Externalizarea frauduloasă

Se știe că pentru a rezolva o problemă, trebuie scrisă o cerere. Ei bine, acest formular de cerere lipsește de pe portalul organizațiilor mioritice, căci a fos externalizată în cârdășie cu tot felul de firme care căpușează organizațiile. Ar trebui ca standardizarea să includă obligatoriu niște chestii, printre care formularele ușor de tipărit de către cetățean, nu ca acum când cetățeanul este obligat să plătească un produs software în acest sens. Comportamentul criminal al celor care se ocupă de digitalizare se datorează lipsei standardelor și structurilor funcționale obligatorii din aplicațiile informatice orientate spre cetățean, căci la un anumit nivel corupția a penetrat și în actul decizional, căci de negliojență nu poate fi vorba.
Externalizarea frauduloase permite accesul unor firme căpușă la aplicații și folosindu-se de elemente nepermise, dar acceptate de cei căpușați efectuează contra cost servicii care sunt dealtfel gratuite. Interzicerea prin lege a abordărilor care frânează digitalizarea este un act salutar.

(09 septembrie 2026)

Externalizarea, ce?

Externalizarea ar trebui să ducă la scăderea costurilor, ceea ce nu se întâmplă. La noi, externalizarea este o chestie de intermediere și duce decât la creșterea costurilor. În mod normal dacă un salariat e angajat, dar el lucrează numai 4 ore pe zi prin specificul muncii sale, prin externalizare ar trebui să scadă costurile cu cel puțin 25%. In loc de așa ceva, se înregistrează, din contră, creșteri cu 30-40%. Externalizarea nu se face pentru lucruri complicate, ci se face pentru lucruri simple și apare mai mult ca operație de intermediere. În loc să se facă curățenie cu personal propriu cu X lei pe lună, se face externalizarea plătind 1,5* X lei sau chiar dublu. Pentru verificare să se vadă firmele de intermediere care se ocupă de cumpărat bilete de avion sau de cazări în organizațiile de stat. Eu am văzut că am plătit Y USD ca ins privat, iar cei care veneau prin firmă au plătit 2,8 * Y USD...

Deși managementul de proiect ar trebui să scadă costurile, la noi le crește, deși externalizarea ar trebui să genereze economii, la noi apar creșteri de costuri. Într-un cuvânt, pe plaiul cel mioritic, acestea două, sunt pe dos ca efecte.
Externalizarea în loc să ducă la economii, aduce cheltuieli suplimentare, căci nu este bazată pe factori economici concreți, ci este un business de intermediere pură, cu avantaje pentru două părți din care una nu este organizația care chipurile beneficiază de externalizare.

Nu se bagă nimeni la un profit net de 5%, ci numai de la 80% în sus, pentru că regulile de licitații sunt laxe și făcute exact pentru cei ce știu ceea ce înseamnă parandărătul și cum funcționează acesta.

(01 februarie 2017)

Externalizarea activităților sau cum se fură căciula

Contractele cu statul sunt:

- picante;

- mănoase;

- suculente;

- eficiente;

- drăgălașe;

- dedicate;

- interesante;

- selective;

- umflate;

- artificiale;

- nenaturale;

- forțate;

- subiective.

De regulă, în natură se zice că funcția crează organul. În economie, organul crează funția, ceea ce duce la niște situații cel puțin interesante. După 1989 au apărut multe SRL-uri sau SA-uri cu tot felul de obiecte de activitate, mai puțin în domeniile în care statul dorea să-și păstreze monopolul. Acele SRL-uri aveau ca obiect de activitate să zicem producție de software. Dar existau în anii de început centre de calcul la combinate, la fabrici, la centrale , la ministere și centre de calcul teritoriale. Erau toate de stat, cu salarii de stat, adică mici, mici de tot. Firmele private cu obiect de activitate producția de software au început să propună realizarea de produse, dar la prețuri adevărate care permiteau salarii pentru programatori și de 10-20 ori mai mari decât la stat. În condițiimisterioase au fost acordate acele contracte, unor SRL-uri de apartament, care lucrau însă cu programatori de la centrele de calcul de stat. Apoi s-a produs angajarea lor cu salarii  mari și respectivii au plecat de la stat. Când este borba de bugete, se fac construcții care iau în considerare parteneriate dar ci relații comerciale cu firme private. Este normal să fie așa, numai că au apărut și niște situații ciudate, cu acel parandărăt de 10% sau mai mult. Dacă statul avea inteligența să nu includă acele elemente restrictive de salarizare și să coreleze calitatea cu cantitatea și cu importanța socială, cu siguranță, economia ar fi arătat altfel și procesul de decalificare ar fi fost altfel, iar descalificarea ar fi avut un ritm cu mult mai redus. Chestia cu externalizarea am văzut-o ca pe o chestie extrem de interesantă. În loc să fie plătită o femeie de servici cu X lei pe oră ca salariată a organizației de stat Y, prin contract se externalizează măturatul cu Ț lei pe oră, cu Ț mult mai mare decât X. Și ca tacâmul să fie complet voi povesti o întâmplare:

- trebuia să merg la un examen de grad;

- am fost anunțat ff târziu;

- am plecat cu mașina mea;

- mi s-a decontat motorina;

- am luat o cazare la hotel cu 100lei/noapte;

- colegului meu firma care asigura serviciile externalizate i-a plătit 180lei;

- mie nu mi s-a decontat cazarea că nu fusese luată de firmă.

