Cenzura ca scut al lipsei de talent

Ne amintim cu toții cei care am trăit în comunism de mâna lungă a cenzurii, pe care o invoca toată lumea, dar cu deosebire scriitorii, care se văitau că cenzura le interzice publicarea producțiilor lor literare. Așa a apărut așa-zisa literatură de sertar, formată din toate lucrările pe care așa-zișii slujitori ai literaturii se lăudau că o realizează, dar din cauza cenzurii, nu se publică.
A venit 22 Decembrie 1989 și toată lumea se aștepta ca în 1990, 1991 sau 1992 librăriile să fie inundate de cărți excepționale, care nu fuseseră publicate în perioada comunistă, datorită temelor, care contraveneau dogmelor comuniste. Anii au trecut și librăriile au rămas goale, ba chiar din lipsă de mușterii, unele s-au și închis și marile orașe mai au ici și colo câte o librărie care pe lângă cărți vine ciocolată, vin, cafea și mezeluri.
Cenzura comunistă a fost scut al celor lipsiți de talent, dornici să se fofileze prin viață, motivând că cenzura este aceea care face ca munca lor genială să nu fie pusă la dispoziția poporului, căci ea, cenzura le măcelărește așa-zisele creații de geniu, inexistente în realitate.
Nu am spus nicio clipă că cenzura comunistă nu a fost o frână în dezvoltarea artei în general și a literaturii în special. Una este să ai talent, să scrii dar cenzura să nu te publice și alta este să stai cu burta la soare și doar să te înfrupți din darurile fondului literar al Uniunii Scriitorilor, să te vaiți că nu te publică cenzura, dar în realitate să nu existe nimic pe masa tartorilor cenzurii ca să fie supus analizei și interzis. Au fost și situații în care tiraje întregi au fost date la topit din cauză că anumite teme trecuseră de cenzură, dar cum comunismul era vigilent, după publicare, o altă cenzură a decis că respectivele volume nu trebuie să ajungă la mase pentru a atenta la valorile revoluționare, care ar altera conțtiința revoluționară a omului nou. Cenzura comunistă a jucat rol de frână în dezvoltarea artei, dar a fost și scut pentru cei care erau lipsiți de voința de a scrie, ci doar erau consumatori în societatea socialistă multilateral dezvoltată.
Acum în democrație se zice că nu mai este cenzură. Se zice, dar cenzura există și este la fel de eficientă sau probabil mai eficientă decât cenzura bolșevică, pentru că ea se manifestă prin constrângeri de ordin economic. Se știe că un ziar publică sau nu articolul. Jurnalistul este plătit sau nu în funcție de materialele publicate. Politica editorială este declarată cu subiect și predicat și jurnaliștii trebuie să se alinieze acelei politici editoriale din redacție. Cine nu o face, nu este publicat și salariul său este direct proporțional cu cât publică. În zona audio-vizualului există organisme care veghează ca lucrurile să nu o ia razna, drept care se ajunge la atenționări, la amenzi, dar și la închideri de televiziuni și istoria post-decembristă de la noi, a cunoscut toate stadiile.

