Fiecare cu proștii lui

Avem și noi proștii noștri.

 Nu. credeam că voi vedea aceste manifestări barbare la semeni ai noștri care-și zic credincioși ortodocși, din moment își poartă pașii spre locașul sfânt al Mănăstirii Sucevița.

(18 iulie 2022)

Neisprăviții

Aveam o mătușă, Dumnezeu s-o ierte, care când vedea o vecină care făcea câte ceva aiurea, venea la mama și-i zicea:
- Ai văzut, fă, lele pe neisprăvita aia? Iar a făcut o nefăcută.
Și mătușa se apuca să povestească cu lux de amănunte ce nefăcută făcuse vecina. Eram micuț și chiar și așa, îmi dădeam seama că vecina chiar era o neisprăvită. Exact cum neisprăviți au fost și cei care s-au ocupat de aducerea testelor COVID, pe bază de scuipat pentru elevii din școli.
Cum să faci o documentație atât de imbecilă, pentru a lansa licitația?
Cum să derulezi o licitație ca musca fără cap?
Cum să ajungi să ai teste pe care să și le asambleze elevii sau părinții sau profesorii?
Cum să ai ruptură de stoc la două săptămâni de testare?
Numai niște neisprăviți sunt în stare să procedeze așa.
Mulți ar spune că erau niște șmecheri. Că documentația a fost făcută așa pentru a o face cu dedicație. Că au câștigat anumiți competitori. Că și că și că. Nu este nimic adevărat. 
Documentația a fost proastă că a fost făcută de niște proști.
Procesul s-a derulat aiurea, că a fost coordonat de niște aiuriți.
Ruptura de stoc s-a produs din cauză că niște idioți au gestionat întregul proces. 
Nu a fost rezolvată problema testelor altfel decât se rezolvă orice altă problemă la noi aici în spațiul mioritic. Facem 10 km de metrou în 20 de ani, căci nu suntem în stare s-o facem în 3 ani. Facem o autostradă în 100 de ani pentru că nu suntem în stare s-o facem în 5 ani. Mergem cu 40 km/h cu trenul în medie și nu 250 km/h pentru că nu ne duce capul și puterea să mergem mai repede.
Decât mult și fără rost,
Mai bine puțin și prost.

Există o soluție: să tragem aer în piept, să ne spunem că nu mai merge și așa și să ne punem serios pe muncă, cei valoroși să iasă în față, iar scursurile să se ascundă pentru a da la târnăcop în șanțuri să pună conducte pentru a acoperi cei 1.000 km de termoficare ai Bucureștiului.
(11 decembrie 2021)

Apocalipsa după niște idioți

Niște idioți prevăd că în anul 2018 se va produce Apocalipsa. Este vorba de Apocalipsă:

• meteorologică, în sensul că vor apare fenomene extreme, cu uragane, tornade, temperaturi extreme, adică tot tacâmul, astfel încât, dacă va ploua ceva mai mult, dacă va fi un ger ceva mai accentuat, acești mâncători de rahat să spună cu mefază că ei au prezis toate aceste nenorociri, dar lumea nu i-a ascultat și de aceea consecințele nu au fost limitate peste nivelul la care ei s-ar fi așteptat dacă s-ar fi ținut seama de prostioarele debitate de ei; despre secetă nici nu mai trebuie spus nimic, pentru că deși suntem într-o zonă cu climă temperată, seceta ne va bântui deplin și definitiv, căci mințile lor primitive ne și plasează într- zonă deșertică în mod ireversibil, de parcă aici n-ar mai exista nici păduri, nici munți și nici ape curgătoare;
• economică, în sensul unei inflații galopante, unui ROBOR crescut în exces, unei crize economice care se declanșează din senin și care cuprinde toate sectoarele, cu șomaj nemaiîntâlnit, cu prăbușiri în lanț de bănci, cu închideri ale fabricilor, cu criză alimentară și cu decăderea fără precedent a producției de autoturisme, industrie considerată motorul de bază al creșterii noastre economice alături de industria IT&C;
• medicală, concretizată prin molime, milioane de morți, situații scăpate de sub control datorate  lipsei de medicamente și de cadre medicale; starea de sănătate a populației se va înrăutății în asemenea măsură încât nimic și nimeni nu mai are capacitatea în anul 2018 de a face ceva care să o remedieze și se va ajunge la situația în care ceea cera de neimaginat, se va produce, adică populația țării se va reduce la sub o treime;
• militară, Apocalipsă care nu va depinde de noi decât în măsura în care ceea ce este amplasat la Deveselul reprezintă ceva pentru cineva; amenințările care vin din toate părțile datorate concentrărilor de forțe militare deosebit de mari în zone destul de apropiate de noi, sunt văzute pentru 2018 ca fiind generatoarele acelui conflict în care totul scapă de sub control și se va face apel la arsenalul militar, de parcă acesta ar fi vreodată soluția dominației supreme, când dezastrul nuclear reduce la zero totul și nu va exista în niciun caz un învingător;
• culturală, ca rezultat al acțiunii unor forțe obscure în care învățământul se va prăbuși definitiv, producția de carte va dispărea, poezia va muri, iar proza se va dilua în asemenea măsură încât nu va mai fi luată în calcul de nicio sămânță; despre celelalte arte nu mai vorbesc, pentru că Apocalipsa în 2018 va atinge acel apogeu în care nici pictura, nici sculptura, nici muzica, nici teatrul, nici baletul și nici televiziunea nu vor mai face doi bani prin faptul simplu și cotidian că nu vor mai produce nimic, având lacăte puse pe ușile atelierelor, sălilor de spectacole și pe cele ale  studiourilor, întunericul, liniștea și nemișcarea cuprinzând totul. 

