Comunism vs capitalism

Eu am crezut că românii s-au săturat de comunism și în 22 Decembrie 1989 s-au ridicat și au înfăptuit o revoluție care să ducă la dispariția comunismului, care pentru întreg poporul a însemnat:
- sărăcie,
- frig, 
- întuneric,
- manipulare,
- egalitarism,
- neperformanță.

În perioada comunistă toți eram la fel, aveam un loc de muncă și așteptam ca partidul:

- să ne dea casă,

- să ne mărească salariile,

- să ne dea bilte de odihnă,

- să ne dea loc de muncă,

- să ne ofere spectacole omagiale,

- să ne cheme la mari adunări populare,

- să ne facă să aplaudăm la congrese,

- să ne impună să-l adulăm pe conducător.

Cetățeanul era cel care aștepta ca partidul să-i dea și lui ceva, oricât de mic, dar să-i dea, să aibă și el o bucurie, mică, dar bucurie să fie, căci el ca om nou, trebuia să aibă conștiință revoluționară, dară.

Capitalismul, am crezut eu, în ignoranța mea, este societatea în care oamenii:

- au inițiativă,

- acceptă să riște,

- au libertatea alegerilor,

- obțin profit,

- au inițiative private,

- se îmbogățesc,

- sărăcesc dacă deciziile sunt rele.

Nu mă așteptam să văd un capitalism ca o struțo-cămilă, în care patronii stau la mila statului, în care capitalul depinde de stat și toți cer de la buget tot felul de facilități, exact așa cum o făceau oamenii muncii când mergeau în audiențe la secretarul de partid pentru a obține o casă, un servici, un bilet la odihnă sau un ban în plus la salariu sau o aprobare oarecare, zi de zi, ceas de ceas, cum o cereau vremurile. Eu mă așteptam să văd cum oamenii își asigură casele la societăți de asigurări și atunci când apar cutremure, inundații sau incendii, societatea de asigurări îi ajută să rezolve problemele. Ori, acum în capitalismul comunistoid, oamenii așteaptă ca statul să-i ajute cu materiale și sume de bani, pentru a-și reface casele. Tot așa sunt și cu situațiile în care în anii secetoși, oamenii, în mintea mea, ar trebui să-și asigure recoltele și societățile de asigurări să-i despăgubească. Statul capitalist are cu totul alte funcții. Ori, văd că statul de azi, se uită la agricultori și aceștia solicită ca statul să le dea banii pentru recoltele compromise. Ceea ce se întâmplă acum, nu mai este capitalism în niciun caz. 

Înseamnă că societatea este pe un drum oarecare, în care se preface că este pe baze concurențiale, unde cererea și oferta joacă soarta economiei, dar în realitate, statul își bagă vârtos coada, căci nu vrea să aibă producători solizi și agricultori pe picioarele lor, ci doar niște marionete pe care să le manevreze după bunul plac. Clasa de mijloc nu este necesară statului, căci aceasta nu mai face jocul statului și staqtul slăbește rău de tot când clasa de mijloc este puternică. Cu oameni deștepți și independenți, statul nu-și mai face jocurile obscure, ceea ce este neconvenabil pentru oamenii politici. Cu patroni, cu transportatori, cu agricultori captivi, la mâna statului, aceștia nu sunt altceva decât mase de manevră și societatea modernă în care deciziile care polarizează averile sunt prioritare, are nevoie de oameni dependenți care la vot să genereze formele ce duc spre direcțiile planificate în laboratoarelor celo care hotărăsc soarta lumii.



(17 ianuarie 2024)

Concurența interuniversitară

Capitalismul sălbatic din spațiul mioritic a adus printre altele și concurența de tip primitiv, care s-a dezlănțuit până și în mediul academic. Așa se explică apariția de facultăți similare la mai toate universitățile, știut fiind faptul că materia primă, adică numărul candidaților este același. Atractivitatea facultăților este dată prin ofertele anunțate sub forma programelor educaționale, dar mai ales prin cele subînțelese și aici mă refer la gradul de dificultate în ceea ce privește promovabilitatea și la promisiunile legate de capacitatea pieței de forță de muncă de a asimila absolvenții.

Procesul prin care se multiplică facultăți sau secții în diferitele universități este unul simplu, bazat pe caracterul inspirațional de preluare a planurilor de învățământ și pe racolarea de cadre didactice de la facultățile concurente pentru a preda atât timp cât este necesar să se formeze cadrele didactice proprii, condițiile materiale asigurate mercenarilor fiind pe măsură, așa cum s-a întâmplat în ultimul deceniu al secolului trecut când universități nou create peste tot în țară s-au folosit de cadre didactice din universitățile vechi, dornice de a-și rotunji substanțial veniturile, deși universitățile-mamă interziceau astfel de colaborări.

Credeam că lucrurile devin tot mai interesante atât timp cât numărul candidaților este în scădere datorită:

- sporului natural negativ,

- plecărilor la muncă în străinătate,

- joburilor bine plătite care nu presupun studii universitare,

- limitărilor pe care le au absolvenții de facultate pe piața muncii,

- apariției ofertelor de la universități din UE cu condiții avantajoase.

Concurența care apare devine și mai intensă pe fondul transparenței excesive pe care o generează portalurile academice, care pentru a deveni și mai atractive au tendința de a include elemente care nu au rolul să crească nici exigența, nici efortul de instruire din toate părțile. Stă mărturie eliminarea examenelor de admitere, mergându-se pe principiul că mărul stricat reușește performanța să strice și merele sănătoase din coș, ceea ce s-a și întâmplat deja când învățământul de stat a eliminat admiterea care nu exista în universitățile particulare din start. Semnalul dat de interesul scăzut pentru a urma studii universitare este dat de mulți parametri dintre care unii sunt de luat în seamă, din moment ce migranții poposesc și în spațiul mioritic pentru joburi de slabă calificare deocamdată și am scris deocamdată, căci dacă acum 10 ani nu se punea problema acceptării de migranți, nu se exclude posibilitatea ca joburi destinate celor cu studii superioare să fie ocupate de alții, nu de vajnicii locuitori nativi ai spațiului carpato-danubiano-pontic. Singura cale de a redresa tendința care se manifestă constă în controlul mai atent al celor care avizează înființarea de facultăți și acordarea de titluri academice, în problema numită inflație, căci inflația de facultăți și de super-cadre didactice artificial dezvoltată este izvorul nenatural al concurenței neloaiale, bazată pe scăderea exigenței și pe decalificarea și deprofesionalizarea absolvenților.

(29 octombrie 2023)

Tu qui vis

Tu qui vis, din latină,  adică Ești cine vrei să fii pe românește. Se poartă acum această zicere pentru a încuraja operațiile de schimbare de sex, căci omul a devenit sclavul paleativelor care schimbă semnificația logicii elementare, conform căreia funcția crează organul. În societatea modernă organul crează funcția. Numai așa se explică puzderia de abordări facile ale lumii contemporane în care lumea se înghesuie să facă lucruri la modă, care nu necesită efort special.

Lumea are nevoie de de toate. Vrea și medici, vrea și mecanici auto, vrea și frizeri, vrea și avocați, vrea și coafeze, vrea și manageri. Numai că în lipsă de planificare, tinerii se duc după legea cererii și ofertei spre a se califica, pentru a-și da seama că piața muncii este saturată și trebuie să se reorienteze.

Tu qui vis, dacă societatea te vrea. Dacă nu, este clar că reorientarea este obligatorie. Există concurență acerbă și pătrund numai cei care aunoroc și chemare sau cei cărora li se crează șansa de către familie.


(01 iunie 2023)