TVR CULUTRAL, nu face cultură

Luați programul canalului TVR CULUTRAL și urmăriți câteva zile emisiunile lui și vă veți convinge că TVR CULUTRAL nu face cultură, pentru că acolo:
- se trăncănește,
- se taie frunză la câini,
- mediocritatea e plenară.

În opinia mea, a face cultură înseamnă a prezenta operele de artă și realizările științifice, nu a vorbi despre opere de artă sau despre realizări științifice. Este adevărat că la TVR CULUTRAL ori de câte ori încerc să văd ceva, o piesă de teatru, un film, să ascult un actor recitând o poezie, să văd un spectacol de operă, de operetă, un spectacol de balet, sunt emisiuni despre cărți scrise, despre piese de teatru, despre actori, despre tablouri, despre filme, despre istorie, unde niște tanti sau niște nene trăncănesc și trăncănesc și trăncănesc de te enervează teribil, pentru că ei spun impresii personale, subiective despre ceva, iar poporul nu știe concret ce reprezintă acel ceva, iar dacă termenii sunt ermetici, deja emisiunea te bagă în ceață iremediabil.




(24 februarie 2025)

A face cultură înseamnă a trăncăni?

Cine are ocazia să urmărească pe canalele de televiziune programele 24/24, va constata că lumea are apetență spre a trăncăni. Adică, tot timpul se vorbește despre ceva. 
Din pământ din iarbă verde, răsar tot felul de indivizi care vorbesc vrute și nevrute despre cărți, despre filme, despre opere de artă, despre traume, despre terapie, despre oameni importanți, încât după 30 de minute ieși cu capul pătrat după ce le asculți prostiile pe care le debitează. 

Respectivii nu sunt niște personalități.

Respectivii nu au scris lucrări importante.

Respectivii nu au operă.

Respectivii au auzit ceva în stația de tramvai sau au o spoială de lecturi din ziare în care unii și-au împachetat micul dejun și vin să se dea rotunzi la televizor, folosind o terminologie bombastică, de cele mai multe ori neadecvată.

În opinia mea, a face cultură înseamnă:

- să se facă o emisiune cu actori care recită din poezia lui EMINESCU, a lui ARGHEZI, a lui GOGA, a lui STĂNESCU sau a oricărui alt mare poet român sau din literatura universală;

- să se transmită o înregistrare cu o piesă de teatru având actoti mari în rolurile principale;

- să se difuzeze un recital al unei mari cântărețe,

- să se prezinte un spectacol de folclor unde se cântă folclor nepoluat, fără trăncăneli inutile,

- să se prezinte sculpturi sau tablouri și să se comenteze ceva, dar nu aiureli din care comentatorul să ne arate cât de măreț este el, iar noi să ne enervăm teribil.

Îmi aduc aminte că acum mulți ani, pe când eram președinte de comisie de bacalaureat la un liceu din Constanța, am asistat la examenul de limba română când un candidat turuia ca disperatul despre cele cinci mituri din balada Miorița. Nu știu de ce, dar văzând cât de bine vorbește, l-am întrebat dacă a citit balada și răspunsul luia fost negativ. Deci, la noi se vorbește despre ceva, fără a fi în cunoștință de cauză. Eu cred că mai întâi citesc balada Miorița și abia după aceea vorbesc despre ceea ce se spune în baladă. La noi, în loc să se pună boii și apoi carul în spate, ca boii să tragă carul, punem carul înaintea boilor.

(06 decembrie 2023)

Inteligența artificială separă apele...

