5 sfaturi utile, dacă vrei să te însori

Acum tineretul nu mai este ca pe vremea mea și noile valori pe care pun accent tinerii sunt cu totul altele decât pe vremea tinereții mele. În vremurile de demult, tinerii bărbați care doreau să-și întemeieze o familie, deci care doreau să se însoare aveau câteva criterii în alegerea viitoarei soții, dintre acre enumer aici pe următoarele:

- să fie pe placul tău din punct de vedere fizic,

- să nu aibă un trecut zgomotos,

- să aibă preocupări comune cât mai multe,

- să aibă o meserie învățată într-un loc cunoscut,

- să știe câte ceva din treburile gospodărești,

- să fie îngrijită, să știe să vorbească,

- să nu facă scene de niciun fel în public,

- să respecte și să aibă cei 7 ani de acasă.

Pentru a vedea toate acestea nu trebuia o perioadă foarte îndelungată pentru tânărul viitor însurățel și abia după aceea, vedeau detaliile legate de cunoașterea familiilor, de detaliile financiare și altele ce privesc familia care se va forma.

Sfatul numărul 1: nu accepta femeia care te înjură pe tine și pe neamul tău.

Sfatul numărul 2: evaluează cât de disroporționate sunt pretențiile, în raport cu ce oferă.

Sfatul numărul 3: fii atent la domnița care se trezește doar în miezul zilei, după nopțile petrecute la club.

Sfatul numărul 4: vezi ce meserie are, cum a fost la școală și cum stă cu munca.

Sfatul numărul 5: fugi de domnița care se laudă că nu știe de niciunele.

Este adevărat că acum lucrurile stau altfel decât acum 10 sau 20 sau 30 sau 40 sau 50 de ani, dar există lucruri care nu s-au modificat de secole și acestea se referă la rolul femeii și rolul bărbatului într-o căsnicie, când amândoi trebuie:

- să muncească,

- să știe să zâmbească,

- să aibă vorbele frumoase la ea,

- să trebăluiască în casă,

- să se preocupe de copii,

- să fie chivernisiți,

- să vină cu idei constructive,

- să facă lucrurile numai la vremea lor,

- să se respecte și să respecte pe toată lumea.

Acum un divorț este ca un spălat pe dinți, numai că el este precedat și urmat de câteva momente de disconfort legate în principal de supliciul de a vedea persoana cu care nu mai vrei să conviețuiești, în condițiile în care viața de zi cu zi cere orice altceva decât un stres în plus.




(12 octombrie 2025)

De ce învățătoarea are norma didactică de 4 ore pe zi?

Mulți proști se întreabă: cum este posibil ca învățătoarea să muncească doar 4 ore pe zi, când ei la birou sau în atelier sau pe șantier lucrează cel puțin 40 de ore? Ei, pentru că sunt proști, deși au fost la rândul lor elevii unei învățătoare, uită că învățătoarea:
- lucrează cu cel puțin 25 de elevi cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani,
- în cele 4 ore trebuie să-i învețe tot felul de lucru pe cei mici,
- modelează suflete de copii cu maximă sensibilitate,
- trebuie să se comporte diferit cu fiecare dintre cei 25 de elevi,
- face evaluări pentru munca depusă de elevi, iar elevii nu acceptă nedreptățile,
- are vorbe bune pentru fiecare elev, căruia îi vorbește diferit, să se facă înțeleasă,
- își păstrează calmul, chiar dacă elevii din clasă nu prea sunt disciplinați,
- în cele 4 ore nu are voie să se gândească altundeva decât la elevii din fața ei.

După ce termină cele 4 ore, învățătoarea corectează teme, acordă calificative, pregătește programul pentru ziua următoare și realizează materiale didactice pentru ceea ce va face la clasă a doua zi.
Nu oricine are harul de a fi învățătoare și de aceea, sunt țări în lume în care elevii, dar și foștii elevi, când își întâlnesc învățătorul se înclină în fața lui și îi sărută mâna. Este vremea ca nimeni să nu mai comenteze de ce învățătoarea muncește doar 4 ore pe zi, căci munca ei este cu mult mai grea decât multe alte munci, căci în cele 4 ore, învățătoarea are timp pentru ea doar să respire, căci ochii elevilor din clasa ei sunt ațintiți asupra sa și așteaptă informație și acțiune minut de minut.

Dacă munca învățătoarei ar fi ușoară, cu siguranță, multe femei s-ar face învățătoare, dar ele preferă să se facă dansatoare la bară, coafeze, manichiuriste, cântărețe, barmanițe, gărzi personale.

(04 iulie 22025)

Cum își distrug părinții propriile odrasle?

Eu am teoria că la naștere toți copiii sunt foarte buni, au numai calități, ceea ce le permite ca în anumite condiții să fie cei mai buni copii din lume, dar părinții sunt cei care prin ceea ce fac în educație, în asigurarea condițiilor de trai, pun bazele diferențierii copiilor lor, mergând în unele cazuri coborârea performanței, până la distrugerea acelor copii.

