Planificarea sau liberalizarea locurilor din facultăți?

Sunt facultăți care presupun:
- profesori de înaltă clasă,
- studenți ambițioși,
- săli de curs și de seminarii,
- cheltuieli cu salarii și chirii spații.
Sunt facultăți care pe lângă elementele enumerate mai sus, presupun laboratoare dotate cu echipamente sofisticate și materiale consumabile, care la un loc înseamnă costuri extrem de importante, dar și personal calificat pentru utilizarea de echipamente și materiale în laboratoare. De aceea, numai anumite facultăți s-au dezvoltat exploziv după 1989, ceea ce a dus la dezechilibre majore pe piața muncii. Este adevărat că reglarea o face piața, căci absolvenții în exces ai unor facultăți nu-și găsesc loc de muncă și se reorientează spre alte meserii, ceea ce duce ca într-un timp de 5 până la 10 ani procesul să se regleze, iar cei care urmează cursurile unei facultăți, conștienți fiind că nu vor găsi un loc adevat pe piața muncii, o fac numai și numai pentru a avea o diplomă de licență și atât.

Planificarea locurilor din facultăți a corespuns perioadei comuniste când se făceau calcule detaliate și toți absolvenții își găseau loc de muncă, prin repartiția de la terminarea studiilor universitare. Traiectoria era liniară și sigură. 

Copilul făcea școala elementară.

Adolescentul făcea liceul.

Tânărul făcea facultatea decisă în raport cu performanța sa și obținea la repartiție un loc de muncă.

Maturul, la intervale de timp alese de el își schimba locul de muncă, după care ieșea la pensie.

În condițiile actuale, opțiunile sunt ale persoanei. Traiectoriile persoanelor sunt extrem de diferite. Resursele de care dispune fiecare persoane sunt la alegere, dar accesul real depinde de nivelul individual de performanță. Toate reglajele, mai mult sau mai puțin fine, le face piața muncii. Costurile le suportă fiecare, cum și beneficiile, dacă sunt, le primește fiecare.

(25 martie 2025)

Ai făcut un doctorat? Și?

 În mintea mea care mi-a mai rămas la cei 78 de ani ai mei, consider că un om face lucruri folositoare și nu face lucruri doar pentru a se afla în treabă sau doar pentru a se făli cu ele. Eu îmi cumpăr o pereche de pantofi mișto, ca să-i încalț, să mă simt bine, în niciun caz pentru a mă făli la cunoscuți cu ce pantofi mișto am eu în picioare. Dacă acei pantofi sunt remarcați de cei cunoscuți, dacă pantofii mei stârnesc invidie, este treaba celor care-i admiră sau a celor care mă invidiază, în niciun caz nu e treaba mea.
Așa și cu doctoratul. Eu am făcut doctoratul pentru mine, să fiu mai bun în meseria mea, în niciun caz pentru a scrie dr. pe cartea de vizită, pe plăcuța de la ușa apartamentului sau pentru a mă recomanda că sunt doctor în știință la vecini, la neamuri, dar mai ales la dușmani, ca să le plesnească fierea-n ei.

Deci, pentru mine, doctoratul a fost o etapă de perfecționare profesională a vieții mele, care m-a ajutat să muncesc mai bine, să progresez de la asistent universitar spre lector universitar și chiar și mai mult. În stagiul meu doctoral am avut examene și am scris referate care mi-au permis să rezolv probleme concrete din meseria mea de cercetător științific. Nu aș fi făcut în vecii vecilor un doctorat doar pentru a obține o diplomă pe care să o pun în ramă și oricine ar veni la mine în casă să-și belească ochii și să se apropie de perete pentru a citi ce scrie acolo, după care să strâmbe din nas, căci pe perete se pun fie tablouri de GRIGORESCU, LUCHIAN sau ANDREESCU, fie portretele lui Nicolae și dr.ing Elena CEAUȘESCU, să zicem academicieni și ei.

Nu am apreciat niciodată pe cei ce fac doctoratul într-un anumit domeniu, doar pentru a face doctoratul, fără a profesa în domeniul respectiv. Europa a dat voie ca absolvenții de tot felul de facultăți să se îndrepte spre tot felul de specializări de doctorat, doar pentru a avea cât mai mulți doctori în oarece științe, care lucrează în cu totul alte domenii unde nu folosesc nici ceea ce au învățat în facultate, nici ceea ce au făcut în stagiul doctoral. Altfel spus, au făcut risipă de resurse pe toată linia și au umblat ca muștele fără cap spre obiective pe care le-au atins, fără să producă nimic acolo când au ajuns la țintă.

În opinia mea, ai făcut Facultatea de Matematică, musai trebuie să-ți faci doctoratul în matematică. Ai făcut Facultatea de Fizică, musai trebuie să faci doctoratul în fizică. Viața arată că împrăștierea nu duce la concentrarea eforturilor spre aprofundarea unui domeniu și unde profunzime nu este, nici despre creativitate și nici originalitate nu va fi vorba, ori la doctorat, soluțiile proprii sunt fundamentale. Știu un nene, inginer electronist, care și-a făcut doctorat în cinematografie, dar scrierile sale sunt fie de tip SF, fie editoriale, fie luări de poziție foarte colorate în orice problemă a vieții politice, vecine cu demonetizarea. Mai știu un nene politician care a făcut o facultate oarecare, dar musai un doctorat în minerit, dar exersează prin parlament oarece.  Este și un candidat la prezidențiale care a făcut Agronomia, are doctorat în agronomie și a exersat chestii de sustenabilitate, care tot risipă se cheamă, în opinia mea.





(19 februarie 2025)

Inteligența artificială și Clasificarea Ocupațiilor din România - COR

La ora actuală Clasificarea Ocupațiilor din România - COR este un bun ghid pentru piața muncii, atât pentru cei care doresc să se angajeze, cât și pentru cei care fac oferte pentru locuri de muncă, dar nu trebuie să-i neglijăm pe cei care joacă rol de formatori, aici mă refer la licee de specialitate, la școli postliceale, la facultăți sau la toți cei care organizează cursuri de calificare pentru diferite meserii.

Noi folosim termenii de profesie, meserie, specializare uneori fără să realizăm că fiecare înseamnă altceva. Ideea de ocupație este interesantă și trebuie să ne pliem pe ea, căci trebuie să stabilim:

- denumirea,

- specificul,

- condiții,

- experiență.