Apocalipsa după niște idioți este o interpretare simplistă a unor texte medievale sau pur și simplu o creație a unor minți neexersate, primitive, care niciodată nu au fost în stare să creeze ceva cu care să iasă în față și să aducă un plus de valoare care să-i bucure pe semenii lor. dacă privim în timp, au fost nenumărate minți bolnave care au prezis Apocalipsa cu zi, lună, an și oră, iar alte minți să nu le zic bolnave, dar lipsite de un minim de inteligență cu siguranță le  zic, au preluat stupizenia și au rostogolit-o, exact cum se întâmplă pe micile ecrane ale televiziunilor în aceste zile de început de an. Suntem totuși în secolul al XXI-lea când știința a făcut progrese remarcabile, când computerele au pătruns în toate domeniile de activitate umană, când distanțele au rămas doar niște cifre din moment ce mijloacele de transport le parcurg civilizat în timp foarte scurt și la prețuri avantajoase. 

Concluzie: anul 2018 va fi un an banal ca toți ceilalți, cu bune și cu rele, cu nașteri dar și cu decese, cu evenimente care ne vor marca, dar nu ne vor zgudui, căci nici măcar electoral nu este acest 2018. 

(05 ianuarie 2018)

Lipsa de proceduri la plasarea indicatoarelor rutiere

Am văzut multe nerozii la cei ce plasează indicatoarele rutiere. Inexistența de proceduri duce la tot felul de improvizații. La ieșirea din  benzinăria OMV de dincolo de Km 36 spre Pitești, drumul este mai întortocheat. Panoul de semnalizare este pus în stânga și de multe ori era s-o iau pe pasarelă dar numai cineva din dreapta mea mi-a zis să fac stânga. Nu mă mai mir de nimic când văd atâta empirism deșănțat. Dacă ar exista proceduri și angajații le-ar mai și cunoaște, viața noastrp ar fi extraordinar de frumoasă. Absența procedurilor îi face pe oameni să creadă că ei știu totul și că sunt deștepți din născare, ceea ce este fals în proporție de 72,34532197032567%. Acum că există Internet și chiar și cei de la drumuri mai urmăresc ce se scrie pe facebook despre ei,  ar cam trebui să bage la căpățânele cele  goale să facă și ei ceva că râde lumea de ei și cu fundul de cât de fraieri sunt. Amin!

(01 septembrie 2017)

10 semne din care se vede că un bărbat este idiot

Iată cele zece semne din care imdeiat ne dăm seama că un bărbat este idiot.

1. Ține copilul în brațe, fumează și-i trimite copilului în față fumul țigării lui puturoase.
2. Ține copilul în brațe, ca șofer și lasă volanul în mâna lui puștiulică mândru fiind.
3. Așează copilul pe locul din dreapta șoferului și conduce fără centură de siguranță.
4. Îndeamnă copilașul să bea cot la cot cu el.
5. Stă și bea indemnizațiile copiilor, lăsându-i flămânzi.
6. Își pune copii la munci grele cu ziua și el lenevește.
7. Joacă la păcănele banii de mânvare ai copiilor.
8. Znopește în bătăi un bebeluș care plânge fie de foame, fie din cauza colicilor.
9. Calcă în picioare nevasta fără niciun motiv, doar să arate că el e cocoșul.
10. Trimite femeia gravidă la produs pe centură.

