Lozincile lui 23 August 1944

Istoria se scrie, dar se și rescrie, după interesele unora sau altora, căci firea omului schimbătoare, face ca toate ce sunt în jurul lui să fie la fil de schimbătoare. Așa se face că zia de 23 August 1944, pe care istoricii știu s-o descrie minut de minut, a fost concentrată în lozinci. La defilările de 23 August s-a scandat din piepturile sănătoare ale clasei muncitoare și cele ale țărănimii muncitoare, lozinci precum:
Trăiască 23 August, ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Roșie!
În fața clădirii guvernului străjuia statuia soldatului sovietic pe un soclu impozant.
Ceva mai târziu s-a scandat lozinca:
Trăiască 23 August, ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de sub jugul fascist!
Cu puțini ani înainte de Revoluția din Decembrie 1989 la ultuimele demonstrații de 23 August se scandau lozinci de forma:
Trăiască 23 August, ziua începutul revoluției democratice în scumpa noastră patrie Republica Socialistă România!
Acum ziua de 23 August, este o zi oarecare și doar din când în când unii istorici mai vorbesc despre semnificația tristeții ei, căci acum pentru un partid de sun 1000 de membri explicația forței de a înfăptui o revoluție, nu numai că nu are explicație logică, dar documentele arată cu totul altceva, mai ales că Armata Roșie se afla la nici mai mult de 200 Km de București, iar ceea ce a urmat o avut mirosul unei ocupații, iar despre întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste,  nu mai discută nimeni.


(23 august 2025)

Eu și istoria

Din capul locului trebuie să spun că mie istoria nu mi-a plăcut. Am avut un profesor de Istorie, Mircea ADAMEȘTEANU, tatăl scriitoarei Gabriela ADAMEȘTEANU de la care am învățat istoria Evului Mediu, dar după aceea tot ce a urmat a fost o mare caricatură, căci fiecare care a venit a rescris istoria după bunul lui plac. Comuniștii au făcut o istorie care să-i avantajeze. Acum în democrație, faptele sunt deformate astfel încât totul să pară altfel decât a fost în realitate, pentru a-i face pe unii și mai frumoși și mai deștepți și mai importanți, deși nu au fost nici frumoși, nici deștepți și cu atât mai puțin și mai importanți.

Este adevărat că același deget dacă-l privești din diferite unghiuri, arată altfel, dar tot despre un deget este vorba. La istorie, un eveniment descris de mai mulți istorici nici pe departe nu mai este ceea ce a fost el în realitate. Nu accept ca în decurs de câțiva ani același eveniment să fie interpretat diferit. Despre 24 August 1944 s-a zis că este ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de către glorioasa Armată Roșie de sub jugul fascist. La numai câțiva ani, același 23 August 1944 devenea ziua începerii Revoluției democratice pentru ca țara noastră să devină Republica Socialistă România în 1965, la desăvârșirea acestei revoluții. După 1989, 23 August 1944 a devenit doar ziua în care s-a produs o lovitură de stat care s-a soldat cu înlăturarea de la putere a mareșalului Ion ANTONESCU.

Nici nu vreau să mai scriu despre semnificația zilei de 22 Decembrie 1989, căci deja mă apucă frisoanele, din moment ce numai la diferență de nici 20 de ani semnificația acestei zile s-a schimbat mai rău decât se schimbă o pereche de șosete de către un individ care face jogging.

Să trec la o analiză a ceea ce a însemnat imnul de stat al nostru de-a lungul anilor, deja mă face să cad în depresie, la câte fluctuații s-au înregistrat după 1947 și la ce siluire au fost supuse sentimentele naționale cu versurile acelea cu

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ

 sau versurile

Azi partidul ne unește
Și pe plaiul românesc
Socialismul se clădește,
Prin elan muncitoresc.

Nu vreau să critic pe nimeni, dar faptul că nu am la dispoziție o carte de istorie de maximum 500 de pagini scrisă acum 30 de ani, pe care s-o citesc și s-o recitesc și să înțeleg marile evenimente din viața poporului meu, exact așa cum ele au fost, mă întristează și mă determină ca istoria să nu-mi placă și mai rău.