(02 aprilie 20250

Cenzura comunistă

Eu am trăit vremurile în care cenzura comunistă se manifesta în tot și în toate. Dacă mergeai la o ședință ceva mai importantă și erai ppropus să iei cuvântul, nu vorbeai liber, iar textul pe care-l citeai trebuia văzut de un tovarăș de sus, cum se spunea, tovarăș care musai intervenea tăind anumite pasaje, fie introducând anumite cuvinte care să întărească mesajul. Îmi aduc aminte că am fost pus și eu într-o atare situație și tovarășul care mi-a verificat materialul nu era deloc de sus, ci era un coleg ceva mai în vârstă. Mare mi-a fost mirarea când acel tovarăș a luat pixul și mi-a introdus câteva rânduri dintr-o cuvântare a tovarășei și aici mă refer la Elena CEAUȘESCU. M-a mirat foarte mult că respectivul știa citate din cuvântările acesteia.
Cenzura comunistă avea rostul de a veghea ca textele spuse în public să nu denigreze socialismul, să nu-i critice pe cei acre se aflau în fruntea partidului, să nu proslăvească societatea capitalistă și să nu aducă atingere realizărilor istorice ale partidului comunist, ale luptei clasei muncitoare.
Cenzura comunistă era mai blândă dacă persoana pusă să vegheze la calitatea textelor în raport cu criteriile impuse de partid, era o persoană deschisă la cap sau era de o severitate extremă dacă cel care făcea cenzură era fricos, nu avea cultură și nu înțelegea cum merge societatea.
În epocă se zicea că un tovarăș responsabil cu cenzura, a asistat la o vizionare a unei piese de teatru a cărei premieră trebuia să aibă loc doar peste câteva zile. În timp ce se desfășura acțiunea pisei, tovarășul s-a ridicat intempestiv și a plecat. Artiștii și conducerea teatrului erau siderați, căci de regulă, acolo unde erau chestii neconvenabile, tovarășul cu cenzura intervenea și cerea modificări pe loc sau dacă era un tovarăș care respecta arta, lăsa să continue spectacolul și la final își spunea punctul de vedere, ceea ce însemna că premiera va avea loc sau premiera nu va avea lor, așa cum s-a întâmplat cu spectacolul cu piesa REVIZORUL de la Teatrul BULANDRA. În cazul despre care vorbeam, tovarășul a plecat pur și simplu. Nimeni nu îndrăznea să comenteze în vreun fel. Artiștii s-au oprit. Totul s-a dus pe apa sâmbetei. O actriță cam zbanghie și-a luat inima-n dinți și l-a căutat pe tovarășul cu cenzura, ca să afle că tipul era stricat la stomac atunci când a ieșit din sală și nu avea nicio obiecție. Oamenii din conducerea teatrului paralizaseră parcă la plecarea tovarășului și frica îi făcuse să ia o decizie proastă.
Eu am asistat la vizionarea spectacolului brigăzii artistice de la facultatea de Cibernetică și am văzut cum tovarășul care dădea sau nu dădea verde spectacolului îi oprea pe studenți și despica firul în patru în ceea ce privește mesajele pe care aceștia doreau să le transmită. respectivul era un fricos și jumătate și-i era teamă și de umbra lui, iar cât despre cultură, se vedea că nu avea. Vizionarea s-a repetat de vreo câteva ori, iar spectacolul scădea de fiecare dată, până când a devenit ceva anost, care nici mențiune nu a luat în competiția cu alte brigăsi artistice din ASE, unde la vizionări fuseseră niște tovarăși destupați la minte.
Problema cenzurii a fost extrem de dură în edituri, ai ales la cărțile de poezie și sunt numeroase cazuri în care tiraje întregi au fost topite ca rezultat al deciziei unor tovarăși care identificaseră versuri dușmănoase la adresa partidului, a comunismului sau la adresa însuși a iubitului conducător. Circula în epocă versul Partidul minte luminoasă, iar când se dădea tonul, dirijorul zicea șoptit, dar se auzea de către cei din primele rânduri partidul minte, ceea ce deja întrecea orice măsură.

Mai scăpau de cenzură unele chestii, căci era liber la critică până la ministru, căci erau de criticat moravuri, atitudini potrivnice construirii omului nou și de aceea, apăreau scheciuri moralizatoare în care erau criticate unele carențe de caracter, unele lipsuri din comportamentul oamenilor, dar niciodată nu se ajungea la esența comunismului, la greșelile de sistem, la contradicțiile care au distrus comunismul.

