Showing posts with label Alba Iulia. Show all posts
Showing posts with label Alba Iulia. Show all posts

Saturday, August 30, 2025

Nu mă mai miră nimic

Degeaba ne dăm noi fecioare neprihănite dacă nu suntem în stare să privim adevărurile așa cum au fost ele. S-a vorbit că cei 11.000 de morți de la răscoala din 1907. este un fals grosolan și istoricii nu au comentat folosind documente, nici că că, nici că că. Se pun sub preșul tăcerii al istoriei pogromurile de la Galați  din 30 iunie 1940, de la Dorohoi din 1 iulie 1940, iar despre masacrul de la Jilava din noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, când au fost asasinați 64 de demnitari, cât și despre asasinarea marelui savant Nicolae IORGA din 27 noiembrie 1940 în localitatea Strejnicu se vorbește extrem de puțin, iar despre autori, mai puțin. În 18 decembrie 1989 au fost furate de la Timișoara 43 de cadavre și duse la București pentru a fi incinerate și cenușa lor a fost aruncată la canal. A fost tăcere în acele zile, ca după 22 Decembrie 1989 să se vorbească, tot așa cum s-a vorbit despre cele 1.166 victime ale Revoluției din 1989 din orașele  Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș și Timișoara.
Niciun criminal și niciun agresor nu și-a primit pedeapsa în justiție.
La întrebarea de ce se întâmplă așa ceva, ar trebui să răspundă cineva, căci nu există fum fără foc. Atât timp cât autorii atrocităților se plimbă liberi pe colo și pe colo și există crime fără criminali pedepsiți exemplar, în orice moment ne vom aștepta la orice, iar ridicatul din umeri și mersul mai departe prin istorie, nu este soluția. Incidentul cu livratorul nepalez trebuie tratată cu multă seriozitate, căci gestul agresorului este o continuare a unui mod de a fi al acestuia, dacă se iau în considerare postările de pe rețelele de socializare. Incitarea la ură are acum nenumărate forme subtile de manifestare, inclusiv microfonul tribunii parlamentului sau mesaje de parlamentar cu îndemnul de a fi refuzate comenzi aduse de anumiți livratori.
Dacă justiția nu face lumină în tot ceea ce a însemnat crime împotriva unor grupuri de cetățeni și nu-i pedepsește pe făptași, oricare ar fi ei, tot timpul va pluti peste noi riscul de apariție a cohortelor de agresori care să ne păteze cu sânge nevinovat paginile istoriei noastre și așa plină de îndurerare.


(31 august 2025)

Thursday, October 6, 2022

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Mircea-Gheorghe HAVA

 Mircea-Gheorghe HAVA este acum un bărbat la 66 de ani.
 Mircea-Gheorghe HAVA este absolvent al Institutului Politehnic Traian VUIA din Timișoara, promoția 1975.
 Mircea-Gheorghe HAVA a fost în intervalul 1996 -2019 primar al orașului Alba Iulia. 
 Mircea-Gheorghe HAVA a avut realizări remarcabile ca primar de Alba Iulia.
 Mircea-Gheorghe HAVA este din 2019 europarlamentar.
 Mircea-Gheorghe HAVA m-a dezamăgit, căci deși urmăresc principalele emisiuni Tv, nu l-am văzut niciodată la televizor, ci am auzit doar că e un primar de nota 10.
 Mircea-Gheorghe HAVA m-a dezamăgit că nu l-am auzit vorbind o limbă străină și deci nu am cunoștință despre anvergura sa de europarlamentar.
 Mircea-Gheorghe HAVA m-a dezamăgit că nu are o carte scrisă în care să împărtășească experiența sa excelentă de primar.
 Mircea-Gheorghe HAVA m-a dezamăgit că un om de peste 60 de ani are suficientă experiență care să-i permită să aleagă grâul de neghină și să se delimiteze de cel care dorea să devină doar pentru 6 luni președinte al PNL, deși nimic nu-l recomanda.