(18 mai 2023) 

Semnificația zilei de 23 August 1944

Ziua de  23 August 1944 a suferit metamorfoze dintre cele mai spectaculoase. În 1961, lozinca  strigată din piepturile proletare era:

După mulți ani ea a devenit cu totul altceva, mai exact ziua începerii revoluției democratice din patria noastră, Republica Socialistă România, revoluție condusă de Partidul Comunist Român. Fiecare actor caută să se împopoțoneze după puterile și după mintea sa, dar istoria, deși este de multe ori trucată, are un singur adevăr. Să nu uităm unde era Armata Roșie la 23 august 1944, să nu uităm ce s-a întâmplat cu guvernul ANTONESCU și să nu uităm ce a urmat după 23 august 1944 în țara noastră, inclusiv faptul cum a fost socotită România în tratatul de pace de la Paris, unde țările au fost ori învingătoare, ori învinse. Noi nu trebuie să ne rușinăm de nimic și dacă avem coloană vertebrală, trebuie să ne asumăm trecutul exact așa cum a fost el, căci numai așa voi deveni mai buni, mai drepți, mai puternici, mai apreciați.

(05 decembrie 2022)

Semnificațiile zilei de 23 August 1944

Cine vrea să citească o carte de istorie care să lămurească semnificația zilei de 23 August 1944 mai trebuie să aștepte 100 de ani, până se vor limpezi lucrurile și oamenii de știință vor analiza cu obiectivitate ceea ce s-a întâmplat atunci.

Prin 1950, ziua de 23 August 1944 a însemnat ziua eliberării patriei noastre de sub jugul fascist de către glorioasa armată sovietică.

Prin 1960, aceeași zi de 23 August 1944 a însemnat ziua insurecției armate pentru eliberarea țării de  mașinăria de război a Germaniei naziste și pentru înlăturarea asupririi burghezo-moșierești din patria noastră și instaurarea dictaturii proletariatului.

Prin anii 1980, ziua de 23 August 1944 a însemnat ziua începerii revoluției democratice din patria noastră în vederea construirii unei societăți eliberată de exploatarea omului de către om.

Prin anii de după 2000. ziua de 23 August 1944 nu a mai însemnat nimic, pentru că încă nu sunt clare lucrurile și patimile în legătură cu marii actori ai acelei zile sunt încă foarte puternice, iar argumente pentru a le domoli nu s-au inventat încă.

Așa cum degetul de la o mână privit din diferite unghiuri arată altfel, tot așa și ziua de 23 August 1944 este analizată și interpretată după interesele celor care vor să tragă concluzii, iar obiectivitatea devine relativă, în raport cu instrumentele folosite în analiză și cu ideile preconcepute de la care s-a plecat.

(23 august 2022)

23 August 1944 și filatelia

Filatelia românească este oglidă fidelă a modului în care este privit un eveniment la un moment dat. Îmi aduc aminte că un personaj a arătat degetul de la o mână în diferite poziții și a spus că este vorba de același deget, dar văzut din diferite poziții arată altfel. Avea dreptate, numai că adevărul este unul singur și noi trebuie să nu ne mai gândim că adevărul depinde de cum ne poziționăm noi, ci trebuie să avem o astfel de poziționare ca adevărul pe care-l vedem și-l exprimăm să nu se modifice, după cum bate vântul și noi ne schimbăm poziția ca să nu ne doboare acel vânt. Trebuie să fim pe picioarele noastre și adevărul trebuie să fie unul singur. Filatelia s-a poziționat și ea după cum a bătut vântul, numai că existența timbrelor face ca memoria să fie remanentă și să ajungem să ne mirăm de cum au fost lucrurile cândva.

În 1949 a fost editat un timbru nedantelat, care arată populația oferind flori ostașilor din Armata Roșie eliberatoare, având valoare de 50 lei și care marca 5 ani de la eliberarea țării de sub jugul fascist de către Armata Roșie.

