Gigi BECALI, scriitorul

Pe durata cât a stat la pușcărie, Gigi BECALI a exersat în anii 2014 și 2015 profesia de scriitor, care s-a concretizat prin cărți precum:

Muntele Athos, Patria Ortodoxiei

Becali și politica: începuturile

Iubirea milostivă mântuitoare

Becali și Steaua

Becali - Parlamentul Europei și Parlamentul României.

Toate cărțile au fost publicate în editura Saeculum I.O și au ISBN.

Acum că Gigi BECALI candidează la președinția României se impine ca aceste cărți să se găsească și în format digital pentru ca poporul să aibă posibilitatea să-l cunoască și mai bine pe Gigi BECALI, să citească și mai multe detalii despre activitatea sa la echipa Steaua și să cunoacă concepția lui Gigi BECALI legată de Parlamentul European și de Parlamentul României, dar mai ales activitatea sa de parlamentar. Gigi BECALI este un om cu credință în Dumnezeu și viitorii săi votanți trebuie să știe din cartea sa despre Muntele Athos cât mai multe lucruri despre creștinul Gigi BECALI, dar mai ales el trebuie să-i înfrunte pe cârcotașii care vorbesc pe la colțuri că nu el ar fi scris acele texte.



(23 februarie 2025)

Bibliotecile, încontro?

U Acum toată lumea se lamentează că se închid bibliotecile. Procesul este natural din moment ce s-au produs mutații semnificative în societate. Unii spun că tinerii nu mai citesc, de parcă tinerii ar fi de vină.  Acum lumea nu mai citește cărți tipărite pentru că:

- Internetul este plin de informații,

- produsele multimedia au invadat piața,

- cititul e înlocuit de jocurile pe calculator,

- cărțile în format electronic sunt importante,

- operele literare sunt înlocuite de rezumate,

- filmele ca ecranizări ale unor opere domină.

În acest context, bibliotecile în format clasic trec pe un plan secundar. Am văzut biblioteci unde cărțile se iau de către cititori direct de la raft, iar predarea lor se face în sistem automatizat. Biblioteca în care vine cetățeanul să citească acolo când digitalizarea îi oferă o altă soluție, capătă o cu totul altă dimensiune. În opinia mea, biblioteca trebuie să se schimbe radical pentru a fi ceea ce trebuie să fie, adică să dispună de echipamente pe care omul acasă nu le are și să realizeze funcțiuni pe care omul acasă nu are cum să le realizeze. dacă se va bate monedă pe biblioteca de acum 50 de ani, cu arfturi de cărți, cu cititori care vin să citească acele cărți sau să le împrumute, deja lupta este pierdută. Acum biblioteca va trebui să reprezente cu totul altceva. Să zicem că o bibliotecă are o stație muzicală de un milion de euro, pe care nimeni dintre noi nu și-o permite, stație pe care să se realizeze holograme cu spectacole de operă sau de teatru, este clar că omul va frecventa o astfel de sală nu de lectură, ci de spectacol recreat cu holograme.

Digitalizarea încurcă și mai mult lucrurile pentru biblioteci, căci dacă se invoca accesul lilmitat la manuscrise, acum această problemă nu mai este valabilă și sala de lectură în niciun caz nu mai presupune un cititor și un teanc de cărți, din moment ce respectivul are acces la acele cărți în format electronic de acasă și în depozitele bibliotecii nu mai sunt cărți nedigitalizate.


(11 decembrie 2023)

Mai există CASA CĂRȚII?

Acum când peste tot există săli de jocuri, apare ca mare surpriză o librărie cu cărți de literatură și cu atât mai mult, mi se pare ieșit din comun să văd că mai există o Casă a Cărții.

Ar trebui ca din banii care se obțin de la taxele plătite de sălile de jocuri, statul să subvenționeze librării și case ale cărților, dar și expoziții de carte, lansări de cărți și să stimuleze elevii să citească, implicându-se în școli cu concursuri pe teme de literatură din cărțile citite de elevi.

(22 iulie 2023)

Eu și tatuajele

Eu am avut un mare profesor pe vremea când eram student, care mi-a zis:
- Ivane, niciodată să nu vorbești despre ceea ce nu știi!
Avea mare dreptate acest profesor și de aceea înainte de a deschide gura, eu m-am documentat și dacă a fost cazul am și lucrat în problema respectivă, pentru a nu fi penibil când discut cu oameni avizați în domeniul unde încercam să dezvolt o abordare.

Așa se face că prin anul 2005 la sala de forță unde mergeam, am avut ocazia să văd bărbați care lucrau la diferite echipamente și care etalau tatuaje, așa cum nu mai văzusem până atunci. Era ceva spectaculos atunci când cineva avea tatuaj pe antebraț sau pe piept sau pe spate. Atunci am văzut pentru prima dată texte scrise pe piept sau pe spate. Atunci am văzut tatuaje cu chipuri de persoane tatuate în zone vizibile. Am văzut și am tăcut. La Trier, într-o librărie am găsit o biblie a tatuajelor. Am cumpărat-o, am citit-o și am înțeles foarte multe. Prin aeroporturi, am mers la centre de presă și am văzut reviste speciale dedicate tatuajelor. Le-am răsfoit. Pe unele le-am cumpărat. Când Internetul s-a dezvoltat vertiginos, am citit și de pe Internet despre tatuaje. Zic eu, sunt destul de bine documentat în acest domeniu, nu în ideea de a purta un dialog cu un specialist, ci pentru a nu fi luat peste picior de oricine, atunci când aș încerca să deschid gura despre tatuaje.

Eu nu am tatuaje pentru că la 76 de ani ai mei este târziu să încep un proces de o anvergură ce depășește speranța de viață a bărbaților. Dacă aș avea acum 50 de ani, nu aș ezita să-mi fac tatuaje 3D.

Acum știu să evaluez un tatuaj. Acum fac o legătură între tatuaje și cei care poartă tatuaje. Una este să vezi un braț complet tatuat și altfel stau lucrurile când există un tatuaj mic și discret. 

Unii spun că se crează o dependență de tatuaje. Cel care-și face un tatuaj, îl va face și pe al doilea și pe al treilea, nefiind în stare să se oprească. Nu accept această teorie din moment ce numărul celor care au tatuaje pe tot corpul este foarte mic. 

