Omul prost, după fapte se cunoaște!

mama, Dumnezeu s-o ierte îmi zicea:
- Ioane, omul prost, după fapte se cunoaște! 
Mare dreptate avea mama!
Zi de zi, văd tot felul de oameni proști care ies pe posturile de televiziune și-și etalează opulența în care se lăfăie. Îmi arată ceasurile lor de zeci de mii de euro. Se laudă cu zborurile lor la business class și cu camerele de hotel de multe mii de dolari în care își odihnesc trupurile lor oarecare. Cel mai tare mă irită laudele pe care le fac pozându-se cu farfuriile cu bunătăți, dar și cu sticlele de șampanie cărate cu roabe, având artificii, pentru a fi și mai spectaculoase.
În opinia mea, un om deștept, dacă are un ceas  de sute de mii de euro, îl poartă cu grație, fără să facă praf, căci valoarea ceasului este dată de valoarea sa ca om. La fel și un costum de haine de marcă, costum care vine turnat pe un bărbat cu statură atletică. Nu trebuie să spună el în gura mare că respectivul costum este de marcă. Se vede de la un kilometru, căci este bine lucrat, este făcut dintr-un material special. 
Un bărbat deștept nu va vorbi niciodată de miile de euro pe care le dă pe o cameră de hotel. Confortul este al lui și bucuria este tot a lui, iar ceilalți trebuie doar să vadă un om fericit, iar cei ce văd omul fericit, vro înțelege că respectivul nu a dormit într-un șanț, nu a mâncat din tomberoane. Numai omul prost, prin faptele sale, va căuta să scoată în evidență unde doarme el, ce mânâncă el, cu ce țoale se îmbracă el, ce ceas are la mână, căci el este atât de prost încât nu va știi niciodată cum să iasă în evidență decât lăudându-se căci nu el poartă ceasul, ci ceasul îl poartă pe el, nu el poartă costumul, ci costumul îl poartă pe el și tot așa.

Omul prost și dacă este poleit cu aur, tot ca un prost va arăta.

(04 octombrie 2024)

Am stabilit o mare performanță!

Prin 2006 am avut ocazia pentru prima dată să merg într-o vacanță pe sistemul all inclusive și am avut surpriza să văd cum lumea punea munți de mâncare pe farfurii și la plecare lăsau mâncarea începută în farfurie, tot munți, dar imposibil de refolosit. Risipă ca atunci nu am văzut niciodată. Mi-a încolțit ideea de a atinge performanța ca farfuriile mele să nu conțină mai nimic pe ele după ce am terminat de mâncat, dar nu oricum, ci din prima iterație.

Unii procedează așa ca reminiscență a vremurilor comuniste când lumea se așeza la coadă la alimentară și de frica terminării produselor, puneau în coș cantități foarte mari. Acum, la all inclusive este mâncare pentru toată lumea, iar cantitățile nu sunt deloc neglijabile. Dar oamenii au rămas cu acea frică și de aceea stau la coadă când se deschide restaurantul, pun în farfurii cantități impresionante de mâncare și tot frica este aceea care-i face să nu mai fie oameni raționali.

Mai pe românește spus, să merg, să pun în farfurie mâncare, să mănânc, să mă satur, dar pe farfurie să rămână doar mici firimituri, adică să nu arunc mâncare, să nu rămână paharul pe jumătate plin și tot așa. La început aveam o oarecare jenă și puneam în farfurie mai puțină mâncare, după care reveneam și puneam și a doua oară sau chiar și a treia oară, până când consideram că sunt sătul cu felul de mâncare respectiv. M-am perfecționat cu timpul și am rărit revenirile pentru a pune același fel de mâncare în farfurie a doua oară.

Am ajuns la performanța de doi ani, că pun în farfurie exact cât este necesar să mă satur de felul de mâncare respectiv și fac același lucru pentru toate felurile de mâncare, încât în final sunt sătul, dar nu am aruncat niciun pic de mâncare. După mine este o performanță importantă, căci mă compar cu cei care iau mâncare de probă și o lasă în farfurie sau iau cu mult mai multă decât le este necesară, se satură și lasă mai mult de jumătate din cât au luat, în farfurie.