Pe internet există COR - Clasificarea Ocupațiilor din România, fiecărei profesii fiindu-i asociat un cod și o descriere, iar cine dorește să se informeze găsește elementele necesare pe Internet.

Pentru cpdul 731713 se află descrierea meseriei de lumânărar și sunt date toate elementele necesare exercitării meseriei de lumânărar cu descrierea postului, responsabilități și cerințe.

Acest catalog ce conține descrierea a 4428 de ocupații (meserii, profesii, specializări) este privit de către inteligența artificială doar ca un conținut digital și nimic mai mult. Acest conținut digital dacă este analizat, există posibilitatea de a vedea:
- componente între care există similitudini, ceea ce se traduce prin ocupații (meserii, profesii, specializări) care nu diferă semnificativ undele de altele decât prin denumire, iar în cadrul unor facultăți, problema trebuie privită ca paralelisme și trebuie luate măsuri,

- gradul diferit de definire a ocupațiilor (meseriilor, profesiilor, specializărilor), ceea ce impune luarea de măsuri urgente pentru a asigura un nivel uniform de definire, pentru a nu fi create modalități diferite de înțelegere a cerințelor,

- măsura în care COR acoperă ocupații (meserii, profesii, specializări) care sunt vehiculate în anunțurile pentru angajarea forței de muncă, pentru că firmele, agențiile de forță de muncă om iau înaintea COR în definirea de ocupații (meserii, profesii, specializări) noi pe piața forței de muncă, mai ales în zona TIC,

- definirea automată de noi ocupații (meserii, profesii, specializări) prin culegerea din anunțurile de angajare sau din fișele posturilor, a acelor elemente specifice care însoțesc o nouă ocupație (meserie, profesie, specializare).

Pe lână informațiile existente acum în COR, inteligența artificială are posibilitatea de a adăuga elemente existente din planurile de învățământ ale facultăților pentru a da un caracter mult mai profesional și de detaliu al COR.

Pentru medici există în COR definite ocupații pornind de la 2534 la 2553, ceea ce mie mi se par insuficiente, pentru că există la ora actuală specializări foarte precise, iar particularitățile necesită definiri mult mai riguroase, care să reflecte exact profilul fiecărui specialist de înaltă clasă. Numai inteligența artificială este aceea care să genereze descrieri pentru diferite specializări, care chiar să le acopere și să reflecte anii de muncă necesari medicului să ajungă la nivelul de performanță care dă eficiența acestuia.




(07 februarie 2025)

Planificarea internă în facultăți și lipsa planificării la nivel macroeconomic

În vremurile când eu eram student, profesoara de economie politică a capitalismului vorbea despre haosul din economie din lipsa planificării la nivel național, în contradicție cu planificarea extrem de riguroasă din interiorul întreprinderilor. Profesoara mea spunea că numai economia socialistă rezolvă contradicția dintre planificarea riguroasă din întreprindere și haosul din economia națională, pentru că în economia socialistă există planificarea la nivel național și planificarea în interiorul întreprinderii și planul întreprinderii este rezultatul defalcării planului de la nivelul economiei naționale.

În facultăți se pornește de la:

- planurile de învățământ ale specializărilor facultății,

- numărul de cadre didactice cărora trebuie să li se asigure normele,

- fondurile alocate de minister,

- estimările numărului de candidați care ar veni la facultate,

- resursele estimate ale familiilor pentru studenții de la taxă.

Interesează puțin sau spre deloc capacitatea pieței forței de muncă de a absorbi absolvenții pregătiți, după terminarea studiilor. Numai așa se explică explozia apariției unor specializări, care atrag prin denumire și prin ambalajul frumos cu care sunt împachetate planurile de învățământ, dar care pregătesc specialiști care nu-și găsesc locuri de muncă în piața forței de muncă și sunt obligați să profeseze în domenii numai după ce termină cursuri de calificare de scurtă durată sau se califică la locul de muncă.

Există facultăți ceva mai ușoare, pe care tinerii le abordează pentru a avea certitudinea că obțin o diplomă, în speranța că vor profesa la un loc de muncă și vor fi asimilați cu ceva mai multă bunăvoință ca absolvenți de studii superioare. Există facultăți precum medicina, arhitectura, informatica, matematica, robotica, calculatoarele, contabilitatea, construcțiile, cibernetica, unde nivelul de dificultate este cu mult mai mare decât la alte specializări, dar efortul cerut determină o autoselecție a celor care le urmează, iar după absolvire, riscul de a nu lucra în profesia pentru care s-a pregătit absolventul este zero, totul depinzând de cel care dorește să lucreze în meseria pentru care și-a tocit coatele pe băncile facultății. La aceste facultăți numărul de locuri este redus pentru că este urmărită calitatea candidaților, condițiile de asigurare a procesului didactic, iar planificarea din interior depinde de resursele facultăților și nu de o așa-zisă nevoie socială imaginară, dictată de asigurarea unor salarii peste limitele  decenței acceptate. În cazul acestor facultăți există o discrepanță uriașă între ceea ce se planifică în interior și deficitul de absolvenți pe care economia reală îl resimte în mod concret, deși planificarea macroeconomică dacă ar exista, tot nu ar rezolva problema pe termen scurt, căci există autonomie universitară.


(02 august 2024) 

Nu poți ține doi pepeni într-o mână!

Eu am terminat facultatea în 1970 și în cei 5 ani de studenție nu am avut nicio secundă servici pentru că:
- aveam cursuri zilnic de luni până sâmbătă cel puțin 6 ore,
- frecvența era obligatorie,
- volumul de studiu individual era imens,
- studiul la bibliotecă 3 - 4 ore zilnic era o necesitate,
- miliardele mele de neuroni erau specifice speciei umane de la acel moment.

