Ne plac la nebunie numerele asociate indicatorilor care nu spun nimic

Noi vrem să lăsăm impresia că suntem extrem de riguroși și ne plac cifrele cu care construim tot felul de numere cu care defilăm, deși nu au nicio relevanță, mai ales că acele numere reprezintă descrierea unor secvențe ale evoluției unui fenomen aflat în dinamică.

Îmi amintesc cum la o așa-zisă dezbatere dintre candidații la prezidențiale, un nene de pe la DIGI 24 l-a întrebat pe un candidat despre dobânzile exersate de diferite bănci, de parcă respectivul candidat trebuia să fie o enciclopedie ambulantă, deși președintele nu are nicio treabă cu sistemul financiar în general și nici cu băncile în special.

Au mai fost niște așa-zise jurnaliste care și ele s-au întrecut în a vehicula numere și de a întreba despre niveluri ale unor indicatori, așteptând răspunsuri sub forma unor numere, cu două zecimale, bănuiesc.

Oamenii politici doresc să iasă în evidență și numerele îi ajută să manipuleze până la un nivel nepermis de mare al nerușinării, căci  publicul, cred ei, se lasă ușor impresionat de cifre care prin respectarea unor minime condiții deontologice, ar manipula lejer și sigur. Numai că acum, când lumea este informată din materialele de pe Internet, numai niște maeștrii ai manipulării mai au capacitatea să facă ceea ce acum 30 de ani era floare la ureche pentru orișicine. Dacă acum 30 de ani venea un nene sau o tanti și spunea cu emfază că s-au produs peste plan 50 de tractoare, acum numărul 50 nu mai are nicio relevanță dacă nu este însoțit cu un detaliu legat de procentul cu care a crescut producția de tractoare, căci dacă 50 de tractoare reprezintă 0,01% e nerelevant, dar dacă reprezintă 25% este o altă poveste.

Oricum, se vede că așa-zișii jurbaliști și așa-zișii analiști economici și politici au rămas în urma populației, din moment ce se vede de la o poștă că nu și-au adaptat nici instrumentele de lucru și nici discursul la condițiile de azi și locurile lor de muncă vor dispărea exact așa cum a dispărut presa scrisă, căci fiecare pasăre pre limba ei piere și șansa de a reveni este nulă.



(24 noiembrie 2024)

Televiziunile mioritice au luat-o pe arătură.

Televiziunile mioritice, vrând să pară obiective, au luat-o pe arătură, făcând din campania electorală un talmeș-balmeș bizar, aiuritor, imprecis, manipulator, urâcios și mai ales secundar, căci pentru ele claritatea, demnitatea și obiectivitatea sunt lucruri neesențiale în raport cu goana lor după profituri lejere, imense și lipsite de riscuri.

Dacă în anul 2019 campania prezidențială a fost ca și absentă, acum oala cu zoaie a dat în clocot îmrăștiind mirosuri pestilențiale și zemuri mizere, toți actorii crezând că în acest fel vor câștiga procente prin voturile cetățenilor, numai că cetățenii sunt sătui de înjurături, de bârfe ieftine. Ei fără să plătească salarii imense demnitarilor, dacă ies pe ulițele mahalalelor lor, aud exact aceleași lucruri, numai că totul este gratis, autentic, neforțat și mult mai colorat decât pe ecranele televizoarelor căci totul este live.

Ca și întreaga societate, televiziunile sunt lipsite de profesionalism, din moment ce așa-zișii jurnaliști sunt luați de colo și de colo, pudrați, spălați, șamponați, periați și împinși să vorbească cu bruma lor de cultură, repetând cu obstinație cuvinte precum iată, atenție, dar și o serie de sintagme primitive și enervante. Deci nu avem cum să așteptăm ca televiziunile să facă educație civică, din moment ce criteriile lor de performanță nu au nicio legătură cu morala, cu proiectul de țară imaginat de popor, proiect care nu are nicio legătură cu ceea ce-și imaginează politicienii.

În ultimele două săptămâni ale campaniei electorale, televiziunile mioritice s-au întrecut în a manipula poporul, funcție de ceea ce au obținut în procesul de publicitate electorală, căci nimic nu se face gratis, mai ales că partidele, dintr-o eroare grosolană și strategică, au primit subvenții nepermis de mari de la stat.

Premisa televiziunilor cum că prostesc poporul cu televizorul este falsă din moment ce poporul folosește rețelele de socializare pentru a se informa și pentru a comunica direct și ele nu mai au decât o influență palidă asupra poporului. Să nu uităm că telecomanda este cea care face ca poporul să urmărească filme sau programe de divertisment în timp ce canalele de știri se zbuciumă cu emisiuni electorale manipulatoare prin invitații care participă și prin non-calitatea întrebărilor adresate, știut fiind faptul că multe din chestiuni sunt servite, adică despre întrebări, respondenții știu deja și-și pregătesc răspunsurile.