Copiii sunt rezultatul deciziilor pe care le iau părinții privind evoluția lor. Dacă deciziile sunt bune, vom avea de-a face cu copii care se dezvoltă armonios, care evoluează foarte bine în societate. Dacă deciziile părinților sunt greșite, vom avea de-a face cu copii a căror evoluție este departe de a le aduce satisfacții părinților și de fiecare dată acești părinți se vor lamenta că ei au făcut numai lucruri bune, iar copiii lor sunt cei care fac greșeli în cascadă, fără a recunoaște că ei în calitate de părinți au făcut erori grave, iar copiii acționează în consecință, prelungind erorile părinților, în alte planuri și în alte perioade de timp.

Un părinte trebuie să fie model pentru copilul său. Nu orice model, ci un model de urmat, care să-l formeze pe copil astfel încât calitățile copilului să fie cele acceptate ca fiind de înalte standarde de moralitate și de integritate de către societate. În momentul în care părintele face rabat de la calitatea de model pentru copilul său prin vorbă, prin acțiune și prin conduită, copilul preia toate erorile făcute de părinte, le amplifică și se modelează în consecință, devenind cu totul altceva decât părintele așteaptă de la copil, remediile devenind imposibil de realizat, oricât de mare ar fi investiția de readucere a copilului pe drumul cel bun și oricât de mult și-ar dori părintele să repare erorile făcute chiar involuntar ca model.



(10 septembrie 2024)

Cum adică antrenor de genii?

Trebuie să fii nesăbuit să-ți dai copilul pe mâna unuia care se recomandă antrenor de genii, în primul rând pentru a considera că ai copii geniali. Orice părinte își vede copilul lui ca fiind deosebit, special, plin de calități, dar de la avea un copil foarte bun, cum este și normal să-și considere părintele copilul, până a-l considera geniu, ca să merite să-l dai pe mâna unui antrenor de genii, înseamnă că tu ca părinte ai o problemă. Dacă chiar și pe al doilea copil îl consideri geniu și vrei ca și el să meargă la antrenorul de genii, chiar ai o problemă mare cât casa.

Atunci când copilul tău la vârsta de 3 anișori face înmulțiri între două  numere oarecare cu 6 cifre, atunci are caracteristicile unui mic geniu.

Atunci când copilul tău de 4 anișori, învață 6 limbi străine doar ascultând la televizor vorbindu-se la filme, atunci el are caracteristicile unui mic geniu.

Atunci când copilul tău de 3 anișori pus în fața unei table de șah și doar după ce i s-a explicat regulile reușește să joace simultan cu 20 de mari maeștri și să-i bată pe toți, atunci el are caracteristicile unui geniu.

Faptul că avem un copil care învață repede să scrie, care desenează ceva mai bine decât alți copii, care aleargă mai repede decât alți copii, care are auz muzical excepțional, înseamnă că avem un copil foarte bun, de care trebuie să ne ocupăm, astfel ca traiectoria lui să fie una strălucitoare, dar în niciun caz nu trebuie să avem ideea tâmpită că avem un copil-geniu, că nu facem altceva decât să-l distrugem, cerându-i să facă lucruri care depășesc capacitatea lui de înțelegere și de execuție. Noi avem o vorbă: mai bine un măgar sănătos, decât un savant ofticos.

Cei ce cred că odraslele lor sunt genii, dacă acestea nu au ieșit cu nimic în evidență să fie remarcate de la 2 Kilometri ca strălucire, ar face bine să coboare cu picioarele pe pământ că nu există antrenori de genii, căci geniile autentice nu au timp să antreneze pe alții, chiar dacă sunt geniali, căci geniile au drumurile lor și nu-și pierd timpul fără rost, căci ele trebuie să producă opere nemuritoare sau să deruleze activități care să le evidențieze caracterul lor genial. Pentru genii orice clipă clipă contează și în niciun caz nu și-o risipesc în teorii sterile sau în a încerca să șlefuiască diamantele altora, când ei au menirea de a șlefui propriile diamante care le ies din mâini, din mintea și din sufletul lor.



(25 iulie 2024) 

Înjurăturile românilor

Nu am cum să mă laud că știu înjurăturile diferitelor popoare, dar pentru că am copilărit într-o mahala cu lume care avea un vocabular foarte colorat, mă laud că sunt în stare să dezvolt subiectul despre înjurăturile la români cu destul de mare notorietate, nu că le știu din auzite, dar știu să dezvolt exprimări adecvate diferitelor conjuncturi în care persoane lipsite de imaginație au generat atitudini care musai trebuiau răsplătite corespunzător extrăgând din panoplia înjurăturilor exact ceea ce se potrivea, chiar foarte bine.

Înjurăturile la adresa mamei sunt astfel construite încât să ajungă exact la profunzimea sentimentelor pe care le are destinatarul înjurăturii față de mămicuța lui. Nu voi da exemple, deși repertoriul pe care îl posed ar umple câteva pagini.

Înjurăturile referitoare la neam sunt ceva mai moi, mai imprecise, dar gradul de cuprindere fiind mai mare, penetrează mai mult în sentimentele destinatarului și acesta rămâne impresionat și preocupat pentru a identifica toate componentele neamului.

Înjurăturile referitoare la muiere și la copii, deși sunt mai directe, se pierd mult mai ușor în percepție, căci destinatarul se aștepta la altceva și-l izbește o realitate surprinzătoare, iar șocul suferit îl face să se dezmeticească greu și reverberațiile se pierd abrupt și nejustificat.