În opinia mea, tatuajele sunt acele elemente care definesc personalitatea unui bărbat sau a unei femei. Este vorba de a adăuga unele elemente lipsă până la definirea completă. De aceea unele persoane își fac tatuaje pe suprafețe restrânse, căci doar acele tatuaje sunt suficiente pentru a se defini, pentru a transmite mesaje clare către cei din jur. Alte persoane își tatuează suprafețe extinse pentru că mesajele pe care doresc să le transmită direct, au un nivel de complexitate cu mult mai ridicată.

Din punctul meu de vedere, persoana care își face un tatuaj este o persoană care gândește pe termen lung, are convingeri solide, nu are păreri schimbătoare, din moment ce tatuajele au caracter permanent. Nu oricine optează spre a-și aplica un tatuaj într-un loc vizibil, dacă este timid, dacă se jenează, dacă ține foarte mult la părerile altora, dacă se teme de judecata celor din jur. Prin anul 2006 am văzut la casieria unui supermarket așteptând în fața mea să plătească produsele cumpărate, pe un tânăr care avea un tatuaj în zona gâtului, foarte aproape de lobul urechii. Pe acele timpuri era un lucru foarte îndrăzneț un asemenea tatuaj. Am apreciat curajul acelui tânăr, am aprecia bunul său gust, căci tatuajul acela era foarte fin și foarte bine executat și studiind ceva literatură, prin tatuajul acela el dorea să transmită un mesaj clar legat de atitudinea sa față de cei care nu înțeleg rosturile lumii.

Mie îmi place să discut cu persoane care au tatuaje, pentru a înțelege și mai bine resorturile interne care-i determină să treacă la această formă de auto-definire și de transmitere de mesaje către societate. Faptul că persoana pornește la acest drum fără întoarcere, este un lucru lăudabil și faptul că suportă să i se execute tatuajul fără anestezie de niciun fel, este o dovadă de forță interioară. Alegerea desenului, alegerea artistului și derularea întregului proces fac parte dintr-un complex de decizii extrem de dificil de luat, iar cine nu apreciază tot ceea ce se vede și tot ceea ce se ascunde în spatele unui tatuaj, greșește fundamental.


(24 mai 2023) 

Eu și culturismul

Cred că știu când am văzut prima dată o fotografie de culturiști. Nu li se spunea culturiști, dar culturiști erau. M-a impresionat faptul că în fotografie, tinerii arătau ca în sculpturile antice, cu mușchi foarte bine conturați. Am văzut după mulți ani o carte de culturism apărută în limba română. Am văzut că există și concursuri de culturism.

Pe vremea tinereții mele nu existau săli de culturism.

Pe vremea tinereții mele nu existau echipamente de culturism.

Pe vremea tinereții mele nu existau reviste de culturism.

Pe vremea tinereții mele nu existau atât de multe informații despre culturism.

Pe vremea tinereții mele nu existau  atâtea competiții de culturism.

Eu eram student și în ASE nu existau la sala de sport echipamente de haltere și culturism. Dacă știam ceea ce se știe azi, cu totul altfel aș fi privit eu culturismul. Am avut de făcut o alegere între a practica un sport și a merge pe drumul informaticii și cercetării științifice. Am văzut acum că sunt cadre didactice universitare care participă cu mare succes în competiții de culturism. Nu era așa ceva pe vremea mea. Nu am avut eu acea sclipire care să-mi dea imboldul de a face și culturism și informatică. regret amarnic, dar nu am cum să întorc timpul. Acum merg la sală, trag de fiare, dar vorba de a face performanță este imposibilă, căci cine vrea ceva, trebuie să facă acel ceva la vremea lui. Bate fierul când e cald, zice proverbul, ceea ce se traduce cu începe practicarea culturismului când organismul este în formare și te ajută să evoluezi. 

Am citit despre culturism. Am cărți despre culturism precum:

Florin UCEANU - Culturism de performanta, Editura REDIS Club, Bucuresti, 1994, 122 pg

Tudor O. BOMPA - Dezvoltarea calităților biometrice, Editura CNFPA, Bucuresti, 2001

Am reviste foarte multe despre culturism, pe care am dat foarte mulți bani. Eu zic că sunt un tip destul de documentat. Chiar mi-am cumpărat și gantere atât de aici, cât și din Grecia în 1996. Când am venit cu autocarul din Atena, un vameș scârbos a încercat să ridice greutatea în care erau ganterele mele de 10 + 10 Kg. S-a enervat și nu știa ce e așa de greu într-o cutie așa de mică. A vorbit urât și eu i-am vorbit și mai urât și chiar am pretenția că l-am umilit când am deschis cutia și a văzut prostul de el că acolo am gantere.

La mine pe portalul ionivan.ro am o zonă specială dedicată culturismului la adresa:

http://ionivan.ro/2021-CULTURISM/CULTURISM2021-aaindex.htm

Când am mers la Timișoara am vizitat galeria cu statui a culturiștilor de la sala Olimpia ale cărei fotografii se află pe portalul meu la adresa:

http://ionivan.ro/2015-BODYBUILDING/DIVERSE/DIVERDEtimisoara.htm

Cred că am o poziție corectă față de acest sport și față de sportivii care practică sportul numit culturism.

(15 mai 2023)

Eu și anticariatele

Până la Revoluția din Decembrie 1989 frecventam cu regularitate anticariatele, căci găseam acolo acele cărți de care aveam nevoie. După Revoluție au intervenit mulți factori și necesitatea de a procura cărți ceva mai vechi a scăzut din interes. Apariția la Universitate a vânzătorilor de cărți mi-a creat un sentiment de disconfort. Arăta că nu mai este cartea ceea ce a fost, din moment ce a coborât pe marginea drumului. 
Acum lumea nu mai citește. Acum lumea consultă Internetul și oamenii au cu totul alte priorități. dacă în USA oamenii nu au biblioteci, se pare că și la noi biblioteca nici element de mobilier nu mai prezintă interes.

Apar din când în când la noi la scară niște fluturași cu anticariate care cumpără cărți vechi. Nu știu dacă este o afacere, dar având în vedere că bătrânii nu mai au ce face cu cărțile, iar tinerii nu citesc cărți, cred  că anticariatele fac o afacere bună prin prețurile derizorii pe care le oferă, mai ales că există șansa ca printre acele cărți date de bătrâni pe nimic, să se afle cărți valoroase. dacă la 10.000 de cărți aiurea un anticar destoinic găsește o carte ca lumea, își scoate pârleala. Cred că acesta este adevăratul business.



