Așa-zișii gazetari mioritici despre împușcarea lui Charlie KIRK

Oribila crimă care a curmat viața influencer-ului Charlie KIRK la mitingul de la Universitatea din Utah a cutremurat întreaga planetă. Așa-zișii jurnaliști din spațiul mioritic s-au simțit și ei obligați să măzgălească și ei vreo câteva cuvinte, dar mai bine stăteau în banca lor, căci necunoscând problema și fiind sub influențe stângiste au privit lucrurile prin prisma deformată a ideologiei care i-a consacrat pe pozițiile de lingăi de serviciu. Moise GURAN, Lucian MÂNDRUȚĂ, Oana DIMOFTE, Andrei CARAMITRU, Cristian Tudor POPESCU au scris cuvinte care defineau limitele lor în fața înțelegerii cumplitei tragedii și cred că mai bine se abțineau, căci concluziile mele la ceea ce au scris ei, îi plasează în categoria zerourilor absolute în ale jurnalismului. Noi avem o vorbă: despre morți, numai de bine. A zice că mortul era un activist extremist de dreapta, nu înseamnă a-l vorbi de bine pe cel asasinat. Un altul se întreba dacă ar fi dispărut amendamentul doi, KIRK ar fi supraviețuit. Nu era locul ca o tanti să scrie de spre cel asasinat că:  aș fi vrut să trăiască și să-și reevalueze opiniile. Un post tv sublinia că cel asasinat cerea execuții publice. Mi se face o așa de mare milă de acești nefericiți care cred că ei știu totul, deși nu au înțeles nimic și nici nu vor înțelege, căci viața îi va arunca la groapa de gunoi a istoriei, căci slugile niciodată nu ocupă  alt loc, deși colegul meu Karl MARX zicea că istoria o fac masele. Da, o fac masele, nu slugile.


(12 septembrie 2025)

Cercetarea științifică și setea de a reduce cu orice preț deficitul de la buget

Internetul e bântuit de postările unor nefericiți care-mi aduc aminte de anul 1990 când din. piepturile proletare ale celor ce mărșăluiau pe bd. Ana IPĂTESCU strigau lozinca:
MOARTE INTELECTUALILOR!
de se cutremurau geamurile ASE-ului.

Aș fi zis să discute despre cercetarea științifică niște personalități marcante ale vieții științifice, niște oameni ale căror nume strălucesc în cultura românească și care să spună lucruri inteligente, lipsite de furia și ignoranța care răzbat la tot pasul, din neputința de a face ceva ca lumea, măreț, care să uimească o lume. 

Ar fi excelent dacă am sta puțin și ne-am gândi că românii nu au niciun laureat al premiului NOBEL, născut, crescut, educat, trăitor și lucrător aici pe meleagurile noastre mioritice. Sunt câțiva oameni care s-au născut aici, au făcut școli aici, dar realizările lor de premiul NOBEL au fost înfăptuite în USA, în Germania sau altundeva.

Cercetarea științifică este la un nivel oarecare aici, nu pentru că s-a răsturnat asupra ei cornul abundenței, ci din contră, a fost subfinanțată, au lipsit criteriile de selecție și stimularea cercetării științifice nu s-a mai înfăptuit de 20 de ani cu siguranța. Nu numai la noi cercetarea nu are rezultate remarcabile. Doar dacă ne amintim cum a stat treaba cu vaccinul pentru COVID 19 avem o imagine clară ce și cum cu cercetarea științifică europeană, de exemplu. Nici nu trebuie mai mult.

Se știe că pădurarii primesc primă pentru murături. Se știe că barosanii cu pădurile la pensionare primesc primă de 100.000 euro. 

Ceea ce nu se știe este că pentru un articol științific publicat într-o revistă de top autorul nu primește nici măcar un cent. Nu se știe că dacă cineva îndrăznește să publice o carte științifică, fie o face gratis, fie primește 3% sau cel mult 7% din valoarea unui exemplar, multiplicat cu numărul cărților vândute, în timp ce editorul câștigă 30%, tipografia câștigă 30% și vânzătorul câștigă 20% sau 23% din ceea ce se vinde. De cele mai multe ori, autorul este cel care investește și riscă totul pentru a câștiga glorie, în niciun caz bani pentru munca depusă în a scrie cartea științifică.

Cine are curiozitatea să intre mai adânc în structura devizelor de la proiectele de cercetare, va constata că mergând pe principiul boul care trage, tot în el dai cu biciul, cercetătorul este cel care are salariul modest, iar ceilalți care gravitează în jurul activității de cercetare, profită la maximum.

Nu suprimarea cercetării și nici a institutelor de cercetare, ci introducerea de noi criterii de performanță, dar și revenirea la conceptul corect de management de proiect, reprezintă soluțiile eficiente de a face din cercetarea științifică exact ceea ce trebuie să fie, adică motorul dezvoltării economice.



(03 iunie 2025)

Andrei CARAMITRU

Marele actor Ion CARAMITRU a dominat scena Teatrului Național decenii în șir. El a jucat pe scenă roluri memorabile. A devenit celebru și prin recitalurile de poezie eminesciană de la Atheneul Român. A jucat și în filme.
La Revoluție, a rostit fraza memorabilă:
- Mircea, fă-te că faci ceva!
Ion CARAMITRU are un fiu, pe Andrei CARAMITRU.

(02 martie 2025)

Andrei CARAMITRU în politică

Despre Andrei CARAMITRU am auzit când a fost implicat într-un scandal cu Valentin DRAGNEA undeva prin septembrie 2018. Cineva și-a dorit transfer de notorietate. 

Acum, acest bărbat de 43 de ani și aici mă refer la Andrei CARAMITRU a intrat în USR și nu oricum, ci cu o poziție foarte clară vizavi de PSD+ALDE. Mesajul său a fost disecat de mulți analiști și este considerat programatic. Mie nu mi s-a părut un mesaj cu lipici, căci textul este mult prea simplu. Dacă-mi aduc bine aminte de contribuția ilustrului său tătic la alegerea lui Emil CONSTANTINESCU prin scena cu ochelarii, dar și prin scena fabuloasă din 22 Decembrie 1989 cu  Mircea fă-te că lucrezi!, fiul mi se pare cu mult prea liniar, dar cuvintele sale nu au darul de a impresiona, ci de a-l poziționa și atât. Andrei CARAMITRU este o excelentă achiziție pentru USR mai ales că este an electoral și principiul bilelor de pe masa de biliard funcționează excelent pentru cine știe să manevreze tacul. Văd că USR o face cu dibăcie și gradual. Mișto.

(28 ianuarie 2019)