Noi, ca indivizi ne grupăm în mai multe categorii. Unii dintre noi sunt chitiți pe execuție și pe ei inteligența artificială nu-i lovește în niciun fel. Cel milt, ei se vor informa în legătură cu operațiile pe care le execută și despre sculele de ultimă generație, necesare ușurării muncii lor. Alții dintre noi, fără a fi înzestrați de la mama natură nici cu geniu, nici cu  calități speciale, dar fie împinși de familie, fie din propria dorință de a părea ceea ce nu sunt, doresc să se împopoțoneze cu titluri științifice și să preia lucrări pe care și le atribuie fraudulos. Pe ei Inteligența artificială îi favorizează, căci vor formula cereri și programele de inteligență artificială le vor livra ptoduse finite cu care ei să se fălească. Dacă nu există nicio verificare a preluării abuzive de produse de tip sinteză, structurate de un software înzestrat cu componente de inteligență artificială, respectivii vor crede că i-au păcălit pe ignoranți și vor trăi cu automulțumirea că și-au atins obiectivele de c-c-t.
Există o altă categorie de persoane dintre noi care folosesc inteligența artificială pentru a se documenta, astfel încât să definească un punct de start cât mai mai complet, care să le permită dezvoltarea de soluții absolut originale, de la acel punct și care să le maximizeze eficiența în munca lor de creație. Inteligența artificială este pentru ei asemeni cleștelui, care le potențează forța de creație și în acest caz, inteligența artificială joacă un rol pozitiv.
Cea mai interesantă catregorie de oameni și nu zic dintre noi, pentru că ei nu sunt deloc dintre noi, este categoria oamenilor de geniu, pentru care inteligența artificială nu reprezintă nimic, așa cum nu reprezintă nimic nici ciocanul, nici computerul, nici alte născociri ale minții omului, căci geniul lor le este suficient pentru a dezvolta capodopere destinate efectuării acelui salt calitativ pentru întreaga omenire.

Rezultă că inteligența artificială separă apele, reușind să-i demaște pe impostorii care vor să pară ceea c e nu sunt și să inducă lumea în eroare cum că ei au calități, când în realitate sunt lipsiți și de calități, dar și de scrupule, dar acum adevărata lor față hidoasă se va arăta în toată urîciunea ei.

(25 septembrie 2023)

Cu Inteligența Artificială- IA vom fi ce-am fost și mai mult decât atât

Cu Inteligența Artificială- IA vom fi ce-am fost și mai mult decât atât pentru că:
- noi suntem creativi,
- va fi ceva care va lucra pentru noi,
- toate ipotezele noastre se vor verifica ușor,
- cunoștințele altora le vom folosi neîngrădit,
- încrederea noastră va avea alt nivel,
- avem cu cine face echipă,
- vom învăța să punem întrebări,
- verificările altora vor arăta cine suntem.

Acum și ideile cele mai trăznite merită să fie luate în considerare, căci există metode de analiză a datelor care operează pe colectivități foarte mari și se folosesc numai niveluri cantitative cum suntem obișnuiți, ci și niveluri calitative, căci există și indicatori statistici pentru astfel de abordări. Dacă există conținut digital bogat, ideile noastre nu mai cunosc bariere și orice abordare devine posibilă.

Vrem să aflăm de câte ori apare conjuncția ȘI în poeziile antume ale lui Mihail EMINESCU, nimeni nu se va mai uita chiorâș la noi dacă enunțăm o astfel de problemă, pentru că produsul ChatAI va spune exact că 

ceea ce evidențiază că produsul are și el limitele lui, căci ceea ce am solicitat presupune analiza din mai multe fișiere și se pare că nu există și o astfel de abordare, dar în câțiva ani va fi depășită această limită, căci este doar o chestiune tehnică simplă.

Aparițiile conjuncției ȘI în poemul luceafărul este rezolvată rapid și rezultatul îl obținem și noi printr-o simplă numărare în cele 98 de strofe ale poemului. Pe mine mă intersa să știu folosirea lui ȘI în toate poemele antume eminesciene. N-a fost să fie.

Cerând produsului software ChatAI să afișeze cuvântul cu frecvența cea mai mare din poezia Luceafărul, de Mihail EMINESCU, răspunsul a fost:

Cerând ChatAI să spună care sunt rimele cele mai frecvente, răspunsul este:

Jocul continuă oricât de mult, căci analiza cantitativă pe text ne permite orice abordare simplă. Cum suntem noi inventivi ca popor, dintr-un ocean de întrebări unele interesante, altele banale, nu exclud să vină și un răspuns genial, care a zăcut undeva nebăgat în seamă într-un conținut digital obscur.

(25 iunie 2023)

Ce mai face ministreasa de la cultură Raluca TURCAN?

Raluca TURCAN și-a văzut visul cu ochii. Este din nou ministreasă. Nici nu avea să fie altcumva datorită meritelor sale. Pe agenda lui Raluca TURCAN stau nenumărate proiecte, căci cultura românească este în degringoladă.

Revistele românești de cultură sunt ca și inexistente. Revitalizarea lor presupune fonduri importante, pe care statul român nu are de unde să le ia, căci apicarea de proiecte cu fonduri europene nu este la îndemâna oricui, în plus, necesită muncă și acolo la ministerul culturii ideea de muncă este ceva utopic.

