Cine suntem, bre?

Din când în când trebuie să ne întrebăm cine suntem?
Suntem Brad PITT multiplicați?
Suntem Alain DELON trași la indigo?
Suntem Florini PIERSICI, unul după altul?
Dacă avem un pic de realism când ne privim în oglindă, nu suntem nici Brad PITT, nici Alain DELON și nici Florin PIERSIC. Sunt eu, ești tu, este el, adică suntem noi, așa cum ne-a lăsat Dumnezeu, căci din maimuță nu este vorba să ne tragem, din moment ce acestea nu stăpânesc arta răului.
Noi suntem oameni normali în cea mai mare proporție, avem printre noi și genii, dar prea puține, avem și lideri în general, dar nu avem lideri în momentul de față, deci ar trebui să fim ca toți ceilalți care sălășluiesc pe Terra și nu trebuie să ne împăunăm noi cum că istoria începe de pe meleagurile noastre, că nu are cine să ne dea nouă lecții și că toți sunt nepricepuți în afară de noi.

Noi nu avem autostrăzi.

Noi nu stăm la masa bogaților lumii.

Noi am fost declarați învinși la Conferința de la Paris din 1947.

Noi am avut un președinte turnător.

Noi am avut mineriade, deși minerit au și alții cu mult mai mult decât noi.

Noi l-am avut pe EMINESCU și  acesta ne spală de toate păcatele.

Cine suntem noi, bre?

Suntem copiii lui Dumnezeu, ca toți copiii de pe Terra.

(18 februarie 2025)

George Crin Laurențiu ANTONESCU se laudă pur și simplu

George Crin Laurențiu ANTONESCU face parte din categoria politicienilor mărunți care au jucat jocuri, care au căutat să le fie bine lor și care nu s-au remarcat prin nimic special, căci la șefia PNL nu a făcut mare brânză, iar cu chestia numită USL a făcut o prăjitură rămasă fără moț, împachetată într-un ziar călcat în picioare, după ce a fost ridicat din tină.
George Crin Laurențiu ANTONESCU  a absolvit la 26 de ani Facultatea de Istorie de la Universitatea București, după ce a fost repetent de două ori. George Crin Laurențiu ANTONESCU a fost un profesoraș de istorie la sate, iar Revoluția din Decembrie 1989 l-a scos la lumină, ajungând prin relaxarea absurdă a criteriilor de obținere a posturilor, profesor la Colegiul Spiru HARET. Între 1992 și 2016 George Crin Laurențiu ANTONESCU a fost parlamentar și din ceea ce este postat pe internet nu rezultă ca absolventul de istorie să fi scris articole sau cărți de istorie, deși a lucrat și pe la un muzeu pe poziția de curator, unde profesia i-ar fi permis să scrie câte ceva, mai ales că Dobrogea este bogată în situri arheologice.
După ce insistentul de Mircea BADEA l-a întrebat de a făcut în ultimii 10 ani de când a lipsit de pe scena politică, George Crin Laurențiu ANTONESCU s-a lansat, arțăgos fiind, în a spune niște lucruri din care se vedea clar că nu i-a trecut prin cap că va fi întrebat așa ceva, improvizația oferită fiind jalnică, penibilă, superficială, puțin credibilă și aiuritoare.
Acum, la câteva zile bune, George Crin Laurențiu ANTONESCU a revenit spunând că a scris o carte și lucrează la a doua carte. Îmi aduc aminte de marchizul sicilian Giuseppe Tomasi di LAMPEDUSA care a scris celebrul roman GHEPARDUL, care a fost găsit în manuscris la câțiva ani după moartea autorului. Nu am o explicație de ce scriitorul George Crin Laurențiu ANTONESCU s-a apucat să scrie o a doua carte, înainte de a o publica pe prima. Îmi aduce aminte de o mătușă croitorească care se apuca de 1.000 de lucruri, fără a termina nimic, dar reușind să facă totuși o cămașă în 11 ani...
Eu nu cred că George Crin Laurențiu ANTONESCU a scris cărți din două motive și anume:
- el nu a scris nimic, nici chiar un articol, înainte,
- nu a spus din start că în cei 10 ani a scris o carte și a început-o pe a doua.
Dacă mâine George Crin Laurențiu ANTONESCU își va lansa careta, eu îmi voi cere scuze că l-am făcut lăudăros, car în PNL este deja un obicei să anunți o carte și să apari cu ea în târg după 6 luni....

