Eu și kitsch-urile

Ca să dau o definiție pentru kitsch așa, ca pentru mine din Vitan, kitsch-ul este expresia pură a urâtului, ridicat la rang de frumos de către cei care-l exersează.
Un costum popular este un kitsch dacă se folosesc culori stridente și modelul este uriaș.
O casă este un kitsch dacă este vopsită strident și dacă formele ei nu au nimic cu proporțiile.
Un cântec este un kitsch dacă melodia este nesemnificativă, iar versurile sunt de c-c-t.

Un tablou este un kitsch dacă ilustrează un pepene, un buchet de liliac și culorile sunt violente.

Un bibelou este kitsch dacă este realizat ignorând cele mai elementare reguli ale simbolisticii.

În zona artizanatului kitsch este ușor de realizat datorită diversității și inculturii meșterilor.

În zona modei kitsch depinde de slăbiciunile celui care produce țoale și acceptă aberațiile clientului.

Este extrem de ușor de căzut de la arta autentică în zona de kitsch, pentru că a face artă adevărată este greu, necesită talent, muncă, exigență și dăruire, în timp ce a face un kitsch este extrem de ușor căci orice chestie care iese din sfera artei este un kitsch. Dacă arta este una, în zona kitsch-ului se află o infinitate de variante și oricine vrea să facă un produs kitsch nu trebuie să depună un efort considerabil, pentru că un produs kitsch se naște de la sine, cât ai bate din palme.

Aș mai da o definiție pentru kitsch, pe care-l consider un fel de pornografie în care nu apare sexul explicit, dar efectul este la fel de devastator asupra ochiului și a simțurilor.

Vă mai amintiți peștii din sticlă colorată?

Vă mai amintiți garoafele din plastic?

Vă mai amintiți tablourile pictate înșiruite pe străzile din Mamaia?

Vă mai amintiți iile cu flori stridente purtate de cântărețele de folclor fără voce?

Vă mai amintiți monumentele funerare care vor să ilustreze bogăția defunctului?

Vă mai amintiți kilogramele de aur pe care le poartă după ei ființele acelea burtoase?

Vă mai amintiți casele placate cu ceramică strident colorată, ca semn al bogăției?

Vă mai amintiți miresele și mirii absolut aiurea costumați din dorința de a-și etala opulența?

Toate acestea sunt forme concrete de manifestare a kitsch-ului și dacă am posibilitatea, ori schimb canalul Tv, ori trec pe partea cealaltă a străzii, căci numai simplul contact cu prostul gust face ca riscul ca și eu să mă contaminez cu urâtul pur și să accept involuntar un kitsch, crezând fie că este un trend, fie că este chiar artă pe care un nu am înțeles-o așa cum trebuie și las o portiță deschisă.



(17 mai 2023)

Vocația kitsch-ului

 Kitsch-ul există peste tot, Deci îl găsim în:

- costumul popular, 

- ceramică, 

- ie, 

- pictură, 

- sculptură, 

- muzică, 

- artizanat, 

- folclor, 

- literatură, 

- dramaturgie, 

- dans,

- film,

- balet,

- arhitectură,

- restaurare,

- industrie,

- servicii.

Kitsch-ul este sinonim cu urâtul,  incultura,  impostura, mediocritatea, excesele, nepriceperea, orgoliul și cu dorința de a ieși în față oricum, nu prin muncă, studiu, perseverență și multe încercări abandonate pe criterii de maximă exigență. Emisiunile tv sunt pline de kitsch-uri, de la modul în care se construiesc decorurile ostentative, îmbibate de copaci înfloriți, tăpșane de un verde prăzuliu și de garduri grosolane, sprijinite de fântâni cu roata de carton, toate imitând ceva din satul recreat de o minte primitivă și lipsită de talent. Comparând un costum popular autentic cu un kitsch se vor vedea diferențele din sobrietatea, simplitatea, armonia, economia primului și opulența, strălucirea, stridența al celui de-al doilea, care nu este altceva decât o construcție caricaturală, ostentativă, disgrațioasă și vulgară, ce nu are nimic cu spiritul fundamental, construit pe muncă și pe sentimentele înălțătoare ale omului simplu din popor, pentru care costumul populare este doar o oglindă a sufletului său frumos.

la noi, mulți au vocația kitsch-ului doar din dorința de a fi extrem de productivi și de a ieși în față repede și fără muncă, adresându-se oamenilor direct, brutal, insistent și  fără gingășie, după regula că dreptatea este a celui care urlă cel mai tare, se zbuciumă cel mai mult și doar se face că face oarece.

Vocația kitsch-ului domină pe cei care cred că se pricep fix la orice, drept care pictează, în același timp compun poezi, scriu muzică și parcă n-ar fi suficient, o mai și cântă deși cu toate stau rău sau cu indulgență, foarte modest. Să nu uităm că un geniu se naște undeva 1 la 1.000.000 de persoane, iar un EMINESCU se naște unul la 2.000 de ani cel mai devreme. În rest, oamenii ar trebui să fiemulți dintre ei, buni, mult mai puțini ar trebui să fie foarte buni, iar cei excepționali ar trebui să fie numărați pe degetele de la o mână pentru fiecare generație.

Vocația kitsch-ului o au cei obsedați să fie apreciați de către cei din jurul lor ca fiind dacă nu genii, măcar persoane excepționale, deși prin ceea ce arată că sunt în stare să facă devin modeste, mediocre sau cel mult ridicole, poleiala spălându-se după doar câțiva stropi de la o ploaie scurtă de vară.

Vocația kitsch-ului este cel mai rău lucru care se întâmplă în societate datorită penetrării mediocrității ridicate la rang de decizie și ceea ce este și mai rău, de creație în lipsă de talent, care nu se cumpără și nici nu se transmite ereditar.

