Nu mă mai miră nimic

Degeaba ne dăm noi fecioare neprihănite dacă nu suntem în stare să privim adevărurile așa cum au fost ele. S-a vorbit că cei 11.000 de morți de la răscoala din 1907. este un fals grosolan și istoricii nu au comentat folosind documente, nici că că, nici că că. Se pun sub preșul tăcerii al istoriei pogromurile de la Galați  din 30 iunie 1940, de la Dorohoi din 1 iulie 1940, iar despre masacrul de la Jilava din noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, când au fost asasinați 64 de demnitari, cât și despre asasinarea marelui savant Nicolae IORGA din 27 noiembrie 1940 în localitatea Strejnicu se vorbește extrem de puțin, iar despre autori, mai puțin. În 18 decembrie 1989 au fost furate de la Timișoara 43 de cadavre și duse la București pentru a fi incinerate și cenușa lor a fost aruncată la canal. A fost tăcere în acele zile, ca după 22 Decembrie 1989 să se vorbească, tot așa cum s-a vorbit despre cele 1.166 victime ale Revoluției din 1989 din orașele  Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș și Timișoara.

Niciun criminal și niciun agresor nu și-a primit pedeapsa în justiție.
La întrebarea de ce se întâmplă așa ceva, ar trebui să răspundă cineva, căci nu există fum fără foc. Atât timp cât autorii atrocităților se plimbă liberi pe colo și pe colo și există crime fără criminali pedepsiți exemplar, în orice moment ne vom aștepta la orice, iar ridicatul din umeri și mersul mai departe prin istorie, nu este soluția. Incidentul cu livratorul nepalez trebuie tratată cu multă seriozitate, căci gestul agresorului este o continuare a unui mod de a fi al acestuia, dacă se iau în considerare postările de pe rețelele de socializare. Incitarea la ură are acum nenumărate forme subtile de manifestare, inclusiv microfonul tribunii parlamentului sau mesaje de parlamentar cu îndemnul de a fi refuzate comenzi aduse de anumiți livratori.
Dacă justiția nu face lumină în tot ceea ce a însemnat crime împotriva unor grupuri de cetățeni și nu-i pedepsește pe făptași, oricare ar fi ei, tot timpul va pluti peste noi riscul de apariție a cohortelor de agresori care să ne păteze cu sânge nevinovat paginile istoriei noastre și așa plină de îndurerare.


(31 august 2025)

Pe cine păcăliți, nătărăilor?

Acum mulți ani, în calitatea mea de președinte de bac, a venit o păsărică și mi-a șoptit la urechiușă că la o clasă, un elev a avut media 3(trei) pe primul trimestru, media 3(trei) pe al doilea trimestru și media 9(nouă) pe al treilea trimestru, ca media anuală la limba română să fie 5(cinci). De curiozitate, profesoara de limba română, care făcuse această scamatorie, a căutat să mă convingă că chiar elevul s-a pus cu burta pe carte și a recuperat ceea ce nu învățase în primele două trimestre. Am întrebat-o pe profesoară dacă eu am față simetrică. S-a uitat mirată la mine. I-am explicat că idioții au față simetrică, așa că să nu-și mai răcească gurița ei proprietate personală cu explicațiile, căci nu le cred. Sunt sigur că profesoara era o coruptă, deși în vremurile acelea cuvântul corupție nu se vehicula ca în ziua de azi, dar așa era.
Cine are dubii de ce învățământul a luat-o rău la vale, să privească în interiorul sistemului, căci nimeni din exterior nu a distrus învățământul, ci profesorii din sistem l-au distrus, pentru că încet=încet, dar sigur, au făcut acele mișcări nefericite, care au transformat învățământul, fiecare cum a putut, într-o mică afacere, datorită lăcomiei și lipsei de moralitate în care fiecare s-a complăcut fie din cauze obiective, fie din viciu pur și simplu, căci oricine crede că este deasupra realității, contribuie la tăierea crengilor de sub propriile picioare, pentru a se rostogoli pur și simplu în mocirla unde se se simte ca în sânul lui Avram.

Datorită unei exigențe minimale, cafeaua mi-o beam de la un automat al unei bănci de peste drumul liceului din orașul al cărui nume nu-mi face plăcere să-l rostesc, la câtă mizerie am văzut acolo.


(06 octombrie 2024)

Eșec după eșec până la victoria finală

Anul 2022 a însemnat o succesiune de eșecuri, din care voi enumera doar câteva.
În anul 2022 nu s-a înregistrat punerea pietrei de temelie la niciun spital municipal.
În anul 2022 nu s-a finalizat drumul rapid Craiova - Pitești.

În anul 2022 nu s-a  nu a fost inaugurat podul peste Dunăre de la Brăila.

În anul 2022 nu s-au demarat lucrările la autostrada Comarnic - Brașov.

În anul 2022 nu s-a realizat un preț sub 90 lei pe zi de parcare la Mamaia.

În anul 2022 nu a progresat corespunzător autostrada Pitești - Sibiu.

În anul 2022 nu ne-am calificat la Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar.

În anul 2022 nu s-a realizat promisiunea ca bucureștenii să aibă apă caldă în apartamente.

În anul 2022 nu s-a realizat aderarea noastră la spațiul SCHENGEN.


