Fericirile și nefericirile generate de deciziile luate prin vot

Nici unanimitățile nu aduc fericirea la toată lumea. Unanimitățile de la vot exprimă:

- superficialitate;

- necunoaștere;

- frică;

- intimidare;

- euforie;

- alergie;

- sete;

- foame;

- nepricepere;

- grabă;

- persuasiune;

- nimic.

Trebuie să spun că și eu am fost victima a două unanimități, pentru că beneficiarl acestui rezultat nu am cum să mă autointitulez, întrucât sunt sigur că votanții nu erau în cunoștință de cauză sau erau mult prea grăbit să meargă la un mic și o bere.

Când este vorba de vot, adică de alegere între DA și NU, evident, vor fi unii nemulțumiți, cei care se zice că au pierdut la vot, respectiv, vor fi alții mulțumiți, cei care au câștigat la vot. La 11 decembrie 2016, rezultatele au fost PSD – 45,47%, PNL – 20,04%, USR – 8,87%, UDMR - 6,19%, ALDE - 5,62%, deci  PSD + ALDE au câștigat alegerile parlamentare formând o nouă majoritate parlamentară. Bineînțeles, câștigătorii s-au bucurat. Nu degeaba se zice: vai de cei învinși, adică vae victis, cum zicem noi piteștenii după o cinezeacă de țuică bună.

Sunt cazuri în care după vot, apar nemulțumiții, adică toți cei care nu se consolează cu ideia că au pierdut, drept care devin foarte zgomotoși, ies în stradă și încearcă prin măsuri nedemocratice să impună o altă maoritate, deși se bat în piept cu cărămida că ei sunt democrași puri, imaculați, tandri, respectabili și vânjoși.

Unii nu au capacitatea de a accepta rezultatul votului, deși au dorit legitimarea prin vot, dar neobținând-o caută să obțină o altă soluție. Se știe că la vot există:

- unanimitate;

- majoritate simplă;

- cvorum;

- majoritate calificată;

- majoritate pur și simplu;

- mulțumiți;

- nemulțumiți;

- indiferenți;

- absenți;

- prezenți;

- votanți;

- sondaje;

- comploturi;

- furturi;

- violență;

- minciună;

- manipulare;

- mită electorală;

- manipulare;

- fraude;

- tot felul de ciudățenii.

Votul generează fericire pentru cei care au câștigat alegerile. Voturile aduc mari probleme pentru cei care le-au pierdut. Există întotdeauna un adevăr, adevărul învingătorului, mai ales când prin vot, cei ce câștigă au puterea de a lua decizii de tot felul și mai ales de a fi discreționari la o adică, în a-și pedepsi rivalii învinși. Cei care pierd la vot nu au cum să fie nici veseli, nici fericiți, nici încântați și nici dominatori. Ei caută să-și exprime nemulțumirea în varii modalități, dar niciodată recunoscând că au fost mai puțin convingători decât adversarii lor. Cel mai trist este cazul în care votul nu presupune concurență, ci validarea poziției. Lucrurile devin extrem de triste pentru toată lumea când criteriile luate în seamă la prezentarea celor care vor fi supuși votului nu sunt clare, ceea ce dă cale liberă subiectivismului și efectuării de comparații nerelevante dar care devin subiecte aprinse de discuție. Votul înseamnă recunoașterea tacită a incapacității de a tranșa ceva printr-o decizie asumată de o persoană, mai ales atunci când presiunile înlocuiesc argumentele raționale. Atunci când subiecții supuși votului au posibilitatea ca toți să se prezinte și să convingă în egală măsură pe votanți, trebuie să accepte rezultatul votului dacă acesta este:

- al unei majorități recunoscute;

- corect exprimat, fără influențe;

- cu cei supuși prezenți în sală;

- este acceptată procedura de toți.

