Să-ți fie primit!

Acum ceva timp am asistat la o întâmplare ce mi-a dat de gândit. O persoană respectabilă, cu dare de mână, m-a invitat la un restaurant. Nu eram singurul invitat. Era o masă ca de aniversare, dar nu era aniversare. S-a servit un aperitiv, urmat de sarmale, de friptură, de o felie de tort. La început a fost dat un păhărel de tărie, urmat de vin alb sau roșu și apă minerală. La final, o doamnă a venit cu niște pungulițe în care era un colac și colivă. Ni s-a dat fiecăruia câte o pungă și o lumânare aprinsă. Când cineva a zis:
- Să-i fie primit! 
A fost corectat:
- Să-ți fie primit!
Atunci am înțeles că persoana care m-a invitat la restaurant își făcea pomenile din timpul vieții. Eu auzisem persoana zicând unuia dintre copii că este sigură că nici măcar un colac nu-i va da de pomană,  căci luați de treburi și de iureșul vieții vor uita de cele creștinești pentru persoana răposată. Am aflat că persoana fusese la biserică și sfințise coliva. Mai multe nu știu.

(27 septembrie 2024)

Invocarea divinității în blesteme la români

Tot creștinul știe că Dumnezeu este mare, este blând, este bun și ne ajută pe fiecare dintre noi să creștem frumoși, sănătoși, voinici, să ne iubim aproapele și să mergem pe calea cea dreaptă a adevărului și credinței. De aceea, invocarea lui Dumnezeu în ziceri care se spun la supărare și la necaz, așa cum sunt blestemele, este un lucru necreștinesc, ce nu face deloc cinste celui sau celei care le spune.

Să dau niște exemple.

Lua-i-ar Dumnezeu, mințile, să i le ia!

Bată-l-ar Dumnezeu, să-l bată!

Trăzni-l-ar Dumnezeu, să-l trăznească!

N-am să înțeleg niciodată pe șoferul de taxi care când trece prin fața unei biserici cu mașina, face cruci ample, ca la doi pași să tragă niște înjurături groaznice la adresa partenerilor de trafic. N-am să înțeleg niciodată pe femeia care merge la biserică și face zeci de mătănii, pupă icoane și moaște, ca mai apoi să-și blesteme vecina că nu știu ce i-a făcut ei și-o ține de dușmancă. Se vede treaba că oamenii fac doar ceea ce cred ei că este bine, că le aduce liniștea sufletească.


(03 iunie 20230

O formă inteligentă de a educa

Educația se făcea cu bâta. Chiar exista o vorbă: unde lovește mama, crește. Acum nu mai se procedează astfel. Numai că observăm că din ce în ce sunt mai multe persoane care au carențe de educație, în sensul pe care îl știam eu definit acum 50 sau 60 de ani. Este adevărat că lumea a evoluat, dar un minim de norme de educație s-au păstrat și sunt valabile dintotdeauna.

Acum a apărut telefonul mobil. El este omniprezent. Este absolut necesar ca și în cazul telefonului mobil să existe anumite norme de utilizare, astfel ca viața celor din jur să nu devină un calvar.

Acum foarte mulți ani, îmi aduc aminte că eram în Capela Sixtină de la Vatican și admiram capodopera lui MICHELANGELO, când deodată tăcerea aceea profundă a fost sfărâmată de un telefon mobil chiar lângă mine și un japonez s-a apucat să vorbească. M-am supărat foarte tare. Și eu aveam telefon mobil, dar l-am închis pe durata vizitei. Mă gândeam cum trebuie procedat pentru a stopa acele modalități de a deranja. După 22 de ani am văzut un mod inteligent de a educa pe enoriași în a utiliza corect telefonul mobil, în afara lăcașului de cult, desigur.

Oamenii trebuie să înțeleagă că libertatea e una și abuzul este cu totul altceva. libertatea ta încetează acolo unde manifestările tale aduc atingere libertății celorlalți. Mulți oameni nu înțeleg, iar formele neadecvate de a trage un semnal de alarmă că s-au depășit limite, duce de foarte multe ori la comportamente violente, contrare intențiilor inițiale, care degenerează în forme extreme, cu consecințe care scapă de sub control. Mi se pare că textul alăturat este foarte bun și îl atenționează pe posesorul telefonului în forma cea mai delicată că în biserică telefonul trebuie închis și punct.



