Prima întâmplare s-a produs la un hotel de pe litoralul românesc. Se terminase Conferința Internațională de Informatică Economică și în buna tradiție, directorul de departament a organizat prin Asociația profesională INFOREC o deplasare de două zile și un pic la mare în stațiunea Venus, la un hotel unde eram cazați numai noi, căci era în luna mai și nu era sezon turistic. Am vrut să merg la toaletă și am avut surpriza să aflu că apa se deschidea la cameră la ora 14,00. Dacă ar fi fost sezon turistic, înțelegeam căci camera trebuia pregătită și ora de chek-in este 14,00 cel mai devreme, deci avea o explicație să nu ai apă la cameră, dar în contextul dat, se vedea că managementul acelui hotel era la fel de stupid ca personalul care lucra anapoda, într-un hotel cu 30 de clienți în loc de 400.
A doua întâmplare a avut loc tot așa, într-un hotel neocupat, unde eu și soția mea eram singurii clienți. Ora de chek-in era 13,00 și noi am ajuns pe la 12,50. De la recepție ni s-a spus că mai trebuie să așteptăm că nu este gata camera. Să vii la un hotel gol, să nu fie o cameră pregătită, așa ca pentru orice întâmplare, este deja culmea indolenței. Să ai camere de tot felul, dar să oferi singurilor tăi clienți o cameră la ultimul etaj și nu o cameră dintre cele mai bune, este deja totală desconsiderare a faptului că eram clienți români și românii sunt tratați în mod discriminatoriu cam peste tot.
A treia întâmplare am trăit-o la un restaurant cu ștaif din București. După ce am servit mai multe chestii pregătite conform cerinței celui care se aniversa, a venit rândul comandării desertului. Eu am întrebat dacă prăjiturile din meniu sunt în stoc și mi s-a răspuns afirmativ. Am ales o prăjitură cu ciocolată. Ospătarul a venit și mi-a zis că din păcate, nu o mai are. Am trecut la următoarea prăjitură. Același rezultat. După vreo zece tentative, l-am rugat să meargă și să vadă dacă are înghețată. Mi-a zis că este înghețată. Am ales un anume tip de înghețată. Ospătarul a venit și mi-a zis că nu mai are înghețata de acel tip. L-am rugat să-mi aducă ce înghețată are și ospătarul a venit cu o înghețată de vanilie, numai sloiuri de ghiață în ea. M-am bucurat totuși.
A patra întâmplare nefericită, dar tot stupidă, a avut loc la un mare htel din buricul Bucureștiului, proaspăt renovat. A trebuit să merg la toaleta restaurantului, care se afla într-o fostă cameră a hotelului, cameră foarte mare, unde vasul de WC era în mijlocul camerei. Nu m-a deranjat situația, dar când să trag apa, nu vedeam șnurul, căci bazinul de apă era spânzurat în tavan. Din întâmplare, când tot căutam, lanțul s-a lovit de mine. Era din inox și reflecta culorile mochetei de nu se distingea de restul ambientului. După îndelungi tatonări am ieșit din situația confuză pe care niște constructori nepricepuți mi-o creaseră cu improvizațiile lor.
Am ajuns să nu mă mai mir de nimic și să mă bucur atunci când doresc ceva și mi se oferă soluții logice, normale, simple, dar foarte eficiente. Îmi dau seama că există șim locuri unde oamenii gândesc, au învățat reguli de management și nu numai că le-au învățat, dar le și aplică. Aceștia mă feresc de soluțiile stupide, de situațiile care produc disconfort, căci acum există la multe locații portaluri unde unii ca mine sau ca tine, își scriu părerile și nu știu cât de bine le cade unora să afle că lucrează prost sau că nu gândesc atunci când lucrează și tot prost iese.
(08 iunie 2023)
