Nu le-ar fi rușine!

Azi este ziua culturii, zi care coincide cu împlinirea a 175 de ani de la nașterea poetului Mihail EMINESCU. Taman de ziua culturii, unii salariați din instituții de cultură, în loc să organizeze manifestări speciale prin ncare să-și dovedească prezența și să atragă și mai mulți oameni să viziteze muzee, biblioteci, expoziții de pictură, librării, s-au pus pe o grevă japoneză, prin care zic ei, să tragă un semnal de alarmă că au salarii mici, că trebuie să li se mărească salariile. Eu sunt ca la frizer. Întâi mă tunzi foarte bine să fiu foarte mulțumit și abia după aceea îți bag bacșișul în buzunar. Nu știu cum cei din cultură mi-au dovedit mie că merită mai mult, din moment ce prin muzeele pe care le-am vizitat bate vântul, sunt persoane care ard gazul de pomană, monumentele stau să cadă și nu văd expoziții de opere de artă care să fie adevărate evenimente. Și ei au o contribuție hotărâtoare la situația dezastruoasă a cititului printre tineri, a nivelului scăzut de cultură la care s-a ajuns. Înainte de a cere, trebuie să facă dovada că au ce oferi.

Mă așteptam ca azi, în muzee să fie organizate expoziții speciale, mă așteptam ca azi să fie inaugurate niște lăcașuri de cultură. Mă așteptam ca azi să aibă loc niște premiere la teatre. Mă așteptam să fie lansate niște cărți. Mă așteptam ca televiziunea națională să cinstească cum se cuvine memoria lui EMINESCU. Multe mă mai așteptam eu, dar niște inși care nu au dat în brânci, s-au gândit să întineze memoria marelui EMINESCU cu greva lor cea japoneză pentru a trage semnalul de alarmă, exact cum se trage apa la closet, nu ca necesitate, ci ca element zgomotos, nesemnificativ, dar poluant. 

Mi-a plăcut inițiativa elevilor din Iași cu recitarea poemului LUCEAFĂRUL acolo în Piața Centrală, după ce cu trupurile lor au scris numele marelui poet. Aș vrea să știu cum au pregătit cerșetorii din cultură ziua de 15 ianuarie 2025, ca să mă impresioneze și pe mine cumva, căci tare mi-aș fi dorit să merg la o retrospectivă de pictură undeva în țară, așa cum a fost expoziția BRÂNCUȘI de la Timișoara când acest oraș era capitală culturală. Aș vrea să știu dacă au fost depuse de cei cu greva japoneză proiecte de excepție pentru a atrage fonduri europene și că doar 20% dintre ele au obținut finanțare, iar restul de 80% la rândul lor excepționale, vor intra într-un fir de așteptare pentru finanțări viitoare, iar cele 20% sunt undeva peste 1.000 de bucăți, căci lucrătorii dinn teritoriu sunt vrednici, ai idei și ambiție de a face bine culturii. Visez și totuși azi a fost greva japoneză a unor funcționari, care nu au ce căuta la cultură.

(15 ianuarie 2025)

De ce oare, de ce oare?