Înjurăturile referitoare la destinatar, direct se pare că nu au impactul pe care emițătorul ar crede că-l știe, deși el ca emițător este convins că lucrurile stau altfel. Diversitatea acestor înjurături se referă la aprofundarea părților componente ale trupului acestui destinatar, iar surpriza este cu atât mai mare cu cât apar elemente specifice noi, originale, prin asocieri de verbe, de componente ale corpurilor emițătorului, dar și obligatoriu ale destinatarului. Dacă se continuă și cu adjective detaliate, valențele cresc și mai mult.

Nu există nimic care să fie evitat de înjurăturile noastre aici în spațiul mioritic, căci casa, masa, scaunul, norii, biserica, sfinții, cerul, sunt elemente care sunt referite în textele pe care emitentul le formulează destinatarului.

(10 decembrie 2023) 

Ce este un bărbat adevărat?

Toți tinerii și mai puțin tinerii se cred a fi bărbați adevărați, ar se comportă ca niște puști fără experiență, care cred că tot ce zboară se mănâncă. Înainte de orice, trebuie să definim ce înseamnă a fi bărbat adevărat.

Un bărbat este un bărbat adevărat dacă și numai dacă:

- are acele trăsături de caracter specific bărbătești: fermitate, curaj, disciplină, îndemânare, forță,

- nu trăncănește vrute și nevrute,

- nu mută vorba de colo-colo,

- nu se laudă cu cât de mare este doar din vorbe succesul la femei,

- vorbește puțin, cu măsură și cu fermitate, 

- stă pe picioarele lui, din punct de vedere financiar,

- își respectă părinții și îi ajută la nevoie,

- evită vorbele grele în fața femeilor,

- are disciplina muncii în sânge,

- îi lipsesc manifestările de gelozie,

- știe să spună mereu mulțumesc și bună ziua,
- acceptă că femeile știu să facă unele treburi foarte bine,

- își respectă cuvântul întotdeauna,

- nu uită niciodată ceea ce a promis,

- conduce casa și familia chiar când este condus,

- nu-și critică nici femeia și nici copiii în public,

- înjură doar în gând, niciodată cu voce tare,

- are vorba și gesturile măsurate,

- vorbește puțin și merge drept și calcă apăsat,

- când spune ceva, vorba lui este vorbă și punct,

- are o prezență care se simte și când doar tace,

- decide, își asumă și răspunde pentru ceea ce face,

- se implică oferind soluții excelente la probleme grele,

- nu este schimbător ca vremea,

- evită să alerge după doi iepuri, oricare ar fi ei,

- menține liniștea și echilibrul în orice situație,

- este definit complet, încât să fie apreciat de toată lumea ca bărbat adevărat.

Sunt prea puține cazurile în care eu am văzut bărbați adevărați. Sunt prea mulți tineri care nu au avut în viața lor modele de bărbați adevărați și se comportă lamentabil, crezând că se încadrează în ceea ce ar trebui să fie un bărbat adevărat. Fiecare dintre noi trebuie să vadă care sunt punctele tari dintre cele enumerate de mine și unde trebuie să lucreze, pentru a deveni cu certitudine un bărbat adevărat.

(12 august 2023) 

#REZIST: Resetarea sexuală

Televiziunile din spațiul mioritic sunt oripilate că a început sub bagheta magică a lui George SOROS operațiunea de resetare sexuală. Ele consideră că pașii care se fac în societate sunt îndreptați împotriva familiei definită ca fiind construcția închegată printr-un act oficial între un bărbat și o femeie, singurii care au capacitatea de a procrea, adică de a avea copii de pe poziția de mamă care naște copii și de tată, care împreună cu mama au menirea de a avea grijă de copii pentru a avea o educație corespunzătoare, pentru a crește armonios.

Resetarea sexuală este un concept de mare complexitate care se înscrie în sloganul fii ceea ce vrei să fii și care ia în considerare mult mai multe variante, atunci când este vorba despre căsătorie și despre familie. În noul context pe care-l aduce resetarea sexuală, căsătoria dintre un bărbat și o femeie așa cum este ea înțeleasă de sute și sute de ani, este de fapt căsătoria dintre un bărbat născut bărbat și care rămâne bărbat pentru tot restul vieții și o femeie născută femeie și care rămâne femeie pentru tot restul vieții. Acest tip de familie devine în noul context doar o variantă, căci realitatea aduce mult mai multe forme de căsătorie, care iau în considerare rezultatele spectaculoase ale medicinii în problema schimbării de sex.

Se va vorbi despre căsătoria dintre:

- un bărbat născut bărbat și care a efectuat o operație de schimbare de sex, devenind femeie cu un bărbat născut bărbat și care rămâne bărbat,

- un bărbat născut bărbat care rămâne bărbat, cu un bărbat născut bărbat  care rămâne bărbat, 

- un bărbat născut bărbat și care a efectuat o operație de schimbare de sex, devenind femeie cu un bărbat născut bărbat și care la rândul său a făcut o operație de schimbare de sex, devenind femeie,

- o femeie născută femeie, care rămâne femeie, cu o femeie născută femeie dar care și-a făcut operație de schimbare de sex devenind bărbat,

- o femeie născută femeie, cu un bărbat care prin schimbare de sex devine femeie, 

- o femeie născută femeie, care rămâne femeie, cu o femeie născută femeie  care rămâne femeie, 

- o femeie care s-a născut femeie dar care face schimbare de sex devenind bărbat, cu o altă femeie, care și ea a făcut o operație de schimbare de sex, devenind bărbat.

mai sunt și alte variante, ceea ce arată profunzimea schimbărilor din societate pe care le presupune resetarea sexuală. Lucrurile merg și mai departe în faptul că cei ce au proiectat resetarea sexuală vizează ca familiile indiferent de structura lor să includă în componență și copiii, pentru care există diferite forme de procreare, pe care medicina modernă le stăpânește foarte bine.