Pornind de la faptul că nu s-au dublat numărul de neuroni din capetele generațiilor de acum, am mari semne de întrebare că:

- reducerea cu 40% a numărului de activități în sala de curs și seminar,

- frecvența facultativă,

- mersul la servici full time sau part time,

- frecventarea cluburilor și a barurilor,

- cei trei ani ai studiilor de licență,

- cei doi ani ai cursurilor lejere de master,

permit acumularea unui volum de cunoștințe solide, care să contribuie la formarea de specialiști cu adevărat valoroși, unii dintre ei să aibă acele resurse pentru a derula activități de cercetare științifică autentică în cadrul unor echipe interdisciplinare. Este adevărat că în marile corporații se lucrează după proceduri, că operațiile sunt repetitive, numai că nu simplitatea operațiilor este creatoare de plus valoare și de rezultate remarcabile. Faptul că sunt foarte mulți absolvenți de facultate care profesează în cu totul alte domenii, trebuie tratată ca problemă a risipei de resurse, căci nu poți ține doi pepeni într-o mână, adică să faci și facultate în mod temeinic și să mergi și la muncă pentru un salariu. Undeva filmul se rupe sau se derulează cu o altă viteză, iar aspectul temeinic al abordării rămâne în suspensie.


(02 august 2024)

Șefii de promoții, ca parte a scării de valori pentru proaspeții absolvenți

Se știe cu exactitate că diploma de licență, dar și alte diplome, au scrise pe spate medii obținute de student în anii de studii, precum și media generală. Orice angajator ceva mai interesat pentru afacerea lui, ar cam trebui să-și arunce un ochi pe diplomă să vadă:
- ce universitate a terminat candidatul la o funcție în compania sa,
- care este media cu care a absolvit facultatea,
- în câți ani a terminat studiile,
- ce rezultate a avut la discipline care au legătură cu postul vizat.

Șeful de promoție este studentul care:

- are note foarte mari,

- a învățat constant,

- este cu un bagaj mare de cunoștințe,

- se comportă exemplar.

În scara de valori a absolvenților, șeful de promoție este acela care ocupă primul loc în lista absolvenților, căci el are media cea mai mare. Mulți nu dau doi bani pe media aritmetică și le dau dreptate, numai că aici lucrurile stau cu totul diferit comparativ cu alte situații. În cazul șefului de promoție de la o facultate, media aritmetică este reprezentativă pentru că:

- se calculează cu o serie de termeni de aceeași lungine ca la toți studenții,

- se referă la colectivitatea omogenă de absolvenți,

- notele au fost acordate pentru aceleași discipline la toți studenții,

- cei care au acordat notele au folosit aceleași cursuri și seminarii,

- profesorii care au făcut evaluarea au fost cam aceiași.

Într-o listă a absolvenților unei promoții, ordonați după media generală cu care au terminat facultatea, șeful de promoție este cu adevărat cel mai bun absolvent, chiar dacă cel care ocupă poziția a II-a are o medie generală cu două sutimi mai mică decât a șefului de promoție. El este un absolvent foarte bun, dar nu este cel mai bun, pentru că nu este șeful de promoție.

Se fabulează foarte mult despre note, se fabulează și mai mult despre medii, dar odată și odată trebuie să punem piciorul în prag și să recunoaștem că studentul care a absolvit o facultate cu media 10(zece) curat este un student de excepție și să lăsăm la poartă ideea că respectivul este un tocilar, un om care n-a făcut altceva decât să învețe. Avem o șansă rarisimă de a avea în față pe absolventul de zece și noi, dacă avem creier, trebuie să știm să ne purtăm cu el, cum tot așa trebuie să știm să ne purtăm cu eful de promoție, căci nu plouă la noi la firmă zi de zi cu șefi de promoție. Numai micimea din noi ne face să disprețuim rezultatele de excepție, căci și vulpea care nu ajunge la struguri, zice că sunt acri.



(23 iunie 2024)

Un model de urmat

 La adresa: https://www.upit.ro/ro/academia-reorganizata/facultatea-de-stiinte-economice-si-drept-1/departamentul-finane-contabilitate-si-economie/programe-de-licenta-dfce/contabilitate-si-informatica-de-gestiune2
am găsit următorul text de importanță excepțională:

CALIFICARE PROFESIONALĂ, RELAŢIA CU COR ISCO 08 (ocupaţii, posibilităţi de integrare pe piaţa muncii):  2411 Contabili  Contabilii planifică, organizează şi administrează sistemele de contabilitate pentru persoane fizice şi persoane juridice (instituţii). Unele ocupaţii clasificate aici se referă la analizarea şi examinarea situaţiilor contabile şi financiare ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice, pentru a asigura acurateţea şi conformitatea cu standardele şi procedurile contabile stabilite. 241101 controlor tezaur 241102 expert contabilverificator 241103 revizor contabil 241104 referent de specialitate financiar-contabilitate 241105 auditor intern 241106 controlor de gestiune 241107 auditor financiar 2412 Specialişti consultanţi în domeniul financiar şi al investiţiilor Specialiştii consultanţi din domeniul financiar şi al investiţiilor dezvoltă planuri financiare pentru persoane fizice şi organizaţii, investesc şi administrează fonduri în numele acestora. 241201 cenzor 241202 comisar Garda Financiară 241203 consilier financiar-bancar 241204 expert financiar-bancar 241205 inspector financiar-bancar 241206 inspector asigurări 241207 comisar principal 241208 consultant bugetar 241209 dealer 241210 evaluator 241211 analist investiţii 241212 manager de fond acţiuni/ obligaţiuni 241213 consultant plasamente valori mobiliare 241214 agent capital de risc 33 241215 administrator credite 241216 specialist control risc 241217 specialist evaluare daune 241218 lichidator 241219 administrator judiciar 241220 analist preţ de revenire/ costuri 241221 expert fiscal 241222 consultant fiscal 241223 inspector general de bancă 241224 economist bancă 241225 manager bancă 241226 manager de operaţiuni/ produs 241227 manager relaţii cu clienţii băncii/ societate de leasing 241228 trezorier (studii superioare) 241229 analist bancar/ societate de leasing 241230 ofiţer bancar (credite, marketing, produse şi servicii bancare) 241231 administrator bancar/ produs leasing 241232 operator cifru (mesaje cifrate) 241233 proiectant produse bancare 241234 consultant bancar 241235 agent compensare (interbancară) 241236 referent bancar/ societate de leasing 241237 ofiţer conformitate 241238 expert conformitate 241239 ofiţer securitatea informaţiei (Security Officer – SO) 241240 administrator de risc 241241 analist credite 241242 inspector de specialitate asigurări 241243 inspector de specialitate subscriere 241244 referent de specialitate asigurări 241245 consilier vânzări asigurări 241246 inspector coordonator asigurări 241247 inspector de risc 241248 inspector de specialitate daune 241249 inspector coordonator daune 241250 specialist sistem asigurări 241251 expert evaluator de întreprinderi 241252 expert evaluator de proprietăţi imobiliare 241253 expert evaluator de bunuri mobile 241254 expert evaluator de active financiare 241255 planificator/ specialist plan sinteze 241256 expert în ingineria costurilor investiţionale 241257 expert contractare activităţi investiţionale 241258 expert recepţie investiţii industriale 241259 expert eficientizare investiţii 241260 expert evaluare-actualizare devize generale investiţii 34 241261 expert elaborare-evaluare documentaţii achiziţii investiţionale 241262 expert în management activităţi investiţionale 241263 evaluator proiecte 241264 inspector casier 241265 broker de tehnologii 241266 gemolog 241267 evaluator bunuri culturale 241268 specialist pieţe reglementate 241269 consultant de investiţii 241270 specialist control intern în domeniul pieţei de capital 241271 specialist pentru piaţa de capital 2413 Analişti financiari Analiştii financiari efectuează analize cantitative ale informaţiilor care afectează programele de investiţii ale instituţiilor publice sau private. 241301 cercetător în finanţe-bănci 241302 asistent de cercetare în finanţe-bănci 241303 cercetător în gestiune, contabilitate, control financiar 241304 asistent de cercetare în gestiune, contabilitate, control financiar 241305 analist financiar 241306 auditor intern în sectorul public 241307 asistent analist 241308 specialist bancar 241309 analist financiar bancar 241310 asistent bancar 241311 specialist/ analist organizare 

