După ce au promovat tot ce nu era de promovat, după ce și-au arătat slugărnicia față de elevii problemă ai unor părinți și mai problemă, profesorii s-au trezit că exact cei de la care credeau că vor obține răsplata pentru compromisurile pe care le-au făcut acordându-le notele de trecere nemeritate pe la tot felul de restante, corigențe și examene.
Pe când am fost președinte de bac la Ploiești, la Constanța, la Alexandria, la Fierbinți am văzut atâtea excese și atâta lipsă de verticalitate la directorii de licee și la profesorii de acolo, încât m-am convins că promovarea unor elevi care nu meritau nici să stea la coada vacii, dar care vor ajunge mari decidenți, le va aduce cel mai mare rău din viețile lor, adică umilință, mizerie și sărăcie. Dacă cei de la catedră nu-și doreau umilire, sărăcie, mizerie, cu siguranță, ar fi fost exigenți și nu s-ar fi lăsat călcați în picioare. Ei n-ar fi trecut la examene decât elevii care meritau să treacă și sunt sigur că elevii buni la carte nu ar fi procedat niciodată cum procedează acum cei ce se poartă execrabil cu binefăcătorii lor. Se știe că cel ce obține pe nedrept ceva, ulterior se comportă în așa fel încât cel care i-a fost binefăcător să dispară, să fie discreditat și niciodată nu ridice privirea din pământ, pentru a-l înfrunta pe el, nevolnicul, lipsitul de merite, pe care soarta l-a pus în fruntea bucatelor și i-a pus pixul puterii în mână pentru a împărți bunuri, favoruri, bani, bezele, zâmbete și niciodată dreptatea.
Dacă mă laud și eu cu ceva, este faptul că nu am fost niciodată în situația de a regreta că eu am pus bazele unei astfel de abordări, acordând note aiurea unora care nu le meritau.
Îmi aduc aminte de o scenă bizară. Eram secretar de comisie la examenul de stat, căci aveam funcția de asistent universitar, deci tărășenia s-a produs înainte de 1979. O tânără studentă a intrat în sală, și-a prezentat lucrarea de stat. Au avut loc discuții, i-au fost puse întrebări. Tânăra nu a știut să răspundă. Se punea problema să nu promoveze examenul de stat. La insistențele conducătorului științific, a obținut nota 6(șase), adică nota minimă de promovabilitate a acestui examen. Toamna, când am mers la un institutu mare de cercetări unde aveam un prieten, am avut surpriza să văd pe acea tânără că semna condica pe poziție de cercetătoare științifică stagiară. Peste ani și ani, pe la conferințe am revăzut-o pe fosta absolventă de nota șase că ocupa și o funcție administrativă în acel institut și ecourile care veneau se refereau la faptul că le cerea altora contribuții de excepție...
Mai am și alte exemple, dar îmi rezerv dreptul de a nu le expune aici, căci mai este timp și cu alte ocazii. Concluzia care se desprinde este una sigură, pentru viitor măcar. Profesorii trebuie să-și facă datoria cu demnitate și să curețe societatea de toate uscăturile, chiar dacă își doresc să le fie și lor bine peste 50 sau 100 de ani, dacă specia umană va mai exista.
(18 mai 2023)