PS:  dacă nu se indexează pensiile și dacă îngheață salariile cu ordonanța trenuleț, este bine pentru liniștea sa personală a casnicului George Crin Laurențiu ANTONESCU, să nu candideze, căci scorul său va fi cu -.


(27 decembrie 2024)

O idee bizară, dar repetată

De la un timp, de când digitalizarea a dat rezultate palpabile, apar fotografii cu oameni celebri așa cum arătau ei acum 50 de ani și cum arată ei azi. Este o plăcere diabolică să fie arătate figurile unor tineri, alături de figurile peste care cei 50 de ani care au trecut, au lăsat urme adânci.

Dacă repectivele personalități ar avea ele ideea de a pune în paralel o fotografie de acum 50 de ani cu una din ziua de azi, aș mai zice că ideea le-a aparținut și a fost voința lor de a ne arăta fie că anii care au trecut nu au lăsat urme adânci, fie că anumite trăsături se păstrează.

Uneori, astfel de fotografii sunt utile în criminalistică, pentru a reuși descoperirea răpirii copiilor chiar după zeci și zeci de ani. Una-i una, alta-i alta. Fotografiile de actori de cinema de acum 50 de ani și cele din ziua de azi, nu sunt nici pe departe știință, ci curiozitatea unora de a arăta că timpul trece implacabil, deși apa calcă nu este descoperită în acest fel.


(08 iunie 2024) 

Știm oare să ne privim în oglindă?

Răspunsul este: categoric, nu!
Dacă am ști să ne privim în oglindă, am vedea că nu semănăm nici cu Alain DELON, nici cu Brad PITT, nici cu Gerard BUTLER, nici cu Arnold SCHWARZENEGGER, ci suntem noi, descendenții dacilor liberi din munții și din câmpiile spațiului mioritic, cu bune și cu rele.
Dacă am ști să ne privim în oglindă ne-am da seama că sunt alții și mai frumoși și mai măreți și mai deștepți decât noi, care ne-au luat-o înainte din foarte multe puncte de vedere și primul dintre aceste puncte de vedere este nivelul de trai.

Dacă am ști să ne privim în oglindă, am spune lucrurilor pe nume și am fi în stare să luăm un moment pe care eu îl numesc T0, moment de la care să fim altfel, să ne comportăm altfel și să devenim ceea ce cu toții ne dorim, adică oameni de onoare, cu coloană vertebrală, bărbați adevărați, care dacă spun o vorbă, vorba rămâne vorbă și faptele devin fapte, fără justificări și mai ales fără aberații.

Dacă am ști să ne privim în oglindă, am strânge din dinți și am schimba constituția, punând în articolele ei lucruri adevărate legate de onoarea și cinstea poporului nostru și dacă aș pune că toți suntem egali, egalitatea să fie în fața constituție și nu în fața legilor, care legi dacă sunt strâmbe, dar sunt votate, generează inechități flagrante între cetățeni, iar efectele se văd mai ales când criminalii sunt cei care în numele legii, își dau pedepse sub forma unor privilegii de neanulat de către ei înșiși.


(12 septembrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Filofteia STAICU

Lui Filofteia STAICU îi spuneam tanti Tia. Era cunoscută că avea darul ghicitului în cafea. Mie mi-a ghicit de câteva ori și ceea ce mi-a zis așa a fost. Nu le voi enumera aici acele elemente, dar așa a fost și de aceea scriu aici despre Filofteia STAICU, căci ghicea foarte bine în cafea.

Tanti Tia era croitoreasă. Avea două fete și după ce i-a murit bărbatul a trebuit să muncească să întrețină cele două fete și pe mama ei și a făcut-o foarte bine, căci fetele au terminat școli, s-au măritat și au ajuns oameni la casele lor, dar nu am mai știut de ele încă de pe vremea când era elev la gimnaziu.