(11 aprilie 2018)

Iile autentice

Cine are chef să vadă ii autentice, trebuie musai să meargă la muzeele care se referă la viața satului românesc sau la expoziții ale unor cunoscători ai folclorului. Orice altă abordare este sortită eșecului.

Iile autentice se caracterizează prin:

- culori selectate;

- migala punctelor;

- contraste clare;

- desen stilizat;

- sobietatea liniilor;

- abstractizare forme;

- proporții perfecte;

- armonie totală;

- diferențiere acceptată;

- creativitate absolută;

- geometria echilibrului.

De-a lungul timpului, costumul popular a căpătat caracteristici specifice, astfel că un costum din Muntenia este diferit de unul din Oltenia, este altceva în comparație cu unul din Moldova și toate la un loc, diferă de costumele din Transilvania.

Ia autentică este cusută manual. Este o creație artistică autentică, făcută de mâini măiastre. Femeia care o crează are gust, are simțul culorilor și stăpânește arta dispunerii în spațiu a desenelor pe material. Sunt folosite culori puține și formele cusute au o simbolistică specială, fără a fi explicite, primitive și exagerate. În Mărginimea Sibiului iile sunt cusute pe material alb, doar cu fir negru și au modele foarte delicate și au o economie riguroasă a dispunerii pe piept și pe mâneci, ceea ce le dă o grație și o sobrietate aparte. În Oltenia cusăturile sunt mai ample, dar tot discrete, neîncărcate și au o economie de nuanțe de culor bine gestionată.Iile din Țara Oașului, sunt ceva mai colorate, au și dantele, dar păstrează nota de măreție a spiritului acestor locuri.

(28 iunie 2017)

Iile kitschoase

Am văzut că în ziua de 24 iunie este Ziua internațională a iei românești. Este o inițiativă interesantă, chiar frumoasă de a promova exact ceea ce ne definește ca popor și anume ia, delicata ie, despre care toată lumea știe că este rezultat al creației femeilor vrednice care intră în alcătuirea poporului nostru cu talentul, cu dăruirea, cu priceperea și cu dârzenia lor. Mă gândesc la Henri Matisse care a și pictat-o, făcând-o celebră.

Iile kitschoase bântuie acum toate ecranele televizoarelor prin:

- culorile țipătoare;

- spargerea tuturor tiparelor;

- încărcăturii exagerate;

- desenele netradiționale;

- florile imense;

- disarmonia generată;

- prostul gust;

- asocierilor nefericite;

- dantelelor fără sens;

- puncte de cusătură imense;

- formelor umflate;

- ajururilor țipătoare.
Deaja când văd la posturile tv cântărețe cu ii kitschoase sunt sigur că noaptea respectivă voi trăi o serie de coșmaruri succesive, pentru că trecerea la lucru la război a acestor ii le-a transformat în macaturi la purtător, cu flori imense, fără sobirietate, fără armonie și fără gust. Lângă tablourile kitsch cu pepenele pe farfurie și cuțitul alături, lângă ghicitoarea stând într-o rână cu țâța scoasă și cu luleaua în gură, iată, a apărut iia kitschoasă, ca tacâmul să fie complet. Cântărețele care poartă ii kitschoase sunt:

- tunate;

- lucrate;

- rujate;

- pe tocuri;

- oribile.

Norocul meu este că mai văd din când în când și magazine de artizanat autentic și mă răcoresc, căci ceea ce este autentic face diferența și oricât s-ar screme așa-zișii meșteri populari să scoată ceva, ei nu vor face nimic altceva decât porcării de doi bani, iar cine le cumpără, nici nu știe pe ce dă banii, căci ieftine nu sunt iile kitschoase.

(27 iunie 2017)

Iile surogat

Am văzut că în ziua de 24 iunie este Ziua internațională a iei românești. Este o inițiativă frumoasă de a promova exact ceea ce ne definește ca popor și anume ia, frumoasa ie, despre care toată lumea știe că este rezultat al creației femeilor vrednice care intră în alcătuirea poporului nostru cu talentul, cu dăruirea, cu priceperea și cu dârzenia lor.

Numai că industria neromânească, desigur, că industrie românească nu mai avem s-a grăbit să producă cămăși, bluze în stilul iilor românești, drept care deja piața de țoale a fost inundată de surogate care se caracterizează prin:

- preț destul de piperat;

- lipsă de imaginație;

- producție de masă;

- lucru mecanizat;

- calitate slabă;

- neoriginalitate;

- cusături prea regulate;

- puncte altfel.

De la o poștă se vede că piața are astfel de produse care reflectă nimic altceva decât:

- lăcomia producătorilor;

- nesimțirea comercianților;

- apelul la surogate;

- stoparea autenticului;

- distrugerea tradițiilor;

- sufocarea talentelor.

O bluzușoară, care de altfel n-ar costa mai mult de 30 de lei din cauza calității jalnice a materialului, simplității croiului, își triplează prețul doar pentru că are câteva cusături pe muște, cum se zice, aplicate la gât, pe piept și la mâneci.

Nu apreciez iile surogat pentru că ele nu au suflet, nu au viață și nu poartă în ele dragostea celei care ar fi trebuit s-o facă, cu migală și cu gust, în orele nenumărate de lucru cu ață și cu mii de împunsături de ac. Iile surogat, dacă sunt întoarse pe dos, nu au acele noduri care arată că creatoarea lor ar fi trebuit sp nu lucreze cu mosorul și cu suveica, ci cu acul, unde firul de ață nu este kilometric. Sunt sigur că moda iilor surogat va dispare în 2 - 3 ani pentru că ce este ca val, tot ca valul trece, ele nereprezentând o revoluție în materie. 

(27 iunie 2017)