Societatea românească nu este deloc pregătită pentru abordarea problemei resetării sociale și fără o pregătire, abordările unilaterale, vor întârzia și mai mult discuțiile, iar bătăliile de idei se vor transforma inevitabil în lupte la propriu între progresiști și tradiționaliști. Societatea românească este multi-stratificată, iar progresiștii reprezintă nu mai mult de 5% din populație, iar undeva la 15% reprezintă populația care nu este interesată de subiect. Ceea ce trebuie spus clar este legat de faptul că peste 60% din oameni sunt ușor de manipulat pe această temă, iar efectele manipulării sunt imprevizibile.


(12 iulie 2023)

17 greșeli pe care le fac copiii față de părinții lor

De pe poziția de copil știu ce greșeli am făcut, pentru că-mi dau seama ca părinte cum stau lucrurile. Copiii greșesc față de părinții lor atunci când:
01. Cred că totul li se cuvine.

02. Nu-și dau seama de eforturile pe care le fac părinții ca lor să le fie cât de cât bine.
03. Răspund obraznic părinților.
04. Își mint părinții.

05. Nu ascultă sfaturile părinților de parcă părinții le-ar fi dușmani.
06. Găsesc tot timpul câte ceva să le reproșeze părinților de parcă părinții ar fi servitorii lor.
07. Își bat părinții.
08. Îi trimit la azil pe părinții lor.
09. Își bagă părinții la pușcărie cu sau fără intenție declarată.
10. Își pun părinții în situații umilitoare.
11. Se ceartă cu părinții pentru avere.
12. Își exploatează părinții aflați în nevoie.
13. Uită că au părinți.
14. Le acaparează bunurile după care îi abandonează ca pe câini.
15. Merg înainte, iar părinții în urma lor,  căci le este rușine cu părinții lor.
16. Nu-și primesc părinții la nunta lor.
17. Își omoară părinții dacă nu le mai satisfac viciile și mofturile  din lipsă de bani.

Există un cântec în muzica lăutărească din care rezultă că un părinte se zbuciumă și crește mai mulți copii, dar copiii nu sunt în stare să aibă grijă de părinții lor aflați la ananghie.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac părinții față de copiii lor

Nu există nici părinte perfect, cum nu există nici copil perfect. Există însă părinți buni și copii buni, cum există părinți buni cu copii răi sau părinți răi cu copii buni sau părinți răi cu copii răi. și părinții buni, dar și părinții răi fac greșeli față de copiii lor. Părinții greșesc atunci când:

01. Înjură în fața copiilor lor.

02. Vorbesc urât în fața copiilor despre profesorii acestora.

03. Nu verifică spusele copiilor lor.

04. Tratează drept adevăruri minciunile copiilor lor.

05. Laudă pe copii când aceștia fac greșeli evidente.

06. Consideră micile furtișaguri drept glume.

07. Transformă defectele copiilor lor în calități.

08. Se ceartă între ei în fața copiilor lor.

09. Se ceartă cu adulții pentru năzbâtiile făcute de copii.

10. Își laudă copiii când aceștia dau dovadă de lipsă de respect față de alți adulți.

11. Fac educație copiilor lor doar în public.

12. Le fac toate mofturile copiilor în mod necondiționat.

13. Nu cer părerea obiectivă a copiilor lor în legătură cu talentele acestora.

14. Insistă pe cultivarea unui talent al copilului, deși bietul copil nu-l are.

15. Le cer imperativ copiilor lor să fie premianți cu coroniță, deși ei nu au fost.

16. Nu-i ascultă niciodată oe copii lor atunci când aceștia vor să spună ceva important.

17. Gândesc ei în locul copiilor lor.

Mai sunt multe de spus aici, dar am scris mai întâi titlul articolului și m-am gândit că nu este vorba aici de a epuiza subiectul. La viața mea am văzut multe, atât la copiii mei, cât și la copiii altora și dacă eu nu mi-am dat seama la vremea cuvenită când am greșit, când văd că alții fac greșeli grave, mă gândesc cu mintea de acum, dacă la vremea mea, aș fi procedat altfel. Viața e mult prea complicată și fiecare își educă odrasla cum crede că este mai bine, iar rezultatele nu întârzie să apară și se fac corecții sau nu se fac. Așa e viața!

(17 iunie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: covrigarul Costică

Pe covrigarul Costică îl vedeam dimineață de dimineață la intrarea de la curtea școlii unde eu am făcut clasele I - VII. El avea un coș cu toartă acoperit cu geam și cu o mică ferestruică de unde avea posibilitatea să scoată covrigul pe care și-l alegea copilul. Costică era un bărbat trecut de cincizeci de ani, cu haine vechi pe el și umbla tot timpul nebărbierit. Parcă ducea cu el o poveste tristă, de om care nu are casă, nu are masă, nu are muiere, nu are copii.

