1.000 de oameni care m-au impresionat: Dan DATCU

Dan DATCU era și el ca și noi toți ceilalți un pionier care frecventa Cercul de Pictură de la Casa Pionierilor din Pitești. Pe mine m-a impresionat la Dan DATCU că avea calități de lider. Domnișoara BUMBURICI, profesoara noastră de pictură, ne-a spus că există o întrecere între cercurile Casei pionierilor în colectarea de fier vechi, a deșeurilor de hârtie și de sticlă și echipa câștigătoare va fi recompensată cu o excursie cu autocarul la Sinaia.

Atunci l-am văzut pe pionierul Dan DATCU, care cred că era mai mare decât mine cu un an, că ia inițiativa, ne organizează și am pornit la treabă. El era inima întregului grup. Am strâns și am adus hârtie. Am strâns și am adus sticlă. Am mers cu toții să căutăm fier vechi și am reușit să găsim o bucată de șină de clae ferată uzinală, ceva mai mică decât șina de cale ferată de tren obișnuit. Echipa noastră s-a impus și noi am câștigat competiție. Eram vreo 15 pionieri. Am plecat la Sinaia într-o duminică dimineața. Am avut surpriza ca în autocar să fie persoane care nu aveau nimic nici cu competiția, nici cu statutul de pionier. Erau tot felul de indivizi și individe, care profitau de ocazie să meargă pe banii statului să se plimbe, inclusiv fetele unui director de liceu, care peste ani s-au dovedit a fi vagaboandele Piteștiului, căci răsfățul și nemunca stimulate de părinți au dus la astfel de comportamente nefericite.

Pentru mine a fost prima dată când am plecat singur undeva și am văzut la Sinaia, Muzeul Peleș, la Doftana am văzut muzeul unde ni s-a spus că au fost închiși comuniștii și în acele vremuri ni s-a arătat celula H unde stătuse închis Gheorghe GHEORGHIU DEJ, liderul de atunci al partidului comunis. Îmi aduc aminte ca și acum că am văzut mulaje cu ciorba dintr-un castron. La vorbitor era un gardian manechin, dar dușumeaua fiind instabilă, când mergeam, manechinul se clătina, ceea ce m-a speriat. La București am văzut Muzeul de Artă al RPR și-mi aduc aminte că pe perete era o placă pe care scfria ceva despre data de 30 decembrie 1947, în care fusese declarată republica Populară Română. Era acolo și actul de abdicare al regelui Miahai. Textul era extrem de scurt, parcă două rânduri. Citind actul original publicat după 1989 rezulta că ceea ce am văzut eu atunci era un fals. Tot la muzeu am văzut picturile pe care le știam din cărțile alb-negru. 

Lui Dan DATCU îi datorez această excursie, căci fără un lider, sunt sigur că eram o gloată care se mișca haotic și fără rezultate care să ne ducă undeva.



(05 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Adina VOLNA

Adina VOLNA era pionieră ca mulți dintre copiii care învățau foarte bine. Ea venea la Cercul de Pictură de la Casa Pionierilor din Pitești, situată pe strada 1 Mai, într-o vilă superbă cu geamuri de cristal, ștucaturi și parchet de lemn masiv, vilă naționalizată de comuniști. Când domnișoara BUMBURICI, profesoara noastră de desen ne-a anunțat că revista Luminița a organizat concursul Așa-i la noi! unde pionierii din toată țara aveau posibilitatea să concureze cu diferite lucrări, pioniera  Adina VOLNA a zis că ea vrea să facă o casă țărănească din zona Câmpulung Muscel, așa cum au bunicii ei. Ea a desenat acea casă și a trecut la realizarea casei folosind placaș tăiat cu traforajul și alte materiale pentru a reda șindrila de pe acoperiș, ferestrele, denivelările de pământ din curte, bolovanii folosiți la temelie și la scări. În final a obținut o casă cu pridvor înalt, cu trepte și cu pivniță, o construcție foarte frumoasă, cu care după anunțarea rezultatelor,  Adina VOLNA a obținut premiul al III-lea pe țară.