Or mai fi și altele, dar pe acestea le consider esențiale și cei ce fac așa ceva nu merită nicio atenție, niciun respect și cuvântul lor nu contează nici cât o ceapă degerată.

(30 august 2017)

Transferul de notorietate

Există nenumărate situații în care persoane oarecare își doresc debutul într-o anumită zonă, fără să-i zic carieră, căci ar fi prea mult zis. Fără să aibă calități absolut remarcabile sau din dorința de a obține un catalizator în a accelera dinamica evoluției lor în ceea ce ei numesc carieră, în ceea ce eu numesc sete de parvenire.

A fost o copilă care a apărut la brațul unui milionar în euro și dintyr-o dată a devenit centrul atenției, deși nimic n-o recpmanda în această direcție, pentru că niciun talent n-o bântuia.

A fost un tânăr, care a apărut la brațul unei dive, a fost impus, dar făcă ca succesul să-l urmărească în vreun fel, viața arătând că și chiar cu foc nu iese niciun fum, dacă n-au fost puse lemnele pe foc.

A fost și o doamnă ceva mai purie care a făcut ea ce a făcut și a devenit doamna unei celebrități apărute și pe timbre, dar fără niciun folos, căci sărăcuța nu a avut niciodată ce arăta în afara unui trecut mai mult decât tulbure.

A mai fost și o alta TT adică total tunată, care prin mariajul cu un milionar și el tot în euro a obținut biletul de drum spre ținuturile bogaților, scriind o epistolă de-a dreptul șocantă poporului român, nerecunoscător, hapsân și nepăsător la drama ei interioară, bre.

Exemplele ar continua, dar sunt plictisitoare. O ființă bizară, abjectă, monotonă, penibilă și mai ales îngustă, îmi reproșează mie că prin a scrie despre unele personalități nu fac altceva decât să obțin cu acest blog un transfer de notorietate. Trebuie să precizez că:

- am o vârstă detul de înaintată, iar o notorietate nouă nu-mi mai folosește la nimic;

- am avut subiecte mult mai suculente pentru a realiza notorietate și mult mai mare și mult mai ușor;

- am un domeniu de interes și dacă n-am acolo notorietate, nicun alt tip nu mă interesează;

- nu cred că frustrările lipsei de notorietate a altora trebuie imputate mie;

- acum am alte obiective și transferul de notorietate nu figurează printre ele;

- în domeniul meu de interes, tot ce am vrut am obținut;

- mi s-au servit subiecte de transfer de notorietate pe care le-am evitat căci mi-ar fi ruinat cariera;

- dacă la 25 de ani știam de notorietate, sunt sigur că aș fi făcut transfer că aveam de la cine.

Obiectivul meu simplu și cotidian este de a cunoaște activitatea unor mari sportivi, de a dialoga cu ei și de a o prezenta cât mai fidel, obținând acordul respectivilor. Am scris și despre profesorii mei de demult, bineînțeles numai despre cei pentru care am avut și am o admirație totală și un respect nemărginit. Am scris și despre colegi, doar despre unii colegi, despre acei colegi pentru care aprecierile mele sunt la cote foarte înalte. Notorietatea lor este a lor și faptul că am scris despre ei cu admirație, nu înseamnă că am urmărit să fac vreun transfer de notorietate. Acele materiale scrise de mine au o circulație limitată și la vârsta mea notorietatea modificată, dacă s-ar modifica, echivalează cu o frecție la un picior de lemn, căci nu-mi mai folosește fix la nimic. În plus, dacă am vrut să obțin ceva, lucru care mi s-a întâmplat de fiecare dată, am făcut-o fără niciun transfer de notorietate, ci numai și numai prin ceea ce eu am fost în stare să fac. Am avut marele privilegiu de a fi colaborat numai cu oameni de mare caracter. Un al șaselea simț al meu m-a făcut să ocolesc proști, javre și mediocrii. De aceea am a mă lăuda cu oarece rezultate, căci privindu-i în ochi și prin simpla strângere de mână mi-am dat seama că voi avea șanse reale de a face ceva special, cu oamenii speciali pe care i-am întâlnit, lucru de care sunt mândru 100%.