În 1954 a fost tipărit un timbru în 2.000.000 de exemplare, având valoare nominală de 55 bani dedicat împlinirii a 10 ani de la eliberarea patriei noastre. În centru este statuia soldatului sovietic, aflată pe soclul înalt care ani în șir a stat de veghe la clădirea guvernului din Piața Victoriei și care a fost mutată de acolo încă de pe vremea lui CEAUȘESCU.

În anul 1959 a apărut o coliță nedantelată în valoare nominală de 1,20 lei în 200.000 exemplare, care arăta că este vorba de a XV-a aniversare, fără a mai spune nimic explicativ, ci doar 23 August 1944 , 15 ani de la eliberare. A mai apărut un timbru de 55 bani în 1.000.000 exemplare cu o țărancă și un siderurgist în mijloc și explicația era a XV-a aniversare a eliberării patriei noastre.

În 1964, cu ocazia aniversării a XX-a a eliberării patriei, au fost tipărite două timbre, unul de 55 bani cu tiraj de 500.000 exemplare și celălalt de 75 bani tot cu tiraj de 500.000 exemplare. Grafica este sobră, fără excese, căci graficianul  I. URSA știa meserie și știa să ocolească problemele spinoase, interpretabile.

Timbrul din 1969 tipărit în 3.000.000 de exemplare cu valoare nominală de 10 bani are înscris pe el 25 de la eliberarea României de sub jugul fascist. Macheta este realizată de E. PALADE și este foarte inspirată, cu șanse de a rezista trecerii timpului. Există și un timbru editat de poșta sovietică de 6 copeici, în tiraj de 4.000.000 de exemplare, care are chipul ostașului sovietic de pe monumentul din București și care spune clar că se aniversează 25 de ani de la eliberarea României de sub jugul fascist, subânțelegându-se de către cine s-a făcut eliberarea.

ÎN 1974, E. PALADE  a proiectat macheta unui timbru care aniversa a XXX-a oară eliberarea patriei, cu un text simplu, 23 August a XXX-a aniversare. Timbrul are valoare nominală de 40 bani și un tiraj de 5.000.000 exemplare.

În 1984 a fost emis un timbru a cărei machetă a fost realizată de Aurel POPESCU dedicată celor 40 de ani de la revoluția de eliberare socială și națională din România. Valoarea nominală era de 2 lei și a avut un tiraj de 250.000 exemplare. macheta este cam încărcată, dar apare pe ea Coloana fără sfârșit a lui Brâncuși.

În 1989, ziua de 23 August 1944 a însemnat A 45-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din România. Timbrul  a avut un tiraj de 600.000 exemplare și valoare nominală de  2 lei

Azi, ziua de 23 August 1944 nu se mai sărbătorește în niciun fel, ci la Tv apar istorici care vorbesc minut de minut ce s-a întâmplat în acea zi, pe care unii o consideră o zi nefastă pentru poporul român. Alții o descriu având o poziție neutră din care nimeni nu mai înțelege nimic, deși acum, după atât de mulți ani și după ce toți actorii acelor zile au trecut în lumea umbrelor, istoricii ar fi momentul să ia documentele și să discute pe documente, iar tratarea să fie științifică și nu bazată pe resentimente și păreri personale. Unii zic că n-a fost nicio revoluție, ci a fost lovitură de stat. Alții zic că a fost act de trădare națională. Nimeni nu argumentează nimic cu documente. Sunt numai păreri ale unor profani cu mintea încinsă.

(14 iunie 2022) 

Filatelia românească în comunism (XX)

Filatelia orientată spre deschidere în comunism a fost limitată de barierele ideologice. Dacă filatelia anilor de început ai democrației populare proslăvea chiar și micii pași făcuți de societate, anii comunismului de după 1975 au excelat în a reflecta în mod constant realizările din țară, ca fiind realizări ale partidului.

Au apărut și alte teme și ceea ce era foarte strâns legat de URSS a început să fie estompat. Nu au mai apărut timbre cu LENIN și cu atât mai puțin cu STALIN. Nu au apărut deloc timbre cu HRUSCIOV, deși acesta a dominat scena politică a URSS între 1953 -1964 și a exercitat multe presiuni asupra celorlalte țări din lagărul comunist. Nici după instalarea lui Leonid BREJNEV nu au apărut timbre cu acesta, deși a stat la putere între 1964-1992, adică  28 ani.