Reabilitarea caselor memoriale ale marilor personalități din cultura națională este o prioritate de ani și ani, numai că de fiecare dată, fondurile devin insuficiente. Îmi amintesc un film cu stadiul de neconceput în care se afla casa memorială a lui Mihail EMINESCU de la Ipotești și am considerat că este neconceput faptul că oamenii locului nu pun mână de la mână pentru a salva acea clădire de patrimoniu, care definește spiritualitatea neamului românesc. Toți ridică din umeri, timpul trece și distruge ce a mai rămas.

Eliminarea kitsch-ului din toate zonele culturii, începând cu kitsch-ul din portul popular, continuând cu kitsch-ul din folclorul creat în garsoniere, care poluează grav tradițiile noastre strămoșești și încheind cu atmosfera păguboasă din instituțiile de cultură județene unde s-au pripășit tot felul de clanuri de persoane fără chemare pentru artă și pentru tradiții, care prin ceea ce fac, aduc deservicii dansului popular, folclorului tradițional și mai ales propagă în mase elemente de kitsch în mod necontrolat și intensiv.

Digitalizarea masivă din muzee, din locașurile de cultură. Trebuie să se accelereze acest proces la teatre, la muzee, la biblioteci, la arhivele de documente, la arhiva de filme, la institutele de etnografie și folclor, astfel încât accesul la comorile naționale prin intermediul portalurilor specializate să fie fereastra deschisă spre cultură a poporului român.

Derularea de manifestări culturale semnificative care să promoveze arta adevărată, valorile naționale în cadrul unor festivaluri de mare anvergură și ale unor târguri de carte, care să conducă la relansarea pasiunii pentru citit a tinerilor.

Are multe de făcut Raluca TURCAN, dar înainte de toate trebuie să facă o strategie. Nu are cum să le facă pe toate. Dar dacă face puțin din fiecare, este ca și cum nu ar face nimic. Este de datoria lui Raluca TURCAN să-și traseze 30 de obiective majore pe care să le urmărească și la finele anului 2024 să spună că a finalizat 25 dintre ele.  Raluca TURCAN trebuie să fie conștientă că guvernul care va veni la începutul anului 2025 va avea un nou ministru la cultură, care desigur va constata că proiectele începute de ea nu se justifică și va demara alte proiecte, ceea ce înseamnă că proiectele demarate de Raluca TURCAN și nefinalizate se nasc moarte. este vorba de meteahna dedusă la români din legenda Meșterului Manole.

(20 iunie 2023)

Oameni care nu lasă nimic în urma lor

Ștefan cel MARE a lăsat în urma lui multe mănăstiri, Anghel SALIGNY a lăsat în urma lui Podul de la Cernavodă, Nicolae CEAUȘESCU a lăsat în urma lui Canalul Dunăre-Marea Neagră, Henri COANDĂ a lăsat în urma lui invenția motorului avionului cu reacție, Marin PREDA a lăsat în urma lui romanul Moromeții, George CĂLINESCU a lăsat în urma lui volumul monumental al Istoriei literaturii române de la origini și până în prezent, Mihail EMINESCU a lăsat în urma lui poemul Luceafărul și exemplele continuă.

Sunt oameni care au fost puternici, dar care au trăit sub vremuri și nu au lăsat nimic în urma lor. După 1989 chiar nu știu să existe careva care să fi făcut ceva memorabil. Nu s-a construit nicio autostradă de sute și sute de kilometri, nu s-a construit un spital grandios, nu s-a făcut o linie de cale ferată cu 300 Km/h ca la TVG. Numele niciunui om al acestei perioade nu este legat de ceva măreț care să dăinuie peste timp și care lumea să-l numească folosind ILIESCU sau CONSTANTINESCI sau BĂSESCU sau IOHANNIS. Există o bucată din centura Piteștiului căreia i se zice a lui VĂCĂROIU, dar atât.

Aștept anul 2024 pentru a vedea finalizată Catedrala Mântuirii Neamului și numele Preafericitului Patriarh DANIEL va fi asociat acestei ctitorii, căci Preafericitul DANIEL a asigurat continuitatea derulării acestui proiect de anvergură națională.

Nimeni nu are a se plânge de absența banilor, de absența forței de muncă, de specialiști. Oamenilor le lipsesc marile idei, perseverența și implicarea în proiecte de mare complexitate, care să le asigure dăinuirea peste ani și ani.