Consider că orice facultate care se respectă trebuie să ofere studenților săi informații de acest tip, căci ei se pregătesc pentru a intra pe piața muncii, iar acolo există organizații de toate felurile, iar aceste organizații au state de funcțiuni și pozițiile din statele de funcțiuni trebuie să se regăsească în COR. Fiecare facultate formează specialiști în anumite domenii și domeniile se descriu în COR. Textul la care m-am referit este un model prin care se arată că facultatea oferă o meserie absolvenților, iar posibilitățile de a se integra pe piața muncii sunt cele date prin multitudinea de coduri din COR.
Era o vorbă: cine nu este în PAGINI AURII, nu există. În opinia mea, facultatea sau secția din facultate care nu are specializări cărora să le corespundă ocupații în COR, nu există.

(20 ianuarie 2024)

Importanța liceului

Așa cum stau lucrurile, liceul este poarta de intrare în facultate în condițiile în care nu mai există concurs de admitere la facultate și contează:
- media de absolvire a liceului,
- cunoștințele acumulate în liceu,
- caracteristicile intelectuale ale candidatului.
De aceea, în zilele noastre, liceul capătă o importanță cu totul specială și părinții urmăresc să orienteze copiii lor spre a da admitere la licee cât mai bune, deși acolo admiterea se face după media de la examenul național de capacitate de la sfârșitul clasei a VIII-a.

Facultatea apare doar ca o consecință firească a muncii depuse de elevul de liceu.

Dacă elevul de liceu a muncit serios, va opta pentru o facultate mai grea, cu pretenții mai mari și care-i oferă o meserie căutată mult pe piața muncii, iar satisfacțiile lui materiale și spirituale vor fi pe măsură.

Dacă elevul de liceu a tratat cu superficialitate disciplinele și a trecut prin cele patru sau cinci clase ca gâsca prin apă și nu s-au lipit prea multe de el, va perge către o facultate ușoară sau către o fabrică de diplome, dar să nu se aștepte ca de acolo să iasă cu o meserie. El va fi ca o frunză în bătaia vântului și va ocupa poziții pe piața muncii care nu au nicio legătură cu ceea ce a învățat în facultate, rămânându-i doar să se laude că are o facultate și punct.



(11 noiembrie 2023) 

Ce este o facultate ușoară?

Așa cum există meserii care necesită cunoștințe deosebit de complexe și activitate practică îndelungată pentru a căpăta siguranță, experiență și capacitate de adaptare rapidă la noi situații, tot așa există meserii care se învață din zbor, fără o prea lungă activitate practică, fără riscuri și având rutine care se deprind ușor și sunt definite de operații care se execută bine, rapid și de calitate, căci nivelul lor de simplitate determină o abordare destul de lejeră, fără stres și fără riscuri majore de a da greș.

Facultățile ușoare:

- nu au examen de admitere sau au admiteri extrem de lejere,

- sunt create în număr mare, căci nu presupun dotări sofisticate,

- dețin forme de instruire de scurtă durată sau la seral,

- au mari facilități în ceea ce privește promovabilitatea,

- se promovează învățând pentru examene preponderent în sesiune,

- permit studentului să aibă un job part time, dar și full time,

- au frecvență facultativă și studenții fructifică această facilitate,

- pregătesc absolvenții în meserii înrudite, de complexitate medie,

- au credite transferabile și studenții au posibilitatea să schimbe facultatea și profilul,

- dețin masterate la care vin studenți și de la alte meserii,

- permit admiteri la doctorat și pentru absolvenții altor facultăți cu alte meserii,

- crează doar o bază de pornire, absolventul având posibilitatea de recalificare.

Facultățile ușoare sunt destinate tuturor absolvenților de liceu cu examen de bacalaureat, care au un nivel de pregătire peste medie, dar nu sare spre intervalul de 10% de la nivelul maxim, căci elevii din intervalul acesta au cu totul alte pretenții. Deși facultățile ușoare au denumiri sonore și se anunță că pregătesc în meserii de mare atractivitate, realitatea este cu totul alta, absolvenții lor, după ce fac cursuri cu durată scurtă de recalificare merg în corporații și prestează meserii cu totul diferite de cele unde s-au pregătit în facultate, iar salariile sunt chiar foarte bune.


