Împăratul e gol

De câteva zile se discută despre studiile lui Ionuț MOȘTEANU, cel care ocupă fotoliul de ministru al apărării naționale și pe cel de vice-premier în guvernul BOLOJAN.

Din punctul meu de vedere lucrurile sunt simple, cum simple au fost lucrurile și în cazul lui Călin GEORGESCU. În opinia mea, un nene politician, trebuie să aibă un CV din care să rezulte:

- studiile,

- activitatea sa profesională,

- treptele în profesia pentru care a studiat,

- activitatea politică în paralel cu profesia,

- funcții ocupate după ce a atins cel mai înalt nivel în profesie.

Dacă nenea sau tanti au studii într-un domeniu și profesează în alt domeniu, pentru mine sunt de nota 2(doi) și nici nu mă uit la ei. Dacă au studii superioare, mă uit pe lista universităților românești și văd pe ce poziție este universitatea unde are studiile de licență și dacă poziția acesteia este mai jos de 50, pentru mine nu contează câte diplome are. 

Mă uit dacă are doctorat și dacă profesează în domeniul unde a făcut teza. Dacă a profesat în alt domeniu, mai bine se ștergea la c-r cu diploma de doctor, căci a făcut ceva nefolositor în profesie.

Îmi aduc aminte de marele chirurg Leon DĂNILĂ, care a intrat în politică după o carieră strălucită de chirurg. În 1972 a devenit doctor în medicină și a profesat în ramura unde a făcut teza. Leon DĂNILĂ este în opinia mea un politician de 10, căci este un profesionist de 10. Cu scamatorii și subterfugii în era Internetului, nu mai poate păcăli nimeni pe nimeni și imediat se vede că împăratul e gol.


(26 noiembrie 2025) 

Legea achizițiilor și hoțiile la drumul mare

Legea achizițiilor este făcută astfel încât marile hoții să se producă legal. Se știe cu exactitate că o licitație poate fi trucată și respectând legea, se derulează aducând mii și mii de euro prin ne-muncă în buzunarele șmecherilor apărați de lege. Cazul microbuzelor electrice de le educație din ultimele zile este de notorietate. Lipsesc regulile clare de întocmire a caietelor de sarcini care să nu fie cu dedicație. Caracteristicile tehnice sunt cele cu bucluc, care definesc dedicațiile și construiesc nișele prin care se strecoară cu dibăcie doar șmecherii protejați, nu de lege, ci de sfere de influență. Totul pornește de la prețul unitar, care se construiește în oferte fără a ține seama de ceea ce există în piață cu adevărat. Dacă un televizor în piața de oriunde nu depășește 400 euro, este greu de explicat de ce în ofertele celor care participă la licitație costă 800 de euro, când ar trebui ca participantul la licitație să admită că nu oferă doar un televizor și cine cumpără mai multe unități de același fel, beneficiază de o reducere, deci prețul de licitație va fi 370 euro să zicem. Lucrurile sunt simple. Lucrurile se știu. Numai că șmecherii sunt șmecheri și lăcomia e lăcomie, iar economia de piață care este doar de fațadă în centralismul excesiv, nu-și mai face datoria, căci capitalism înseamnă nu neapărat relație exclusivă privat-stat, așa cum se exersează pe meleagurile noastre cele mioritice, preponderent relația privat-privat sau privat-cetățean.

(15 august 2025)

Adevărul despre adevăr

Oricât ne-am bate  noi cu cărămida în piept, faptele sunt cele care ne dau de gol. Catastrofele modului nostru strâmb de a ne organiza ne ajung sin urmă și ne arată cine suntem cu adevărat, adică niște persoane care trăim în afara timpului.
Ca să dau exemple clare, mă voi referi la contractele făcute în anul 2020 pentru a achiziționa măști și alte materiale necesare păstrării unui climat de siguranță în condiții de pandemie cruntă, iar aprovizionarea în școli s-a făcut acum în toamna anului 2023, când materialele și așa incomplete, nu mai sunt necesare.  oricât ne dăm noi de rotunzi, de frumoși, de șmecheri și de sublimi, realitatea este una singură, adică nu suntem în stare să facem lucrurile ca lumea, ca să nu ne batem joc de bani, chiar dacă nu sunt banii mei sau ai tăi, ci ai poporului.

Numai unui mod limitat de a gândi și a acționa i se datorează toate necazurile din moment ce la locurile potrivite sunt puși oameni nepotriviți, care nu-și asumă nimic și care caută soluții de a respecta zicerea din comunism conform căreia cine muncește cinstit, ori e prost, ori e tâmpit.