Nu vor trece zece ani din acest moment și televiziunile de știri vor fi istorie, căci ceea ce se întâmplă cu Poșta Română se va întâmpla și cu TVR, Antena 3, REALITATEA, ROMÂNIA Tv, DIGI 24, căci vorba colegilor mei Karl MARX și Friedrich ENGELS, orice fenomen dispare datorită propriei lui dezvoltări.




(24 noiembrie 2024)

O mișcare deșteaptă a lui CIOLACU

Ieri 22 noiembrie 2024, Marcel CIOLACU a mers la Budapesta să se întâlnească cu Viktor ORBAN premierul Ungariei, să discute despre SCHENGEN. La întâlnire a participat Kelemen HUNOR președintele UDMR. Prezența lui Kelemen HUNOR la masa unde erau Viktor ORBAN și Marcel CIOLACU a fost un lucru excepțional, căci așa trebuie să fie un membru UDAMR, cetățean român de etnie maghiară, un patriot, care luptă pentru patria lui, patrie care este România și care trebuie să fie membră SCHENGEN. 
Bravo, Marcel CILOLACU, că ai pus la treabă UDMR!


(23 noiembrie 2024)

Concluzie la rece

Acum că s-a încheiat campania electorală, stau și analizez la rece tot ce s-a întâmplat și mă gândesc la proverbele care ne definesc al naibii de bine, ca nație și care ne plasează exact la coada Europei, deși noi ne vedem frumoși, deștepți, măreți și sublimi.

Eu nu știu cum se întâmplă, dar se întâmplă, căci ca la noi e ca la nimenea. Vineri 22 noiembrie la ora 23:59 s-a încheiat campania electorală pentru prezidențiale, dar continuă campania electorală pentru alegerile parlamentare din 01 decembrie 2024, căci prima zi din decembrie 2024 se scrie cu litere mari, adică 01 Decembrie 2024 când aniversăm ziua noastră națională și se scrie cu litere mici 01 decembrie 2024 când mergem la vot să ni-i alegem pe așa-zișii aleși, care, vai steaua lor, sunt o adunătură de indivizi care nu știu pe ce lume se află.

Deci în 23 și 24 noiembrie 2024 când nu ar mai trebui săp se facă niciun fel de propagandă electorală, vrând-nevrând se va vorbi despre partide și cum Nicolae CIUCĂ, Marcel CIOLACU, George SIMION, Elena LASCONI și nu numai ei, sunt candidați la prezidențiale, nu știu cum se va proceda să se facă propagandă electorală pentru PSD, PNL, USR, AUR fără ca moacele președinților să nu apară deloc sau ceva vorbe chiar pe ocolite despre ei să nu se spună.

La rece vorbind, unde nu-i cap, vai de picioare și zilele de 23 și 24 noiembrie 2024 sunt oglinda acestui proverb, căci era un lucru elementar să se facă un graf GANTT și să se identifice suprapunerile, ceea ce nu s-a întâmplat. Consecințele catastrofale vor urma inevitabil și cei ce le vor trage, nu vor fi cei ce le-au produs, tot după proverbul unde dai și unde crapă, căci proverbul boul care trage tot în el dai, nu se pune.



(23 noiembrie 2024) 

Chiar nu se întâmplă nimic?

Campania electorală a rămas fără combustibil. Este totul tern, banal, predictibil și lipsit de vlagă. Candidații parcă au intrat într-o letargie inexplicabilă. Se pare că BEC a avut azi o zvâcnire și i-a impus lui Călin GEORGESCU să-și scoată toate clipurile din online care nu au un semn distinctiv de reclamă electorală. Marcel CIOLACU pare sigur pe el și aruncă cu glumițe ieftine în dreapta și în stânga. Nicolae CIUCĂ nu aduce nimic nou, deși chestia cu binomul toxic plictisește prin repetare la nesfârșit. Elena LASCONI are și ea o oarece automulțumire pentru locul neeligibil unde se află. Mircea GEOANĂ este obosit și s-a convins că scara lui rulantă coboară, iar el vrea să urce. George SIMION a dispărut din peisaj și nu mai apare cu vreo idee care să-i contrarieze pe contracandidații lui. Cristian DIACONESCU nici măcar explicații kilometrice fără conținut nu mai expune de parcă s-a resemnat. Ceilalți candidați parcă nici n-ar exista și nu am priceput de ce au depus atât de mari eforturi să se înscrie în cursă dacă niciunul dintre ei nu are o nucleară care să zguduie scena politică în vreun fel oarecare, cât de cât și cum de cum.
Azi e joia de dinainte de alegeri și canalele importante de televiziune au epuizat marile subiecte, căci a merge la un canal de rating sub 2% e pierdere de timp pentru toate părțile. Toate tunurile au fost puse pe Marcel CIOLACU din toate părțile pentru a mușca din procentele lui. Deja s-a căzut în zone neinteresante, unde dezbaterile sunt zgomotoase, cu suprapuneri de combatanți și cu moderatori incapabili de a impune ordine în dialoguri. Mă gândesc la romanul lui Mihail SADOVEANU, Locul unde nu se întâmplă nimic, iar acum a comenta dacă vom primi acceptul pentru SCHENGEN pentru 1 ianuarie sau pentru o dată plasată în martie sau aprilie 2025, deja este o chestie de detaliu, după 13 ani de așteptare și duce spre un penibil sufocant al lipsei de imaginație a echipelor de campanie ale celor 14 candidați.