Eu nu aveam bani să cumpăr covrig decât foarte rar. Noi eram cinci copii și tata era singurul care aducea banii în casă. Creșteam noi mulți porci, dar aveam carne doar pentru șapte guri câte eram noi cu toții. Din salariu ai mei luau pâine, lemne și zahăr sau alte chestii de la Alimentara. De covrigi nu ne mai rămâneau bani căci însemnau trei lei, pentru trei copii.

Covrigarul Costică stătea destul de mult în fața școlii, dar succesul lui nu era deloc mare căci mulți dintre copii erau săraci ca mine și nu cumpărau covrigi. Când își dădea seama că rolul lui s-a sfârșit, îți lua coșul de toartă și pleca agale. Îl vedeam de pe fereastra clasei cum se depărta, încet, încet.

Într-o iarnă geroasă, mama a zis că l-au găsit pe covrigarul Costică înghețat undeva nu departe de școala noastră. Cum nu avea pe nimeni, s-au găsit niște oameni cu suflet mare să-i facă un coșciug din scânduri de la niște construcții demolate și să-l ducă cu un camion al unui om din mahala, la cimitir. Niște gropari au săpat groapă în pământul înghețat și l-au coborât în groapă, apoi l-au acoperit cu pământ. Pe covrigarul Costică nu l-a plâns nimeni, că nu a avut cine. Își risipise viața. M-a impresionat povestea și tot timpul m-am gândit la oamenii care nu au copii, care nu au familie și care-și trăiesc viața, iar rudele de departe așteaptă ca e să moară pentru a se bucura de bunurile lor, fără a-i fi jelit o clipă măcar.


(02 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Didona lu ' MARINICĂ

Marinică era un bărbat terminat. Nu am zis eu așa ceva, ci așa am auzit vorbind femei din mahala. Săracul de el, Marinică tremura din tot corpul. Nici să mănânce nu mai era în stare. Didona era femeie tânără, care s-a lipit de Marinică nu neapărat pentru a avea grijă de el, căci el avea copiii lui, ci zicea lumea că avea și ea nevoie de un acoperiș  deasupra capului. ea era spălătoreasă la o unitate militară. Făcea curat în casa lui Marinică și gătea mâncare și pentru el. Ea se lăuda că-l schimbă, că-i dă să mănânce. Știu că lumea își dădea coate când Didona pleca să se plimbe prin oraș. Nimeni nu avea să-i reproșeze că are alți bărbați, dar toată lumea înțelegea că femeie trecută de patruzeci de ani, dar sub cincizeci de ani, nu are cum să stea fără bărbat, de dragul lui Marinică.

Pe mine m-a impresionat Didona că a știut cum să navigheze în casa aceea cu un om bolnav, cu trei copii mari ai acelui om, astfel încât toată lumea să fie mulțumită și copiii să nu-i reproșeze nimic. Dacă ar fi fost ceva, oricât de mic și nesemnificativ, ar fi izbucnit un scandal imens și prima care ar fi fost victimă ar fi fost Didona, căci acolo era în minoritate și nu avea niciun drept.


(01 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: TÂRCĂ

TÂRCĂ era potcovar. Lucra la alții, nu avea baraca lui. El știa doar să toarne copii lui Maria, cu acre avea zece, de-a făcut-o Mamă Eroină și Gheorghe GHEORGHIU DEJ i-a dat ei o indemnizație și o medalie. El era o mână de om, dar toată mahalaua se mira de unde e în stare să facă atâția copii. Una este ambalajul, alta este interiorul, iar lui Maria, muierea lui, îi plăcea de TÂRCĂ. Atunci când muncea vara, TÂRCĂ stătea la bustul gol și i se vedeau coastele, de ziceai că e numai piele și os. Numai că, cel la acre lucra se folosea de TÂRCĂ pentru că era forțos. Slab, slab, dar cu putere. Lovea cu barosul fierul încins de ieșeau potcoavele din mâna lui, ca la carte. Ații mai slinoși și mai durdulii trăgeau la foale să se întețească focul și fierul să se înroșească.

TÂRCĂ nu bătea la noi în poartă des. dar când bătea, maia îi zicea tatei:

- Tudore, ia vezi, că e TÂRCĂ la poartă!

tata mergea la poartă și TÂRCĂ intra direct în subiect. Îi spunea tatei că Maria lui a născut un copil și îl roagă pe tata și o roagă și pe nașa să i-l boteze. tata nu mai discuta cu mama și-i spunea că va boteza copilașul Ai mei conveniseră că dacă vine cineva să-i pună nași de botez, să accepte necondiționat.

TÂRCĂ era un bărbat respectuos și la plecare îi pupa mâna tatei și-i zicea nășicule. După aceea, fiecare pleca în treaba lui. mama începea pregătirile de botez. Erau vremuri grele și mama pregătea trusoul de botez din prosoape și din pânză luată pe cartelă. Așa erau vremurile pe atunci. oamenii trebuiau să rămână oameni.