(27 noiembrie 2023)

Neisprăviții

Aveam o mătușă, Dumnezeu s-o ierte, care când vedea o vecină care făcea câte ceva aiurea, venea la mama și-i zicea:
- Ai văzut, fă, lele pe neisprăvita aia? Iar a făcut o nefăcută.
Și mătușa se apuca să povestească cu lux de amănunte ce nefăcută făcuse vecina. Eram micuț și chiar și așa, îmi dădeam seama că vecina chiar era o neisprăvită. Exact cum neisprăviți au fost și cei care s-au ocupat de aducerea testelor COVID, pe bază de scuipat pentru elevii din școli.
Cum să faci o documentație atât de imbecilă, pentru a lansa licitația?
Cum să derulezi o licitație ca musca fără cap?
Cum să ajungi să ai teste pe care să și le asambleze elevii sau părinții sau profesorii?
Cum să ai ruptură de stoc la două săptămâni de testare?
Numai niște neisprăviți sunt în stare să procedeze așa.
Mulți ar spune că erau niște șmecheri. Că documentația a fost făcută așa pentru a o face cu dedicație. Că au câștigat anumiți competitori. Că și că și că. Nu este nimic adevărat. 
Documentația a fost proastă că a fost făcută de niște proști.
Procesul s-a derulat aiurea, că a fost coordonat de niște aiuriți.
Ruptura de stoc s-a produs din cauză că niște idioți au gestionat întregul proces. 
Nu a fost rezolvată problema testelor altfel decât se rezolvă orice altă problemă la noi aici în spațiul mioritic. Facem 10 km de metrou în 20 de ani, căci nu suntem în stare s-o facem în 3 ani. Facem o autostradă în 100 de ani pentru că nu suntem în stare s-o facem în 5 ani. Mergem cu 40 km/h cu trenul în medie și nu 250 km/h pentru că nu ne duce capul și puterea să mergem mai repede.
Decât mult și fără rost,
Mai bine puțin și prost.

Există o soluție: să tragem aer în piept, să ne spunem că nu mai merge și așa și să ne punem serios pe muncă, cei valoroși să iasă în față, iar scursurile să se ascundă pentru a da la târnăcop în șanțuri să pună conducte pentru a acoperi cei 1.000 km de termoficare ai Bucureștiului.
(11 decembrie 2021)

10%? Eu zic 50!

Prin mediile de sus ale pușcăriabililor de lux se vorbea de un parandărăt la nivelul 1de 10%. Nivelul nu are cum să fie adevărat pentru că:

- la nivelul al II-lea parandărătul era să zicem tot de 10%;

- la nivelul al III-lea parandărătul era să zicem tot de 10%;

- la nivelul al IV-lea parandărătul era să zicem tot de 10%;

- la nivelul al V-lea de execuție, parandărătul era să zicem tot de 10%.

Adică toate parandărăturile erau de 50%, ceea ce ne duce cu gândul că nu avea cum să mai fie vorba de încadrarea în cheltuieli a unui proiect fără a se reduce sub limita suportabilității a consumurilor de materiale ceea ce conducea la la proiecte de:

- întârzâieri;

- abandonări;;

- slabă calitate;

- neimplicare;

- compromitere.

Aceasta este și explicația lipsei interesului în a absorbi banii europeni, căci s-a văzut că de acolo nu există nicio portiță de a crea parandărăt. De la banul provenit de la buget, întrucât de acolo se înfruptă și cel mic, dar și cel mare, prețurile se umflă, se fac rectificări de devize și este un adevărat dezmăț financiar, ceea ce explică prețurile demențial de mari de la lucrări și care pornesc anapoda chiar din startul licitațiilor. Și legea licitațiilor este făcută să se umfle prețurile, căci nu are prețul de la licitații nicio legătură cu preșurile vehiculate în puața reală.

Ce frumos era cântecul lui Florin CHILIAN cu parandărătul în care versurile:

Zece scinduri, o terasa, costa toate 

Toate costa cit o casa!

(29 august 2017)

Ciclicitate și sezonalitate

În analiza seriilor de timă există o chestie extrem de simplă și anume construirea de grafice. Adică, se fac tabele cu două coloane. Pe prima coloană se scriu anii sau lunile sau zilele, depinde ce vrem să analizăm. Pe a doua coloană se scriu producții anulare sau lunare sau zilnice, consumuri anulare sau lunare sau zilnice, temeperaturi atmosferice medii anulare sau lunare sau zilnice, frecvențe ale deplasărilor unor oameni anulare sau lunare sau zilnice sau orice altceva dorim să analizăm în dinamică în raport cu trecerea timpului.

Există nenumărate produse foftware cu care se trasează grafice. Aceste grafice evidențiază la o analiză ochiometrică:

• tendința de creștere continuă;
• tendința accentuată de descreștere;
• fluctuații despre care nu se spune prea mare brânză;
• evoluție ciclică, în care niște lucruri se repetă.

În cazul consumului mediu lunar de înghețată se vede ciclicitate că vara acesta este ridicat, apoi scade, iarna fiind foarte mic, primăvara crește și tot așa, într-un grafic pe 10 ani. În schimb consumul zilnic de calorii al unui individ arată fluctuații dintre cele mai aiuritoare, căci respectivul mănâncă haotic și nu ține seama decât de poftele lui și de ce are în pungă.