Pe vremea comuniștilor lumea ieșea la paradă fie de 1 Mai Muncitoresc, fie de 23 August, ziua eliberării patriei noastre de sub jugul fascist, de către glorioasa Armată Roșie. După 22 Decembrie 1989 mă așteptam ca marile noastre sărbători și aici mă refer la Unirea Principatelor de la 24 ianuarie și la Marea Unire la le 1 Decembrie, să fie zilele noastre de sărbătoare, pline de bucurie, în care să avem sentimentul mândriei că suntem români, care se prind în marea horă a bucuriei pentru ceea ce suntem și ce vom fi. Când am văzut pe 1 Ddcembrie 1990 cum feseniștii lui ILIESCU și ai lui ROMAN se poartă ca ultimele jeguri cu COPOSU, pe care erau la un pas de a-l linșa, mi-am dat seama că ceva este greșit în matricea noastră genetică de popor. Ceea ce s-a întâmplat la fiecare zi națională, când fluierăturile și manifestațiile de ostilitate, dar și contra-manifestațiile n-au încetat să întineze semnificația acelei zile de mare importanță pentru mine și pentru cei ca mine, mi-a demnonstrat că nu am depășit stadiul de adunătură, care nu pierde niciun prilej pentru a pune interesele mărunte de c-c-t deasupra marilor interese al nației. 
Ceea ce s-a întâmplat și azi lcu banderolele negre de la Afumați mi-a arătat că talpa țării nu dă doi bani pe măreția istoriei, căci marea Unire înseamnă victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, în care mii de români, mai ales țărani și-au lăsat oasele pe câmpurile de luptă, unde cu eroism și viteșie și-au apărat fiecare palmă de pământ din glia sfântă a neamului românesc. Nu am zis niciodată că agricultorii și transportatorii nu au dreptul de a-și spune păsurile, de a cere dreptate, dar a folosi doliul în ziua sfântă de 1 Decembrie, mă duce cu gândul la acea minoritate care pune doliu la steag în această zi, pentru că Tratatul de la Trianon a dus-o spre o altă realitate, atunci când o națiune a fost declarată învinsă și ca orice învins, suportă consecințele dictate de învingători, indiferent care sunt acestea.
Nu știu dacă voi ajunge să trăiesc clipele în care de ziua Unirii, întreaga suflare românească va simți acea bucurie a semnificației și toți ne vom prinde într-o mare horă pentru a ne bucura că trăim pe acest pământ roditor, că zâmbim, gândindu-ne cu optimism la ziua de mâine.


(24 ianuarie 2024)

Bojdeuca lui CREANGĂ după cataclism

Televiziunile și Internetul s-au ocupat în ultimul timp de bojdeuca lui CREANGĂ, monument istoric din Iași, pentru că au motive deosebit de întemeiate. Ca și cum ar fi o mare surpriză faptul că în spațiul mioritic problema monumentelor istorice sunt tratate superficial, de această dată se reiau aceleași aspecte pe care le-am întâlnit la cei care au spălat cu detergent monumentele lui BRÂNCUȘI de la Tg. Jiu sau au făcut din monumentul de la Adamclisi ceva de nerecunoscut. Problema este extrem de complexă, dar are rădăcini în caracterul specific al poporului român care se pricepe la toate și le știe pe toate.

Când vorbim despre monumente de arhitectură, cu siguranță trebuie să ne gândim la niște specialiști care au făcut în facultate discipline privind restaurarea de monumente.. Când vorbim de obiecte găsite pe parcursul săpăturilor arheologice vorbim de specialiști care au studiat discipline care să le permită restaurarea acelor obiecte cu păstrarea caracteristicilor esențiale și care prin restaurare nu se distruge nicio componentă autentică din respectivele relicve descoperite.

Nu mă voi apuca să scriu aici despre carențele pe care le include acum bojdeuca lui CREANGĂ după procesul la care a fost supus, proces care nu este nici de restaurare, nici de reconstrucție, nici de renovare, căci restaurarea înseamnă ceva, reconstrucția înseamnă altceva și renovarea este o altă mâncare de pește. Eu voi scrie doar despre cauzele care au dus la situația catastrofală la care s-a ajuns ca bojdeuca lui CREANGĂ să fie asemănată unei pensiuni de trei margarete.

Se știe că toate locurile unde nu se muncește pe brânci, au devenit locuri călduțe, iar joburile de acolo sunt ocupate de tot felul de indivizi și individe care nu au nicio treabă cu specificul acelor activități care trebuie să se desfășoare, din moment ce manager de spital devine un patron de pompe funebre, de ce un loc care vizează monumente istorice de patrimoniu nu ar fi ocupat de o curvă, de un borfaș sau de un criminal, deja primește răspunsul afirmativ.