(12 iunie 2023) 

EMINESCU și Inteligența Artificială IA

Voi repeta ori de câte ori voi avea ocazia: EMINESCU este poetul genial al poporului român. Geniul său este atât de puternic încât actualitatea versurilor sale se menține și în contextul dezvoltării de aplicații informatice cu elemente de Inteligență Artificială. Voi reproduce ultima strofă din poezia EPIGONII a marelui EMINESCU:

Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,

Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,

Ce creați o altă lume pe-astă lume de noroi;

Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,

Proști şi genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină, -

Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi.

Rezultă cu claritate căci societatea nu este altfel decât cei ce o alcătuiesc. Inteligența Artificială se hrănește cu conținutul digital emanat de cetățenii patriei noastre. Dacă toate componentele de conținut digital emanate de români sunt de foarte bună calitate, antrenarea rețelelor neuronale se va face cu aceste componente, iar rezultatul va fi unul tot de bună calitate. Dacă însă conținutul digital existent pe Internet este rezultatul unor activități specifice, ale unor persoane care au trecut prin școală ca gâsca prin apă, care nu au lecturi, care derulează activități de slabă calificare, care sunt dominate de stereotipuri, de abordări primitive, antrenarea acelorași rețele neuronale pe un astfel de conținut digital bântuit de carențe, ca duce, evident la rezultate agregate de calitate îndoielnică, căci Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi, vorba marelui EMINESCU.

Să nu ne așteptăm la rezultate geniale oferite de inteligența artificială, când avem peste 40% analfabeți funcționali, când multe componente de conținut digital nu sunt validate de nimeni și conțin informații distorsionate și mai ales când procesul de digitalizare bate pasul pe loc în mod catastrofic.

(28 mai 2023)

Eu și librăriile

Întotdeauna când aud cuvântul librărie devin nostalgic.
În primul rând mă cuprinde nostalgia că la noi, la români, librăriile dispar. Mă gândesc la Librăria SADOVEANU de pe MAGHERU, de exemplu.

Pentru mine, librăria este un sanctuar. Nu știu de ce, dar așa văd eu o librărie. Am trăit momente de invidie când am fost la Budapesta și am văzut că la doi pași, acolo este câte o librărie și nu orice fel de librărie, ci câte o librărie mare. În Dubai am văzut o librărie cât un mall. În orice oraș din USA este librărie din lanțul Barnes & Noble's  cu adevărat librării, adică au cărți, au și CD-uri, au și jucării, dar nu au vinuri, cantină sau alte chestii ca pe la noi.

Erau pe vremea tancurilor rusești în Ro, librării cu numele Librăria Cartea Rusă, unde erau cărți rusești extrem de ieftine. În centrele orașelor erau librării cu numele EMINESCU. În Pitești este și acum una, dar este înghesuită și are de toate, chiar este îmbâcsită. Bucureștiul este un oraș mizerabil și nici librărie reprezentativă nu are, căci era Librăria Dacia care acum este destul de întunecoasă și are de toate, de aceea nici nu am mai vizitat-o de vreo 15 ani.

Personalul din librăriile bucureștene mai că nu te ia la bătaie dacă îndrăznești să-l întrebi de un autor sau de o carte. Librăriile Cărturești au ele ceva, dar nu au acel vino-ncoace ca să mă facă să intru. Acolo cărțile sunt organizate după criterii care în niciun caz nu-mi permite să găsesc ceea ce mă interesează. Eu știu că sunt criterii clare de organizare a librăriilor ca omul să găsească repede ce-l interesează. Pentru a găsi o carte de Radu PARASCHIVESCU m-am belit mult și bine, ca în final să-l întreb pe un nene din librărie. El a fost amabil, dar eu am insistat că aveam timp. Dacă eram grăbit, plecam și mai le și trăgeam o înjurătură.

Lumea se vaită că aven 50% analfabeți funcționali. Am așa și eu o întrebare: în parlament există librării? Am pus intenționat pluralul, căci la banii lor și la nivelul lor, fiecare parlamentar și fiecare funcționar și EBA în special, ar trebui să cumpere în ziua de salariu cel puțin câte o carte.