(14 mai 2023)

Mi-am făcut ucenicia în ale scrisului

Cine are impresia că în vremurile de demult se publica așa cum se face azi, face o gravă eroare. Pe atunci:
- numărul revistelor era foarte mic,
- procedeele tehnice de publicare erau costisitoare,
- firele de așteptare ale autorilor erau foarte lungi,
- nu publicai dacă nu aveai o notorietate cât de cât.

Și atunci ca și acum, fiecare tânăr căuta oportunități pentru a publica un articol, o comunicare la o conferință și uneori chiar și o carte, dar cu cărțile era greu pentru că trebuia să faci parte din sistem, să fii cuprins în planul editorial, să aștepți și acolo doi, chiar și trei ani, până să vezi cartea ta în librării.

Eu am început să public mai întâi recenzii ale unor cărți intrate în biblioteca ASE, cărți care îmi prezentau interes în raport cu preocupările mele. Am făcut un inventar al acestor recenzii, pe care îl prezint mai jos:

Era un mare avantaj mai ales în cazul cărților unicat de informatică. Primeam cartea acasă și aveam la dispoziție cam două săptămâni s-o citesc. Era timp suficient să fac conspecte, să rulez chiar programe experimentând ceea ce am înțeles eu din carte. După aceea, folosind notițele mă apucam să scriu recenzia și acolo unde era cazul intram în detalii, căci mulă lume din ASE citea recenzii și după aceea mergea la carte, care nu se împrumuta, fiind unicat, ci trebuia consultată numai în sala de lectură.




(02 ianuarie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Mihai Dorinel MUCEA

Mihai Dorinel MUCEA este un personaj, care s-a remarcat ca autor de cărți așa-zise științifice scrise în pușcărie.

Psihologia negocierilor comerciale internaționale - stiluri de negociere
Rolul si importanta negocierilor comerciale in realizarea unei tranzacții
Politici si mecanisme economice pentru stimularea investițiilor strategice la sistemele cogenerare si eficientizare energetica
Piata energiei electrice din Romania de la un sistem etatist centralizat, la un sistem de piata cu reglementari care impun reguli noi, adaptate directivelor UE
Strategii si mecanisme economice pentru creșterea rolului României pe piața europeană de energie regenerabilă (RES)
Procedura de parcurs pentru realizarea unui proiect eolian
Privatizarea in domeniul utilităților publice

Am făcut calcule. Nu am găsit date prea clare despre condamnarea lui Mihai Dorinel MUCEA, dar  7 cărți științifice din pușcărie să zicem în 3 ani, înseamnă că în 30 de ani va scrie 70 de cărți. Numai că dacă am căutat pe Internet ce a mai scris Mihai Dorinel MUCEA ce a scris după ce i s-a epuizat timpul de detenție.

Mihai Dorinel MUCEA m-a dezamăgit că așa autor de literatură științifică fiind, nu și-a pus pe Internet niciun CV, niciun articol științific. Dacă ar fi fost autor de literatură științifică autentic, ar fi trebuit să aibă articole în reviste de specialitate, mai ales reviste din străinătate.

(03 noiembrie 2022)

De ce nu citesc românii?

Românii nu citesc pentru că:
- nu au ce citi,
- nu știu să citească, n-ar înțelege ce citesc,
- nu le folosește la nimic cititul,
- nu pun lecturi în farfurie copiilor,
- o carte e   mai scumpă ca 3 l de vin,
- nu au timp să citească,
- nu au gândul la carte,
- librăriile au fost transformate în crâșme,
- bibliotecile le sunt peste mână,
- scriitorii nu sunt cu poporul,
- editorii sunt lacomi,
- Internetul a demolat dictatura cărții tipărite.
Omul modern are la dispoziție alte mijloace de a se informa și de a se forma. Cine crede că statul în fotoliu cu o carte în brațe ca acum 100 de ani este soluția educării individului, face o dublă greșeală, căci editurile nu mai sunt ceea ce au fost și nici librăriile ticsite de cărți în rafturi nu mai există. Cititorul virtual are cu totul alte priorități. El nu mai iese în oraș să intre în librărie pentru a răsfoi cărți dintre care să aleagă cartea pe care o cumpără, o citește și apoi o pune în biblioteca personală.
Acum, oricine are Internet și se informează, fără a mai fi nevoie să meargă la bibliotecă să ia tomuri întregi să le răsfoiască pentru a găsi ceea ce-l interesează. Nici în cazul literaturii, lucrurile nu mai sunt ca acum 150 de ani. Cineva scrie o carte. Imediat se cumpără drepturile de autor și se face film care rulează fie în cinematografe, fie este difuzat pe Internet contra cost. Și cărție apar în format electronic și editorii sunt cei care stimulează astfel de abordări pentru a nu mai da bani tipografiilor. Doar în cazuri speciale, la cerere, se tipăresc cărți care sunt comandate și mai mult, sunt distribuite cu autografe de la autori, pentru a le crește valoarea și pentru a fi atractive.
În cazul nostru, adică în cazul românilor, oamenii sunt prea săraci. Dacă 2.000.000 de români au salariul minim și 3.000.000 au pensia minimă, este clar că 5.000.000 de români nu vor cumpăra în vecii-vecilor o carte de 40 de lei, care înseamnă 15 pâini sau 5 litri de lapte sau un kil de carne mai bună. Despre citit lucrurile sunt și mai clare. Un muncitor care se scoală la 5 dimineața și face naveta pentru a ajunge la 7,30 la muncă și ajunge acasă după ora 18,00 deja prăbușit de muncă, este imposibil să ridicăm pretenția ca acesta să mai și citească. Dacă mai are și lighioane pe acasă, sâmbăta și duminica mai bate și el un cui în ogradă, deci treaba cu cititul cade pur și simplu de la sine.
Orice categorie de indivizi luăm, inclusiv pe cei cu pensii nesimțite, să nu credem că dă peste ei dragostea de lecturi și nici patima de a avea în casă cărți pe care dacă nu le-au citit până acum, le vor citi cândva. Această categorie de indivizi au cu totul alte preocupări. Ei vor să cumpere mobile de prost gust, ei vor să cumpere tablouri scumpe, ei vor să facă excursii sofisticate, vor să mânânce bine, vor mașini scumpe, în niciun caz nu vor să-și mobileze creierele, mobilare care nu s-a produs în anii tinereții, în anii maturității și care cu siguranță nu se va mai produce niciodată în această viață.