Mi se pare că discuțiile de la colțuri și scuzele în virtutea cărora votul a exprimat o anumită tendință definită undeva în afara subiectului propriu-zis, nu trebuie să-și aibă sensul, mai ales că prelungesc stările de frustrare ale perdanților. Cei care-i consolează pe perdanți caută să găsească explicații în care nici ei nu cred, dar încearcă să-i convngă pe cei din jur că și ei au de zis ceva. Judecățile de valoare ale deciziilor ce se desprind din vot n-ar mai trebui să fie interpretate din moment ce o majoritate se exprimă clar în legătură cu ele. Oricum, statu cu fruntea sus peste vicistitudinile vremii reprezintă un parametru de care este important să se țină seama. În viață totul este relativ, chiar și în cazul celor executați pe scaunul electric s-a dovedit că au avut loc erori judiciare, iar jurații au decis guity, ca peste ani să se constate că ei s-au înșelat, iar cineva nevinovat a plătit cu viața.

(17 iulie 2017)

Diaspora cea de toate zilele și mai ales de vot

Diaspora există independent de voința politicienilor. Diaspora este considerată de unii politicieni drept masă de votanți care este știut împotriva unora și pentru alții. Este bine de studiat cine alcătuiește diaspora românească.
Diaspora este formată din:
- nenumărații medici plecați la mai bine, să nu zic zgorniți de politicieni care nu au făcut decât să-i
  umilească prin toate mijloacele posibile și imposibile;
- specialiștii în IT&C, programatori, analiști, web-designeri, project manageri;
- ingineri de toate felurile, pentru că învățământul politehnic românesc este recunoscut prin calitatea
  specialiștilor oferiți pieței de forță de muncă;
- muncitori în construcții;
- muncitori în agricultură;
- muncitori în domeniul serviciilor;
- muncitori zilieri;
- bone, educatoare, femei în casă;
- toți care au plecat spre mai bine, deși străinătatea înseamnă viață foarte grea și singurătate.
Cei din țară sunt contrariați de rolul pe care politicienii îl dau diasporei, vazând în aceasta un fel de mineri care au menirea de a schimba raportul de forțe. Mulți dintre cei rămași acasă sunt nemulțumiți că diaspora a schimbat sensul votului.
Realitatea este alta, pentru că diaspora reprezintă numai o parte din votanți, nu totul. dacă un anumit candidat era atât de iubit în interior nicio diasporă nu-l dădea jos. Dar întotdeauna cineva trebuie să arate cu degetul într-o direcție și să găsească un vinovat. În anul 2009 dacă celalalt era atât de iubit, din 18 milioane de voturi lua 17 milioane și nimeni și nimic nu-l clinteau din locul de prezident. Să nu se uite cum a fost ales George W. Bush cu voturile din California la mustață.
In opinia mea, diaspora reprezintă o parte din poporul român care vremelnic este plecată pentru a munci în alte țări. Ei sunt cei care trimit bani familiilor, care își construiesc case în țară, care au planuri de a se întoarce când vremurile vor fi mai bune și aici.
Este normal să existe o diasporă, chiar dacă viața aici ar fi pe roze, pentru că întotdeauna prin natura lui omul vrea altceva. Vrea ceva nou, diferit de ceea ce are. Ți francezii au oameni de-ai lor răspândiți peste tot. Și englezii au cetățeni de-ai lor peste tot în lume. Și americanii au cetățeni de-ai lor care lucrează 3-10 ani pe colo și pe colo pentru a trăi experiențe care de care mai fabuloase. Faptul că acum s-a dat legea votului prin corespondență s-a creat premisele unui vot civilizat, fluent pentru cei din diaspora. este acum mai important ca oricând ca forțele care vor binele acestei țări să fie unite și votul din toamna lui 2016 să însemne acel salt calitativ așteptat de români. Suntem sătui de politicieni mediocrii și diaspora, împreună cu toți cei sătui de câți politicieni cu gândire îmbârligată avem, să treacă la a face curățenie. Stop unui parlament de 600 de orfani, milogi și profitori cu nume de deputați sau de senatori, am auzit de mai multe ori în mașina 133, unde circulă multă lume pestriță. Diaspora are și ea reprezentanți în Parlament și sunt sigur că viitoarea legislatură va fi mult mai benefică diasporei, legile dându-le măcar avantajul de a nu mai fi umiliți la sosirea sau la plecarea din țară cânde vin să-și petreacă sărbătorile sau când vin în vacanță. Diaspora este o realitate și nimeni nu are dreptul de a nu ține seama de ea.
(29 februarie 2016)