(10 ianuarie 2025)

Inteligența Artificială - IA și rețelele sociale

Dacă cineva ar pune întrebarea: IA va influența rețelele sociale?, răspunsul va fi cu siguranță afirmativ. Rețelele de socializare sunt un produs software făcut de oameni, o bază de date administrată de oameni, dar încărcată de cetățeni și nenumărați cetățeni care crează conținut digital pe care îl schimbă între ei și pe care îl comentează.

Dacă până acum procesul de blocare al unei persoane pe o rețea de socializare avea o anumită durată, căci trebuia semnalat un incident, trebuia analizat, de la dezvoltarea instrumentelor înzestrate cu elemente de inteligență artificială, controlul conținutului digital generat este realizat în timp real.

Să zicem că un nene are el chef să pună o poză mai deocheată a fostei lui iubite. Poza este încărcată. Componenta de inteligență artificială o analizează și identifică faptul că acea poză are un conținut indecent, care nu trebuie publicat, deci nu o postează și transmite un mesaj sau pur și simplu, nu o postează și punct. Dacă un alt nene se apucă el și scrie niște texte jignitoare, așa cum se întâmplă foarte frecvent, texte care acum scapă controlului, niște componente software de administrare de conținut digital înzestrate cu IA, va identifica exact în timp real unde este buba și nu va posta conținutul digital deplasat, jignitor.

Să ne amintim de experimentul lui PAVLOV cu câinele și beculețul roșu. Tot așa se va întâmpla și cu IA, care-i va dresa pe cetățeni pin faptul că nu le permite postări în afara unui cod de conduită. Cetățenii vor reacționa asemeni cățelului din experimentul lui PAVLOV, căci ei vor să fie activi în rețeaua socială și vor accepta regulile acesteia, se vor civiliza sau cel mult vor folosi un cod propriu de a construi conținut digital cu jigniri pe căi ocolitoare, până când și acestea vor fi dibuite de IA și cenzurate.

Să nu uităm cum s-a procedat cu Donald TRUMP în campania electorală când a fost blocat pe Twitter, ca decizie a proprietarilor rețelei. Acest lucru se va produce prin aplicații de Inteligență Artificială, dar prin definirea cu mare ușurință a unui sub-vocabular a cuvintelor de neutilizat în conținutul digital generat.


(05 iunie 2023)

CNA doarme

CNA sau Consiliul Național al Audiovizualului, de parcă ar exista și CJA - Consiliul Județean al Audiovizualului sau CSA - Consiliul Sătesc al Audiovizualului sau CMA -  Consiliul de Mahala al Audiovizualului, am zis că doarme, din moment ce nu a gestionat cum trebuie scandalul montării de stimulatoare cardiace de la cadavre unor pacienți de către medicul chirurg Dan TELSOIANU. Spun că nu a gestionat acest scandal pentru că în presa internațională au apărut articole care scot în evidență un sistem medical în colaps, un nivel de corupție foarte ridicat și multe alte carențe, în condițiile în care  există o practică a reutilizării dispozitivelor medicale extrase de la cadavre în practica medicală internațională, ceea ce nu s-a spus nicio clipă în mass-media. 

CNA doarme pentru că acolo unde nu există onoare și la jurnaliști onoarea lipsește cu desăvârșire din moment ce ei propagă groaza, teama și alte sentimente care să- facă pe oameni manipulabili, se impun măsuri cu mult mai energice. Prezentarea trunchiată a știrilor este bucătăria televiziunilor care doresc să manipuleze populația, mai mult din lipsă de profesionalism decât din știință și organizare. CNA ar trebui să dezvolte cu mult mai mult procese de prevenție și să urmărească cu și mai mare exigență ceea ce se întâmplă în mass-media, iar dacă se impune, să ridice licențele unor posturi Tv care încalcă legea prin mesaje mincinoase sau disproporționate, repetate și accentuate, însoțite de imagini care nu au nicio legătură cu realitatea.

