarte diferite între el. La tot pasul cetățeanul este cel abandonat, discriminat, batjocorit și în cele din urmă disprețuit.

Tot ce scriu aici sunt lucruri văzute și trăite de mine în calitatea de cetățean și nimic altceva, iar cei pe care i-am întâlnit mi-au arătat disprețul lor total.

Instituții cu două intrări, una pentru șefi, alta pentru salariați și vulg. Intrarea pentru șefi are o ușă mare, cu fier forjat, cu portar și acolo este un mozaic frumos dar și un covor care duce până la biroul conducătorului. Cetățeanul, umilul cetățean intră pe o altă ușă, nu calcă pe covor și el niciodată nu va fi primit de acel șef, deci pașii lui nu vor călca în vecii vecilor pe covorul plușat. Deși aveam acces la ușa principală a șefilor, am frecventat ușa a doua și portari brutali, needucați cu comportament de zbiri făceau barajul de netrecut. Acolo la balcon erau funcționari obraznici care s-au purtat cu mine absolut execrabil. Mi-am acceptat statutul pentru a vedea până unde duce lipsa de respect, lipsa de bun simț și disprețul. N-am iertat astfel de comportamente și am cerut luarea de măsuri, iar vinovații nu mai erau deloc vitejii aceia groaznici, pentru că regulile erau impuse de ei, pentru a face pe placul șefișorilor lor direcți.

Lipsa unui scaun unde să te așezi la o adică, atunci când trebuie să ți se rezolve o oarece problemă. Este exact ceea ce mi s-a ântâmplat pe când eram șef de catedră și aveam contracte de dolari și doream o discuție cu șefa contabilă, nevasta unuia de la Agrară. Aia n-a pregetat și m-a dat afară din birou că aranja  o nuntă. Pentru ea nu conta că venise un ins să-i soluționeze o problemă, nu particulară, ci de serviciu. Era importantă nunta ei pe banii instituției. Nu numai că individa nu a zis să aștept un minut invitându-mă să stau pe un scaun că avea acolo, dar mi-a zis să aștept pe hol. Urât din partea ei.

Formularea unei cereri cu vă rog respectuos, în condițiile în care cel căruia îi este adresată cererea are în fișa postului obligativitatea de a analiza și de a da o soluție favorabila sau nu, caz în care trebuie să argumenteze, acelei solicitări. Așa cum sunt făcute legile, responsabilitățile sunt foarte vagi. Normal trebuie să existe lucruri precise. Trebuie să se știe cui i se adresează cererea, la ce sală se depune, care este ziua în care se dă răspunsul și ce se întâmplă pentru nerespectarea termenului, mergând până la despăgubirea cetățeanului cu părți din salariul neglijentului. Dar nu este așa. Cetățeanul este disprețuit la nivel maxim și face drumuri și este la cheremul unor corupți.

Crearea de privilegii prin contracte în afara legii de către unii pentru a obține venituri importante sau pentru a crește nivelul șpăgilor, pentru că o poziție mai specială atrage după sine o repoziționare care schimbă raportul celui care trebuie mituit. Dacă salariul mituitul lui este Y lei și șpaga pe care respectivul o primea curent era Z lei, la o creștere cu U% a salariului, șpaga crește cu mult mai mult decât U%, pentru că șpăguitul nu mai consideră demn de noua poziție să primească un ceva proporțional. Este o chestiune reală care acționează în baza principiului rarității, așa cum argintul este mai rar decât fierul, aurul este mai rar ca argintul, iar platina le depășește pe toate în raritate.

Poziția geamului de la ghișeu este astfel dispusă încât să marcheze pe vecie disprețul arătat nu de funcționar, ci de instituția în sine cetățeanului. Nu trebuie niciodată confundat funcționarul cu instituția. Aceasta are o organigramă, încât funcționarul este un executant, iar filosofia întregului este dat de ceea ce instituția reprezintă în întregul ei. Un geam mic, ușor mai jos decât este normal pentru a-l face pe cetățean să se aplece a umilință. Dacă suntem atenți, ctățeanul are o fantă pe unde să introducă hârtiile și o mică gaură în geam pe unde să vorbească. cetățeanul este luat la întrebări, este apostrofat. este trimis să cumpere timbre de aiurea, căci acolo, din dispreț pentru el, nici dosare și nici timbre nu se găsesc laîndemână. Totul este gândit ca disprețul față de bietul petent să atingă apogeul.

Textele standard pe care diverse instituții le trimit la cetățean au o tonalitate absolut neadecvată. Cetățeanul este un nimeni care trebuie într-un termen impus, după regulile impuse să facă ceea ce instituția gândește discreționar. Numai așa se explică faptul că cetățeanul trebuie să achite nișe dări numai unde vrea instituția, neexistând pentru cetățean nicio șansă. Disprețul se vede după tonalitatea, cetățeanul fiind considerat un gunoi. Nimeni nu face reguli care să vină în sprijinul cetățeanului, pentru că acesta este disprețuit. Din dispreț unii pun afișe în locuri nevizibile, scrise pe fond rosu cu font verde, drept care trec neobservate. Chiar textele sunt compuse indecent de ambigue și fărăp subsatnță, încât nimeni nu înțelege nimic.

Sistemele informatice sunt expresia totală a disprețului arătat față de cetățean prin faptul că îl pun pe cetățean pe drumuri. La plata taxelor multe din aceste sisteme nu funcționează sau taxele se plătesc numai din anumite puncte, fără a fi acceptate plățile online de acasă, tot ca expresie a diprețului pe care proiectanții acestor sisteme îl nutresc față de utilizatorii lor. Chiar schimbările de interfețe reărezintă un dispreț față de utilizatori, undeva mai arfinat, invocându-se perfecționarea, deși toată lumea vede câtă imbecilitate este ascunsă în noile propuneri.

Disprețul față cetățeni apare și se fundamentează din texte  fundamentale. Atât timp cât numărând cuvintele alocate articolelor ce privesc cetățeanul nu reprezintă 80% din totalul numărului de cuvinte, acest text va da drepturi și privilegii celorlalți, nu cetățenilor. Absurditatea documentului arata că nimeni nu este mai presus de lege, că cetățenii sunt egali. După aceea, câteva pagini mai încolo apar imunitățile, lipsesc interzicerile legate de posibilitatea ca parlamentarii să-și dea salarii oricât și orice sporuri vrea mușchii lor.

Acolo nu se suflă o vorbuliță despre calitatea muncii la guvern, la parlament, la președinție, despre calitatea legilor, despre onoare, cinste, decență, mândrie și multe altele.

Apropo! Nu scrie niciunde că nu e voie ca mașinile să  fie parcate pe trotuar încât cetățeanul să nu aibă pe unde păși.

(04 mai 2016)