(14 mai 2023)

Eu și recitatul

În mintea mea, poeziile ori se citesc, ori se recită, niciodată nu se povestesc și nici nu se analizează, Când citesc materiale în care așa-zișii analiști spun ce le trece lor prin minte cum că ceea ce deduc ei ar fi gândit poetul când a scris versurile, mă apucă greața și-mi vine să vomit. În loc să înceapă elucubrațiile cu ceva de forma: în ipoteza că poetul s-a gândit la cutare și cutare, versurile au semnificația, bla, bla bla, ei se aruncă și dau senzația că au intrat în mintea poetului sau au luat un interviu poetului și acesta le-a destăinuit ce a gândit el când. a scri poezia supusă analizei. Am urât partea din manuale care făcea o așa-zisă analiză a poeziilor și încerca să decodifice ce a fost în țeasta poetului când s-a scremut el să emane acele versuri.
Acesta este motivul din care acele rezumate cu care sunt chnuiți elevii care dau admitere la liceu sau bacalaureatul să le memoreze pentru a le reproduce în scris la examen, fără a fi citit poezia despre care ei sunt în stare să scrie și patru pagini pe nerăsuflate.
Eu ori am citit poezii, ori le-am citit și le-am memorat ca să le recit, fără a le face niciodată așa-zisa analiză. Mi-a plăcut o poezie după ce am citit-o, a învățat-o pe dinafară și când am avut ocazia am recitat-o și m-am simțit foarte bine, pentru mine în primul rând.

Am învățat poezii de VĂCĂRESCU, BOLINTINEANU, ALEXANDRESCU, EMINESCU, COȘBUC, BENIUC, dar și poezii ale unor poeți străini. Dacă nu le-am mai recitat, pe unele le-am uitat, dar dacă le-aș reciti, cu siguranță mi-ar reveni în memorie, ca în vremurile când le-am memorat pentru prima dată.

(12 mai 2023)

Rostul disciplinei de limbă și literatură română

Sunt siderat să văd ce a ajuns disciplina Limba și literatura română în școala din ziua de azi. În mod normal, ar trebui ca:
- manualul să conțină doar câțiva scriitori reprezentativi,
- profesorii să impună citirea operelor prezentate în manual,
- elevii să povestească ceea ce au citit și ce au înțeles,
- notarea să se facă doar pe baza lecturii elevului.

Acum:

- profesorii și meditatorii concep niște rezumate,

- elevii memorează rezumatele,

- la examen departajarea se face după cât de bine este redat rezumatul,

- opera în discuție nu mai contează dacă nu este citită,

- se fabulează despre ceea ce chipurile, ar fi vrut să zică autorul,

- nu se obține niciun beneficiu pe termen lung  pentru elev.

Îmi aduc aminte despre balada Miorița și un elev de la un examen de bacalaureat. Elevul vorbea despre cinci mituri din baladă. Eu, de pe poziția de președinte, după ce elevul a terminat de vorbit, am întrebat dacă am voie să-l întreb ceva pe elev și l-am întrebat dacă a citit balada Miorița, iar elevul a spus că nu a citit-o. M-am lămurit despre ce știa bietul elev, care vorbea despre ceva de care nu avea habar. Carențele erau ale profesorilor de la clasă care erau cu mult mai interesați să ia banul pe meditațiile unde vindeau rezumate, decât să-i pună pe elevi să citească balada Miorița.

Rostul disciplinei Limba și literatura română este acela de a-i face pe elevi să le placă să citească, să rețină ce vor ei din ceea ce au citit, dar dacă se apucă să povestească, s-o facă într-un mod plăcut, coerent, clar și curgător, ca lumea să-i înțeleagă pur și simplu. Acum așa ceva nu se întâmplă.



(22 aprilie 2023)

A trecut și aniversarea lui EMINESCU

În mod normal, ar trebui ca în ziua de 15 ianuarie 2023 când se aniversează 173 de ani de la nașterea lui Mihail EMINESCU, poetul nepereche al neamului românesc:
- să se depună coroane de flori la mormântul poetului,
- să se depună jerbe de flori la monumentele lui Mihail Eminescu,
- să se organizeze pelerinaje la casa memorială de la Ipotești,
- să se recite poeziile lui EMINESCU în școli la serbări de elevi,
- să se organizeze simpozioane dedicate lui EMINESCU,
- să se facă un spectacol de poezie la Atheneul Român,
- să se distribuie cărți de poezii ale lui EMINESCU,
- să se recite poezii ale lui EMINESCU la radio și la Tv,
- să fie prezente în punctele esențiale politicienii noștri.
Din toate acestea  se întâmplă prea puține, căci lumea este preocupată de chestii mărunte și nu are ea treabă cu evenimentele de cultură căci nu cultura pune pe masă mămăliga, țuica și muierea la așternut, chestii atât de dragi românului truditor sau bișnițar. Îmi aduc aminte cu tristețe că la niște interviuri luate pe stradă mulți nu știau:
- cine este EMINESCU,
-  să recite versuri ale lui EMINESCU,
- ce este Luceafărul.
Este clar că în proiectul România educată trebuie incluse și asăecte legate de reconsiderarea valorilor naționale, pentru a aduce în prim plan ceea ce ne definește pe noi ca popor și ce face ca noi să stăm alături de națiunile care i-au dat pe SHAKESPEARE, RACINE, GOETHE, PUȘKIN, POE, căci EMINESCU este la fel de strălucitor, dar prima condiție este ca noi să fim cei care ne mândrim cu el.