Ceea ce s-a întâmplat cu bojdeuca lui CREANGĂ are rădăcini în lipsa de profesionalism a celor puși să definească tema, celor care au realizat proiectul, celor care au aprobat finanțarea și, respectiv, a celor care au implementat proiectul. Niște ageamii au definit tema. Niște diletanți au realizat proiectul. Niște neaveniți au aprobat finanțarea. Niște troglodiți au implementat proiectul. Niște ciudați s-au lăudat cu ceea ce s-a făcut. Nimeni nu trebuie acuzat pentru catastrofa la care s-a ajuns, pentru că fiecare din acest lanț a făcut ceea ce i-a bubuit țeasta, nimic mai mult, nimic mai puțin. Este aberant să ceri unui porc să facă altceva decât să mânânce de la troc. Este nefiresc să ceri unui bou să facă altceva decât să tragă la jug. Este absurd să ceri unei muște să aibă alt traseu decât acela de a ajunge la hazna. Tot așa, este ilogic să ceri unor neprofesioniști să facă lucruri de înalt nivel de profesionalism. Așa că, până nu se vor rezolva problemele legate ca omul potrivit să se afle la locul potrivit, bojdeuca lui CREANGĂ este acum ceva cu care non-profesioniștii care au derulat proiectul au cu ce se lăuda, eu, nu.


(23 noiembrie 2023)

Politețea ieșenilor

Când am ajuns la Iași am avut o mare surpriză. Toată lumea este politicoasă. La intrarea în bloc lumsea se salută. La lift și în lift, lumea se salută și întreabă pe ce butoane să apese pentru ca fiecare să ajungă la etajul dorit.  Eu find un tip cu părul alb, am avut surpriza să mi se ofere un loc pe scaun în mijlocul de transport în comun, gest care în Bucureși nici nu există sau nici nu se exersează vreodată, deși cei ce stau pe scaunele  autobuzului, rezervate bătrânilor, sunt tineri sau copii alături de părinții lor, lipsiți și ei de educație, așa cum sunt deja obișnuit și nu mă mai mirpă deloc.

Am crezut că salutul, care nu costă bani, este doar un element de conjunctură, dar nu este așa, căci în Iași, pe oriunde am mers, am întâlnit oameni la fel de binevoitori, de politicoși și de calmi, care arată că nivelul de educație în acest mare oraș, este foarte ridicat, ceea ce nu este deloc de mirare, dacă avem în vedere că zona aceasta a dat României oameni de cultură de primă mărime, iar Alexandru Ioan CUZA a fost ales domnitor al Moldovei și după aceea al Țării Românești, el fiind domnitorul României Unite de la 24 ianuarie 1859. Oamenii politicoși sunt oameni cu suflete mari, generoși și măreți.

(24 septembrie 2023)

Servieta lui Nicolae IORGA

La Palatul Culturii din Iași, sunt dedicate câteva săli marelui savant Nicolae IORGA. De departe se vede că Nicolae IORGA era un geniu, recunoscut de comunitatea științifică internațională. M-au impresionat nenumăratele diplome prin care universități mari îi recunoșteau valoarea. M-au impresionat cele câteva obiecte care i-au aparținut lui Nicolae IORGA.

La intrarea în sălile dedicate lui Nicolae IORGA rulează un film în care apare marele savant și este înregistrată și vocea sa.

(09 august 2023)

Orologiul din Iași care cântă Hora Unirii

Orașul Iași este un oraș special. Este cu totul altceva și sunt încântat că acolo oamenii s-au gândit să lege trecutul de prezent și abia după aceea să privească spre viitor. Am avut ocazia să vizitez Palatul Culturii din Iași, care este o bijuterie arhitectonică și dacă tot am ajuns acolo, am mers să vizitez și turnul unde se află mecanismul ceasului de unde din oră în oră se aude Hora Unirii, cântată superb din locituri de ciocan în clopote de diferite dimensiuni.

Întotdeauna am admirat acele mecanisme vechi care sunt în stare funcțională și cu atât mai mult admir ceasul din turnul Palatului Culturii din Iași, care este cu mecanismul original, care este întreținut cu grijă de cei ce răspund de palat.

  (09 august 2023)

Nostalgiile mele de la Palatul Culturii din Iași

Palatul de cultură din Iași este o adevărată minune. Am avut ocazia să-l vizitez în această vară și am regăsit acolo în muzeul tehnicii o serie de piese care mi-au stârnit o serie de nostalgii. Acolo am revăzut printre numeroasele piese, aparatul de radio la care eu ascultam pe când eram în liceu operele transmise de la Scala din Milano, unde cântau Mario Del MONACO, Renata TEBALDI, Victoria de Los ANGELES, dar și alții foarte mari.