(16 iulie 2017)

Caricaturi informatice

Multe aplicații informatice funcționează pe principiul caricaturilor informatice pentru că:

- generează eforturi cu mult mai mari decât se lucra pe sistem manual;

- sunt greoaie și neprietenoase;

- au carențe structurale, din cauza proastei proiectări;

- încalcă principii elementare ale prelucrării pe calculator;

- nu sunt adaptate la eliminarea restricției de capacitate de stocare a informațiilor;

- reprezintă generașii învechite de software datorate conservatorismului programatorilor.

Voi veni cu trei exemple.

Primul exemplu: pe plicurile trimise clienților în care sunt date facturile de plată a serviciilor și utilităților  apare la adresă Dl/Dna, ceea ce arată o gravă carență de proiectare. Se știe că datele ce sunt scrise acolo nu sunt picate din cer, ci introduse de un operator, iar la întocmirea unui contract pe baza căruia se va face facturarea, cu siguranță există un CNP de unde se deduce care este sexul celui căruia i se adresează scriloarea, deci numai testul acelei prime cifre din CNP va conduce la selectarea lui Dl. de Dna. Numai că pentru această abordare trebuie un pic de creier, ceea ce lipsește unor analiști de sistem informatic, în general persoane mult prea pline de ele ca să mai abordeze detaliile. Numai că buturuga mică răstoarnă carul mare, iar aprecierea mea la ceea ce văd scris pe plicurile adresate mie mă conduc la o concluzie simplă: nene, vau cât de proști mai sunt...

Al doilea exemplu: la aplicația ălora stupizi de la CNADR cu vinietele criteriul de trimitere somații în modul cel mai vulgar posibil, criteriul de regăsire al mașinii nu este codul cel mai stabil, adică numărul și seria motorului, ci numărul pus în circulație. Aveam o vinietă luată pe un an. Am schimbat numărul mașinii după ce s-a terminat leasingul. Numai că vinieta nu mai era valabilă deși eu circulam cu același autovehicul și nu trecuse anul de când o plătisem. Dovada că ei au un sistem informatic de cacao este dată de faptul că în justiție am avut soluție favorabilă. Cum nu avem autostrăzi, ă întreb de ce am avea un sistem informatic scris cu cap. Este sortimentul care acolo nu se practică.

Al treilea exemplu: este dat de neacceptarea ideii că cineva mai și greșește. În cazul meu, cineva s-a uitat la mine și a scris la rubrica culoarea ochilor: căprui. Cu o a doua ocazie, altcineva s-a uitat la mine și a evaluat culoarea ochilor mei ca fiind albastri. Eu știam că nu se schimbă cu una cu două culoarea ochilor, cum nu se schimbă nici grupa sanguină. Era normal, ca la reitroducerea unor date să se producă și o validare și acolo unde datele nu coincit, în timp real să se facă și corecțiile.

Pe mine, ca individ care mi-am trăit traiul printre tot felul de hârburi informatice, mă amuză să văd că acum în 2017 se fac asemenea greșeli impardonabile. Să nu mai zic nimic de cei pentru care redundanța e confundată cu umilirea cetățeanului, iar indolența actualizării în baze de date este transferată injurios clienților de către funcționari idioți. Am dovezi.

(29 mai 2017)

Băi, Dorele, ce mai faci?

La acestă întrebare dorel răspunde scurt și sigur pe el:

- Perforez  accidental o conductă de apă cu cupa de la buldozer.

- Demolez un zid, începând cu baza.

- Demontez o macara de jos în sus.

- Asfaltez niște gripi pline ochi cu apă.

- Demolez stâlpăă de rezistență ai clădirii.

- Acopăr șanțul făcut ieri.

- Schimb podeaua multiseculară a monumentului, cu dale moderne.

- Împrospătez pictura veche de 500 de ani cu ceva lavabil.

- Sting țigara în benzină, pentru prima dată.
- Un teren de fotbal în panta cea mai  abruptă.
- Încarc un cal într-o Dacie.

Când o să mai văd sau aud grozăvii ale lui Dorel, voi completa aceste răspunsuri, că tare deșrtept și priceput este Dorel, mai ceva ca Bulă!

(07 mai 2017)