S-a spart buboiul cu cercetarea așa-zisă științifică

Se știe că cercetarea științifică autentică înseamnă:
- muncă nenormată,
- program necontrolat,
- rezultate neplanificate,
- riscuri cât cuprinde,

- libertate maximă,
- pasiune nemăsurată.
Unii au văzut numai fața poleită din procesul de cercetare, adică faptul că cercetătorul vine la muncă atunci când vrea și stă la birou sau în laborator cât are chef. Nimeni nu a văzut sau nu a vrut să vadă că un cercetător științific este ca un băț de chibrit, arde, se consumă și muncește până la epuizare pentru o idee și nu are liniște până când nu vede soluția problemei pe care dorește s-o rezolve, iar ca un artist, dorește să perfecționeze acea soluție, astfel încât ea să atingă punctul maxim al clarității, valorii și originalității. Faptul că orine nene și orice tanti cred că au calitățile de a face cercetare științifică, nu este rău, dar asemeni cântăreților fără de talent care se manifestă în baie și nu la televizor și ei au tot dreptul din lume să facăp cercetaqre științifică sau mai puțin științifică sub plapumă sau în butoiul cu apă rece, fără să deranjeze pe nimeni și fără să ceară bani de la nimeni.

Cercetarea științifică nu este pentru oricine. Dacă au existat un NEWTON, un EINSTEIN, o ASLAN sau un COANDĂ sau un MOISIL, nu înseamnă că noi toți avem calitățile acestora, pentru a face lucruri mărețe. Mai trebui să bată cuie cineva, să facă pâine în brutărie cineva, să împartă dreptatea cineva, deci nu trebuie să fie tot poporul alcătuit dinj cercetători științifici, doar pentru a face muncă cu creierul și pentru a avea un program lejer, căci așa a văzut în institutele de cercetare, fără a intra în detalii.

Acum cu reducerea cheltuielilor s-a văzut și cum este cu cercetarea și mai ales cum se face cercetare și care sunt rezultatele cercetării, rezultate de cele mai multe ori lipsite de originalitate și de eficiență. S-a spart buboiul cu așa-zisa cercetare științifică, căci a venit momentul adevărului și unde rezultate adevărate nu sunt, nici cercetare științifică nu este și deci nici institut de cercetare în așa ceva nu trebuie să existe. Trebuie să rămână doar acele institute de cercetare unde lucrează oameni devotați activității de cercetare științifiocă, oameni care au dovedit performanță, oameni care știu ce este cercetarea științifică și nu o confundă cu a face târguieli în Piața Amzei sau a trăncăni fără rost prin simpozioane fără valoare.



(27 august 2025)

Ce trebuie să știe un parlamentar?

Așa cum stau lucrurile și ceea ce vedem noi pe la televizor, ne duce cu gândul că trebuie impuse niște chestiuni minimale pe care trebuie să le cunoască un parlamentar.
În opinia mea, un parlamentar trebuie să știe:

- să se iscălească,

- să citească,

- tabla înmulțirii,

- să silabisească,

- să evite cacofoniile,

- să scrie după dictare,

- să vorbească liber,

- să găsească subiectul într-o propoziție,

- să realizeze acordul între subiect și predicat,

- să nu fie penibil în ultimul hal când vorbește,

- să construiască pluralul substantivelor.

N-am suflat nicio vorbă despre cunoașterea unei limbi străine, deși ar trebui inclusă și aceasta drept cerință căci există comisii de prietenie cu diferite parlamente ale altor țări și există posibilitatea ca parlamentarii să întreprindă vizite oficiale în alte țări.

(10 mai 2023) 

Groaza de digitalizare

Digitalizarea este acum la modă și ea înregistrează o rezistență teribilă din partea birocraților. Noroc cu pandemia, căci îngroziți să nu ia COVID, birocrații au acceptat pentru doi ani intensificarea procesului de digitalizare.
Digitalizarea are avantaje pentru cetățean, dar îi sperie pe funcționari și pe birocrați, căci introduce disciplină. 
Managementul de documente este o calamitate pentru funcționarii care lucrau după bunul lor plac, pentru că sistemul de management de documente evidențiază stadiul fiecărei lucrări și disciplina introdusă face ca birocratul să devină un fel de anexă a produsului, din moment ce el, era obișnuit să lucreze după cum îl tăia capul. Numai faptul că el trebuie să răspundă la e-mailuri este o mare corvoadă, din moment ce el era regele și stăpânul tuturor proceselor. Acum,. digitalizarea îl face să devină un simplu executant, exact cum este el în realitate în fișa postului, care primește salariu să rezolve probleme.

Apariția pandemiei a făcut ca procesul de digitalizare să fie ireversibil și birocrații s-o accepte ca atare și ei să se organizeze astfel încât să se bucure de avantajele pe care le aduce.

(09 aprilie 2023)
 

Dinastiile românești

Să nu-și închipuie careva că eu stau acum să merg prin biblioteci și arhive să studiez hrisoave prăfuite pentru a identifica arborii genealogici ai dinastiilor de odinioară. Nu voi face așa ceva, căci dinastiile se află aici lângă noi și nu trebuie să fac niciun efort pentru a le identifica și pentru a vedea efectele nocive pe care acestea le au asupra mersului înainte al societății românești.

Dinastiile din bănci sunt extrem de stabile pentru că băncile oferă salarii mari, locurile de muncă sunt curate și nimeni nu trebuie să dea în brânci de atât de multă muncă pentru salariile frumoase care intră pe card lună de lună tatălui, mamei, cuscrului, cuscrei, fiului, fiicei, nurorii, ginerelui.

Dinastiile din universități sunt și ele drăguțe, mai ales că sunt extinse, nu neapărat pentru salarii, ci pentru titlurile academice, pentru timpul disponibil și domnul profesor, cu soția, doamna profesoară, cu fiul undeva asistent universitar, cu viitoarea noră și ea studentă, viitoare doctorandă a viitorului tată-socru, cu amanta, distinsă lector sau conferențiar sau în cel mai rău caz doctorandă, alcătuiesc o structură într-un departament, structură greu de penetrat din moment ce dependențele sunt extrem de strânse și greu de destructurat, căci se face apel la moralitate, la competență și mai ales la nivelul de calificare.

Dinastiile de pe verticală au căpătat valențele cele mai spectaculoase în ultimele două decenii căci pe măsură ce o persoană este plasată pe o poziție de decizie în teritoriu, aceasta își plasează în posturi importante, călduțe, care nu au nicio legătură cu bruma de studii ale soției, fiicei, fiului, nurorii, ginerelui, finului, vărului, nepoatei, nepotului, amantei nr. 1, amantei nr. 2 sau amantei prietenului care la rândul lui a săvârșit un serviciu de angajare care să nu bată la ochi, în contra-partidă.

Toate aceste năclăieli sulfuroase au menirea de a distorsiona realitatea, căci fiin omul nepotrivit la locul nepotrivit, apar tot felul de sincope generate de lipsa de performanță a ocupantului unui post, mai ales dacă este post de decizie și numai așa se explică acoperișurile pe care cea mai mică adiere de vânt le smulge de pe case, podurile care se sfărâmă doar dacă sunt privite cu insistență, clădirile ce trebuie demolate din cauza viciilor de construcție și tot ce intră în categoria banilor aruncați pe fereastră.

(02 august 2022)