Mărgica lui Sebastian GHIȚĂ

Spune povestea că moșul avea o găină și baba un cocoș.

Tot povestea zice că a venit cocoșul la babă cu o punguță cu doi galbeni.

Moșul când a văzut , bla, bla, bla...

............

Și s-a întors găina la măș și după ce a cotcodăcit ea în câteva episoade, a făcut o mărgică, numită denunțul grupului infracțional, denunț care are un număr de factură?

- irelevant,

- oarecare,

- întârzâiat,

- scremut,

- aiurea,

- banal.

Sebastian GHIȚĂ simte nevoia să se mai vorbească și despre el. Îl credeam informatician inteligent, om pus pe fapte mari, care acolo unde este lucrează niște scheme tari, căci se recomanda ca eminență cenușie autentică, dinamică, eficientă și originală. Dacă telenovela continuă și dacă vorbește de poze și de filme dar și de alte dovezi, care nu se produc, deja Sebastian GHIȚĂ s-a compromis.

Mai este o ipoteză, anume că el joacă un rol într-un spectacol, ceea ce nu trebuie exclus din capul locului, căci societatea este făcută din știri, din imagini și mai ales din nemuncă de calitate, căci onoarea s-a pierdut undeva în prima decadă din secolul încheiat zilele trecute.

Numai când am auzit că Sebastian GHIȚĂ și-a ambalat bine o știre, mi-am dat seama că nu este el atât de isteț încât să mă facă să-l ascult cu atenție. Este numai joc de glezne.

(12 decembrie 2018)

Picătura chinezească

Cine crede că toate dezvăluirile de pe Antena 3 și de pe România Tv în legătură cu DNA sunt rodul muncii unor haiduci plini de;

- personalitate,

- onestitate,

- profesionalism,

- curaj,

- patriotism,

- dreptate,

- eroism,

se înșeală amarnic, pentru că totul este elaborat și se vede că este lucrat în laboratoare de producție științifică de unicate, cum nu pe la orice colț de stradă sunt întâlnite. Întotdeauna este vorba de stăpâni și de slugi. Stăpânii își aleg slugile pentru a le fi credincioase. Stăpâni sunt la toate nivelurile. Slugile sunt și ele tot la toate nivelurile. Sluga de la nivelul K, pozează în stăpân la nivelul inferior K+1 și tot așa, până se ajunge la bază, unde și executanții-slugi, se văd și ei potențiali stăpâni în viitor. Marele orchestrator are rolul de realizator absolut, el gestionând totul, fără a lăsa la voia întâmpării niciun detaliu, oricât de nesemnificativ. Acesta știe că buturuga mică răstoarnă carul mare și în consecință, strategia lui ia în considerare toate variantele, adică toate scenariile, inclusiv pe cele cu probabilitate spre zero de producere. Deci există un mare orchestrator care are în atenție inclusiv crearea cobnditiilor prin care se debarasează de oricare dintre favoriți în momentul în care aceștia nu mai au randamentul maxim în a răspunde comenzilor pentru care au fost selectați. Marele orchestrator este cel care adună toate elementele și dezvoltă scenariile potrivite care duc la deznodământul planificat de el și nu lasă nimic la voia întâmplării. Ceea ce vedm de câteva zile este exact ceea ce este elaborat în creuzete după tehnici științifice verificate și nimic nu este întâmplător. Întâmplător este numai comportamentul acelor personaje care și-au ieșit din rol și care au senzația că spectacolul este cel pe care ele doresc să-l construiască. Niciun dramaturg nu acceptă ca personajele lui să evolueze cum vor ele. Când dramaturgul se enervează, când el nu-și mai gestionează bine personajele create chiar de el, le suprimă pur și simplu. Ceea ce se întâmplă din a doua parte a lunii decembrie de când au apărut episoadele cu Sebi și înregistrările cu citricele, este o desfășurare ascendentă după un plan, iar zicerile a lui Lucică se înscriu în evoluția exactă din scenariul dramaturgului care, din întâmplare, este și marele orchestrator. Acum trebuie să joace fiecare actor momentul său apoteotic, ceea ce mă îndoiesc că va fi eroic, dramatic, amplu sau impresionant, ci mai degrabă jalnic, penibil, modest, cenușiu și bălăbănit.

(14 februarie 2018)