(08 decembrie 2022)

O mișcare inteligentă

La Craiova în 10 decembrie 2017 cam 8.000 dintre membrii PSD în frunte cu Lia Olguța VASILESCU au depus coroane de flori și au aprins câte o lumânare la bustul Regelui MIHAI I, rege care a decedat în Elveția pe 05 decembrie 2017. Acest partid a adus în acest fel un omagiu marelui dispărut, dar în același timp arată care este forța sa de mobilizare. Cu siguranță că dacă și în alte județe se va proceda în același fel, mesajul va fi foarte clar pentru cine vrea să înțeleagă că în momente grele pentru țară, acest partid știe să-și adune sevele și să arate că știe ce are de făcut. Mi se pare o formă inteligentă de a puncta ceea ce este de punctat. Cine trebuie va înțelege cum stau lucrurile și repoziționarea se va produce rapid mai ales în zona celor zgomotoși, slabi și dezbinați.
Mitingul de azi 10 decembrie 2017 de la Craiova este o mișcare inteligentă prin care unii doresc să pună în evidență forta unui partid, forță pe care o clamează din iarna acestui an și care a fost considerată și încă mai este, doar o lăudăroșenie, un mit al milionului de oameni de scos în stradă. De la 8.000 la 10 la a șasea e difernță mare rău, bre!

(10 decembrie 2017)

Traviata de la Craiova

Craiova si-a dorit sa aiba tot felul de chestii care sa o faca ceea ce nu este de fapt. Are o biserica numaita Madona Dudu, are un muzeu de care se zice ca proprietarul avea posibilitatea sa-l inveleasca cu galbeni de aur de 24 carate, are teatru national dar are si opera si la opera se juca traviata. Cei de la TVR Cultural, inexplicabil si-au consumat 3 ore intr-o noapte in a da spectacolul de la Craiova, inregistrat bineanteles. Eu am talentu de a ma autoflagela cu mijloace rafinate precum emisiuni tampite la tv., asa cum era: Iarta-ma, Surprize-surprize, Cireasa de pe tort si Show-ul pacatos de la miezul noptii, la care s-a adaugat pe ultima suta de metri acel spectacol preluat de la Craiova.

Persoane de bun simt ar fi lasat decorurile, corul orchestra si ceva cantareti ff secundari si ar fi adus din alte teatre pe cei mai buni pe rolurile importante. dar, ca orice provincial si mai ales, ca niste alteni care se respecta, regizorul si directorul, au purces in a da solutie cu resurse locale. Au gasit o Violeta batrana si rasuflata ca voce, un Alfredo batran si chinuit dar si un Giorgio Germont, bariton de clasa care insa era mult mai tanar ca fiul sau si mult mai bun decat toti la un loc.

Totul a fost greoi, invechit, mai ales ca opera aceasta a fost prezentata tot la TVR Cultural cu mari vedete, sa amintesc numai pe Angela Gheorghiu la debutul ei cel Londonez, unde era si frumoasa si tanara si cu o voce excelenta.

Violeta de Craiova se misca incet, era grasuta si avea gesturi batranesti, iar pieile ii atarnau jenant.

Iubitul, vai mama lui, nadusit si dogit se scremea din toti rarunchii sa fie si el cat de cat prezent, fara a-i reusi mare branza.

Timpul parca nu mai trecea. Desi nu sunt eu al mare cunoscator, totul era atat de groaznic incat ii inteleg pe toti cei care merg cu partiturile sa-i urmareasca pe cantaretii de la Scala, Metropolitan sau de la Opera din Paris si sunt de acord ca le arunca cu oua clocite daca o iau pe aratura.

Am facut suficienta penitenta rabdand acele schelalaituri incat am tot dreptul sa fac vreo zece pacate de nivel mediu pentru ca imi vor fi iertate si daca ma gandesc, mai incap ci cateva pacate mici, la cum a murit de penibil in final Violeta.

Norocul meu este ca se canta in italiana si nu ma apuc acum sa fac o analiza pe text ca ar umple paharul. Oricum, verdi nu a fost in sala, nici Francesco Maria Piave si mi s-a spus ca nicxi Dumas-fiul n-ar fi fost in Craiova cand s-a facut inregistrarea de catre carele TVR Cultural. Mare noroc...

Trebuie verificat daca in noaptea cu pricina au ajuns la camerele de garda ale spitalelor de urgenta mai multe cazuri de infarct, pentru ca in viitor sa nu se reia acea intamplare, caci TVR Cultural are obiceiul reluarilor...

(29 ianuarie 2017)

Prin muzee: Craiova

Fiind la un examen de BAC mi-a propus și am reușit să vizitez Muzeul de Artă din Craiova, o cllădire interesantă despre care se zice că proprietaruul aera atât de bogat încât ar fi avut aur să pună pe tot acoperișul galben lângă galben și tot i-ar mai fi rămas. Mă rog, o legendă...

Am văzut acolo multe tablouri interesante, așa cum sunt toate muzeele de provincie, dar m-a interteresat să stau mai mult în fața unei sculpturi cu cap de copil de Constantin Brâncuși. Mai erau acolo și alte lucrări ale maestrului. Am admirat unele dintre lucrările lui Țucurescu peste cele de la Muzeul de Artă al României din București, zic eu. Ar fi bine dacă oamenii bogați ai Craiovei ar cumpăra și dona opere de artă, să crească acest muzeu care e găzduit într-o clădire foarte, foarte frumoasă.

(04 august 2016)