Voi spune următoarea poveste. Eram undeva între anii 1985 -1989 și am fost convocat de urgență de secretara catedrei să merg la o sală de la etajul al treilea din clădirea de pe căderea Bastiliei a ASE. Nu știam despre ce era vorba, dar pentru că am semnat un tabel, m-am grăbit să ajung acolo. Nu eram informat despre tematică, dar m-am speriat când am văzut în acea sală întreaga conducere a ASE, l-am văzut și pe cel care mi-a fost conducător de doctorat, dar și pe alți profesori renumiți din ASE. Era acolo și o persoană pe care nu o cunoșteam. S-a ridicat persoana necunoscută în picioare, s-a prezentat, dar nu i-am reținut numele, căci dacă îl rețineam, l-aș fi scris aici că merita. A zis persoana necunoscută diverse, dar a accentuat că nu e deloc bine pentru cadrele didactice care nu contribuie la sporul demografic al poporului nostru, așa cum ne cerea conducerea de partid și de stat. Omul a vorbit destul de mult și a arătat cu degetul spre sală și a repetat niște termeni, dar eu tot nu-mi înțelegeam rostul la acea adunare. Lucrurile s-au mai lămurit când au început cei din conducere să ia cuvântul și să-și pună cenușă pe cam pentru că nu au copii sau pentru că au un singur copil. Nu-mi imaginam că sunt martorul unui scenariu horror, mai ales cum unii dintre vorbitori erau în dificultate nu că ar fi vrut să fie acolo, ci pentru că soțiile lor aveau probleme de sănătate și necunoscutul cerea detalii pe care profesorii trebuiau să le ofere. sala era ticsită și au fost luați mai întâi profesorii, apoi conferențiarii. Fiecare oferea explicații și răspunsuri la întrebări care nu erau deloc lejere pentru cei în cauză, căci se știe, printre intelectualii din acele vremuri nu prea se găseau familii cu peste patru copii. Mă rugam la Dumnezeu să se plictisească necunoscutul și să scap de explicații. Mi-a venit și mie rândul. Am vorbit despre faptul că am doi copii și că suntem o familie în care soții au sub 40 de ani, iar necunoscutul a înțeles că la noi problema nu este un capitol închis și m-a lăsat în pace. A urmat apoi o pledoarie a necunoscutului ca profesorii să fie mult mai atenți cu studentele gravide și să dea dovadă de și mai mult tact în abordarea problemelor la sala de curs atunci când profesorii intră în dialog cu o studentă gravidă, iar atitudinea la examene trebuie să fie extrem de prudentă, pentru a reflecta grija pe care partidul o are pentru noua generație de mame.
Voi mai spune o poveste. Partidul comunist considera că un profesor trebuie să fie un exemplu și de aceea profesorii divorțați erau o problemă, căci un om divorțat nu este un exemplu în concepția partidului. S-a întâmplat un scandal la Academia Ștefan GHEORGHIU când o profesoară a fugit cu un coleg, părăsindu-și soțul, profesor și el tot acolo. La ședința de partid, soțul abandonat a trebuit să dea explicații de cum s-a ajuns ca soția lui să aibă un amant și mai mult, să plece cu amantul. Bietul soț abandonat a trebuit să explice numeroase elemente, căci curioșii puneau întrebări dintre cele mai nepotrivite, pentru a fi obținute detalii aberante ale vieții de cuplu. Ședința a durat foarte mult, iar omul a fost pur și simplu linșat de așa-zișii activiști care aveau menirea să soluționeze problema. Eu îl știam pe soțul abandonat. Era un tip OK, un om bun, era apreciat și cartea pe care o scrisese era chiar o carte bună. Problema nu era la el, ci în altă parte, dar cum partidul își băga nasul în toate, deci și în așternuturile profesorului, a ieșit ce a ieșit. Se zice că omul sfințește locul. Mare dreptate a avut cel care a spus așa ceva! dacă acolo erau oameni inteligenți, sunt sigur că povestea mea nici nu ar fi existat, căci problemele și le rezolvă fiecare în parte.
(07 mai 2023)