Dacă eu mai citesc? Am făcut-o și o mai fac încă. Acum vreau să recitesc niște romane pe care le-am citit în tinerețe. Mai merg în librării la mine-n mahala, dar după titluri și după autori, n-aș da niciun leu pe cărți scrise de autori autohtoni, căci n-am nici bani de aruncat, nici timp de pierdut, din moment ce nu există un ghidaj prin televiziune și internet așa cum există rezumatele operelor care se cântă la ONB în limba italiană, care să mă determine să fac pasul decisiv, adică să cumpăr cartea și apoi s-o citesc.

(20 septembrie 2022)

ICR, jucăria președinților României

Ca să nu-i lase pe președinții României ca simple elemente de decor, s-a hotărât la un moment dat înființarea Institutului Cultural Român - ICR, unde președinții să aibă posibilitatea de a-l numi pe director și împreună cu acesta să realizeze propagarea culturii românești în străinătate. Frumoasă idee, dar de la intenție până la implementare este drum lung și ICR  s-a dovedit o sursă de sinecuri pentru cei care roiau fie în jurul președintelui, fie în jurul directorului sau președintelui ICR.
printre cei care au condus ICR s-au numărat:

Augustin BUZURA

Horia Roman PATAPIEVICI

Andrei MARGA

Liviu JICMAN

ICR are filiale în străinătate, în mari orașe ale lumii precum Paris, New York, Londra, Madrid, Bruxelles, Roma, Viena, Tel-Aviv, Veneția, Praga, Lisabona, Budapesta, Berlin, Chișinău.

ICR are un buget din care plătește pe cei ce lucrează în România, pe cei ce lucrează în străinătate. În mod normal ar fi trebuit ca salariații ICR să nu fie doar simpli funcționari, ci să fie oameni cu preocupări culturale, inclusiv cu cunoștințe manageriale în domeniu. Așa cum s0au mișcat lucrurile mi-au dovedit că ICR a fost, este și va fi un ceva în care se consumă resurse, fără a se vedea rezultate spectaculoase, căci accesul la resurse nu este transparent și nici bazat pe criterii valorice autentice, ci pe criterii subiective, ca de exemplu, cine apucă, apucă, cine nu, fluieră a pagubă.

ICR trebuia să fie fermentul care ar fi trebuit să impună măcar un scriitor pentru premiul NOBEL, ceea ce nu s-a întâmplat, iar traducerile și publicațiile în cloaca dâmbovițeană funcționează după principiul nimeni nu este bun în afară de mine, exact cum se zice în spațiul carpato-danubiano-pontic, cum că toate femeile sunt curve, în afară de mama. Dacă cineva ar lua la bani mărunți jucăria numită ICR, ar trebui recuperați toți banii cheltuiți din 2004 și până acum, căci nimic relevant nu s-a produs acolo.


(30 iunie 2022)

Filatelia românească în comunism (X)

Cărțile României comuniste cu teme din filatelie sunt foarte puține, căci munca planificată în editurile de divertisment și sport, căci filatelia era considerată fie hobby, fie sport, făcea ca rândul filateliei în plan să vină când și când. A apărut o lucrare de filatelie despre timbrele cu conținut sportiv.

Îmi aduc aminte, că mergând la o librărie într-un sat, am găsit cărți cu prețurile din comunism, când inflația avea cote alarmante și am cumpărat cu prețul unei pâini din democrație vreo 10 cărți cu prețul din comunist, dintre care câteva erau de filatelie, căci acolo în sat probabil nu erau colecționari și cărțile zăcuseră ani și ani fără să le cumpere nimeni.

Tot sub formă de cărți au apărut și cele trei volume ale Catalogului mărcilor poștale românești.

(13 iunie 2022)

E.S.P.L.A.

E.S.P.L.A. vine de La Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, iar cei care sunt acum peste 85 de ani, erau foarte tinerii beneficiari ai cărților tipărite acolo, cărți din literatura universală. Erau cărți sobre, cu coperțile albe, care aveau sus numele autorului, la mijloc titlul cărții și jos era E.S.P.L.A. și cel mult anul tipăririi. Nu știu cine era directorul E.S.P.L.A., dar știu că am citit multe cărți cu coperțile albe. Deși erau cărți voluminoase, iar eu eram puști, le citeam cu nesaț pentru că:
- erau interesante,
- aveau subiecte captivante,
- se simțea perfecțiunea în ele,
- aveau stiluri deosebite.

Când am mai mers prin anticariate am revăzut cărți tipărite în E.S.P.L.A. și le-am răsfoit. De conținutul unora mi-am adus aminte. Mă gândesc că la un roman al lui DOSTOIEVKI am zăbovit mai mult căci mi-am adus aminte că avea el sintagma artă pentru artă undeva și m-am ambiționat să găsesc pagina unde erau scrise acele cuvinte. Am pierdut detul de mult timp, dar ambiția mea creștea. Într-un final am găsit sintagma. Nu mi s-a mai părut contextul așa de spectaculos. Trecuseră mulți ani și imaginea profesoarei din liceu de la Limba Română care-l blama pe Titu MAIORESCU, pentru exact aceeași zicere, dar în alt context, mi-a revenit în memorie. Eram victorios că găsisem ceea ce căutasem, dar trist că trecuseră prea mulți ani de când avusesem în mână cartea s-o citesc pentru prima dată.

