Tratat de fraudarea alegerilor

Acum că toată lumea s-a apucat să scrie tratate, evident că și pentru fraudarea alegerilor trebuie scris un tratat. O echipă interdisciplinară de cercetători trebuie să sape adânc în așa fel să rezulte un demers de vreo 2.000 de pagini în vreo patru volume, cum fuseră volumele Constantinescului cu timpul zidirii, de după dărâmături.

După umila mea părere acest tratat ar trebui să conțină capitole referitoare la:

- alegeri;

- obiectivele alegerilor;

- procesul electoral;

- legea electorală;

- structuri de derulare;

- software electoral;

- organizarea alegerilor;

- managementul alegerilor;

- calitatea procesului;

- candidații;

- siguranța;

- factori favorizanți;

- etapele procesului electoral și fraudarea;

- fraudarea subtilă;

- fraudarea ca proces;

- fraudarea ca acțiune;

- factorii favorizanți ai fraudării;

- rezultatele fraudării;

- obiectivele fraudării;

- cazuri de fraudare în istorie;

- mecanisme de fraudare;

- efectele fraudării;

- fraudarea prin software;

- fraudarea la numărătoare;

- fraudarea prin structuri de forță;

- fraudarea prin comunicare;

- fraudarea prin transcriere;

- fraudarea la urne;

- fraudarea prin turism electoral;

- fraudarea prin manipulare;

- fraudarea prin liste suplimentare;

- fraudarea prin urne mobile;

- fraudarea prin vot multiplu;

- fraudarea prin secții fictive;

- fraudarea prin vot fictiv;

- fraudarea la nustață;

- fraudarea prin numărotoare în secții;

- fraudarea prin anularea forțată de voturi;

- fraudarea prin neparticipare;

- fraudarea prin participare;

- fraudarea prin ură;

- fraudarea de grup;

- cuantificarea efectelor fraudării;

- costurile fraudării;

- prevenirea fraudării alegerilor;

- beneficiarii fraudării;

- fraudarea grosolană;

- fraudarea științifică;

- procese optimale de fraudare;

- sancțiuni pentru fraude electorale;

- combaterea fraudelor electorale;

- suferința democrației datorată fraudei electorale;

- prelungirea dictaturilor prin fraudă;

- descoperirea fraudelor electorale;

- studii de caz celebre;

- concluzii legate de dezvoltarea științei fraudelor electorale.

Este clar că acum în secolul al XXI-lea utilizarea metodelor empirice de a frauda alegerile fie că sunt ușor descoperite, fie că sunt inoperante datorită folosirii tehnologiilor moderne. S-a văzut că în 2016 în decembrie se scana cartea de identitate, se compara cu conținutul unei baze de date și s-a eliminat votul multiplu, pentru că mai multe persoane erau implecate, iar hoția o face unul singur, dacă o face. Nimeni nu-și pune pielea la saramură aiurea și gratuit. Există posibilitatea ca și în cazul numărătorii de voturi procesul să fie automatizat prin scanarea buletinelor, cu condiția ca buletinele să nu mai fie așa de stufoase. dacă s-ar dezvolta ceva mai în profunzime chestia cu cartea de identitate inteligentă și cu semnătură digitală și dacă ar fi o încredere mai mare a politicienilor în inteligența alegătorilor, s-ar face votul electronic la urnă cu  tuchscreen cu garantare totală folosind acel card de identitate și o interfață inteligentă. Este clar că fraudarea ar fi deplasată la nivelul acelui software, eliminându-i pe totți trepădușii de pe nivelurile de bază și intermediare ale procesului electoral. mai e mult până departe, căci o opoziție care-și dorește alegeri corecte, o dată ajunsă la putere îți schimbă optica pentru a deveni putere perenă, adică veșnică în a se înfrupta din carnea de pe ciolan.

(03 septembrie 2017)

Candidatii guralivi de la parlamentare

Dupa parerea mea un om daca vrea sa fie cu picioarele bine infipte in realitatile in care traieste si mai ales sa fie apreciat de cei pe acre doreste sa-i reprezinte in Parlament, trebuie sa fi aratat ca:

• au o calificare concreta; 
• au stiu o meserie;
• au lucrat in meseria lor;
• au avut rezultate in meseria lor;
• au fost apreciati in ceea ce au facut;
• au cum sa dovedeasca meritele pe care le enunta.

