1.000 de oameni care m-au impresionat: Lucian BĂNUȚĂ

Lucian BĂNUȚĂ era pionier ca și mine, ca și ceilalți copii din clasă care învățau bine. Eram la o adunare de detașament, când Lucian BĂNUȚĂ s-a clătinat și s-a prăbușit. Reacția cadrului didactic, o femeie care juca rol de comandant de unitate, a fost extrem de nefirească. A crezul că Lucian BĂNUȚĂ se preface, că joacă un rol. S-a răstit la el și chiar a avut cuvinte urâte. Pentru mine, de pe poziția de copil care-l știa pe Lucian BĂNUȚĂ ca pe un elev cuminte, ca pe un pionier model, tot ce s-a întâmplat făcea parte din alt film. Pe vremea aceea nu era problema de a suna la 112 ca acum, ci colegiul meu a fost dus acasă la el de către doi elevi dintr-o clasă mai mare, chemați în ajutor. Am aflat că Lucian BĂNUȚĂ a fost operat de apendicită. Când s-a întors la școală, Lucian era slab de-l sufla vântul. S-a așezat în bancă și și-a reluat activitatea. 

Așteptam să văd mutra cadrului didactic, atunci când îl va vedea pe Lucian BĂNUȚĂ. Când am avut oră de botanică cu doamna, aceasta a intrat, a ținut ora și a plecat. Pe vremea aceea, nu erau așa multe clase ca azi, nu erau mii de elevi ca azi, nu leșinau zilnic zeci de elevi, să uiți că un elev, a avut o problemă exact când tu ai condus o adunare de pionieri la o clasă. 

Peste ani, am devenit președinte de bac la liceul unde femeia devenise profesoară prin transfer și am relaționat cu toți profesorii, dar și cu ea. I-am vorbit că am fost elevul ei în școala generală și nu am ezitat să-i reamintesc de Lucian și de reacția ei tâmpită. Nu i-a căzut bine. Erau și alții de față și cred că dacă pentru fosta mea profesoară, bătrână deja, nu a însemnat nimic, măcar pentru colegii ei mai tineri să fi servit la ceva.

(04 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Viorica NEAMȚU

Când am intrat în clasa a V-a am avut mai mulți profesori, iar dirigintă a fost profesoara de științele naturii Viorica NEAMȚU. Era în primul ei an de învățământ. Făcuse studiile la Moscova la Universitatea LOMONOSOV. Prima oră de dirigenție am făcut-o cu o drumeție în pădure unde am învățat că mușchii la copaci se așează pe tulpină orientați spre nord. Am cules plante și profesoara ne-a învățat cum să facem un ierbar. Era o adevărată întrecere între noi să avem cel mai frumos ierbar.
la lecțiile de dirigenție, profesoara Viorica NEAMȚU ne povestea ce a văzut ea la Moscova. Încă erau vremurile când manualele noastre erau traduse din limba rusă, câcn modelul de învățământ era cel sovietic. Chiar și uniformele noastre școlare erau de inspirație sovietică. Și băieții purtau șorț cu guler alb și fundă roșie.
Îmi aduc aminte că la o lecție de dirigenție ne-a citit o poveste despre un aviator care-și perduse picioarele într-o luptă și a urcat și cu proteze pe avion și a luptat. Spunea că un scriitor a scris o carte intitulată Povestea unui om adevărat, iar când a dat-o cu autograf chiar pilotului despre care era vorba în carte, autograful ar fi sunat cam așa: povestea unui om adevărat, despre un om adevărat. Lecțiile de dirigenție ale profesoarei Viorica NEAMȚU erau frumoase, cum frumoase erau și lecțiile de botanică ale ei, căci venea cu elemente practice din acre aveam foarte multe de învățat. Îmi aduc aminte cum ne-a arătat despre capilare, despre fotosinteză și acum când se fac lecții multimedia, dacă ar fi știut ceea ce ne prezenta nouă profesoara Viorica NEAMȚU acum peste 60 de ani, ar face lecțiile lor mult mai vii, mai pe înțelesul elevilor care nu merg nici în pădure și nici agricultură nu fac.

(16 ianuarie 2023)