(28 mai 2022)

Fabrica de cărți

Acum câteva zeci de ani în urmă am cunoscut un individ care se lăuda că a scris atâtea cărți câte puse una peste alta dau un morman mai înalt decât el. Eu știind cum a scris tipul cărțile, adică plagiind, dar plagiatul nu ajunsese ca infracțiune pe Dâmbovița, nu aveam niciun respect față de el. 
Sunt persoane care sunt fabrici de cărți. Adică scriu și scriu și scriu. Dacă un om scrie o carte pe an este OK. Dacă scrie două cărți pe an, este OK. Cine scrie 5 cărți pe an, deja îmi ridică semne de întrebare. Era o lege care reducea pedeapsa pârnăiașilor care publicau lucrări științifice. Așa au apărut dret autori de cărți științifice unii dintre troglodiții națiunii care:
- au avut bani să-i plătească pe adevărații autori,
- au convins pe unii savanți corupți să spună că ceea ce fac ei este știință,
- au primit aprecieri asupra maculaturii mâzgălite,
- au publicat acele c-c-turi în câteva exemplare,
- au lus mizeriile la secret să nu le citească nimeni,
- au primit acele reduceri.
După ce ai ieșit din pușcărie, respectivii au dus aceeași viață de oameni de nimic, fără știință, fără publicații. Între timp legea s-a schimbat și o dată cu ea a scăzut și numărul fabricilor de cărți de pușcărie.
Există și situații în care un conducător de doctorat devine fabrică de cărți când  își pune sclavii la treabă, aceștia produc și respectivul publică volume științifice fără să aibă habar ce este scris în ele, obținând în acest fel titlul de fabrică de cărți. Adevărații autori nu scot o vorbuliță căci de respectivul conducător stă șansa lor de a susține teza de doctorat, căci conducătorul are pâinea și cuțitul.
Am văzut și situații în care persoane influente primesc cadou titlul de coautor pentru a se ușura accesul în edituri pentru debutanți. În acest fel, coautorul, om puternic, devine fabrică de cărți cu care se mândrește peste tot, deși nu a scris un rând, dar a făcut oficiul de deschizător de uși. 
Dacă aș vorbi de o fabrică de cărți științifice autentice și de mare valoare, această fabrică poartă numele de Nicolae IORGA, iar producția sa numără peste 1.000 de volume scrise în 49 de ani dacă fac ipoteza că el a scris prima carte la 20 de ani și a trăit până la vârsta de 69 de ani când a fost asasinat de legionari.

(03 decembrie 2021)

CSIE'50 - Cercetările operaționale

În volumul intitulat FACULTATEA DE CIBERNETICĂ, STATISTICĂ și INFORMATICĂ ECONOMICĂ la SEMICENTENAR apărută la Editura ASE în primăvara acestui an, adică în mai 2017, am găsit la paginile 79 - 81 care se referă la istoria disciplinei de cercetări operaționale, pe care îl redau în integralitate:

Istoria Cercetării Operaţionale în ASE - CSIE

Anul 1969 marchează apariţia în planurile de învăţământ ale proaspeteiFacultăţii de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică a unei discipline noi,Cercetarea Operaţională. O disciplină revoluţionară am putea spune, dacă ne gândim că ea propune aplicarea metodelor știinţi& ce cantitative la studiul proceselor economice în vederea îmbunătăţirii performanţelor acestora.

Termenul original englezesc - Operational Research - apare pentru prima dată în 1938, birourile de cercetare operaţională (din Anglia și America) înregistrează succese notabile în al II-lea război mondial, dar și în redresarea economiilor grav afectate de război, metoda simplex de rezolvare a problemelor de optimizare liniară este elaborată în 1947 și primele societăţi de Cercetare Operaţională se în& inţează în anii ’50. Reamintirea acestor repere ne oferă un justi& cat motiv de mândrie pentru faptul că în nici 30 de ani și într-o situaţie destul de complicată și confuză, în care

cibernetica era privită în România cu rezerve, conducerile A.S.E. și ale facultăţii noastre au știut să promoveze elementele de noutate având drept ţintă formarea unui nou tip de gândire economică, bazat pe modelare și optimizare. Este important de menţionat aici că Facultatea de Cibernetică este prima facultate economică din ţară care introduceCercetarea Operaţională (CO) ca disciplină de sine stătătoare în planurile de învăţământ, unele elemente (cum ar & programarea liniară) & ind deja prezente chiar mai înainte de 1969 în cursurile de Calcul Economic. Evoluţia CO în cadrul facultăţii noastre pe parcursul celor 44 de a ani acunoscut mai multe etape calitative de formare și dezvoltare:

1) Faza de pionierat (1969-1974) este caracterizată de adunarea și sortarea materialului ce avea să & e predat studenţilor. Un rol de prim rang l-a avut în această fază regretatul Mihai Botez (1940-1995) pe atunci profesor asociat la Catedra de Cibernetică Economică, primul cadru didactic care a predat cursul de Cercetări Operaţionale, seminariile & ind conduse de către proaspătul absolvent al Facultăţii de Matematică și asistent la Catedra de Cibernetică Economică, Vasile Teodor Nica (în prezent pensionar și profesor asociat la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică). Acestora li s-au adăugat din 1970 dl. prof. Gheorge Boldur-Lăţescu și doamna profesor Floare Mustaţă, ambii venind din cadrul Laboratoarelor Centrului de Calcul Economic (devenite apoi Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică), iar ulterior domnul profesor Marcel Stoica, domnul profesor Eugen Ţigănescu, precum și domnul profesor asociat Ion Săcuiu – cercetător la

80 Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică la Semicentenar Institutul de Statistică, transferat apoi la Catedra de Matematică a ASE. În acest fel, în cadrul Catedrei de Cibernetică Economică s-a conturat distinct colectivul de CercetăriOperaţionale. În această etapă de început se redactează o mulțime de materiale didactice note de curs, culegeri de probleme), ca de exemplu: (a) M. Botez, V. T. Nica, Cercetări operaţionale, note de curs, Lito ASE, 1970; (b) Culegere de probleme de calcul economic, Lito ASE, 1970, elaborată de către un colectiv al Catedrei de Cibernetică Economică. 2) Faza de consolidare și sedimentare a principalelor teme ale disciplinei

(1974-1989). În această etapă, programa cuprindea capitolele unui curs introductiv modern în CO: programarea liniară, analiza drumului critic, optimizări în reţele, modelarea stocurilor, elemente ale teoriei jocurilor și teoriei deciziei, modele deașteptare. Un rol hotărâtor în promovarea disciplinei l-a avut profesorul Gheorghe Boldur-Lăţescu, adevărat model de cadru didactic, cercetător și OM pentru toţi colegii de catedră, prin cărţile de specialitate, maniera de predare, numeroasele studii aplicative. În acest demers i-au fost alături, în această perioadă, mai tinerii colaboratori și colegi:

Eugen Ţigănescu, Vasile Nica, Floare Mustaţă, Dumitru Marin, precum și cercetători din cadrul Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică implicaţi în dezvoltarea unor studii privind aplicarea metodelor CO la rezolvarea unor probleme complexe din

practica economică. Dintre aceștia, amintim pe:

- Csaba Fabian (domenii de interes: programare în numere întregi, optimizare combinatorială), autor al primului utilitar pentru rezolvarea problemelor de croire – CROCODIL;

- Gheorghe Ciobanu (domenii de interes: analiza drumului critic), autor al primului utilitar dedicat Analizei drumului critic;

- Vicenţiu Dumitru, Radu Șerban (programare neliniară), Ionescu Vasile, Radu Stroe.