Daca un om este inginer constructor si candideaza la un loc in Parlament trebuie sa ne spuna ca:

• a lucrat 5 ani pe santier si a facut acolo inginerie;
• a ridicat cladirile A1, A2, .., Ak;
• beneficiarii lui au fost multumiti, cu dovezi;
• are certificate si diplome;
• foile lui matricole cu note il recomanda;
• nu e implicat in matrapazlacuri;
• daca vorbeste ceva stie despre ce vorbeste;
• este om de onoare si de cuvant.

Ar mai fi de zis niste chestii dar fiecare si le va scrie daca sunt in avantajul lui, fara a-l obliga eu printr-o numaratoare sa fortez o structura de descriere. Exemplul dat cu inginerul constructor se aplica si la medici si la profesori si la arhitecti si la orice meserie. Este usor sa se vorbeasca despre proiecte, numai ca aceste proiecte trebuie:

• enumerate;
• descrise;
• precizata valoarea;
• spus cine este beneficiarul;
• aratat cum s-a facut finantarea;
• ddemonstrat ca a fost un proiect de succes;
• cuantificata eficienta;
• indicat cine da calificativele.

Orice alta abordare, pe vorbe nu are nicio valoare si a ridica din umeri nu este o solutie, iar a spune vorbe fara a avea cum sa deminstreze ca ceea ce a facut este bun sau foarte bun, ramane in domeniul basmelor populare cu zane, zmei si Feti-Frumosi sau cu Babe-Cloante sau balauri, adica de adormit cop[iii, nu de a arata care sunt peritele de candidat la parlamentare in 11 decembrie 2017, sunt candidatii guralivi de la parlamentare. Lumea nu are nevoie de panglicari, ci de oameni care au facut ceva la viata lor, prin care demonstreaza ca au valoare autentica, nu sunt smenari. 

Candidatii guralivi de la parlamentare sunt pe toate drumurile ca foarte multi nu au lucrat in mediile reale, sa se vada ca din mainile lor a iesit ceva, un lucru cat de mic. Se vorbeste despre proiecte, uitandu-se ca proiectele au niste caracteristici ce trebuie specificate obligatoriu. Numai dupa aplicarea de criterii exacte trebuie sa se spuna ca unul este bun sau nu. Cand s-a vazut ca unul n-a facut 20 de ani nimic, a fost o eroare sa i se semneze un cec in alb. si urmatorii 15 ani tot nimic n-a facut. Nicio piatra aruncata nu are traiectoria functiei lui Dirac. Aroganta nu suplineste nici limitele, nici lipsa meseriei si nici experienta care dovedeste munca insotita de re rezultate de inalta calitate.

(03 noiembrie 2016)

Taxa TVR

Cele 102 taxe au inflamat societatea, dar nu cine știe ce. Sunt numai aspecte neesențiale atât timp cât:

• impozitele pe case nu se reduc cu 90%;
• salariile nu se triplează;
• pensiile nu cresc de 10 ori;
• biletele de tren nu scad de 5 ori;
• metroul nu devine gratis;
• kilul de carne nu ajunge la 1 euro;
• doctoriile nu se reduc de 7 ori.

Glumițe cu doi în unu, profitul e la tine sau alte bazaconii zise de comercianții netalentați ne-au plictisit. TVR trebuie sa-și închidă porțile pentru că:

• are emisiuni proaste;
• nu mai reprezintă pe nimeni;
• audiența este la pământ;
• personalul său este neperformant;
• s-a diluat ca apa de ploaie;
• nu are caracter educativ;
• este prăfuită; sunt prea multe slugi acolo;
• manipulează grotesc.

În acest context TVR care are un sediu central să-l vândă bucată cu bucată și să mențină cel mult o gheretă de unde să transmită știri de maximă importanță așa cum fac toate celelalte televiziuni care au:

• acoperire națională asigurată;
• ținut pasul cu tehnologia comunicațiilor;
• redus cheltuielile la un nivel minim;
• oferă cetățenilor calitate;
• manipulează pe bani;
• nu se lasă manipulate grosolan;
• și-au eliminat elefanții din scheme;
• garantează raport calitate-preș sponsorilor;
• se mișcă rapid.