(06 octombrie 2022)

Sunday, April 1, 2018

ROMÂNIA'100: străpungerea Carpaților

Visul oricărui român este de a ajunge la Arad în 5 ore, de a ajunge la Iași în 4 ore, de a ajunge în Timișoara în 5 ore și de a ajunge la Giurgiu în 20 de minute. În reralitate, drumurile noastre arată groaznic. Nu vreau să enumăr:
- restricțiile de viteză nenumărate, dar justificate,
- calitatea celor 5 km care duc de pe drumul național la Vama Giurgiu,
- împietrirea drumului de pe Dealul Negru,
- soluțiile penibile cu centura Bucureștiului.
Durerea noastră cea mai mare este că nu avem o autostradă care să unească provinciile istorice, care altfel spus, să traverseze Carpații. În lume există tuneluri precum:
- Dahuofang Water din China de 85 km lungime,
- Orange–Fish River din Republica Sud-Africană de 82 km lungime,
- Bolmen Water din Suedia de 82 km lungime,
- Neelum Jhelum HydroPower  din Pakistan de 68 km lungime,
- Gotthard Base din Elveția de 57 km lungime,
- dar și multe, multe altele ceva mai scurte.
Străpungerea munților Carpați ar presupune zic și eu, în ignoranța mea tuneluri ce nu depășesc 20 km fiecare, tuneluri care zic și eu, că nu ar necesita tehnologii ieșite în comun, revoluționare și de neconceput pentru a nu fi străpunși acești munți.
Sunt foarte trist să-mi aduc aminte că se spune că:
- nu se dorește unirea Transilvaniei de Muntenia cu o autostradp,
- că un fost premier îl arăta cu deștiul pe un general de patru stele,
- acum în 2018 ridicăm neputincioși din umeri că munții ne separă.
Am rezistat 2500 de ani aici, vom mai rezista încă pe atât și fără autostrăzi, chiar dacă plânge sufletul în fiecare român care pleacă la drum și-și irosește viața rulând cu sub 70 km pe oră, câcnd toți ceilalți o fac demult cu 130 de km pe oră cel puțin. Nici cu trenul viteza nu depășește media de 60 km/h în timp ce prin Europa 300 km/h e la ordinea zilei. De fapt, secolul al XX-lea s-a numit secolul vitezei. Norocul nostru că a trecut și nu ne-a afectat, am rămas tot în secolul al XIX-lea, cu căruța trasă de cai prin București și cu plugul tras de boi din agricultură, nemecanizată, necibernetizată, ci primitivă.
Străpungerea Carpaților este visul nostru. CEAUȘESCU a realizat visul acela de a avea Canalul Dunăre-Marea Neagră și el existent din antichitate. Păcat că nu i-a trecut prin minte să facă autostrăzi, așa cum a făcut HITLER în Germania nazistă. În anul 1972 când am vizitat Germania, primul lucru pe care ni l-a spus ghidul când mergeam cu autocarul pe o autostradă a fost acela că era construită de pe vremea lui HITLER și că era încă funcțională.




(01 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: omagierea

Îmi imaginez ziua de 1 Decembrie 2018 ca Zi Națională în care se sărbătorește Centenarul Marii Uniri. De Ziua Națională va fi paradă militară. La 1 Decembrie 1918 a fost adunarea populară de la Alba Iulia. Îmi aduc aminte de scenele de la prima aniversare a Zilei Naționale de la Alba Iulia din 1990 în care s-a văzut că și în acea zi măreață puterea nu și-a reprimat pornirile feroce, iar Corneliu COPOSU nu și-a ținut discursul în condiții bune, în timp ce Petre ROMAN parcă trăgea de sirena lui Vasile ROITĂ.
Programul cred că este cel standard.
Se vor depune coroane de flori.
Va fi o ședință festivă în Parlament. Academia Română va avea și ea o ședință solemnă.
Vor fi ceva concerte la Sala Palatului și la Atheneu.
Se vor lansa ceva cărți, CD-uri.
Va fi paradă militară mai bogată decât în ceilalți ani.
Prezidentul va da o recepție la Cotroceni.
După aceea se va reintra în normal. Adică politicienii se vor mânca între ei. Televiziunile vor măcina vorbe. Așa zișii analiști politici vor arunca tot felul de ipoteze neverificabile, iar apoi neverificate și se vor face că au uitat de ele. Poporul va aștepta sărbătorile de iarnă, căci în luna decembrie se taie porcul, fac cârnați și tobă și se împodobește pomul, vorba lui FUEGO, cu împodobește mamă bradul. Și constatăm că a trecut și anul Centenarului Marii Uniri și atât.