(23 octombrie 2023) 

Din nou despre facultatea grea

Facultatea grea este acea facultate care:
- pregătește într-o meserie recunoscută ca fiind deosebit de complexă,
- meseria în care face pregătirea este bine definită și nu se confundă cu nimic,
- societatea are nevoie mare de meseriașii pregătiți de ea,
- practicarea meseriei presupune o pregătire profesională completă,
- are laboratoare dotate cu echipamente extrem de costisitoare,
- profesorii au legătură nemijlocită și continuă cu producția,
- practica obligatorie a studenților în producție îi diferențiază de ceilalți studenți,
- complexitatea și volumul cunoștințelor impun un efort foarte ridicat,
- nu admite mediocritatea în niciun domeniu,
- presupune doar abordările temeinice de la toți participanții, 

- are absolvenți ce rezolvă probleme care nu suportă amânare,

- pregătește meseriași ale căror rezultate efective trebuie să fie cel puțin bune,

- are doar absolvenți pe care practica îi validează clipă de clipă,

- exclude tărăgănarea, incompetența și lacunele în munca absolvenților ei,

- presupune responsabilitate totală în abordările de zi cu zi ale absolvenților.

Facultățile grele nu sunt frecventate de orice student, ci doar de acela disciplinat, motivat și dornic să practice meseria pentru care s-a pregătit, parcurgând toate etapele specifice dobândirii nivelurilor de calificare definite exact pentru evoluția sa profesională. În cazul facultăților grele chestia cu creditele transferabile inter-facultăți este imposibilă, deoarece specificul meseriei presupune parcurgerea de cicluri complete cu frecvență, cu laboratoare, cu practică și cu studiu individual de lungă durată. De aceea nu vom vedea studenți transferați la facultățile grele cu echivalări, după anul al II-lea sau niciodată mai exact. Chiar și în zona masteratelor și doctoratelor lucrurile sunt foarte clare. Nimeni care nu a absolvit facultatea grea, nu are posibilitatea de a veni din exterior să facă un masterat și cu atât mai puțin un doctorat. 

De departe, studenții facultății grele se diferențiază de restul studenților prin disciplină, tenacitate, cunoștințe, volum de muncă, activitate de laborator, obligativitatea liber consimțită de a participa la cursuri, seminarii și laboratoare, dar și prin atitudinea față de viitoarea lor meserie. Ei sunt altceva.

(23 octombrie 2023)

Cum se deosebește o facultate grea de celelalte?

Facultatea grea îl pregătește pe student pentru o meserie grea, de mare responsabilitate, care necesită decizii rapide, riscuri enorme și bunul meseriaș se vede prin rezultatele muncii lui, de mare responsabilitate, pe care oamenii care beneficiază de serviciile meseriașului o simt direct și diferența dintre un bun meseriaș și unul mediocru este ca de la cer la pământ, iar incompetența nu are loc în practicarea meseriei, căci latura ireversibilă a efectelor are caracter dramatic, nepermis prin repetare necontrolată.

O facultate grea se deosebește de celelalte facultăți prin:

- profesorii săi, care impun respect prin rezultatele lor de răsunet,

- disciplinele care se predau, caracterizate prin complexitate deosebită,

- prestigiul pe care au cei care practică meseria pentru care se pregătesc studenții,

- imposibilitatea de a exercita meseria prin absolvirea doar a unor părți din plan,

- imposibilitatea de a promova examene învățând doar în sesiune,

- necesitatea de a învăța cu examene și după terminarea facultății,

- dificultăți în a crea noi facultăți similare de către doritori din cauza limitării resurselor,

- calitățile deosebite pe care le dobândesc studenții ca meseriași.

Facultatea grea este recunoscută de către societate ca fiind grea în unanimitate și fără comentarii, iar profesorii și absolvenții ei sunt recunoscuți ca importanți de către toată lumea, iar numerele lor de telefon se află în agendele tuturor celor care au putere de decizie, căci toată lumea are nevoie de astfel de meseriași de-a lungul timpului, iar necesitatea realizării de interacțiuni cu acești meseriași nu suportă nicio amânare, iar calitatea soluțiilor oferite de acești meseriași face diferența între a fi și a nu fi, a avea și a nu avea, a funcționa și a nu funcționa. Ierarhizarea absolvenților se face după nivelurile de calificare și după rezultatele concrete obținute și mai ales verificate de practica de zi cu zi.


(22 octombrie 2023) 

Unde duce reglarea naturală a meseriilor

În vremurile bolșevice se vorbea despre crizele de supraproducție din capitalism și se explica modul simplist în care se produceau. Un nene cultiva roșii care mergeau foarte bine în piață. În anul următor toți cultivau roșii și supraproducția de roșii ducea la prăbușirea prețurilor cu efecte dezastruoase asupra profitului la producători. Exemplul era cu producția de boabe de cafea și se arăta cum sacii cu cafea erau aruncați în mare. Se făcea apologia planificării comuniste, unde se planifica absolut totul.

Acum s-a căzut în cealaltă extremă, în care este lăsat liberul arbitru în activitățile oamenilor și nu mai există planificare, ceea ce se vede cu ochiul liber că duce la risipă de resurse și la folosirea ineficientă a resurselor. 

S-a văzut apetența tinerilor pentru  a urma facultăți în zona științelor juridice, în zona actoriei, în zona comunicării, în zona jurnalismului, în zona conservatorului pentru carieră de soliști, în zona modelingului,  ceea ce nu este deloc rău, căci se lasă loc celor cu har și doar aceștia răzbesc în meseriile respective. Reglarea naturală a meseriilor se face haotic, pentru tinerii care nu-și găsesc joburi în meseria pentru care au făcut ani buni de teorie și de practică, fiind obligați de viață să se recalifice pe meserii care nu au nicioo legătură cu ceea ce s-au pregătit, cu ceea ce le-ar fi plăcut tare mult să profeseze.

În comunism reglarea se făcea brutal, de la început prin planificarea locurilor la facultăți, ținând seama de ceea ce economia cerea pe intervale suficient de lungi de timp. Modelele de planificare nu erau deloc sofisticate, se făceau calcule simple, cu luarea în considerare a unor ipoteze destul de primitive și rezulta clar care era numărul de locuri la admiterea la facultăți. Nu se excludea nici atunci ca numărul de absolvenți planificat să difere de cel real, dar diferențele nu erau deloc dramatice și treceau aproape nesesizate, statul găsind soluții destul de potrivite pentru a corecta abaterile.

În economia de piață lucrurile stau diferit, iar reglarea naturală este de fapt o reglare dictată de raportul cerere - ofertă de pe piața muncii, pentru că nu rămâne nimeni fără un loc de muncă, chiar dacă acel loc de muncă nu are nicio legătură cu pregătirea de bază a tinerilor, ci se face pe bază de recalificare pe termen scurt, iar cariera inițială este schimbată radical, dramatic și pe termen nelimitat.