TVR nu a progresat de nicio sămânță, are un personal extraordinar de numeros, ceea ce oferă n-are valoare. În afară de teleenciclopedia și nici aceea nu mai este ceea ce a fost, nicio emisiune nu se ridică la înățimea unei televiziuni de nivel național. Cooptarea unui răsuflat la TVR care este searbăd, plictisitor și liniar nu face niciun serviciu instituției. Deci TVR:

• să meargă pe propriile-i picioare;
• să muncească, să producă și să încaseze după;
• să depindă de ceea ce face;
• să nu mai aibă nimic asigurat;
• să simtă ce înseamnă riscul zilei de mâine;
• să țină seama 100% de progresul IT&C;
• să știe că există televiziune online cu costuri în 3 cifre.

Nu mai zic nimic că mă enervez. Să-i aud că nu sunt în stare să gestioneze un festival, că transmit filme trucate să bage oameni la pârnaie, că nu sunt alături de oameni, că se fac că evenimentele nu există și mă gândesc la cum a fost cu tragedia de acum un an. Mă opresc, dar concluzia e aceeași: fără bani de la mine și de la alții care nu vor să le dea pomeni. Să fie opțional, să le dea cine vrea, eu nu.

(27 octombrie 2017)

Alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016

S-a hotărât data alegerilor parlamentare: 11 decembrie 2016, lucru datorat faptului că așa cum ne-am obișnuit, nimic nu este clar în nimic. dacă în Constituție se scria că mandatul de deputati și de senatori este de 4 ani și că alegerile se țin în ultima duminică a lunii octombrie, nu mai apăreau discuții de niciun fel. Așa târguiala, interpretările și arbitrariul vor fi tot timpul. Se fac negocieri până și la această chestiune de o banalitate revoltătoare.
Legile care sunt imprecise la un nivel alarmant au scăpări voite, care fac din orice lucru simplu, o problemă de dezbatere națională plină de patimă. În cazul de față se discută că data de 11 decembrie este:

• special aleasă să nu vină electoratul de la țară la vot;
• o zi scurtă și friguroasă;
• avantajează USR ca să se organizeze;
• dorința PNL ca să câștige totul;
• un joc politic orientat spre diaspora;
• voința cuiva,

În realitate 11 decembrie 2016 va fi o zi ca oricare alta, iar cine vrea să voteze, va vota, chiar dacă vor fi nămeți de 4 metri, cum nu va merge să voteze chiar dacă nu va fi fulg de zăpadă, dacă alegătorul nu vrea să meargă la urne. Au fost zile superbe și prezența la vot a fost proastă, cum în 29 iulie 2012 a fost o vreme caniculară și oamenii s-au dus la vot și în costume de baie, dacă au vrut să facă și ei ceva, dar în final a fost degeaba.
În opinia mea, neputința de a capacita oamenii să iasă la vot nu trebuie pusă în seama vremii ci în seama:

• programelor electorale anoste;
• lipsei de atravtivitate față de candidați;
• prea multele promisiuni neonorate care vin din urmă;
• campania electorală ștearsă;
• lipsei de personalități tip locomotivă;
• stoparea abruptă a mitei electorale;
• fărâmițarea eșicherului politic;
• apariția de partide noi generatoare de confuzii;
• alterarea conceptului de vot prin poziționările din media;
• plicitseala care i-a cuprins pe cetățeni când văd ineficiență;
• amorțelii generalizate a societășii.

În 11 decembrie 2016 va fi o zi de vot normală, căci încălzirea globală cel mult ar duce nu la nămeți ci la oarece inundații, dacă. Prezența la vot va fi cam cum a fost și în vară la locale, dacă nu ceva mai ridicată. Vor fi și niște scandaluri leșinate, fără miză, iar moleșala din viața politică dată de lipsa de idei, de acțiune și de fapte se va continua și în campanie. Vor apare tot aceleași mutre banale, comune, inexpresive, imobile, acre, sictirite și obosite care vor încerca să mai mintă încă o dată, cu succes un pic mai scăzut, că și minciuna are picioare scurte. Rezultatul alegerilor va fi în coadă de pește, căci niciun partid nu se va remarca prin ceva până în 11 decembrie și prezidentul va avea cea mai dificilă sarcină. va găsi însă o soluție, așa cum a făcut și dipă #colectiv. Schimbarea politicii se va amâna până ce DNA va urni cu adevărat bolovanul și-l va și rostogoli. În rest, liniște și pace.

(04 septembrie 2016)