Pe mine m-a impresionat pioniera  Adina VOLNA pentru imaginația ei și pentru efortul depus să realizeze acea machetă, căci fiecare dintre noi era preocupat să-și facă lucrarea, iar domnișoara BUMBURICI trecea pe la fiecare și ne spunea ce trebuie să facem, ca în final să obținem ceea ce ne-am propus.

Anii au trecut și nu am mai știut nimic de  Adina VOLNA, căci liceele erau separate, comunicarea nu exista între elevii din licee diferite. Sunt sigur că ea a făcut liceu, a făcut facultate și că a avut o meserie bună, căci provenea dintr-o familie care se ocupa de educația ei, întrucât vorbea limba franceză cu destul de mare ușurință și conversațiile cu domnișoara BUMBURICI erau edificatoare.

(05 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: domnișoara BUMBURICI

A scrie despre domnișoara BUMBURICI nu este deloc un lucru simplu. Eram un puști de 13 ani când am mers la casa pionierului din Pitești la Cercul de modelism căci doream să-mi depășesc condiția. Numai că acolo, instructorul nu m-a făcut să progresez deloc în trei luni căci după ce tăiasem la traforaj o componentă a planorului, tot șlefuiam și tot șleguiam cu glaspapir și nu se mai termina. El era tare nemulțumit. Nu numai de mine era nemulțumit, ci de toți copiii. Eu am gândit că din vreo cincisprezece câți eram or fi treisprezece nepricepuți, dar doi dintre noi erau buni. Numai că niciunul nu-l satisfăcea pe instructor. Eu am luat hotărârea să plec de acolo și să merg la Cercul de pictură. 
La Cercul era domnișoara BUMBURICI pe post de instructor. M-a impresionat la domnișoara BUMBURICI dorința sa de a ne considera pe toți talentați, dornici să învățăm și răbdarea cu care ne explica și ne ajuta să facem lucruri interesante mi-a dat mie mult curaj să fac lucruri pe care dealtfel, fără să fi fost la acel cerc, nu le-aș fi făcut în vecii-vecilor.
Am învățat să fac capete de păpuși folosind tehnica papier-mâché. Am învățat să fac desene gen mozaic folosindu-mă de coji de ouă pisate li lipite pe carton pentru a simula bucățelele de piatră. Am învățat că atunci când încep un lucru, trebuie să-l fi planificat în toate detaliile mai înainte, pentru a-l termina fără prea multe reveniri pe traseu. Am încept să lucrez la un obiect cu care participam la un concurs organizat de revista pentru copii LUMINIȚA, concurs intitulat Așa-i la noi. Eu am făcut o casă cu curte, cu gard, din placaj, ceva din zona mea, căci semăna cu casa unui vecin. Când s-a anunțat rezultatul, eu am luat o mențiune, care a însemnat participarea la o excursie la Muzeul Peleș.
Am fost martorul când domnișoara BUMBURICI a vorbit în limba franceză cu niște copii și nu oricum, ci recitând versuri ale unui poet clasic francez, căci versurile aveau rime perfecte. Nu am înțeles atunci cine este domnișoara BUMBURICI, dar mult mai târziu mi-am dat seama că domnișoara BUMBURICI precis făcuse parte din aritocrația românească, avusese un statut, niște resurse de trai speciale, dar venind comunismul a pierdut totul și ea trebuia să trăiască. De la vechea poziție, a trecut la a lucra la Cercul de pictură de la Casa pionierilor din Pitești. Eu cred că a fost ceva mare la București pe vremuri, probabil profesoară pe la vreo universitate, căci era prea bine pregătită ca să fie doar o instructoare la noi la pionieri. Se vedea de la o poștă că avea cultură, că știa multe, că avea multe clase peste ceea ce trebuia să știe o instructoare de la un cerc de pionieri.

(17 februarie 2023)