Temele cursului consolidat sunt prezentate în prima lucrare de specialitate

apărută în ţară, Cercetări operaţionale cu aplicaţii în economie, Ed. Didactică și Pedagogică,

București, 1979, autori: Gheorghe Boldur Lăţescu, Ioan Săcuiu, Eugen Ţigănescu. În

litogra& a ASE sunt reeditate în 1988 notele de curs și culegerile de probleme.

3) Faza de extindere și modernizare (1990-prezent). La stăruinţa aceluiași neobosit Gheorghe Boldur-Lăţescu, cursul de CO se dublează practic prin introducerea unor noi capitole: programare în numere întregi, optimizarea combinatorială, programare neliniară ș.a. Oferta se diversi& că și anumite capitole ale CO devin cursuri separate: Teoria deciziei, Jocuri și negocieri. Se formează un colectiv puternic de predare, în care alături de cei deja amintiţi apare noul schimb: Virginia Mărăcine (în 1990), Gheorghe Ciobanu (în 1993, vine din Laboratoarele Centrului de Calcul în cadrul Catedrei de Cibernetică), Bădescu Adrian (1994, de asemenea venind din Laboratoarele Centrului de Calcul în cadrul Catedrei de Cibernetică), Sorina Gramatovici (1994), Mihai Păun (1996, de asemenea venind din Laboratoarele Centrului de Calcul), Dorin Mitruţ (1997). Noile cursuri desprinse din CO sunt preluate de colegii Ion Dobre (Teoria Deciziei) și Mihai Roman (Jocuri și negocieri). 81

Pregătirea în domeniul Ciberneticii Economice

Această perioadă este poate cea mai productivă în plan editorial, & ind publicate

următoarele cărţi:

- Cercetări operaţionale cu aplicaţii în economie, Teoria grafurilor și analiza drumului critic, Ed. Matrix Rom, București 1996, autori: Gh. Ciobanu, V. Nica, Fl. Mustaţă, V. Mărăcine;

- Cercetări Operaţionale - Programare liniară, Probleme de optimizare în reţele de transport și distribuţie, Teoria jocurilor strategice, Ed. Matrix Rom, București 1998, autori: V. Nica, Fl. Mustaţă, Gh. Ciobanu, V. Mărăcine;

-Cercetări operaţionale. Optimizări în reţele. Teorie și aplicaţii economice, Ed. Matrix Rom, București 2002, autori: Gh. Ciobanu, V. Nica, V. Mărăcine, Fl. Mustaţă, D. Mitruţ.

- Metode și tehnici de plani$ care a proiectelor, Ed. Inforec, București 2000, autori: V. Nica, Gh. Ciobanu, S. Stancu, M., Roman, D. Mitruţ;

- Capitole speciale ale Cercetărilor Operaţionale, Centrul de învăţământ la distanţă ASE. București, 2001;

- Modelarea $ rmei, Centrul de învăţământ la distanţă ASE, București 2001, autor: V. Mărăcine;

- Cercetări operaţionale I (Elemente de programare liniară, Analiza drumului critic, Introducere în programare neliniară), Note de curs pentru învăţământul la distanţă, Ed. ASE, București 2011, autor: V. T. Nica;

- Cercetări operaţionale II (Programare numere întregi, Optimizareacombinatorială), Note de curs pentru învăţământul la distanţă, Ed.ASE, București 2011, autor: V. T. Nica.

În prezent, Cercetarea Operaţională este predată în Facultatea CSIE atât la nivel de licenţă, cât și la masterat, în cadrul a trei cursuri: Bazele Cercetărilor Operaţionale (anul 1 licenţă), Cercetări Operaţionale (anul 2 licenţă), Cercetări Operaţionale – Capitole Speciale (anul 1 Masteratul de Cibernetică și Economie Cantitativă). De asemenea, prin efortul din ultimii ani ai membrilor colectivului de Cercetări Operaţionale, utilitatea disciplinei a fost demonstrată prin introducerea ei și în planurile de învăţământ ale Facultăţilor de Comerţ, Marketing, Economia Agroalimentară și a Mediului, Relaţii Economice Internaţionale, atât la nivel de licenţă, cât și la nivel de masterat.

Colectivul de Cercetări Operaţionale este coordonat acum de către prof. dr.

Virginia Mărăcine și este compus din: prof. dr. Virginia Mărăcine; prof. dr. Vasile Teodor

Nica – profesor asociat; prof. dr. Adrian Bădescu; prof. dr. Dorin Mitruţ; conf. dr. Sorina

Gramatovici; prof. dr. Ion Dobre; prof. dr. Angela Galupa; lect. dr. Ramona Păun; lect. dr.

Mioara Băncescu; asist. dr. Ioana Mana& și drd. Eugeniu Tudor – cadru didactic asociat.