Chiar evenimentele de la noi au căpătat și în filatelie alte conotații. Pe măsură ce s-a produs un oarecare dezgheț în cultură, au apărut timbre cu Titu MAIORESCU, cu Lucian BLAGA, dar și cu Tudor ARGHEZI, scriitor marginalizat o lungă perioadă de timp, datorită articolului Poezia putrefacției și putrefacția poeziei a lui Sorin TOMA, apărut în cotidianul comunist Scânteia.

Și-au făcut loc timbrele dedicate cultului personalității lui GHEORGHIU-DEJ și lui CEAUȘESCU, prin timbre care îi înfățișau pe aceștia. Arta comunistă a fost reflectată copios în filatelie. Au fost promovate opere care reflectau oprimarea țărănimii. Pictorul Octav BĂNCILĂ era omniprezent cu tabloul său 1907, dar pictori contemporani erau prezenți pe timbre cu tablouri care înfățișau țăranii pe câmp, munca la CAP și erau puși pe timbre și pionieri dar și tineri pe șantierele de muncă voluntară. Se schimbase conducătorul, s-a schimbat și optica de a privi exact același eveniment. 

Faptul că au apărut timbre cu nuduri reproduse de pe tablouri ale unor pictori români, faptul că a apărut reproducerea cu ocișorii aceia mari ai copilașului lui ȚUCULESCU, arată că deschiderea din cultură, cu limitele ei recunoscute, s-a resimțit și în filatelia. Când a apărut timbrul despre Marea Unire a fost un eveniment. Până atunci seștia doar despre Unirea lui CUZA și filateliștii știau colița cu acesta din 1984.

(13 iunie 2022)

23 August 1944

 Pentru români ziua de 23 August 1944 are o semnificație aparte deoarece atunci au avut loc evenimente deosebite, care au marcat pentru mulți ani istoria României.
Nu voi scrie aici șirul acelor evenimente, dar cine are curiozitatea, le va studia și va vedea că sunt foarte încâlcite căile Domnului, mai ales când niște politicieni iresponsabili nu au fost în stare să ducă țara spre un deznodământ fericit și au procedat ca și acum executând mișcări mărunte care să le aducă lor beneficii pe termen scurt.
De-a lungul anilor, am văzut scrise lozinci care marcau însemnătatea acestei zile, arătând că la 23 August 1944:
- am întors armele împotriva armatei hitleriste,
- a început eliberarea țării de către Armata Roșie,
- armata noastră a început eliberarea țării,
- a început revoluția democratică la noi.
Îmi aduc aminte că Ion ILIESCU arăta un deget pe care-l poziționa în diferite feluri și arăta că văzut din unghiuri diferite, acel deget arată altfel.
Mă gândesc la faptul că și ziua de 23 August 1944 se interpretează diferit după interese. Cine vrea, o consideră ziua întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste, ca și cum a întoarce armele este o chestie de mare mândrie pe câmpul de bătălie. Alții o interpretează ca începutul unei revoluții, alții ca pe o zi de doliu național, dacă privesc spre consecințele dezastruoase pe termen lung și tot așa. 
Din punctul meu de vedere, la 23 August 1944 s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple în lipsa unei strategii naționale coerente pe termen lung a partidelor politice cu interese divergente, care nu au gândit nicio clipă care era direcția corectă de urmat, cu mult înainte de 1939.
Unde nu-i cap, vai de picioare!

(23 august 2021)

365 împotriva României: Dacian CIOLOȘ cu guvernul lui minimal

Dacian CIOLOȘ a fost singura persoană din politica acestei țări în care mi-am pus toată încrederea și am crezut că el va fi acel deus în machina, omul miracol, apt să soluționeze marle și spinoasele probleme cu care se confruntă țara.

Lucrurile au debutat prost. Spun asta pentru că:

- propunerea celui de la Sănătate era un tânăr manechin,

- la Justiție în Parlament s-a făcut de râs o ingineră,

- lista de miniștri includea iluștri anonimi, neprofesioniști.