(01 aprilie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Cezar IONAȘCU

Cezar IONAȘCU este o persoană interesantă, cu puncte de vedere care adună mulți adepți.
Cezar IONAȘCU a definit o serie de concepte, printre care conceptul de bărbat nou.
Cezar IONAȘCU a scris cărțile Tu, bărbat, Chimia relațiilor, Și acum ce facem, apărute în editura CELEBRIS.
Cezar IONAȘCU are un cont de Facebook unde postează clipuri de cel mult 4 minute.
Cezar IONAȘCU are pe contul său de Facebook conținut digital, care pe mine m-a dezamăgit, căci oferă niște explicații care nu stau în picioare referitoare la definirea unei profesii, căci nimic nu se primește din partea societății pus pe tavă.
Cezar IONAȘCU m-a dezamăgit că introduce cacofonii în textele sale.
Cezar IONAȘCU m-a dezamăgit că a polemizat pe tema clipului de pe Tic-Toc al Deliei MATACHE, deși aceasta se vedea de la o poștă că are o reacție pe care mămicuța ei a lămurit-o, nu despre glumă, ci despre eșec sau imposibilitate, lucru care Cezar IONAȘCU trebuia să-l intuiască, pentru că el are 5 copilași și sunt multe femei care trăiesc drama de a nu fi mame. Pentru această neînțelegere consider că Cezar IONAȘCU m-a dezamăgit, mai ales că el se vrea mentorul bărbaților.

(20 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Gina MATACHE

Gina MATACHE este mămica lui Delia MATACHE, cântăreață și membră a unor jurii pe la emisiunile trustului Antena.
Gina MATACHE m-a dezamăgit din toate punctele de vedere, căci în loc s-o lase pe fiică-sa să fie cine este, caută să bage capul în poză, fără să-și dea seama că o trage în jos.
Gina MATACHE cântă, dar nu e ceea ce trebuie.
Gina MATACHE a făcut un roast, dar mie nu mi-a plăcut și am fost dezamăgit.
Gina MATACHE intervine în chestia cu ceea ce a zis fiică-sa pe Tic-Toc despre copii, dar nu mi s-a părut o intervenție nici eficientă și nici de bun gust.
Gina MATACHE m-a dezamăgit că nu dă dovadă de discreție, să rămână undeva pe planul al X-lea, să-și vadă de treburile ei, să se bucure de fiică-sa și de cealaltă fiică, fără a ieși în evidență cumva, căci vedetă e doar fiică-sa, adică Delia MATACHE, deși nu a umplut niciodată un stadion de 80.000 de locuri în concertul ei cu bilete vândute, așa cum se întâmplă la Rolling STTONES.

(20 octombrie 2022)

Biata Delia MATACHE, ce-i mai iese din guriță!...

Despre Delia MATACHE aș scrie multe, căci este o cântăreață bună. Au fost alte cântărețe și mai bune, dar acum, după Loredana GROZA mai rămân vreo 10 poziții libere și apoi vine Delia MATACHE. Nu aș fi scris prea multe căci în afară de melodia aceea cu Hai rămâi  cu mă-ta, mie nu mi-a plăcut niciun  alt cântec cântat de Delia MATACHE și cu atât mai mult sunt iritat de apariția sa în juriul de stand-up comedy, ea nefiind comediană.

Delia MATACHE s-a apucat să vorbească despre copii. Toată lumea e liberă să vorbească despre copii, dar totul trebuie făcut cu cap, nu aiurea-n tramvai. la noi există proverbul cine are să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească. este cu tâlc, pentru că cine nu are copii, nu-i are că nu vor să aibă copii sau unii nu pot avea copii din cauze medicale. După părerea mea, a discuta despre avantajele pe care le ai când nu ai copii este o eroare, pentru că niciodată nu pui în balanță când este vorba despre copii, nici avantaje și nici dezavantaje. Numai cine nu are copii se apucă să bată câmpii și să filosofeze pe această temă. 

Chestia cu mâncarea, cu poluarea, evidențiază limitele în care se zbate cântăreața Delia MATACHE pentru care cariera este esențială, mai ales că este femeie tânără și dacă nu acum concertează, la 90 de ani deja cred că ar fi o exagerare să i se ceară să urce pe scenă și să mai fie și sprintenă. Orice femeie, în mintea mea, cât mai mi-a rămas acum la 75 de ani, trebuie să aibă un bărbat, deștept sau prost, bărbat să fie, trebuie să facă un copil și după aceea să se ocupe de carieră până cât o țin puterile. Nu am apreciat niciodată femeile care s-au dedicat așa-zisei lor cariere, în exclusivitate, căci apare și momentul adevărului, când privind în urmă rămân foarte puține lucruri. Dacă femeia are bărbat și copii, când privește în urmă vede zâmbetul copiilor și nepoților și toate acestea valorează cu mult mai mult decât orice carieră, oricât de strălucitoare ar fi fost.  Un copil se naște sau se înfiază. Totul este să vrei să faci ceea ce orice femeie adevărată face, înainte de orice.

(17 octombrie 2022)

Obsesia exagerată a părinților cu copii unici

În ziua de azi, foarte multe cupluri devin părinți cu copii unici din motive precum:
- nu există și o altă posibilitate fizică,
- împărțirea averii este o problemă,
- egoismul copilului de a diviza dragostea,
- comoditatea de a munci mai mult.

În acest context, este creată premisa părinților de a vedea în unicul lor copil pe:

- cel mai deștept copil,

- cel mai frumos copil,

- cel mai talentat copil,

- cel mai eficient copil,

- cel mai spiritual copil,

- tânărul de succes permanent,

- premiantul întâi al clasei,

- vedeta clasei.