La unele dintre aparatele de radio mi-a plăcut să recitesc cuvântul Electronica, ortografiat frumos, așa cum ar fi scris un coleg al meu din liceu, coleg care știa pe dinafară toate poeziile lui Mihail EMINESCU.





(08 august 2023)

Mozaic cu chipul Sfintei PARASCHIEVA

 

(25 iulie 2023)

Bancnota de ZERO euro de la Iași

 

(25 iulie 2023)

Dergetar din Iași

(25 iulie 2023)

O mare surpriză în Palace Mall din Iași

Plimbându-mă prin mallul din centrul Iașiului, am avut surpriza să văd un magazin de rochii de damă care are numele Irina SCHROTTER. Nu am intrat în magazin, dar am văzut prin vitrină câteva din exponate. Culorile sunt frumoase. Aranjarea rochiilor este interesantă. Mi-am adus aminte de magazinele de la galeria din Milano și m-am bucurat pentru o clipă că la Iași, oamenii s-au gândit că Irina SCHROTTER merită un stand acolo.

Mi-aș dori să existe în București magazine speciale ale unor designeri renumiți de modă, căci lumea se educă și privind vitrinele, nu neapărând cumpărând lucruri scumpe.

(25 iulie 2025)

Mai există CASA CĂRȚII?

Acum când peste tot există săli de jocuri, apare ca mare surpriză o librărie cu cărți de literatură și cu atât mai mult, mi se pare ieșit din comun să văd că mai există o Casă a Cărții.

Ar trebui ca din banii care se obțin de la taxele plătite de sălile de jocuri, statul să subvenționeze librării și case ale cărților, dar și expoziții de carte, lansări de cărți și să stimuleze elevii să citească, implicându-se în școli cu concursuri pe teme de literatură din cărțile citite de elevi.

(22 iulie 2023)

Capac de canal la Iași

Colecția mea de fotografii cu capace de canal personalizate s-a îmbogățit azi 22 iulie 2023 cu o piesă nouă. Iat-o!

Cred că personalitatea unui oraș este dată și de capacele de canal, căci dacă toate ar fi la fel peste tot în țară, orașul ar fi banal, nepersonalizat.

(22 iulie 2023)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Gheorghe NICHITA

Gheorghe NICHITA este un bărbat de 66 de ani.
Gheorghe NICHITA este absolvent al Facultății de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții secția de subingineri, din București promoția 1979. Își completează studiile la Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Universității Tehnice “Gh. Asachi” din Iași, devenind inginer în anul 1995 la 39 de ani, adică mai târzior, gândesc eu...
Gheorghe NICHITA este absolvent al Facultății de Științe Economice din cadrul Universității “Al. I. Cuza” din Iași, promoția 1987.
Gheorghe NICHITA a fost între 2003 -2015 primar al Iașiului. 
Doctorandul Gheorghe NICHITA, pesedist la politică, a fost exmatriculat de rectorul pedelist Dumitru OPREA, că a depășit termenele impuse de lege, adică  Gheorghe NICHITA n-a fost în stare să susțină teza de doctorat în 10 anișori.
Gheorghe NICHITA m-a dezamăgit că în cei 12 ani cât a fost primar n-a făcut nimic prin care lumea să-l pomenească, adică un metrou, un spital, o clădire monumentală, un bulevard, o autostradă suspendată un tramvai pe pernă magnetică, un tunel care să lege Iașul de New York, un aeroport mai mare decât JFK sau să facă Iașul port la Dunăre/ A tocat bănuțul pe nimicuri.
Gheorghe NICHITA m-a dezamăgit că acum stă la pușcărie ani buni pe motiv că și-a spionat amanta prin 2015, pe când avea 59 de ani într-un mod absolut nedemn.
Gheorghe NICHITA m-a dezamăgit că s-a purtat ca un puști necopt, gelos nevoie mare, crezând că el este masculul ALFA, fără să-și dea seama că în amor există un început și un sfârșit.