(06 noiembrie 2022)

Comuniștii și biserica ortodoxă

Rolul comuniștilor în societatea românească a fost nefast.
Comuniștii au dărâmat biserici. 
Comuniștii au mutat biserici.
Comuniștii au închis biserici.
Comuniștii au folosit preoții în realizarea întovărășirilor de pământuri.
Comuniștii au pus pe preoți să meargă din casă-n casă să-i convingă pe oameni să se înscrie în C.A.P.
Comuniștii au trimis la canal pe preoții care simpatizaseră cu mișcarea legionară.
Comuniștii au primit în partidul lor pe mulți preoți.
Comuniștii au creat condițiile de racolare a unor preoți în a deveni colaboratori ai securității.
Comuniștii au scos religia din școală.
Comuniștii au vrut să opună știința religiei, pentru ca știința să combată dogmele bisericești.
Comuniștii au vrut să îndepărteze poporul de biserică.
Comuniștii au dorit să creeze omul nou, cu conștiință revoluționară, opusă religiei.
Comuniștii au sancționat pe acei membri ai partidului care încălcau regulile ateismului.
Faptul că regimul comunist a eșuat lamentabil în îndepărtarea oamenilor de religie s-a văzut în faptul că:
- mulți comuniști înainte de a muri se spovedeau și se împărtășau la preot,
- tinerii se cununau cu preot fie în biserică, fie acasă în cadru restrâns,
- noile familii întemeiate își botezau copiii,
- de paște 99,99% din familii roșeau ouă și sărbătoreau Învierea Domnului,
- la Crăciun lumea sărbătorea cum se cuvine Nașterea Domnului,
- în fiecare casă exista cel puțin o icoană la care oamenii se închinau,
- bătrânii mergeau la biserică pentru slujba de duminică,
- morții erau îngropați cu preot, chiar dacă fuseseră comuniști înfocați,
- omul nou a fost doar o himeră, imposibil de construit într-o societate măcinată de contradicții.
S-a văzut clar că în comunism biserica ortodoxă a avut restricții inimaginabile, unele datorate comunismului ca atare, dar multe generate de excesul de zel al unor conducători comuniști care nu au înțeles niciodată că pentru a impune o serie de noi reguli în societate nu se folosește biciul și nici bomboana, ci metode cu mult mai rafinate, de care comuniștii români mai ales habar nu aveau, căci manipularea nu era specialitatea lor de top. Ei făceau totul din topor.
S-a văzut că tot ceea ce s-au străduit comuniștii să facă în intervalul 30 decembrie 1947 - 22 decembrie 1989 s-a dus pe apa sâmbetei în doar câteva ore, căci credința poporului nu a murit, iar flacăra ortodoxiei a rămas vie în spațiul românesc, mai luminoasă ca oricând. Comunismul a fost doar un segment de timp nefericit în lunga noastră istorie, în care unii au încercat imposibilul și s-au izbit de credința de nezdruncinat în Dumnezeu a unui popor, pentru care comunismul nu a însemnat nimic.

Eu sunt botezat.

Eu sunt cununat cu preot în 1970 la cea mai mare biserică, cu preoți și cu cor.

Eu mi-am botezat copiii la preot.

Eu am cununat la biserică fini în 1987.

Eu am botezat copii în 1988 și 1987, dar și după 1989.

Eu am primit  tot timpul în casă pe popa cu Botezul.

Nu spun că am făcut disidență că aș minți, dar am tratat lucrurile așa cum m-a dus pe mine capul, nimic altcumva, căci eu aveam viața mea și alții aveau viețile lor, iar noi nu ne intersectam câtuși de puțin. Nici nu mă băteam cu cărămida în piept ostentativ să arăt cine sunt eu și câte parale fac, pentru că în credință nu am găsit firesc să fac zgomot, ci să fac totul în tăcere cu smerenie, iar dacă m-am rugat, m-am rugat în sufletul meu, fără a face ceva spre a arăta lumii de ce sunt eu în stare, ci m-am pierdut firesc prin mulțime, un anonim care trece prin viață neobservat, dar care este mulțumit de ceea ce face.

(05 octombrie 2022)