Deci deja am alergie de marii milionari care au făcut milioanele exclusiv din relația cu staul, plătind din bani publici salarii occidentale prin externalizare. O altă abordare ar fi făcut dintr-o economie care rostogolește banii, o economie în care banul public e cheltuit altfel. Chiar legea achizițiilor este strâmbă atât timp cât nu face nicio referire la prețurile pieței. De aceea un calculator în market este 5.000 și la licitație același calcualtor face 9.000. Legile fac milionarii de carton, generează acei puternici economici artificiali, care dacă înțarcă bălaia sunt pierduți și se consideră marginalizați. Inginerul Sebastian GHIȚĂ, acestă Elodia masculină a momentului, este produsul pur al relațiilor economiei de piață de la noi, prea plină de imperfecțiuni, necorectate într-un sistem cu inerție prea mare.

(14 ianuarie 2017)

Necesitatea externalizării

Pr Dâmbovița totul este deformat, aiuritor de îmbâcsit și fără sens. Se face ceva vorba cântecului, ca la noi la nimenea. Numai așa se explică faptul că externalizarea în loc să aducă beneficii aduce pagubă. Este exact ca în cazul licitațiilor în care o floare de 1 keu în documentele de derulare a unui contract câștigat prin licitație ajunge la 50 de lei. Aberații dâmbovițene și nu numai că hoția are caracter de generalitate.

Să luăm un exemplu. Avem de dactilografiat 3 zile din lună câte 200 de pagini, lucru care necesită 3 dactilografe cărora le plătim salariu în mână de 300 euro pe lună fiecăreia, deci 900 de euro, adică 1.800euro cu taxe , impozite și asigurări. Ele lucrează fiecare 3 zile din lună, în restul timpului taie frunză la câini. Cele 200 de pagini dacă le dactilografiem la o firmă specializată ne costă 400 de euro, prețul pe pagină fiind 2 euro. Dacă se face externalizarea, adică nu mai avem dactilografele noastre, este clar că vom plăti 400 de euro la firma specializată și nu 1.800 euro pe salarii. Externalizarea aduce o economie de 1.400 de euro. 

Să luăm un alt exemplu. Avem birouri care trebuie curățite o dată pe zi, Sunt făcute calcule și sunt angajate 5 femei de serviciu cu un salariu  în mână de 400 euro fiecare, adică 800 euro brut, în total 4.000 de euro. Femeile de servici au același program si fac curat în timp ce salariații ceilalti lucrează ceea ce nu e normal. Se angajează o firmă de curățenie care trimite 10 femei dimineața la ora 5 și fac curat în birouri zilnic, plătind 3.000 de euro. Externalizarea aduce aici pe lângă o economie din punct de vedere profesional dar și 1.000 de euro economie la prima vedere la nivelul salariilor, la care se mai adaugă costurile cu mături, detergenți și alte materiale utilizare de femeile de servici.

Numai că, în zona Dâmboviței dar și în zonele limitrofe, externalizarea este identică cu căpușarea. Și așa din căpușare în căpușare se alege praful de tot ce este organizație profitabilă de stat din economie sau din educație sau din administrație, Ca urmare a externalizării se ajunge la o dublare de personal. va exista și firma de dactilografiere, dar pentru așa-zise situații de urgență va exista și o dactilografă care nu face nimic. Pe lângă firma de curățenie va exista și o femeie care să facă curățenie în situașii speciale, situații care apar o dată pe an.

Firmele căpușe au apărut nu în zona producției sau serviciilor, ci în zona de intermediere, adică să se facă și ele că vând ceva, deși în organizația producătoare exista compartiment care face așa ceva. Externalizarea de acest tip este o creație mioritică de-a noastră, a plaiurilor noastre, care nu a făcut altceva decât să preia o activitate sigură, să-i adauge un profit propriu și să scoată din cursă pe producător, pentru că din întâmplare firma căpușe este a unui apropiat sau unui potentat al producătorului. Producătorul din lăcomie și din prostie își taie creanga de sub piciaore.

Să nu se uite că există și unele sindicate au firme care cumpără  tot de la producătorul unde are salariații afiliați, pune și el un ce acolo de 10% și revinde. Niciodată nu a făcut plăți în avans către producătorul direct. Să nu se uite că externalizarea prin închirierea de spații prin stațiile de metrou sau gări sunt pașii necesari unui comerț civilizat dar și sursa unei corupții infantile dacă este analizată ca situație particularizată de externalizare, care de fapt e cu totul altceva, nu externalizare. Pe Dâmbovița din 10 externalizări 12 sunt cu efecte negative la baza eficienței celui care este beneficiar al procesului. Și externalizarea la noi are ca și managementul de proiecte o interpretare originală, ineficientă, adică devine o povara.
Ca fapt divers: câte dintre activitățile TVR au fost externalizate? Câte dintre ele au generat profit: Cred ca niciuna, pentru că externalizarea a fost făcută tocmai de aceea nu pentru binele public.