1.000 de oameni care m-au impresionat: Ilie MILITARU

Când eram în școala generală, în clasă aveam doi elevi cu numele de MILITARU. Pe unul dintre ei în chema Ilie MILITARU.  Nu știam multe despre Ilie MILITARU. Venise la noi în clasă când eram într-a V-a. El era un elev silitor și îmi aduc aminte că un profesor i-a reproșat că nu era tuns. Ilie i-a spus că nu a avut banii necesari să meargă la frizer. tata avea mașină de tuns zero și eu mă executa,m în ale tunsului de fiecare dată când se impunea, pentru a nu primi observații. De mic eram afurisit și nu suportam ca oricine să-mi facă mie observații.

I-am zis tatei dacă vrea să-l tundă pe Ilie și a fost de acord. I-am zis lui Ilie și într-o duminică dimineața, Ilie a venit la noi, tata l-a tuns zero, așa cum mă tunsese pe mine, înaintea lui, de văzuse și Ilie că ceea ce-i făcea lui, îmi făcea și mie. 

Tata dezinfecta mașina de tuns cu gaz de fiecare dată, căci nu dorea să de cuiva vreo boală de piele, așa cum după zeci de ani, un frizer mi-a dat mie la un tuns la frizeria din Piața Romană, câ nu a dezinfectat nici mașina, nici briciul nici foarfeca, nici nimic.

Peste ani l-am întâlnit pe Ilie MILITARU și primul lucru despre care a vorbit a fost despre ziua în care tata l-a tuns. Am fost impresionat de faptul că nu trei ani de stat în clasă zi de zi au contat, ci zece minute cât a durat un tuns la chelie aplicat de un matur la doi puști, care nu au comentat.


(04 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion BĂCANU

Să spun că nici Geografia nu mi-a plăcut câtuși de puțin, nu este o noutate. Parisul e capitala Franței. Roma e capitala Italiei. Sunt adevăruri absolute și știința nu conține adevăruri absolute. De aceea nu mi-a plăcut geografia. Să mă pui pe mine cu spatele la hartă și eu cu bățul să-ți localizez munți, vârfuri, orașe și alte c-c-turi este o barbarie, nu este materie de predat și de ascultat în liceu. Ori, mie cam așa mi s-a întâmplat. Mai puțin când la Geografie mi-a fost profesor Ion BĂCANU, care era și dirigintele nostru. Nu despre geografia lui și nici despre orele sale de dirigenție vreau să scriu.  Voi scrie despre o întâmplare din 1972. Eram într-o excursie în R.D.G. în orașul Leipzig și autocarul nostru oprise lângă un parc. Spre surpriza mea, mai era acolo un autocar și spre marea mea mirare, în grupul de turiști care au coborât din autocar l-am văzut pe fostul meu diriginte, profesorul Ion BĂCANU. M-am dus la el. M-a recunoscut, nu neapărat că eu eram Ion IVAN, fâță-balerinul, ci pentru că eu eram soțul lui Mariana PĂTRU, care fusese cea mai bună elevă din clasa a XI-G și spre surprinderea tuturor, deveniserăm soț și soție. Am discutat cu fostul meu diriginte, profesorul Ion BĂCANU și m-am bucurat să văd că era sănătos și că se plimba.
O altă povestioară pe care mi-o aduc aminte este legată de anul 1975 când s-a organizat întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Ne-am strâns în clasă, fiecare cam unde avusese locul ca elev. Fostul diriginte, profesorul Ion BĂCANU a strigat catalogul. Fiecare care ne-am auzit numele am vorbit, am spus ce am făcut în acești 10 ani. Când a ajuns cu strigarea catalogului la cele mai bune fete din clasă și aici le numesc pe Mariana PĂTRU, Mariana PETRESCU, Viorica STĂNESCU, Ecaterina MARINESCU, toți stăteau cu gura căscată și aveau și pentru ce. Toate făcuseră facultate, toate erau bine poziționate pe meserie. Spre surpriza mea, fostul meu diriginte Ion BĂCANU a omagiat într-un mod bizar pe unul dintre colegii noștri de clasă a cărui ascensiune politică fusese fulminantă. Era frumos din partea lui, dar cred că laudele erau disproporționate. Eram în 1975 și până la cultul deșănțat al personalității din toamna lui 1989 mai erau 14 ani, dar bătea vântul în acea direcție și eu nu-l sesizasem.

(16 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ovidiu GOLGOJAN

Dirigintele meu din clasele a VI-a și a VII - a fost profesorul de Limba franceză Ovidiu GOLGOJAN. Era un om trecut de 55 de ani. Spunea că a făcut războiul și la lecțiile de dirigenție ne vorbea de cum a fost în război. Avea talent de povestitor.

Am învățat ceva limba franceză de la profesorul Ovidiu GOLGOJAN. Lecțiile de dirigenție în acele vremuri erau destul de șterse, căci nu existau posibilități de a desfășura activități educative ca acum, când copiii au la dispoziție nenumărate mijloace de educație, precum mersul la muzee, mersul în excursii, chemarea unui aviator, a unui polițist să explice reguli de circulație. Școala mea era undeva la periferia orașului și deși avea în vecinătate combinate și fabrici, dacă se organiza ceva se organiza vizite cu școala, nu cu clasa. Nici serbările nu se organizau la nivelul clasei, ci la nivel de școală. Lecțiile de dirigenție erau și cu caracter organizatoric și cu caracter de dezbatere în care ni se explicau moduri de a ne comporta pe stradă, în diferite ocazii. 

Știu că spre sfârșitul clasei a VII-a a venit diriginetele nostru, profesorul Ovidiu GOLGOJAN și a spus că există la Breaza o Școală Medie Internat cu Practică în Producție Dimitrie CANTEMIR, după model sovietic, iar acolo se organizează admitere la liceu ca orice admitere și el m-a nominalizat pe mine că aș face față unei astfel de competiții la nivel de țară. M-am simțit măgulit de această nominalizare, am prins ideea din zbor și am spus părinților mei că eu voi merge la Breaza să dau examen de admitere. Tata m-a întrebat dacă m-am gândit bine și la răspunsul meu afirmativ, a spus că e de acord să merg să dau examenul de admitere și să urmez liceul la Breaza.

Acum, după atâția ani, fac afirmația că profesorul Ovidiu GOLGOJAN mi-a hotărât traiectoria pentru tot restul vieții. A avut ei un moment special de inspirație și momentul lui s-a întâlnit cu momentul meu de inspirație și a rezultat, iată, ceea ce am fost și ceea ce sunt azi.


(16 ianuarie 2023)