Sunt mândru de performanța mea!

(02 iunie 2023)

Defectul nostru: complicăm lucrurile simple

Un lucru simplu noi îl complică atât de tare încât nimeni nu mai înțelege nimic. Să iau exemplul reciclării deșeurilor. Pentru a reuși acest demers, totul trebuie prezentat pe înțelesul tuturor.

Punem mai multe tomberoane, care formează un set.
Un tomberon este pentru resturile din hârtie.
Un tomberon este pentru pungi, pahare și sticle din plastic.
Un tomberon este pentru gunoi. 
Fiecare tomberon are culoarea lui.
Pe fiecare tomberon trebuie să fie scris la vedere conținutul sub forma unui cuvânt, dar trebuie să existe și un desen foarte clar, simplu și sugestiv.
Seturile de tomberoane se standardizează și cine vrea să producă așa ceva trebuie să respecte standardele de dimensiune, de culoare și de grafică. Televiziunile trebuie să prezinte suficient de des modul de utilizare a tomberoanelor. Oamenii politici și influencerii zilei trebuie să apară în mass-media cu exemplificări. Sunt sigur că dacă acest lucru simplu, pe care toți l-au complicat până l-au făcut imposibil de soluționat, va fi reluat într-o formă inteligentă, se va ajunge ca și la noi colectarea deșeurilor să se facă eficient și mai ales corect.

Observăm că la noi, în locurile unde se găsesc astfel de puncte de colectare a deșeurilor pe care cetățenii le sortează, formele tomberoanelor sunt diferite, culorile tomberoanelor sunt diferite și chiar dispunerea tipurilor de deșeuri este diferită. În acest context, cetățeanul va încurca dispunerea deșeurilor proprii în tomberoane și vor apare situații în care la hârtie se vor afla și materiale plastice. Este grav în care deșeurile de hârtie sunt contaminate cu gunoaie menajere și cu resturi de mâncare. Educarea cetățenilor trebuie făcută inteligent, cu grijă, dar totul trebuie să pornească de la asigurarea condițiilor de depozitare a deșeurilor selectate.

(06 noiembrie 2022)

Drama românului de rând

Românul de rând trăiește o dramă continuă pentru că:
- nu are bani să trăiască decent, oricît ar munci,
- pentru el toate lucrurile sunt scumpe,
- nu găsește meseriași pentru micile reparații din casă,
- problemele dentare sunt lăsate pentru altădată,
- serviciile medicale la care apelează sunt deficitare,
- medicamentele la care are acces nu-l rezolvă,
- el tot timpul trebuie să scoată banul din buzunar,
- în relația cu statul el este tot timpul în dezavantaj,
- statul îi ia cu promptitudine, dar îi dă cu întârziere,
- este marginalizat minut de minut în permanență,
- este asuprit din toate părțile,

- pentru el nu există soluții, există doar decizii,
- nu are nicio bucurie de niciunde.

Omul de rând are o casă de rând, are o mașină de rând, își duce copilul la o școală de rând, merge la o sală de sport de rând, are acces la un teatru de rând, cumpără țoale de rând, merge cu autobuzul de rând, se distrează la petreceri de rând și nimic nu-l îndreptățește să spere că vreodată se va simți și el altfel decât este la locul de muncă, în casă cu nevasta, căci lipsa banilor îl restricționează să facă acel salt care să-i permită să intre și pentru câteva ore într-o altă lume, lumea oamenilor care-și permit să vadă o trupă unde biletul costă 100 EURO, să facă un Revelion unde un tacâm costă 500 EURO, să meargă într-o vacanță de 1.500 de EURO. Omul de rând cu salariul de 2.000 LEI pe lună are interzis la nenumărate resurse, la care nici cei mai răsăriți un pic, mă refer la cei cu 5.000 LEI pe lună, care nici ei nu au acces la multe.