(01 septembrie 2022)
 

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Cosette CHICHIRĂU

 Această ieșancă cu numele de Cosette CHICHIRĂU m-a dezamăgit total.
Ea a apărut ca fiind o speranță în politica tânără de la vârf, dar m-am dezumflat rapid când am văzut cine este și ce hram poartă
Ca să-mi ia maul, Cosette CHICHIRĂU s-a apucat să scrie în CV că a făcut un MBA în USA și că are și un doctorat în 2007 la University of Massachusetts Amherst, despre dacă am căutat la adresa  https://roundranking.com/ranking/world-university-rankings.html#world-2022
unde am făcut selecție pentru universitățile din USA, am aflat că universitatea cu care se laudă Cosette CHICHIRĂU nu figurează printre primele 1013 universități din Statele Unite. Eu acum nu m-am interesat să văd câte universități sunt în Statele Unite, dar bănuiesc că nu sunt 2.345.123 ca să spun că e măreață ea, Cosette CHICHIRĂU, că a făcut doctorat la o universitate de pe țoziția Ț din. cele 2.345.123 universități ale USA.
Pe un site scrie negru pe alb că USA are 5.300 universități și colegii. Deci dacă universitatea University of Massachusetts Amherst nu este în primele 1.053 înseamnă că nu este o universitate de top. În lista primelor 10 universități americane se află Harvard University, Massachusetts Institute of Technology (MIT), Stanford University, Columbia University, University of Chicago, Johns Hopkins University, 
University of Pennsylvania, Princeton University,  Yale University, Northwestern University.
Așa că, ciocu mic  Cosette CHICHIRĂU cu doctoratul obținut la 30 de ani, la o universitate de pe poziția peste 1.000 chiar și din USA fiind....
Cosette CHICHIRĂU m-a dezamăgit că umbla aiurea cu telefonul să enerveze pe politicienii din parlament, care nu erau dragi ei.
Cosette CHICHIRĂU m-a dezamăgit pentru limbaj. Dacă avea doctorat adevărat în finanțe, trebuia să vină în parlament cu o lege care să revoluționeze finanțele din Ro, dar a făcut atât de mult praf și acolo și la ușa primarului de Iași, încât mi-am zis că fătuca asta nu e dusă deloc la biserică.
Cosette CHICHIRĂU a pierdut alegerile la primărie la Iași. Cu cât m-a dezamăgit pe mine, pe ieșeni i-o fi dezamăgit și mai și. Ieșenii aveau nevoie de un gospodar, nu de o imagine, chiar dacă era bună pentru spectacol, dar nu să se ocupe de treburile concrete ale unui oraș mare și civilizat cum era Iașul. Nu avea ce căuta Cosette CHICHIRĂU acolo, căci în afară de scandaluri ea nu e bună de altceva. Un politician tânăr trebuie să se remarce prin calități de constructor, nu de demolator, de critic sau de vorbitor de vorbe de dragul de a se auzi cum vorbește.
Este tare trist, că ea nu a făcut nimic, în afară de praf în parlament.

(19 iunie 2022)

Lucia di Lammermour și di Iași

Teatrul de Opera Națională Română din Iași a prezentat pe Internet spectacolul cu opera Lucia di Lammermour de Gaetano DONIZETTI care a avut loc în 25 septembrie 2014,  avâd ca interpreți pe:

Lucia – Lăcrămioara-Maria Hrubaru Roată 

Enrico – Jean Kristof Buton 

Edgardo – Florin Guzgă 

Raimondo – Octavian Dumitru 

Arturo – Andrei Fermeșanu 

Alisa – Laura Scripcaru 

Normano – Tiberiu Rusu

Dirijor - Manuel GIUGULA

Regia - Andrei ȘERBAN. 

Spectacolul este interesant, montarea este interesantă, dar nu cred că-l voi revedea, căci sunt lucruri acolo care nu se potrivesc cu spiritul lui DONIZETTI, deși muzica lui își păstrează prospețimea. Ca și în cazul spectacolul de la Met, spun că voi prefera alte versiuni în alte interpretări.

(23 martie 2020)