(15 ianuarie 2023)

Geniile sunt făcute să creeze, nu să se văicărească

Omenirea a cunoscut nenumărate persoane înzestrate cu geniu. PITAGORA, GALILEO, Da VINCI, MICHELANGELO, EINSTEIN, EMINESCU, PLANK  clanul CURIE, LOMONOSOV, VOLTAIRE  au fost genii alături de altele genii pe care nu le-am enumerat aici.
Indiferent de condițiile în care geniile și-au desfășurat activitatea, acestea au creat. Au venit cu idei care au revoluționat omenirea și care au rezolvat mari probleme cu care aceasta s-a confruntat.
În schimb, mediocrii se vaită că:
- nu au condiții de lucru,
- societatea nu le recunoaște eforturile,
- toți ceilalți îi pizmuiesc,
- au nevoie de colaboratori,
- nu sunt înțeleși,
- au marile idei pe care le țin în cap să nu le fie furate.

Geniile nu se nasc în fiecare zi, ci o dată la câteva sute de ani, în timp ce mediocrii se nasc zi de zi și de aceea este foarte greu de a-i deosebi pe oamenii obișnuiți, pe oamenii buni și pe oamenii foarte buni, căci mediocrii dau din coate și pozează ca fiind genii neînțelese, dar care vor recunoaștere.


(16 noiembrie 2022)

Maneaua patriotică

Azi 01 decembrie, anul de grație 2021, pe postul Tv Antena 1, la o ediție specială cu Răzvan și Dani, am ascultat două manele, de asemenea, speciale în interpretarea lui Costi IONIȚĂ, MINODORA, CREAM, Diana BUCȘA și JADOR. Versurile sunt bine construite, iar muzica este și ea o construcție solidă, așa cum me-a obișnuit Costi IONIȚĂ, care este un compozitor prolific și de talent.

Se vede că acest Costi IONIȚĂ este mai mult decât compozitor, el este și un excelent manager, căci știe să aleagă soliștii și să facă orchestrația, pentru ca muzica, versurile, vocile să sune foarte bine. Lansarea melodiei, această manea patriotică de ziua națională a României arată că deja vorbim de un marketing muzica-politic valoros.

Manelele patriotice sunt intitulate Mare e lumea și  România mea. Ele au mesaj direct și exprimă, asemeni tuturor cântecelor patriotice care au însoțit istoria noastră, sentimente profunde de iubire față de țară și popor, căci românu-i tare, România-i cel mai sfânt pământ, iar mândria de a fi român este fundamentală.

Sunt prezentate pe fundalul manelei România meafiguri emblematice ale poporului român precum EMINESCU, VUIA, BRÂNCUȘI, POENARU, PAULESCU, BOTEZATU, ELIADE, PANCULESCU, CANTACUZINO, PATZAICHIN, NĂSTASE, HALEP, COMĂNECI, CUZA, Mihai VITEAZU.

(01 decembrie 2021)

Dintre sute de catarge

 

                        De-i goni fie norocul,

                        Fie idealurile,

                        Te urmează în tot locul

                        Vânturile, valurile 4, 5, 6 și câte-or mai fi.

(13 noiembrie 2021)

Vânturile, valurile...

Poemul lui Mihail EMINESCU intitulat Dintre sute de catarge are versurile:

De-i goni fie norocul, 

Fie idealirile, 

Te urmează în tot locul

Vânturile, valurile. 

Care arată cu mare precizie ce ni se întâmlă în aceste vremuri de pandemie, când se succed valurile unul după altul și iată că acum este al III-lea val. Unii și-au gonit norocul, s-au desprins de idealuri și consecințele sunt dintre cele mai dramatice, căci vânturile marchează exact drumul spre ATI. Trebuie mers mai departe, căci sutele de catarge sparte de vânturi și de valuri au corespondent în viața noastră reală azi.