Dacian CIOLOȘ a fost personajul care mi-a inspirat încredere prin faptul că venea cu un trecut interesant ca fost demnitar la Brussels, ca om cu o anumită aură de ardelean tenace, care nu s-a depărtat niciodată de marea lui dragoste numită agricultura.

Faptul că Dacian CIOLOȘ a stat un an și un pic pe poziția de premier și prin ceea ce a făcut sau mai bine zis nu a făcut. Guvernul lui Dacian CIOLOȘ este nimit și guvernul zero prin faptul că nu s-au atras bani de la UE, ceea ce a făcut ca țara să stea pe loc. Mediocritatea unor miniștri a dus la niște acțiuni la fel de mediocre ca autorii lor. Îmi aduc aminte de vâlva făcută cu sculptura lui Constantin BRÂNCUȘI, punându-l pe marele artist într-o situație de care noi poporul roșim și ne simțim jenați. Dacian CIOLOȘ m-a dezamăgit prin ambiguitatea de care a dat dovadă în relația cu PNL, apărând pe afișele electorale ale acestui partid. Dacian CIOLOȘ mă deranjează acum prin poziția lui ciudată în raport cu cel care l-a făcut om mare, vorba DELIEI. Mi-a părut rău, că Dacian CIOLOȘ avea profilul de om de care țara avea nevoie, căci el era onest, bine văzut în Occident, cu mesaje scurte și clare folosind un limbaj simple, autentice.

(19 iulie 2018)

23 august 1944, privit ca un deget

Ion ILIESCU spunea că un deget privit din diferite unghiuri arată altfel Și avea perfectă dreptate. Cine încearcă, se va convinge ușor. Degetul privit din partea unde se vede unghia arată într-un fel. Același deget din profit este cu totul altceva. Dacă îl privim din partea unde se vede podul palmei, deja ne dezvăluie o altă imagine. Este normal, pentru că degetele noastre nu sunt făcute prin strunjire. Mama natură le-a făcut să arate așa.

Numai că nu prea învățăm ce trebuie de la mama natură și facem ce face ea, dar în locuri nepotrivite. Voi exemplifica prin modul în care a fost interpretat  evenimentul de la 23 august 1944 de-a lungul anilor, după interese, niciodată științific, pentru că fiecare trebuie să tragă spuza istoriei pe vatra lui sau a nimănui, de la caz la caz.

Mai la începuturile comunismului când Ro era încă sub ocupație sovietică, ziua de 23 august 1944 era denumită ziua marii insurecţii naţionale armate antifasciste şi antiimperialiste din 1944, când România a încetat războiul antisovietic şi a întors armele împotriva Germaniei fasciste.

Ceva timp după Revoluția din '89, același 23 august 1944 era descris pe colo și pe colo ca fiind ziua în care regele Mihai a dat  lovitura de stat, în care l-a arestat pe mareșalul Ion ANTONESCU şi a ordonat  încetarea războiului împotriva Uniunii Sovietice, alăturându-se coaliției antihitleriste.

Pe la congresele PCR s-a tot definit și redefinit însemnătatea zilei de 23 august 1944 ca fiind ziua în care a început revoluția democratică anticapitalistă și antiimperialistă în țara noastră sub conducerea, bineînțeles înțeleaptă, a partidului Muncitoresc Român.

Cu trecerea timpului, chiar vârfurile comunismului autohton au început să facă unele mișcări interesante care să schimbe percepția reală a istoriei și 23 august a devenit doar o zi importantă a istoriei poporului român, fără să se mai spună de chestia cu întorsul armelor și nici despre estimarea de la Vocea Americii cu scurtarea războiului cu 6 luni și poziția dată de cei peste 300.000 de ostași uciși pe cîmpurile de luptă.

Consider că istoricii trebuie să se aplece cu mai multă atenție și să pună în cărți elaborate pe bază de documente, cu conștiința lucrului bine făcut, ceea ce s-a întîmplat în ziua de 23 august 1944, legând faptele cap la cap pentru a da dimensiunea corectă a faptelor, căci adevărul istoric este unul, până când apar documente și mărturii care să-l schimbe.

Oau, ce istorie! Halal, ce istorici...

(08 aprilie 2017)