Omul de rând trăiește drama barierei sale existențiale, în care nimic bun nu ni se va întâmpla vreodată, căci chiar dacă el muncește și vrea să fie respectat, sunt prea mulți cei care nu muncesc și li se plătește nemunca sau dacă muncesc, salariile lor sunt disproporționat de mari în raport cu complexitatea muncii lor, iar omul de rând vede, analizează, merge mai departe, dar durerea în sufletul său se amplifică.


(13 august 2022)

Nici BRUNCH-urile nu mai sunt ce erau odată...

Până în 2020, înainte de a veni pandemia, un brunch însemna:
- un preț fix,
- un preț acceptabil,
- mâncare diversă,
- mâncare pe săturate,
- satisfacerea tuturor gusturilor,
- îndestularea lacomilor,
- mulțumirea gusturilor,
- eficiență pentru restaurante,
- flux mare de clienți.

Și în România s-a încercat implementarea brunch-urilor, dar nu s-a reușit din cauza prețurilor. Dacă în USA un brunch era la 25 de dolari, la noi, era 40 de dolari. Să pui brunch pe 01 ianuarie ca să oferi resturile de la Revelion, oricât de mare ștaif are restaurantul, chestia nu este strategie, ci prostie. Am văzut la un restaurant de 5 stele unde am făcut Revelionul cum la micul dejun au refolosit chiar produse luate din farfuriile de la masa festivă, căci se vedeau că fuseseră gustate. Mi s-a făcut o scârbă teribilă încât din micul meu dejun care a avut costuri, m-am ales cu cafeaua și cu fructele proaspete, căci nici cafeaua și nici fructele proaspete nu fuseseră în meniul din noaptea dintre ani

A venit pandemia.

Nu mai este voie să se auto-servească poporul, drept care nici brunch-ul de azi nu mai este brunch-il de altădată. Acum:

- este o listă de produse, cu mult mai restrânsă,

- faci comanda,

- nu mai este nimic la discreție,

- ți se aduce păpica,

- o mănânci,

- plătești,

- pleci.

Nu mai este nimic cu mers să iei de câte ori vrei, cât vrei. Este o remodelare a conceptului, dar se pare că este acceptată, din moment ce lumea vine și la un astfel de brunch ceva mai auster, mai servire a la carte, cum s-ar zice. Nu știu dacă se va mai reveni la obiceiurile de acum trei ani, dar la noi nici nu contează că în Ro, brunch nu a prins pe motiv că managerii de restaurante sunt prea lacomi.

(11 aprilie 2022)
 

Să preparăm TARATOR

 TARATOR este încadrat în categoria supelor reci în restaurantele din Bulgaria. Prepararea este foarte simplă și trebuie:
- un castravete de seră din supermarket,
- un litru de SANA,
- usturoi,
- mărar.
Se curăță castravetele de coajă și se rade mărunt pe răzătoare.
Se pune într-o oală.
Se toarnă peste el acel litru de SANA.
Se pune mărarul tăiat mărunt.
Se pune usturoiul, pisat foarte bine.
Se amestecă.
Se lasă la rece o jumătate de oră.

Prepararea nu durează mai mult de 15 minute.
În Bulgaria există la pliculeț ingredientele pentru TARATOR.
Se servește pe post de supă rece.
(04 octombrie 2021)

Picnicul ca bombă calorică

Orice român care se respectă, când merge la pădure, ia cu el:

- grătatr;

- cărbune:

- cărnică;

- bere;

- un dulce;

- roșii;

- telemea;

- tacâmuri;

- pătură.