Materialul este interesant și documentat, Mi-am adus aminte că student fiind, am avut o disciplină de Programări matematice de un an, cu multe cursuri și cu multe seminarii pe săptămână. Cursul era ținut de profesorul Constantin DINESCU de la Catedra de Matematică, iar seminariile erau ținute de matematicianul Vasile IONESCU care era și șef de sector la Centrul de Calcul al ASE. Deci în planul de învățământ al Sectiei de Mecanizare și Automatizare a Calcului Economic, a apărut pentru anul universitar 1968-1969 disciplina Programări matematice unde se învășa despre grafuri, algoritmul simplex, problema de transport, optimizarea stocurilor, programare multicriterială și se spunea că tăticul algoritmului simplex a fost George B. DANTZIG, a cărui carte Linear Programming and Extensions, publicată la Princeton University Press în 1966 am avit-o în mână la Biblioteca centrului de Calcul de la etajul al VII-lea. Mai trebuie să spun că profesorul Constantin DINESCU era proaspăt întors din USA unde fusese la o bursă de un an și venise de acolo cu cunoștințe proaspete. Chiar a publicat o carte în Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1969 într-un colectiv format din Haralambie IONESCU, Veronica BURLACU, Constantin DINESCU, intitulată  Teoria grafurilor cu unele aplicaţii în economie. Dacă se are în vedere că o carte se scrie și se publică în 3 ani, rezultă că depunerea la editură a fost undeva prin 1968. El a mai scris o carte și singur, cu un capitol de scheme logice la sfârșit, schemele fiind inspirate de  cartea de Principles of operations research, with applications to managerial decisions, existentă la Universitatea București, care avea algoritmii însoțiți de programe FORTRAN, scrisă de Harvey M. WAGNER și publicată la editura Prentice - Hall în 1969. Consider că este necesar ca eforturile unor înaintași să fie recunoscute, sigur fiind de faptul că profesoara Veronica BURLACU este deținătoarea unor elemente de și mai mare acuratețe. Cercetările operaționale a fost disciplina din studenția mea care mi-a plăcut foarte tare, pentru că mi-a dat posibilitatea să jonglez în zona dezvoltării de programe FORTRAN cu matrice de mari dimensiuni. Artificiile pe care le-am făcut pentru a implementa algoritmul Egervary-Kuhn au fost de-a dreptul impresionante, cu infinitul și cu reacoperirile.

(07 mai 2017)

Cărțilede istorie despre oarece...

La ora actuală se simte nevoia existenței cărților de istorie:

• ușor romanțată, ca o poveste frumoasă, pigmentată cu întâmplări drăguțe, chestii de culise, mici aventuri, astfel încât lectura să fie captivanță; îmi amintesc cartea numită Istoria Angliei scrisă de André Maurois și publicată și pe la noi;
• destul de riguroasă, de obicei scrisă de câțiva autori care și-au propus să prezinte fie toată perioada, fie numai o bucățică definită încă din titlu, ceva cu istoria evului mediu, sau istoria antică sau istoria dintre cele doua razboaie sau istoria perioadei comuniste sau mă rog, acolo ceva cât de cât delimitat ca timp sau ca arie de cercetare;
• științifice, aride, bazate pe documente sau pe rezultate ale cercetărilor științifice, cu includerea de opinii, de puncte de vedere sau de concluzii din care să rezulte că încă cutare ipoteză nu are argumente suficiente nici pentru a fi acceptată, dar nici pentru a fi respinsă.

Mă gândesc câteodată de ce pe la noi nu prea există cărți de istorie. Și ieri și azi, pentru cărțile de istori a României există nenumărate povești, date numai și numai de faptul că aceste cărți sunt și puține și modeste. Înainte de 1989 s-a iscat o adevărată isterie că apăruse în Ungaria o carte de istorie a Transilvaniei în două volume, parcă chiar în limba engleză, unde autorii prezentau totul așa cum doreau ei, fără a rspecta 100% adevărul istoric. Fiecare autor când scrie ceva o face cum îi bubuie lui prin cap, cu dragoste sau cu ură, documentat sau din fabulații, voluntar sau plătit să joace cum i se cântă. Așa stând lucrurile, e nevoie să se scrie cărți de istorie, fie că se numesc Istoria României, Istoria românilor, Istoria poporului român, dar numai să se scrie. Fie că sunt doar niște cărticele, fie că sunt volume, fie că sunt niște tomuri masive legate în piele, dar să se scrie.

Despre istoria informaticii nu prea există cărți și asta din motive precum:

• orgoliile, pentru că trebuie stabilit unde a început informatica, trebuie spus anul, luna, ziua, ora și minutul când și  unde s-a făcut primul pas al informaticii românești;
• denumirea cărții, pentru că una este să spui Istoria informaticii românești și cu totul altceva este să spui Istoria informaticii din România;
• proporțiile ce trebuie acordate moentelor și etapelor care compun perioada care face obiectul prezentării, pentru că a scrie despre X 20 de rânduri este deranjant din moment ce pentru Y s-au scris 21 de rânduri și i s-a pus și poza.

Sunt sigur că tot așa stau lucrurile în toate domeniile pentru care nu există nicio carte de istorie care să prezinte cât de cât ce s-a întâmplat acolo. Ar fi interesante cărți de:

• Istoria fotbalului românesc
• Istoria gimnasticii feminine românești
• Istoria metroului  românesc
• Istoria locomotivelor românești
• Istoria arhitecturii românești
• Istoria filateliei românești
• Istoria numismaticii românești
• și câte și mai câte.

Pentru a fi scrise istorii de istorie, trebuie să existe o cât de câtă măreție spirituală a celui care scrie așa ceva, pentru a nu răni un popor, pentru că de regulă circulă legende despre evenimente, evident înfrumusețate, care la un moment dat se transformă în adevăruri, chiar dacă lucrurile stau altfel dacă sunt citite într-o altă cheie. Uneori lumea nu este pregătită să citească anumite cărți de istorie și de aceea ele trebuie scrise dar altfel, încât omul să-l accepte mai întâi pe autor și după aceea să-i accepte acrtea. dacă autorul este scârbos, detestat și hulit, evident, orice ar scrie el și oricâtă dreptate ar avea, nimeni nu-i va citi ceea ce el a scris.

Va trebui mai întâi să se treacă la a scrie articole, la a face emisiuni tv în care să fie prezentate evenimente și persoane sau personalități. Este importantă o pregătire. Niște fapte care sunt trunchiate, niște luări de poziție incorecte, au rolul de a inflama opinia publică și deci și pe cititor. dacă se dorește scrierea unei cărți de istorie, prima chestie ce trebuie luată ca element de fundamentare, se leagă de răspunsul la întrebarea: cât de frumoși trebuie să ne prezentăm/ dacă răspunsul este: foarte frumoși, cartea de istorie va trebui să prezinte într-o anumită lumică toate înfrângerile din războaie, astfel încât să se pună accent pe vitejie, pe colosala putere a adversarului și pe puținătatea oștirii noastre. În niciun caz nu trebuie să se vorbească despre trădări, despre greșeli tactice sau despre micimea unor conducători de oști.