(21 octombrie 2023)

Ce înseamnă să fii student?

În ziua de azi, calitatea de student o obțin cei care sunt:
- coordonați de părinți, 
- inspirați de modele alese,
- dornici să devină specialști,
- sfătuiți de profesorii lor,
- îndemnați de prieteni,
- dornici să obțină o diplomă,
- inspirați de profersioniști,
- încredințați că numai cu o profesie anume vor obine un salariu bun,
- orientați să aibă un statut social aparte.
Nu oricine este obligat să devină student și să termine o facultate. Cine vine să termine o facultate știe că:

- facultatea are o durată de 3 ani,

- viața de student este foarte frumoasă,

- studentul trebuie să meargă la cursuri și seminarii,

- promovarea anilor universitari înseamnă promovarea de examene,

- este necesar să învețe pentru examene,

- elaborarea de proiecte și referate înseamnă muncă,

- și după terminarea facultății el trebuie să învețe,

- între specialiștii de același fel competiția este acerbă,

- tot ceea ce face trebuie făcut cu seriozitate.

Zi de zi, studentul trebuie să dedice cel puțin:

- patru ore pentru cursuri și seminarii,

- două la patru ore pentru studiu, referate și proiecte,

- una sau două ore pentru activități complementare.

Cine alege să devină student, trebuie să abordeze întregul parcurs cu multă seriozitate, pentru că a deveni un specialist în domeniul ales, nu este deloc o treabă ușoară, mai ales că alegerea este făcută pentru o perioadă de cel puțin trei ani și ținând seama că există multe joburi bine plătite, în piața muncii, fără a fi nevoie de a fi absolvent de facultate. Cine a optat să devină student, știe la ce căruță  s-a înhămat și mai ales care îi va fi traiectoria, dacă dorește să profeseze pe specializarea pe care și-a ales-o și pentru care se pregătește în facultate, cu truda pe care o presupun examenele, proiectele și lucrarea de licență, toate trebuind promovate cu note cât mai bune. Viața de student nu exclude un job, part-time, pentru a încasa ceva bani și pentru a acumula experiență. Dacă jobul este apropiat ca preocupări cu profilul facultății este foarte bine, căci studentul va avea posibilitatea să învețe din producție multe chestiuni, pe care le va folosi la referate, la proiecte, dar mai ales la lucrarea de licență.

Faptul că un tânăr este student, este cel mai bun prilej de a se forma ca specialist în domeniul pe care și l-a ales, în ideea de a lucra după terminarea facultății la un loc de muncă, pe poziție de specialist în acel domeniu.


(10 octombrie 2023)

Alegerea lucrării de licență

Lucrarea de licență este testul pe care fiecare student îl dă față de el însuși, căci este în stare:
- să aleagă o temă pe care să o dezvolte,
- să studieze o bibliografie,
- să se gândească la o aplicație,
- să scrie un număr de 50 de pagini,
- să soluționeze o problemă,
- să se verifice în producție,
- să prezinte rezultatele muncii lui,
- să facă dovada că în facultate a învățat ceva,
- să arate că este la început de drum ca profesionist.

N u discut aici despre cei care fac o facultate de dragul de a o face sau pentru a obține o diplomă cu care să se laude prin vecini că și-a tocit coatele pe băncile facultății. Iau în calcul aici pe cei care doresc să facă o facultate pentru a dobândi o profesie pe care să o practice zi de zi până vor ieși la pensie și care să le fie utilă cu ceea ce au învățat la locurile lor de muncă, chiar dacă după ce au terminat facultatea vor trebui să învețe tot timpul.

Lucrarea de licență nu se ia la întâmplare. Există o listă de titluri de lucrări de licență și studentul își alege acea lucrare de licență al cărui titlui îi spune foarte multe, căci în facultate el a înțeles semnificația multor cuvinte cheie care se află incluse în acel titlu. Lucrarea de licență trebuie să se refere la o problematică de care studentul a auzit pe la cursurile pe care le-a frecventat. El trebuie să fie ferm convins că va găsi bibliografie pe acre s-o consulte, că va realiza o aplicație prin care să verifice că gândirea lui a fost corectă atunci când a soluționat problema generată de acel titlu. Mai trebuie să țină seama că tematica este nouă, că nu este uzată moral și mai ales, că el are ceva de spus acolo, căci nu este drum înfundat.

Nu am discutat aici despre cei care doresc să cumpere lucrări de licență, de cei care vor să fie asistați peste 50% atunci când realizează lucrarea de licență și nici despre cei care doresc alegerea unei lucrări de licență care este un drum bătătorit, care să fie o cale facilă spre a finaliza niște studii cu un rezultate bun, dar fără acel efort care să ducă la formarea unui specialist care profesează meseria învățată în facultate.



(09 octombrie 2023)

Cum văd eu un CV ideal?

La mine, un CV ideal trebuie să mă convingă că am în față un om serios, nu un individ care vrea să pară ceea ce nu este. 

Individul care vrea să se prezinte altfel decât este include în CV tot felul de:

- diplome nesemnificative,

- cursuri nesemnificative pe la mari universități,

- titluri științifice obținute aiurea,

- posturi unde a fost numit, nu pentru care a concurat,

- denumiri bombastice.

Nu va trece în CV acele elemente care-l dezavantajează, dar care-i definesc personalitatea de om care a trecut prin viață și prin școală ca gâsca prin apă. Nu va trece anii la care a finalizat studiile să se vadă că erau legați de vârste nefirești. Fiecare om are în viața lui și pete albe, dar și pagini nu prea frumos colorate, dar una este să scrie un CV bazat pe fapte reale și cu totul altfel stau lucrurile când acel CV sfidează prin dezechilibrele pe care le include. Am văzut un CV cu studii la o universitate pe o poziție foarte puțin bună în clasamentul celor 74 de universități românești, după care a etalat un doctorat undeva, făcut la o vârstă înaintată, când avea deja o poziție publică importantă, fără a face dovada că a dispus de resursa timp pentru a face o teză de doctorat adevărată. Eu nu cred în persoanele care sunt absolvente de facultăți foarte slabe și peste noapte se luminează și fac masterate și doctorat după ce ocupă poziții importante, căci nu au timp să facă cercetare științifică. O teză de doctorat adevărată necesită trei ani de muncă susținută în bibliotecă, în laborator, unde se face cercetare științifică, nu se chibițează, căci rezultatele originale nu vin la comandă, mai ales când nu ai fost un geniu nici ca ele, nici ca student și nici ca doctorand.