Părinții copilului unic fac tot ce depinde de ei și chiar mult mai mult pentru a-l ajuta să se poziționeze în mod artificial pe poziția celui mai bun.

Ei rezolvă problemele de matematică ale copilului, primite la școală.

Ei desenează tema primită de copil la clasă.

Ei concep referatele la literatură pe care copilul trebuie să-l prezinte la ora de clasă.

Ei merg la ședințele cu părinții și caută să-și susțină copilul.

Ei fac și pe dracul în patru să influențeze obținerea de note maxime, dar nemeritate, la toate disciplinele.

Ei scutesc odrasla de sport pe motiv că sportul micșorează media.

Apar însă și momente ale adevărului, în care copilul cu rezultate de excepție nu se mai poziționează primul într-o competiție la care participă și alți copii cu aceeași pregătire cu a lui. La olimpiade, copilul protejat excesiv de părinți pentru a fi numărul unu în colectivitatea sa, fie nu participă, fie obține rezultate modeste. Și la admiteri la facultăți cu pretenții, acest copil, va avea surprize neplăcute. Crearea unei imagini deformate despre sine, are efecte nefavorabile, căci însuși copilul nu va avea rezultatele dorite de părinți în momentele cheie, precum căsătoria.

Nimeni nu trebuie să le spună acestor părinți că greșesc, pentru că ei interpretează altfel orice mesaj. Ei cred că doar invidia este elementul care-i mână pe alții să le spună că trebuie să-l lase pe copil să se dezvolte natural și nu să fie dominat de ambițiile absurde ale părinților. Eu așa am procedat, deși am văzut desene perfecte făcute de copii, iar când mi-am exprimat dorința de a-mi desena și mie ceva cu autograf, să pun în ramă la mine acasă, copilul doar știa să mâzgălească vreo câteva linii. La fel și în cazul unui copil excelent la matematică, în momentul în care mă tachina, i-am scris o expresie de aritmetică simplă și am văzut că nu știa ordinea operațiilor când deja lucra cu radicali și logaritmi.

M-am resemnat, am mers mai departe de laudele părinților și ale copilului, continuând să-mi beau în liniște cafeaua, căci eram musafir și trebuia să mă simt bine. Alții sunt cei care trebuie să facă ierarhizarea corectă, așa cum fiecare dintre noi e pus la locul lui de către viața neiertătoare.



(19 ianuarie 2022)

Bărbații divorțați

În limbajul popular, bărbații divorțați sunt numiți bărbați fără noroc. Este adevărat că tot în popor se zice că norocul este cum și-l mai face și omul, dar este o cu totul altă poveste.
În opinia mea, a te apuca să judeci un bărbat divorțat este exact ca și cum ai lovi o mârțoagă căzută, care nu mai are putere să tragă după ea povara, căci cei care se apucă să caute cauzele unui divorț, se apucă să caute acul în carul cu fân. Eu știu că fum fără foc nu există și așa cum în foc există flacăra, aerul și lemnul care o întrețin, tot așa într-un divorț există mulți factori, unii mai importanți, alții mai puțin importanți. Cine arată cu degetul spre un singur vinovat greșește cu mult mai mult decât asasinul care împlântă pumnalul mișelește în spatele unei victime inocente.
Există bărbați care divorțează fără să facă praf în jurul lor. Nu știe nici vântul, nici pământul.

Există bărbați care divorțează urât, nedemn, căutând să arunce întreaga povară în altă parte.

Există bărbați care la divorț implică pe alții și mătură cu furie totul în jurul lor, pierzând imens.

Există bărbați care forțează continuarea deranjului spre procesul de partaj, ceea ce este penibil.

Eu cred că fiecare dintre noi ca bărbați, trebuie să fim extrem de atenți, fără a face judecăți, căci în orice clipă există posibilitatea de a ne afla de o parte sau alta a acțiunii, viața fiind extrem de aspră și presărată cu nenumărate elemente imprevizibile și de aceea aplicarea proverbului: ce ție nu-ți place, altuia nu face, este de mare actualitate pentru toți bărbații, indiferent de vârstă.

Eu știu că nimeni nu divorțează de bine, de fericire și din dragoste. Înseamnă că acolo unde intervine divorțul este nefericire, durere, tristețe, iar echilibrul dragostei s-a deteriorat ireversibil, căci timpul lucrează imperturbabil în cupluri și face ravagii, dacă cei doi nu stau scut, cu aceeași abnegație.

Îmi aduc aminte că un filosof spunea un vers dintr-o manea: te iubesc, dar nu pe tine. Profund, nu?



(13 decembrie 2021)

13 semne din care ne dăm seama că un bărbat e de nota 10

Un bărbat este de nota 10 dacă:

- are o meserie adevărată și stabilă,

- câștigă bine din munca lui,

- nu are vicii cheltuitoare,

- lasă în pace telefoanele altora,

- evită să asculte ce vorbesc alții,

- poșeta nevestei rămâne necotrobăită,

- laudă intențiile bune,

- evită criticile la adresa altora,

- în vorbele sale jignirile lipsesc,

- gelozia îi este total străină,

- are vorbe bune pentru toată lumea,

- știe să aleagă prietenii,

- ține oala acoperită să nu cadă muște.