Tanti tia fuma. Erau scene de-a dreptul comice când mergeam la ea cu ceașca de cafea să-mi ghicească. Îi duceam și un pachet de țigări Naționale, cele mai ieftine de un leu și paisprezece bani pac hetul. Așa mi-a zis mama să procedez ca să iasă bine la ghicit, căci nimeni nu ghicește degeaba. tanti Tia desfăcea pachetul de țigări, aprindea o țigară, trăgea câteva fumuri. Își potrivea ochelarii și se uita în ceașcă. Niciodată nu a vorbit mult. M-a lămurit în câteva propoziții. Erau ca niște sentințe anunțate prin gura ei, pe care realitatea o repeta peste câteva zile din gurile altora. Nu oricine are acest dar. Este un dar ghicitul în cafea. Nu am explicație, dar dacă cineva îmi spune de 11 ori ceva despre niște evenimente cu mut înainte de a se produce și evenimentele se ordonează așa cum le-a zis tanti Tia, nu mai este vorba de nicio întâmplare. Nu a fost niciodată vorba de a alege dintre DA și NU, ci de a spune o variantă dintre multe elementele unor liste lungi. Am puterea să scriu aici că am fost profund impresionat de mesajele transmise de tanti Tia, căci ele aveau puterea adevărului cert spus cu mult înainte ca evenimentul să se producă.

(26 februarie 2023)

Sunt contemporan cu Alain DELON

Pe actorul francez Alain DELON l-am vazut in filmul Rocco și frații lui, făcut de Luchino VISCONTI. Era prin anul 1961. Filmul era in două serii. Acolo era și o actriță devenită celebră ceva mai târziu Jeanne MOREAU. Eram la Cinematograful 23 August din Găvana și era scena în care Jranne MOREAU își potrivea ciorapii ridicand rând pe rând câte un picior la 90 de grade. O tânără a zis către bărbatului ei cu voce tare:

- Așa îți fac și eu, ție.

Toată sala a izbucnit în râs. Tot despre Alain DELON îmi aduc aminte că eram student în anul alAlain DELON-lea si aveam un coleg de cameră Gigică. El se credea un frumos. Era blond, avea ochii versi dar îi vedea albaștri. Se credea ca seamănă perfect cu Alain DELON. Un coleg mai năstrușnic i-a spus că asemănarea va fi 100% daca s-ar vopsi. Gigică s-a convins repede și a trecut la fapte. A doua ci, Gigică era brunet, îmbrăcat cu o haină tiă Delon de piele cu blana si guler îmblănit. Toată lumea din seria lui de studenți s-a șocat. Nimei nu i-a scos din cap niciodata ca el nu este copia 1 la 1 a lui Alain DELON.

Pe actor l-am văzut în multe filme mari. Nu este actor italian mare sa nu-l fi avut într-un film pe Alain DELON. În filmul Eclipsa a jucat in regia lui Michelangelo ANTONIONI, sub bagheta lui Louis MALLE a jucat în filmul Istorii extraordinare, dar filmografia sa este impresionantă. Un actor trebuie să dovedeasca valoarea sa și jucând teatrul lucru pe care Alain DELON l-a făcut între 1961 și 2007. dacă sun că a făcut actorie, lucru știut, a făcut regie, a scris scenarii și a fost și prducător, ne va duce gândul spre Sergiu NICOLAESCU, personaj deosebit de interesant, dar în Franța nu este o noutate ca o persoana să fie polivalentă și Alain DELON s-a dovedit a fi. Ceea ce nu trebuie uitat se leagă și de faptul că multe femei oftau când apărea Alain DELON în filme sau pe coperțile revistelor, căci era un brunet înalt și cu ochi labaștri, iar zâmbetul său le hipnotiza. Și acum la 84 de ani, în aparițiile sale de pe la interviuri arata că încă păstrează aerul acela misterios care l-a impus în cinematografie pentru istorie, căci filmele sale revăzute după mulți ani nu sunt deloc prăfuite, ba din contră au prospețime.

(10 ianuarie 2020)