Un individ care-și respectă cititorii de Cv, trebuie să dateze și să semneze acel Cv, pentru a arăta că pentru o nouă funcție, a avut bunele maniere să-și actualizeze CV-ul măcar, ceea ce nu se întâmplă pe plaiurile mioritice.

(22 iunie 2023)

Tipologiile de profesori din sistemul educațional mioritic

Să mă justific un pic. Am fost elev 11 ani de școală, am fost student 5 ani și am lucrat în învățământ 42 de ani, deci cunosc foarte bine tipologiile de profesori atât din fața catedrei, cât și de la catedră, drept care am pretenția că nu voi face erori impardonabile.

Profesorul adevărat este acela care m-a făcut să-mi placă materia lui, să înțeleg ce spune și să nu pierd mult timp cu studiul individual pentru a descifra ceea ce trebuia să înțeleg de la clasă, dar n-am înțeles că profesorul a prezentat totul încâlcit și dezlânat. Profesoara de matematică din școala generală m-a învățat să gândesc, iar profesoara de matematică din liceu m-a învățat să deduc totul pornind de la un enunț și să dezvolt totul din aproape în aproape, logic și natural, fără să memorez nimic.

Profesorul tocilar, căci am avut și astfel de profesori, erau acei profesori care nu știau pe ce lume se află, dar memorau lecția din manual și ne-o recitau nouă elevilor. Am avut o profesoară de fizică pe când eral elev în clasa a VIII-a care preda fizica și o urmăream cu manualul deschis sub bancă, cum recita lecția și când m-a prins făcând așa ceva, mi-a altoit două note de 2(doi) în aceeași oră și a trebuit să lupt din greu pentru a nu rămâne corigent. Nu a fost singura. O profesoară de Limba română în clasa a IX-a recita lecțiile despre cronicari.

Profesorul subiectiv era acela care se lăsa ușor influențat în a da note de mulți alți factori și nu ținea seama de calitatea răspunsurilor pe care le dădea elevul. Am avut profesori care dădeau note mari unui elev căci tăticul respectivului era croitor și ei se înțoleau cu haine croite și cusute la respectivul. Acest comportament a dus la situația bizară că fiul croitorului a reușit să devină premiantul cu coroniță al clasei, doar că mulți dintre profesori poposeau la atelierul priceputului său tătic.

Profesorul nepregătit era acela care venea în fața elevilor și se vedea de departe că nu are nicio legătură cu meseria de dascăl, atât prin faptul că nu știa să se poarte cu noi, cât și prin faptul că se împiedica la tot pasul în demersul său, ceea ce dovedea că nu are pregătirea și nici experiența necesare pentru a veni în fața noastră să ne învețe ceva, din moment ce el însuși nu știa carte.

Profesorul răzbunător era acela care nu suporta ca elevii lui să-i iasă din cuvânt sau să spună lucruri altele decât cele care lui îi făceau mare plăcere. Era un profesor de matematică despre care eu aveam o părere bună și mi-am permis să-i spun că în ziarul LUCEAFĂRUL era o zicere a unui mare matematician că la matematică nu există elev rău, ci există profesor rău. L-am enervat atât de tare încât respectivul m-a altoit cu o notă de patru fără comentarii. La o altă clasă, un alt profesor de matematică a dat elevilor ușor turbulenți un extemporal și toată clasa a primit nota 2(doi), inclusiv premianta clasei.
Profesorul cititor este acela care stă înțepenit la catedră și citește de pe niște foi ceea ce el numește cursul lui sau lecția lui. Am avut mai mulți profesori care-și țineau cursurile sau lecțiile în acest fel. Nu am avut niciodată o părere despre acest tip de profesor, deși dacă ar fi vorbit mai rar mi-ar fi creat posibilitatea să iau notițe care erau exact cartea tipărită. Mi-ar fi plăcut să fie în stare să facă o sinteză cât de cât, căci cartea o găseam la bibliotecă și nu mai trebuia să vin la sala de curs, unde mi se citea ceea ce citeam și eu la sala de lectură și nu mai pierdeam două ore aiurea.

Profesorul jignitor era acela care nu știa să vorbească civilizat. Pe când eram elev am avut mai mulți profesori care ne-au făcut proști pe noi elevii. Nu ne-a deranjat foarte tare că eram copii și nu sesizam nuanțele. Când eram student în anul al V-lea a venit un asistent, a delirat el acolo ceva, dar greșind, un coleg de-al meu l-a atenționat. El ne-a făcut proști. Reacția colegilor nu a fost vehementă, dar au insistat colegii mei exact pe chestiunea greșită de asistent și acesta s-a enervat atât de tare încât a plecat și nu l-am mai văzut, căci șeful de grupă a discutat cu profesorul de la curs și i-a cerut să-l schimbe pe asistent cu unul ca lumea. Peste ani l-am întâlnit pe respectivul asistent, care nu se dezbărase de obicei și i-am reamintit de incident, lucru care nu i-a căzut bine, dar am definit o limită de unde să plece în dialogurile lui cu mine, căci îl știam cine este și câte parale face.


(06 mai 2023)

Întrebări fără răspuns pentru sistemul de învățământ

Are cineva curajul să reintroducă admiterile adevărate în universități?
Are cineva curajul și forța să facă învățământul privat din România să fie deasupra învățământului de stat, așa cum este în Statele Unite?
Are cineva curajul să curețe învățământul preuniversitar de suplinitorii fără studii?
Are cineva curajul să destructureze dinastiile din mediul academic?
Are cineva curajul să impună piramida autentică a funcțiilor în universități?
Are cineva curajul să impună un sistem de salarizare bazat pe nivelul valoric autentic în școli?
Are cineva curajul să construiască matricea legăturilor dintre facultăți și joburi?
Are cineva curajul să facă școala să fie orientată spre viitorul elevilor?
Are cineva curajul să vadă câte diplome false circulă în spațiul mioritic?