(01 aprilie 2018)

Saturday, March 31, 2018

ROMÂNIA'100: suntem

Iată că ne aflăm în 1 aprilie 2018 și este Paștele la catolici și sunt Floriile la ortodocși, dar azi este una din zilele a ceea ce numim noi CENTENARUL MARII UNIRI. Să fiu cinstit, nu am niște așteptări speciale pentru că noi suntem cum suntem și azi ca și ieri, ca și alaltăieri, ca mereu, adică:
- delăsători,
- dezbinați,
- tânguitori,
- nefericiți,
- mirați,
- așteptând,
- întrebători,
- nemulțumiți,
- critici,
- formali.
Eu am o teorie: dacă iau o piatră și o arunc, ea are o traiectorie continuă, urcă un pic, după cade destul de previzibil. Piatra nu are traiectorie nici în trepte, nici ondulată și nici sub forma unui impuls. Traiectoria are o continuitate la care ne așteptăm. Tot așa și cu noi. Dacă ne uităm în istoria noastră vedem exact ceea ce suntem. Nu suntem nici mai buni și nici mai răi decât ne arătăm unii altora. Așa că nu trebuie să ne mire că acest an 2018 ne prinde pe picior greșit. Prezidentul nostrul Klauss IOHANNIS ne-a vorbit despre lucrul bine făcut. El este prezident din  21 decembrie 2014 și lucrul bine făcut este așteptat. Este greu ca după o istorie de peste 2.000 de ani cu un anumit stil de viață, așa, dintr-o dată să ne dăm peste cap și să devenim alții. Dacă chiar se dorea acest lucru, cu totul altfel trebuia procedat. Eu nu dau rețete nu că nu știu, dar nu vreau. Managementul politic modern spune clar cum se produce schimbarea din temelii a unui popor, chiar dacă în vârf se află oameni vechi, cu o uzură morală accentuată și caracterizați printr-o inerție nepermis de mare. Anul 2018 a venit și va trece ca oricare altul. Noi vom fi exact așa cum am fost, la fel de frumoși și de deștepți cum credem că suntem, cu dorințe spre mai bine și așteptând creșteri salariale și creșteri ale punctului de pensie. Cu siguranță că în prima zi de decembroe 2018 nu se va repeta vremea însorită și călduroasă a lui întâi decembrie 2017, căci probabilitatea să fie foarte cald, o zi însorită nu este suficient de mare, iar sărbătorirea MARII UNIRI se va face după canoane cunoscute.

(01 aprilie 2018)

Sunday, October 23, 2016

1918 - 2018 un centenar de la Marea Unire

Numai mâine nu este poimâine, adică mai este foarte puțin până la 1 Decembrie 2018, când se vor împlini 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri. Este un prilej de mare bucurie pentru suflarea românească. Cine va dori să trăiască momente de mare intensitate, va trebui să privească harta României Mari, exact așa cum apărea ea, după ce Regele Ferdinand Întregitorul a făcut tot ce maximum era de făcut pentru patria sa.
Marea Unire ne găsește plini de speranță ca și peste meleagurile acestea va răsări soarele, cornul abundenței se va năpusti asupra noastră și vom fi mai fericiți, mai buni și mai încrezători în steaua noastră. Chiar dacă nu avem acele autostrăzi care să facă distanțele dintre frați cu mult mai scurte ca drurată a parcurgerii de trasee, căldura în suflete este la fel de mare ca în acel 1 Decembrie 1918, când străbunicii noștri visau la o Româine a lor, a copiilor lor, a nepoților dar și a stră, stră-nepoților lor, vis care este o realitate incontestabilă de care ne bucurăm noi și se vor bucura generații și generații de acum încolo.
Sunt sigur că la 1 Decembrie 2018 clopotele marii Catedrale a Neamului Românesc vor vesti pentru prima dată începerea celui de al II-lea centenar al țării noastre doritoare de a fi ceea ce străbunii au făptuit de 1919 prin jertfă de sânge. Numai o Românie prosperă, în care economia și cultura sunt înfloritoare se constituie în mama ai cărei copii se reîntorc acasă dintre străini sau după înstrăinare. Nu mai este mult până atunci dar în cei doi ani rămași cu gândul la măreața zi, multe visuri vor deveni realitate și mândria de a fi român va încolți și va da roade în toate inimile celor ce trăiesc pe aceste plaiuri de poveste.


(23 octombrie 2016)