Având în vedere că necesarul de vaccinuri es comportă ca o serie de timp cu o sezonalitate de ceasornic, mă întreb:

• de ce oare nu se face un studiu adevărat al sezonalității?
• de ce nu se fac comenzi pentru a intra în grafic cu utilizarea vaccinurilor?
• presiunea generată de inexistența vaccinurilor cui folosește?
• carența managerială cine o generează și cine o suportă?

Orice criză artificială generează creșteri de prețuri și mai ales decizii care au menirea de a favoriza pe cineva prin forțarea obținerii unei soluții, căci cei ce știu care este melodiaq, au CD-ul pregătit și doar așteaptă momentul pentru a oferi melodia cerută de numeroșii ascultători, când în realitate există un maestru de ceremonii care revendică partea leului. Să nu se uite că în multe zone organul crează funcția și funcția trebuie alimentată obligatoriu ca la carte, adică pe mulți bani.

(05 octombrie 2016)

O întrebare nevinovată...

Toată lumea vorbește de corupție, de șpăgi, de tot ce este rău, mai rău, chiar teribil de rău. În opinia mea, când vorbim de prejudiciu trebuie privite altfel lucrurile. Cu totul altfel trebuie făcută analiza. Să zicem că s-a cumpărat un oarece, care a costat undeva la 30.000.000USD. Să zicem că a fost și șpagă, așa cum zice tante L.,  10%, adică 3.000.000 USD, deci valoarea produsului a fost 33.000.000 USD. Toate bune și frumoase sunt până la un punct. În ipoteza cea mai optimistă, să acceptăm ideia că acel oarece cumpărat este și de calitatea cea mai ridicată, este și de utilitate maximă și beneficiarii cad pe spate cât de mulțumiți sunt. Dar să nu creadă nimeni că în toate cazurile lucrurile stau așa. Cum organul crează funcția, în cazul la multe oarece, după achiziție utilizabilitatea a rămas ultima chestie de luat în considerare, drept care în multe locuri au stat cutii nedesfăcute mult timp, fără ca cineva să se întrebe nimic. Dacă acel oarece avea durată de valabilitate 3 ani și în cei trei ani nu a fost folosit o secundă, cu siguranță că cele 30.000.000USD au fost cheltuiți fără rost. Dacă, din contră, acel oarece a stat nefolosit 2 ani, 20.000.000USD s-au dus pe apa sâmbetei.

Au fost și cazuri în care licitațiile au dat câștigător pe acela care a oferit cel mai mic preț, fără a se ține seama că respectivul își scotea pârleala din mentenență, consumabilele având niște costuri că ustura la ficați pe bietul lor proprietar fără voie, dacă licitația se făcuse la centru. Acel oarece rămânea neutilizat din lipsa banilor pentru consumabile. Așadar, analizele trebuie să meargă mai în profunzime, căci un aisberg își arată la suprafață numai 1/8 din el. Zic.

(05 octombrie 2016)

Corupția prin licitații

Există carențe grave în modul în care se fac licitațiile. De aceea par prețuri criminal de mari cu care se cumpără ceva prinb licitații sau se face ceva prin licitații. Cei ce organizează licitații nu o fac de amorul artei.

Am întâlnit două situații care se probează cu acte și anume:

• situația nr. 1 am fost la un grad didactic în Tulcea și m-am cazat undeva la un pret sw 120 lei camera pe noapte; cel care era cazat de firma cu care instituța avea prestarea de serviciu, se cazase exact în același hotel cu 170 lei pe noapte; normal trebuia ca atunci cand cineva vine cu un preț mai mic, exact pentru același produs sau serviciu, să se rețină prețul cel mai mic; este știut faptul că o firmă când face licitație trebuie să ofere cele mai bune prețuri; realitatea este cu mult mai neagra;
• situația nr. 2 s-a produs în San Francisco și eram cu un tip iar noi trebuia să mergem la un hotel la care o firmă ne găsise cameră, numai că firma nu a virat banii; mi s-a luat suma de pe cardul meu, adică 85$; mi-am exprimat indignarea către firma care asigurase serviciile și am văzut că la ei camera era 280$; firma care câștigase licitația opera cu prețuri de peste trei ori mai mari.

CXred că era normal ca firma care operează cu prețuri aberant de mari și se demonstreazca exact în aceleași condiții prețurile sunt mai mici, ar trebui să fie sancționată cumva. Propuneam ca persoana care plătește mai puțin să fie recompensată cu diferența. În realitate, nu mi s-a decontat nimic din sunma de 120 lei că nu era bilet vândut de firma hoață. În cazul celălalt, tot firma șmecheră s-a supărat ca n-a mai încasat banii pentru că din diferența 280-85, totul îi revenea. Mă tot gândeam la un afiș de pe un bloc din Militari care te anunță că dacă mergi la o firmă cu bonul unui produs pe care l-ai luat de altundeva, ei îți dau de 10 ori diferența. Știu ei ce știu, adică diferențele sunt prea mici. Dar la rechinii de mai sus, dacă mi-ar fi dat pur și simplu diferențele ar fi sot niște sume foarte mari. 

Să vedem dacă noua lege diminuează corupția legalizată prin licitații.

(21 iunie 2016)