Are cineva curajul să analizeze câți dintre absolvenți folosesc la job peste 60% din cât au învățat?

(23 aprilie 2023)

Valoarea trebuie dovedită

Oricare dintre noi are dreptul de a se urca pe blocul unde locuiește și să urle din toți rărunchii că este cel mai bun, cel mai frumos și că are valoare maximă. Una este ceea ce credem noi despre noi înșine, cu totul altfel stau lucrurile cu părerea altora despre noi și cu totul și cu totul altfel stau lucrurile când trebuie să dovedim cât de valoroși suntem.
La mine lucrurile sunt foarte simple. Eu am stabilit niște criterii extrem de simple, de care sunt foarte mulțumit dacă le am și pe care le aplic mecanic și până în clipa de față, mă laud că nu am dat-o-n bară.

Dacă la mine vine cineva să se prezinte, eu am bunul simț să ascult pe om ce are de zis, fără să-l întrerup. Când omul vorbește oferă o serie de detalii importante, care-l definesc. Eu văd dacă omul este modest, dacă este încrezut, dacă este lăudăros, dacă minte, dacă exagerează, dacă este superficial și tot așa.

Să zicem că stau de vorbă cu un meseriaș, căci eu vreau să-mi rezolv o problemă. Meseriașul va avea un start foarte prost dacă începe să-l critice pe cel care a lucrat înaintea lui și se ridică pe el în slăvi, cât de bun este. Meseriașul va avea o poziție jalnică dacă începe să-mi ceară mie scule să lucreze, știut fiind faptul că un meseriaș care se respectă, are sculele lui. Traseul meseriașului devine extrem de neconcludent dacă el bâjbâie în fața produsului de care trebuie să se ocupe, din moment ce cu câteva minute mai înainte el a vorbit de cât de bun este, de cât de mare experiență are. Mie nu-mi trebuie decât câteva minute să mă conving că meseriașul este slab sau este bun sau este foarte bun.

Să zicem că stau de vorbă cu un programator. Aici lucrurile sunt simple, căci el trebuie să-mi arate aplicații făcute de el și să mă convingă atât că sunt făcute de el, cât și că sunt aplicații foarte bune. Nu trebuie să stau ore în șir să mă conving de ceva. Îmi aduc aminte că în clasa a VIII-a la latină era o lecție cu un tip care se lăuda că atunci când era în Rhodos era cel mai bun dansator. Atunci cineva i-a zis: Hic Rhodos, hic salta! Deci programatorul va trebui să scrie un program și va fi sau nu va fi convingător.

Rezultă că valoarea trebuie dovedită, dar să nu fie prea târziu. Adică, pe om nu trebuie să-l angajezi, să-l plătești și apoi să dovedească faptul că e bun, căci ar fi prea târziu de cele mai multe ori. Valoarea trebuie dovedită ș=i doar după aceea trebuie omul pus la treabă să rezolve ceea ce avem noi de rezolvat.

(21 aprilie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Andrei RĂDULESCU

Andrei RĂDULESCU a fost studentul meu pe când lucram la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, la Secția de Informatică Economică, deci înainte de a mă pensiona. dacă am reținut numele lui Andrei RĂDULESCU se datorează faptului că acest student s-a remarcat în timpul cât am lucrat prin rezultate speciale. El a lucrat foarte mult la calculator, a învățat foarte bine. Chiar am făcut lucrarea de licență împreună și colaborarea noastră a fost excelentă. Suntem prieteni pe Facebook. El m-a impresionat prin faptul că are o gândire foarte clară, are obiective precis definite. Îmi spunea că vrea să facă o firmă de organizare de evenimente, în care informatica să fie la ea acasă. Evoluția lui Andrei RĂDULESCU dovedește că și-a urmat visul, ceea ce este mare lucru. Am văzut postările lui și are o familie frumoasă, are un băiețel de care Andrei este foarte mândru.

Eu mi-am verificat teoria că un om care face lucruri bune, unul după altul, tot timpul va face lucruri bune. Riscul ca un om care face un șir de lucruri bune să dea rateuri este extrem de mic, mai ales atunci când succesiunea lucrurilor bune este mare și lucrurile bune decurg unul din celălalt. Andrei RĂDULESCU ca student a făcut lucruri foarte bune, prin faptul că la cele peste 30 de examene el a obținut în studenție note foarte bune. Continuarea a fost elaborarea lucrării de licență, care și ea s-a desfășurat lin, exact cum el m-a obișnuit. Continuarea firească a fost prin ceea ce el a construit după terminarea facultății, ca normalitate.

(18 aprilie 2023) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Constantin POPESCU

Constantin POPESCU mi-a fost coleg de Școală Generală timp de șapte ani. El era cel mai bun elev din clasa noastră. Era mititel. Avea loc în prima bancă dinspre peretele cu ușa clasei noastre. Constantin POPESCU avea o voce frumoasă și la clasă, la începutul orelor el dădea tonul la imnul RPR cu Te slăvim Românie pământ părintesc. Copiii, răutăcioși ca toți copiii îi puseseră și o poreclă, dar nu vreau s-o scriu aici.
Îmi amintesc cum an de an, la serbările de sfârșit de an, lui Constantin POPESCU învățătoarea îi punea coroniță pe cap, ca simbol de premiul întâi. Mai primeau și alții coroniță, dar dintre toți, coronița lui Constantin POPESCU era pe merit. Casa lui era dincolo de școală, spre Bascov, dar nu știam care era casa lui, căci chiar dacă mergeam pe jos uneori spre Bascov și treceam prin dreptul casei sale, n-am avut interes să știu care este. Nu eram prieteni, căci în vremurile acelea, prieteniile se făceau pe criteriul vecinătății, ori casa lui Constantin POPESCU era prea departe de casa mea.
După terminarea Școlii Generale nr. 6 pe care am terminat-o și eu, Constantin POPESCU a dat admitere la cel mai bun liceu. Din vorbă-n vorbă am auzit că după liceu a mers la Politehnică și a devenit inginer. Din anul 1961 vara, nu l-am mai văzut pe Constantin POPESCU, premiantul clasei noastre, cel care m-a impresionat prin liniaritatea notelor lui de 9 și de 10, prin dorința lui fierbinte de a fi cel mai bun.

(06 februarie 2023)