(20 februarie 2023)

Tovarășul DULEA și tovarășa DELIA

Îmi amintesc cu tristețe cum era problema cu cenzura în vremurile comuniste. Îmi venea rândul cumva o dată pe an să fac o informare politică pentru ședințele de partid. Scriam eu ce scriam vreo două pagini extrăgând din ziare ce făcuse CEAUȘESCU și CEAUȘEASCA într-o lună de zile. Erau fraze standard, formulări specifice limbii de lemn. Trebuia ca înainte de ședința de partid, cel ce făcea informarea politică, să treacă pe la comitetul de partid, unde era un tovarăș care citea cele două pagini și unde i se părea lui ceva ce nu era în linia partidului, fie tăia paragraful, fie intervenea cu pixul și făcea completări. Mie îmi plăcea că respectivul știa citate din cuvântările rostite de tovarășa. Le introducea în textul meu, căci avea posibilitatea s-o facă pe verso. Mergeam cu două foi, doar pe o față scrise de mine. Deci cenzura comunistă funcționa și la o amărâtă de informare politică.

Aveam un amic poet și l-am văzut de câteva ori foarte cătrănit. O dată mi-a zis că l-a chemat la gazetă, căci pe vremea aceea erau gazete unde publica lumea proză, poezii, fragmente de roman, unde un tovarăș de la partid, l-a muștruluit în legătură cu o strofă. El mi-a recitat strofa și n-am băgat de seamă să fie ceva subversiv acolo, căci poezia era despre bătrâni și despre satul lor. Nu avea optimism, lumină, voioșie acea poezie, iar strofa incriminată descria cenușiul din acel sat. În presa locală cenzura era la ea acasă.

În presa centrală și în edituri existau indivizi vigilenți care analizau totul. La teatre se organizau vizionări. Au fost situații când spectacole pregătite cu migală au fost interzise, căci la vizionare s-a considerat că sunt nepotrivite, că atentează la valorile eticii și echității socialiste și la morala comunistă. Răspundea de cenzură la cc al pcr, tovarășul DULEA. Când un scriitor era chemat la tovarășul DULEA era de rău. Însemna că volumul său tipărit va fi trimis la topit căci încălca normele trasate prin tezele din iulie 1971.  Lucrurile erau foarte clare și victimele erau sigure. Se știa exact ce nu este voie să se facă, despre ce nu este voie să se scrie. Cine făcea altfel, muncea degeaba, căci produsul nu vedea lumina scenei sau a tiparului și gata.

La finala emisiunii e-UMOR am avut ocazia să văd cum un membru al juriului și aici mă refer la tovarășa DELIA a venit cu elemente de cenzură, spunând exact ca tovarășul DULEA din vremurile comuniste, ce subiecte trebuie și ce teme nu trebuie abordate într-un roast. Am văzut că a fost deranjată de o chestie care o avea pe ea ca subiect. Această persoană nici nu are ce căuta în juriu, căci nu are nicio tangență cu teatrul, cu stand up. Ea este cântăreață. În afară de cântecul ăla cu hai rămâi cu mă-ta, mie nu mi-a plăcut nimic cântat de ea. Nici n-are voce. Am încercat să-i urmăresc un concert la Sala Palatului, dar după trei minute am schimbat canalul. Este obositoare. Tovarășa DELIA nu dorea ca într-un roast să apară vedete răsuflate, să se scrie despre femei cu ochii negrii. Îmi amintesc ce reacție disproporționată a avut bipeda, când un concurent a parodiat melodia Cine m-a făcut om mare. Mi-a adus aminte când la un cenaclu, un nene anonim a făcut o parodie despre un poețel aflat în sală. Tot așa, poețelul s-a dezlănțuit să-l desființeze pe cel care parodiase, făcând poețelul conexiuni aberante cu politica partidului. A fost temperat. Pe tovarășa DELIA n-a temperat-o nimeni. 

Să vină revoluția să ne scape de tovarășa DELIA!

(28 decembrie 2021)