Dacă se dorește abordarea nudă a faptelor, atunci lucrurile stau cu totul altfel, dar sunt sigur că mulți vor sări capitole, vor înjura pe autori și cartea nu va fi deloc un succes. O abordare simplistă, așa cum numai noi știm s-o facem va duce la niște concluzii halucinante și la interpretări fantasmagorice, care în loc să evidențieze bâjbâieli de politici și de atitudini, încearcă fără să reușească să facă din negru alb și viceversa. Aici nu vreau să dau vreun exemplu, nici de una, nici de alta, dar mie îmi plac cărțile de istorie care descriu fapte mărețe, un popor demn și conducători vrednici de toată isprava. Dacă vreau uriciuni, voi iesi în mahala la mine și în mașina 133 sau în tramvai sau pe stradă voi vedea mizeria cotidiană, micimile oamenilor, gunoaie aruncate pe jos, case jupuite și improvizații costisitoare pe rol de coșuri de gunoaie sau băncuțe aruncate aiurea pe trotuare.

Cărțile Giureștilor dar și cărțile lui Djuvara imi pla. Cărțile Academiei mi se par însăilări, scrise doar să fie, nu sunt nici frumoase, nici aride, nici complete, nici omogene, nici picante, nici atât de științifice pe cât aș fi brut eu, mai ales în chestia aia cu 6 luni sau în ceea ce priveste Iași,  29 iunie 1941. Aștept ca istoricii să se aplece asupra a ceea ce s-a întâmplat pe la noi și să scrie. Niciodată nu este de ajuns.

(30 iulie 2016)

Cărți cu autografe

Cărțile cu autografe se oferă din:

• plăcere atunci când autorul are în jurul lui prieteni cu care dorește să împartă bucuria apariției unui volum de versuri sau a unui roman sau a unei cărți științifice, într-un moment deosebit de important pentru el;
• obligație când autorul este subordonat unui șef care simte tot timpul momentul în care el trebuie să primească semne ale respectului care i se cuvine datorită poziționării față de subalterni; subalternii, ori de câte ori publică o lucrare fac coadă la ușa acestui tip de șef pentru a-i oferi o carte unde pe pagină sunt scrise niște texte standard despre stimă și respect;
• slugărnicie, atunci când autorul dorește să se apropie de un personaj important, cu putere de decizie, pentru a pregăti momentul când va cere ceva acelui personaj; în acest caz, textul ridică în slăvi calitățile puternicului zile, ușor disproporționat ca să fie luat în seamă la citire și să se evidențieze cumva ca la momentul potrivit, puternicul să asocieze figura celui ce cere cu textul și mai ales cu acel moment în care orgoliul său gâdilat a fost satisfăcut;
• curtuazie atunci când autorul întâlnește o persoană cam cu aceeași calificare și dorește să puncteze crearea unei punți de dialog, oferind una dintre lucrările sale; evenimentul este cu atât mai important cu cât îl surprinde pe cel căruia i se oferă cartea prin gest, prin moment și mai ales atunci când autorul este un personaj important, iar cel căruia i se dedică textul este un tânăr sau un ilistru necunoscut, căruia autorul i-a reținut numele, lucru extraordinar de frumos.

De-a lungul carierei mele am întâlnit nenumărate situații care se încadrează pe toate palierele despre care am vorbit. Au fost și situații în care m-am dus cu cartea la autor și i-am cerut eu autograf. M-am simțit foarte mândru când o persoană importantă mi-a scris căteva rânduri pe carte, mai ales că eu eram un necunoscut și respectivul m-a întrebat cum mă cheamă pentru ca dedicația să fie direcționată cu precizie. În vremurile de dinainte de 1989 când autorii publicau ceva, oferea mai marilor zilei cărți cu autografe. Textele scrise de ei erau incredibile. La Revoluție căutau cu disperare acele volume să rupă paginile care i-ar fi compromis pe veșnicie.

(24 iunie 2014)

Încălzirea la antrenamentele culturiștilor

Merg la sală și trag de fiare de cel puțin 10 ani, zide zi. Înseamnă că am un nivel de cultură destul de important și știu cu ce se mănâncă antrenamentele.
Mai întâi să fac dovada că am câteva cărți de culturism, că mă documentez.
Am cartea marelui campion Uceanu.

Florin UCEANU - Culturism de performanta
Editura REDIS Club, Bucuresti, 1994, 122pgCulturismul, sportul autodepasirii
Proportii perfecte
Potentialul genetic
Prejudecati
Terminologie
Principalele grupe de muschi
Antrenament spate, deltoizi, brate, pectorali, abdomen,
coapse, gat, zona lombara, gambe
Impartirea pe zile a grupelor musculare
Principii de antrenament
Alimentatie, suplimente
Idolii: Scott, Oliva, Columbu, Zane, Arnold
Necesar caloric
Supraantrenamentul.






Tudor O. BOMPA - Dezvoltarea calitatilor biometrice,
Editura CNFPA, Bucuresti, 2001
ISBN 973-8227-76-3, 271 pg + anexe
Capitolul 1: Dezvoltarea calitatilor biometrice trateaza:
- calitatile biometrice
- elaborare program de pregatire
- fazele programului anual de pregatire
- conversia la rezistenta musculara
- pregatirea de forta
- modele de periodizare
Capitolul 2:Antrenamentul de rezistentatrateaza:
- clasificare rezistenta
- antrenarea sistemelor de energie
Capitolul 3: Antrenamentul de viteza,
mobiitate si coordonare trateaza:
- antrenamentul de viteza
- antrenamentul de mobilitate
- antrenamentul de coordonare
Se prezinta in anexe diagrame pentru planurile anuale de    
                                                              pregatire.
Despre nutriție am găsit mai întâi în Dubai cartea de optimizare în limba engeză și apoi am găsit traducerea acesteia în limba română, ceea ce înseamnă că lumea este preocupată.

Din toate documentațiile rezultă că orice antrenament fie că este la începători sau la avansați, trebuie să conțină o încălzire, La fiecare aparat se va face încălzire, lucrând fără sarcină. Orice altă abordare are efecte nefaste asupra sportivului, oricare ar fi acesta și oricât de multă experiență are.

(19 februarie 2016)