(21 noiembrie 2024)

Inflația nu are nicio legătură cu creșterea nesăbuită a prețurilor!

Economia clasică făcea o legătură directă între creșterea inflației și creșterea prețurilor, lucru care nu mai este valabil și în ziua de azi, când informatica și informația și-au intrat în drepturi și lumea gândește în alți parametri.

Față de perioadele de dinaintea pandemiei, acum se lucrează de acasă. Acum digitalizarea face ca multe aspecte necunoscute cândva, să devină transparente și creșterea de prețuri nu mai are nicio legătură cu inflația sau în cel mai bun caz, are o legătură foarte slabă.

Acum, creșterea prețurilor se datorează abordarea la un alt nivel al calității produselor și serviciilor.

Acum, creșterea prețurilor se datorează cuantificării mult mai riguroase a discrepanței cerere-ofertă.

Acum, creșterea prețurilor se datorează reducerii semnificative a fluctuațiilor de produse din piață.

Acum, creșterea prețurilor se datorează atitudinii schimbate a oamenilor față de cheltuirea banilor.

Acum, creșterea prețurilor se datorează atitudinii oamenilor față de muncă, dar mai ales față de ne-muncă.

Acum, creșterea prețurilor se datorează polarizării a societății în bogați speculativi și săracii care muncesc.

Acum, creșterea prețurilor se datorează efectelor manipulării populației din toate direcțiile societății.

Dacă informatizarea ar fi permis cunoașterea valorii masei produselor și serviciilor, căci despre masa monetară se știu foarte multe detalii, cu siguranță s-ar fi calculat un coeficient de corelație între fluctuațiile dintre masa monetară și suma valorii produselor și serviciilor din economie. Cum așa ceva nu este posibil a se calcula, nici măcar într-o economie excesiv de centralizată, singura modalitate de a studia creșterea nesăbuită a prețurilor trebuie căutată în comportamentul subiectiv al oamenilor, care se transformă în ultimă instanță în atitudine vădit obiectivă prin acțiuni curente ale acestora.



(21 noiembrie 2024) 

Cine l-a umflat cu țeava pe George SIMION?

George SIMION n-a mișcat un deget nici în televiziuni și nici printre candidații la prezidențiale, pentru a fi unde este acum. Pe  George SIMION l-au umflat cu țeava să ajungă atât de sus în sondaje:
- televiziunile care au preluat mesajele belicoase date de candidați la adresa lui,
- candidații la prezidențiale care s-au întrecut în a-l împroșca cu zoaie,
- anumite personaje pitorești care au știut să puncteze unde trebuie.
Necunoașterea managementului politic i-a mânat pe toți în a-i face reclamă lui George SIMION cu costuri zero pentru el, abordând subiecte care fac deliciul de o clipă pentru spectatori, dar care în afară de a fi vorbe goale, nu au niciun rol, căci nimic nu are cum să fie demonstrat din șirul zicerilor, mai ales că durata campaniei electorale este de o lună, adică foarte scurtă, iar procurarea de dovezi necesită uneori și ani de zile. Oamenii nu cunosc sau se fac că au uitat cum se schimbă lucrurile și cum dinamica socială face din diavoli persoane drăgălașe, iar din oameni de seamă, simple gunoaie sau șosete de aruncat la tomberon. Dacă vectorii de campanie abordau teoria ignorării subiectului George SIMION, cu siguranță că acum vorbeam de un George SIMION de 10% și nu de mai mult. S-au mai făcut erori, dar aceasta este o eroare de abecedar de management politic și îmi arată că lumea nu pune mâna să citească, iar în jurul candidaților la prezidențiale sunt prea mulți ageamii.

(21 noiembrie 2024)