Cântece la bucată

Există o piață a cântecelor de muzică populară românească. Cererea e  dată de nenumărații cântăreți de folclor care în loc să-și miște târtițele prin sate să culeagă folclor autentic, merg la piață sau direct la atelierele de folclor unde există niște nene și niște tanti gata să zămislească și texte și muzică, de parcă acest har este pe toate potecile. E ca la bioenergeticienii care dacă noaptea se vizează cu puteri speciale, a doua zi chiar cred că le au.
Oferta e dată de făcătorii de folclor, care scriu versuri care vorba poetului ce diin coadă dau să sune. Însăilează și niște muzică de nu mai recunoști două cântece între ele și gata comanda. Pe tarabă este o mare diversitate de teme. 
Ai doi băieți și vrei să-i cânți, cumperi produsul cu doi băieți. 
Ai două fete și vrei să le cânți ceva, cumperi cântecul cu două fete.
Te-a părăsit bărbatul, pe tarabă e cântecul care ți se potrivește.
Ți-ai găsit un bădiță mișto, acolo la târg găsești și despre el ceva.
Vrei despre mamă și despre tată să storci lacrimi, pe tarabă sunt destule produse în acest sens.
Pentru toate gusturile și pentru toate nevoile se găsesc produse făcute în serie.

Au existat mari cântăreți care au bătut satele, au cules, au făcut repertoriu și la un moment dat, au reușit să scrie ei înșiși texte și melodii. Dar de la a face câteva cântece până la a scrie cântec după cântec asemeni profesiei de textier și de compozitor, mi se pare un pic prea mult a fi exagerat. talentul e una, nevoia de a mânca o pâine e altceva. Deplâng lipsa de cultură a textierilor, a scriitorilor de linii melodice și mai ales, a celor care cântă acele producții, căci ei sunt cei ce se expun. dacă la muzica ușoară știm că un cântec X este compus de Y pe versuri de Z și interpretat de W, în muzica populară, știm doar interpretul R, căci se presupune că textul și muzica, fiind culese din sate, au autori anonimi. În realitate lucrurile stau altfel. Există autori de texte și de melodii, numai că respectivii se cred geniali, productivi, de succes și pentru bani se lasă să rămână în sfera anonimatului, căci nu dă bine să fie anunțuri de structura în care se anunță cântărețul de folclor, numele cântecului și autorul textului, dar și compozitorul. Prin natura lui, cântecul popular are autor anonim, deci tradiția se păstrează, căci pentru bani, omul face orice.


(21 decembrie 2021)

Culegători de folclor versus făcători de folclor

În materialele pe care le-am scris despre cântăreți mi-am exprimat dezaprobarea față de cei care fac texte și chiar muzică pentru diferiți cântăreți. Eu știam că folclorul presupune o mulțime de creatori anonimi, care compun versuri, compun muzică. toate se transmit din gură-n gură și se modifică încet-încet până ajung la formele perfecte pe care le știm de la radio sau de la televizor, cântate de mari artiști ai tezaurului nostru folcloric.

Am o apreciere cu totul specială pentru acei cântăreți care cutreieră satele, stau și ascultă rapsozi și notează texte și melodii pe care le redau ei cu orchestrație și cu ușoare prelucrări, pentru a ajunge la inimile noastre. Sunt unii culegători de folclor care alcătuiesc culegeri de cântece pe care le publică și le pun la dispoziția interpreților. Menirea lor este să conserve bogăția inestimabilă a folclorului nostru tradițional.

Detest din tot sufletul pe făcătorii de texte în grabă, scremute, fără valoare, pe care le vând mai apoi unor soliști, lipsiți la rândul lor de cultură, pe care aceștia le preiau și fără să le digere, le cântă și vin în fața publicului cu producții submediocre, ca și ei ca interpreți. Este trist că și interpreți buni procedează astfeș Chiar am dat banii pe un CD și când l-am ascultat, cântăreața din zona Dobrogei despre care eu aveam o părere excepțională, mi-a dovedit că este lipsită de gust și-mi venea să mă zgârii pe ochi ascultând acele porcării de texte. Mi-a părut rău după bani. N-au fost mulți, dar îmi venea să plâng că-i pierdusem.

(20 decembrie 2021)