(28 martie 2021)

Oamenii providențiali

Prin om providențial înșeleg pe acela care aduce în plan istoric acel element de noutate care reușește să împingă lucrurile atât de departe încât întreaga colectivitate înregistrează un salt spectaculos extraordinar. Omul providențial se află într-un anumit domeniu de activitate și statistic vorbind acesta apare rar și are o ciclicitate care se estimează cu destul de multă acuratețe. Înseamnă că toți cei care au neșansa să trăiască în interiorul unui ciclu, trebuie să se consoleze că nu sunt căntemporani cu omul providențial din domeniul lor de interes.

În plan politic, omul providențial apare o dată la 500 de ani. Dacă ținem seama că Ștefan cel mare a domnit între 1457 și 1504 și că mareșalul Ion Antonescu a devenit șef al statului prin 1940, rezultă acea ciclicitate descurajantă, care duce spre ideia că omul politic providențial va apare undeva după anul 2450. Nu înseamnă că în acest timp  proiectele de țară nu trebuie abordate, însă neavând un om providențial, acestea nu vor fi nici speciale și riscurile de a fi duse la bun sfârșit sunt destul de mari.

În plan literar o mare figură artistică apare cam la 150 de ani. Așa, că dacă Nichita Stănescu a realizat marea sa operă în deceniul al VIII-lea al secolului trecut, să stăm liniștiți că o altă voce puternică în peisajul poeziei românești va irumpe undeva după anul 2130.

Și în sculptură cam la 200 de ani o dată apare un mare talent, ceea ce ne duce cu gândul că 2230 va apare cineva pe aici care să zică un ceva special așa cum a făcut-o marele Brâncuși.

Și în muzică, după marele Enescu tot cam prin  2100 să ne așteptăm să ascultăm ceva de talia lui Oedip sau ceva care să fie pe undeva ca frumusețe cum sunt Rapsodiile enesciene.
O structurate în învîțământul universitar vine undeva 150 de ani. Dacă Faciltatea de Cibernetică a fost înființată în 1967, undeva în jurul lui 2120 va mai fi vorba de o oarece chestie de aceeași anvergură.

Oameni de știință care să facă ceva absolut remarcabil apar cam la o sută de ani. C.I. Parhon a produs endocrinologia prin 1940, ceea ce ne duce cu gândul că prin 2040 ar fi o șansă ca un român să descopere ceva ca lumea științifică să rămână cu gura căscată ca la dentist.

Următorii nu sunt oameni providențiali:

• Administratorii de cimitire șmecheri apar cam la 20 de ani.
• Hoții notorii apar cam la 15 ani.
• Politicienii mediocrii apar zi de zi.
• Criminalii apar lună de lună.
• Proștii apar secundă de secundă.

Mi-a plăcut cum George Călinescu încheie carte adespre viața lui Eminescu arătând că va mai cuge multă apă pe Dunăre până să se mai nască un al doilea mare poet. Tot așa este și în cazul oamenilor providențiali, numai că aici este vorba de apa care trebuie să curgă pe Dâmbovița.

(21 mai 2016)

M-am liniștit: nothing neică!

La Opera Națională București  este scandal.
De la Eurovision am fost excluși.
Niciun km de autostradă la orizont.
Piedone nu participă la alegeri.
Marian Vanghelie candidează la primăria sectorului 5.
Sorin Oprescu nu candidează la primăria Capitalei.
Între 3 -25 septembrie va avea loc Festivalul Enescu.
Se anvelopează galopant blocuri până la 5 iunie.
Toate străzile sunt măturate.
Peisajul este inundat de materiale electorale.
Legea salarizării bugetarilor e în suspensie.
Contestația în anulare se va judeca la Pitești.

                  *
           *            *
Tu ramâi la toate rece, 
De te-ndeamna, de te cheama: 
Ce e val, ca valul trece, 
Nu spera si nu ai teama; 
Te întreaba si socoate 
Ce e rau si ce e bine; 
Toate-s vechi si noua toate: 
Vreme trece, vreme vine.