(06 mai 2018)

Băile de mulțime

Băile de mulțime nu mai sunt acum în 2017 ceea ce au fost în 1990 și nici ceea ce era în 2004 sau în 2009, căci:

- societatea a evoluat;

- actorii sunt alții;

- riscurile sunt altele;

- mesajele sunt diferite;

- obiectivele s-au schimbat;

- costurile au crescut;

- eficiența a scăzut;

- poporul vrea altceva.

Foarte mulți conducători vor să arate poporului cât de mult sunt ei iubiți și folosesc pentru exemplificare băile de mulțime. Ei vor să stimuleze anumite sentimente și vor să manipuleze masele, punând în evidență o trăsătură a lor de conducători. În realitate, băile de mulțime sunt:

- aranjate;

- urmărite;

- restrânse;

- limitate;

- structurate;

- ritualizate;

- fals-spontane;

- regizate.

În vremea comunismului, când partidul dădea și făcea și dregea, conducătorul partidului era simbolul dărniciei, drept care băile de mulțime trebuiau să fie dovada recunoștinței pe care poporul și-o manifesta față de conducătorul uni partid care dădea case, mărea salarii, oferea avantaje tuturor. Am stat și m-am gândit de ce oare un conducător așa de iubit nu iese și el să se plimbe pe stradă așa ca tot muritorul. Tot eu mi-am răaspuns: este riscul să fie strivit de atât de multă dragoste din partea cetățenilor. În democrație băile de mulțime sunt bine studiate și cunoscându-se psihologia maselor sunt astfel plasate încât riscurile să fie minime, iar efectele asupra populației să fie maxime. Să ne aducem aminte de participarea lui Traian BĂSESCU la acea manifestare câmpenească la care nevesti-si i s-a atârnat de gât o mahmudea. Ce baie de mulțime bine țintită! Trebuie să ne reamintim și de Ion ILIESCU căruia băile de mulțime îi aduceau voturi. În Pitești am văzut la blocul lui Dobrin, când a apărut inopinat cum o babă i-a pupat mâna. Era în drum spre un miting. Era o baie de mulțime dacă nu spontană, nu atât de bine dirijată și controlată, căci era imediat după revoluția din 1989. Și acum se dorește revigorarea băilor de mulțime la nivel prezidențial, căci scenele cu copii în brate, cu strângeri de mâini și pupături dau bine la electorat și-l fac pe prezident foarte popular. Este de studiat și am certitudinea că strategii de campanie știu foarte bine când să aranjeze băile de mulțime, durata lor și mai ales cum să facă să decurgă încât efectul să nu fie exact pe dos, căci ne reamintim cum Emil CONSTANTINESCU a primit pe față un jet de cerneală, iar Traian BĂSESCU a primit un scuipat pe obrazul său cel prezidențial, iar cu alt prilej niște vorbe de duh, nu prea cizelate.

(16 august 2016)

Bugetul, ca vacă de muls

Acum, mai nou, tot poporul care are idei, în loc să și le ducă fiecare până la capăt, le pasează să le transpună alții și mai ales, pe bani de la buget. În anul 2000 un tip din Timișoara era siderat că primăria nu-i dă lui 1.000.000 USD s-o aducă el pe Tina TURNER să concerteze în seara când era eclipsa de lună. Tipul tuna și fulgera.

În mintea mea, aia pe care o mai am cât oi mai avea-o consider că de la buget trebuie plătite numai:

- cheltuieli cu școlile pentru elevii claselor I - VIII;

- spitalele pentru copiii până la 16 ani;

- doctorii și profesorii aferenți acestor activități menționate;

- medicamentele copiilor de până la 16 ani;

- sprijinirea celor cu dizabilități reale, evidente de necontestat.

Nu au ce căuta printre cheltuieli de la buget, sumele acordate:

- partidelor politice pentru că cine vrea partid, să plătească; eu nu vreau;

- cluburile sportive; cine vrea sport profesionist, să plătească, eu nu vreau;

- sponsorizări activități culturale; cine vrea distracție, să plătească; eu nu vreau;

- deplasări în așa-zis interes de serviciu; cine vrea plimbări să plătească, eu nu vreau;

- statui stupide cu inși orgolioși de interes stradal;  să plătească, eu nu vreau;

- limuzine de lux în care să-și tâtâie târtițele lătărețe;  să plătească, eu nu vreau;

- salarii nesimțite pentru nimic semnificativ executat; 

- inactivității, neputinței, birocrației și incompetenței;

- alte tot felul de bizarerii, hoții și lux inutil pe care doritprii să și le plătească singuri.

S-a văzut cum jurnaliștii suedezi au rămas ca la dentist când au văzut că sportivele de la CSM București sunt plătite de la bugetul primăriei și au condiții de regine, iar logic ar fi fost ca tot ce câștigă să nu fie de acolo, ci banii primăriei să meargă la sportul de masă din școli, licee, pentru elevii care trebuie să fie sănătoși prin sport, să fie pepinieră pentru marea performanță de amatori, totuși. Nu am scris nimic despre ordinea publică, despre justiție și despre autostrăzi, dar între maturi lucrurile se aranjează altfel, căci toată lumea trebuie să plătească pentru ceea ce face sau și mai rău, pentru ceea ce nu face sau dacă face o face nasol și în disprețul legii.

(09 mai 2017)