Nu este picnic adevărat pentru român masa unde el nu bagă în el:

- o friptură de porc de cel puțin 300grame, adică  700  kcal;

- 3-4 mititei fripți pe jăratec, adică 1.000 kcal;;

- un cârnăcior de Pleșcoi de vreo 200 grame, adică  700 kcal;;

- 400 grame de pâine albă și proaspătă, adică 1.000 kcal;;

- 3 beri, reci ca gheața la jumătate, adică 600 kcal;;

- o amandină, o plăcintă, acolo, ceva dulce și bun, adică 300 kcal;.

Toate la un loc duc la un total de  4.500 kcal;. Se știe că cine vrea să consume 3.200 kcal trebuie să meargă pe jos 80 kmsau să facă muncă fizică grea la cariera de piatră sau la săpat șanțuri cu târnăcopul 10 ore pe zi sau să urce 12 ore scări la un bloc fără pauze între etaje. Pentru cele 4.500 de kcal trebuie cu mult mai multă activitate... Ori, picnicul, înseamnă relaxare, cel mult un somn și niște table cu muzică și voie bună, ceea ce face ca  acesta să însemne o adevărată bombă calorică, plăcută, sublimă și repetabilă ca explozie la nivelul sănătății fiecăruia dintre noi cei voioși.
Picnicul ca bombă calorică trebuie să aibă o tratare mai mult decât filosofică. Trecerea de la metafizică la dialectică este deja o chestiune de evoluție mentală, dobândită ciu înțelegerea trecerii de la maimuță la om. Oricum, la picnic nu ai cum să renunți, chiar dacă este o plăcere vinovată.

(25 mai 2017)

O rețetă wow!

Ingrediente:

- mămăligă fierbinte

- smântână

- ouă

- unt

- afumătură tăiată bucăți și prăjită

- brânză de burduf în coajă de brad

- cârnați de Pleșcoi tăiați felii și prăjiți

- bacon tăiat felii subțiri și prăjit
- slănină afumată tăiată cubulețe și perpelită în tigaie

- brânză telemea grasă.

Se ia un vas de Jena, destul de adânc și de încăpător.

Se pun câteva cubulețe du unt. 

Se pune în vas un strat de mămăligă cam de grosimea unui deget.

Se pun rondelele  de cârnați de Pleșcoi prăjite în prealabil în tigaie, după ce au fost tăvălite în oru bătut.

Se pune un strat de mămăligă tot de un deget.

Se pune peste mămăligă brânză de burduf fărâmițată și două cubulețe de unt. Cine vrea pune și niște cuburi de slănină afumată și perpelită.

Se pune un alt strat de mămăligă.

Peste mămăligă se pune afumătura după ce a fost prăjită și tăvălită prin ou.

Se pune din nou mămăliga.

Se pune un strat de brânză telemea gtrasă fărâmițată și două cuburi de unt. Cine vrea pune și niște cuburi de slănină afumată și perpelită.

Se pune din nou mămăligă.

Se pun bucăți tăiate fin de bacon care a fost rumenit, tăvălit în unt.

Se pune un strat de mămăligă.

Se bat 3 ouă în smântănă si amestecul acoperă copios ultimul strat de mămăligă.

Se bagă la cuptor până se aude un sfârâit muzical și miroase toată bucătăria a bine.

Se scoate vasul de Jena, se acoperă puțin și se lasă vreo 20 de minute.

Se obține o construcție poetică, asemeni unui tort de un rafinament aparte. 

Se servește asemeni tortului, ca delicatesă, numai celor cu gusturi foarte rafinate și care prețuiesc mâncărurile făcute cu sentiment, abundență și talent. N-am dat cantități pentru a lăsa sufletul fiecărui artist să se manifeste și să pătrundă în adâncurile transcedentale ale propriei ființe întru autodefinire. Cu cât straturile de mămăligă sunt mai subțiri și mai uniforme și cu cât ingredientele sunt mai copios încorporate, simfonia va cuprinde papilele gustative fără drept de apel și voioșia unei palinci de supercalitate, numită horincă de cei care o doresc pătimaș, va face din rețeta aceasta ceva mai spectaculos decât o glossă.

(27 decembrie 2016)