(m. Eminescu GLOSSA - 1883)

(29 aprilie 2016)

Duelul perfect

Era în primăvara anului 1962 și în clasa a IX-a la literatură se învăța despre figuri de stil, iar poetul Mihail Eminescu era la loc de cinste pentru exemplificări pentru că toată opera sa era plină de figuri de stil. La un moment dat colegul meu de clasă din ultima bancă de la rândul de lângă perete a continuat să recite după ce profesorul de limba română Alexandru Costaș încheiase exemplificarea. Profesorul a recitat:
Vai! tot mai gândeşti la anii când visam în acad?mii,
Ascultând pe vechii dascăli cârpocind la haina vremii,
Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune
Şi-n a lucrurilor peteci căutând înţelepciune?
Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum
iar colegul meu, a continuat în mod natural:
Câştigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum;
Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minţii scripet,
Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet.

Profesorul Alexandru Costaș a recitat în continuare:

Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri

Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă

Către vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă.

Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic

- Continuă tu, elev!

Iar, Ioan Iacoviță a recitat spre încântarea profesorului dar și a noastră.

Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.

Scârţiirea de condeie dădea farmec astei linişti,

Vedeam valuri verzi de grâne, undoiarea unei inişti,

Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit;

Când suna, ştiam că Ramses trebuia să fi murit.

- Deci, elev, știi toate poeziile lui Eminescu.

- Da, domnule profesor!

Am rămas uimit și plin de respect și față de profesorul Costaș și față de colegul meu care dintr-o dată a devenit un tip absolut remarcabil în fața mea. Și la următoarele ore de limba română cei doi au schimbat să le zic dialoguri, trecând de la unul la celălalt fragmente de poezii din care reieșea clar că amândoi îl știau de dinafară pe poetul nepereche.

(26 aprilie 2016)

O șmecherie ieftină la orice alegeri

La orice alegeri, există o șmecherie de doi bani care se practică cu un succes nebun și anume ABSENTEISMUL. Europa este bântuită de stafia absenteismului, pentru că politicianismul ieftin mizează pe rezultatele ce obțin prin participarea la vot a unor subcoletivități și nereprezentative și manipulabile car mai ales generatoare de rezultate ilegitime.
Legea are niște lacune voit lăsate așa pentru a crea acele portițe care să-i avantajeze tot pe cei care-și dau salarii și pensii singuri și neîntrebați.
Într-o colectivitate există:
30% inși captivi până la fanatism despre care se știe că vin la vot și cu cine votează;
20% sunt cei indeciși care dacă  vin la urne și votează după o impresie de moment;
40% sunt cei pe care nici în bască nu-i doare de ce se întâmplă în jurul lor;
10% sunt cei în imposibilitate de a lua o decizie în mod independent.
Că sunt două tururi, că sunt nouă, rezultatul este oricum nereprezentativ dar ca accederea la putere dacă există a mai multe tururi face diferența dacă se execută calcule corecte și în mod realist se urmărește un interes concret.
În ipoteza că se prezintă toată populația din localitate la vot și sunt K formațiuni politice iubite uniform. Fiecare formațiune va obține 100/k procente. Numaiîn cazul în care k=2 și o formațiune obține 50% din voturi plus un vot, iar cealaltă formațiune obține 50% mai putin un vot se va vorbi ca rezultatul votului este ca la carte.
Dacă o formațiune ia totul, atunci se vorbește de unanimitate. Rar dar spectaculos.
Acum dacă se fac unele calcule și se stabilește cam ce ar însemna ceva mulțumitor se construiește modelul care să dea un ceva care să arate ce înseamnă reprezentativitate.
Ce se ia în considerare? Numărul de locuitori cu drept de vot? Totul se raportează la acest număr?
Ce se înțelege prin majoritate?
Să ne imaginăm că niște alegeri se validează dacă vin la urne 30% din locuitori.
Sa mai presupunem ca iese câștigător cel care obține 50% plus unu dintre voturile celor prezenți la urne. 50% din 30% înseamnă 15% din totalul colectivității.ț
Oau, cât de reprezentativ este cel ales cu 15% din totalul  votanților din totalul cetățenilor cu drept de vot!...
Totul este relativ.
Exact cum scria marele nostru poet național Eminescu în GLOSSA:
Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi si noua toate; 
Ce e rau si ce e bine 
Tu te-ntreaba si socoate; 
Nu spera si nu ai teama, 
Ce e val ca valul trece; 
De te-ndeamna, de te cheama, 
Tu ramâi la toate rece.
Să vedem cum vor fi alegerile din acest an și mai ales dacă cineva, va învăța ceva.

(27 ianuarie 2016)