#REZIST: Teoria resetării

De ceva timp se vorbește în târg despre resetare. Eu am auzit pentru prima dată despre resetare în studenția mea de acum peste 55 de ani, când problema se punea la calculatoarele electronice. Exista termenul de setare și termenul de resetare. Era de fapt vorba de a pune o zonă de memorie pe o anumită valoare, adică un fel de inițializare de zonă de memorie cu o anumită valoare, de regulă zero. Resetarea era pe atunci un proces de a readuce conținutul zonei de memorie la valoarea considerată inițială, după ce s-au efectuat o serie de prelucrări. Era ca și cum la casieria de la o alimentară pui totalizatorul pe zero pentru a nu aduna la clientul următor și valoarea cumpărătorilor clientului precedent.

Ideea resetării nu este deci nouă și se traduce ca o reluare a unui proces de la zero. 

Resetarea clasei politice înseamnă schimbarea regulilor în care clasa politică își desfășoară activitatea. Unii văd resetarea clasei politice, ca pe o Mărie cu altă pălărie și care îmi aduce aminte de celebra replică din piesa O scrisoare pierdută cu să se modifice pe ici pe colo, dar să nu se schimbe nimic. Resetarea clasei politice înseamnă:

- schimbarea regulilor după care acționează politicienii,

- înlocuirea tuturor politicienilor cu figuri noi,

- asigurarea că nimic din ceea ce era vechi nu se păstrează.

În aceste condiții nu mai știu ce politicieni ar mai opta pentru resetarea clasei politice, din moment ce după resetare ei își pierd pozițiile. Toată lumea vrea schimbare, dar nu la ea în ogradă, ci în ogrăzile altora, căci așa e și bine și frumos.

Mai nou, acum se vorbește despre resetarea sexuală. Este un subiect cu mult mai delicat decât resetarea clasei politice, pentru că el vizează extrem de multe elemente din societate și societatea este foarte conservatoare, mai ales în zone care privesc sexul, viața sexuală, generațiile și mai ales transformările care se produc în acest domeniu fundamental al vieții noastre a tuturor. Și în cazul resetării sexuale este vorba de a schimba totul în abordarea problemei, în a lua totul de la zero, pe baze absolut noi, total diferite în raport cu abordările de acum un secol sau de acum 50 de ani. Este vorba de a schimba concepte, atitudini, definiții, abordări, practici, forme de manifestare concrete, toate acestea formând un tot unitar, pe care societățile conservatoare vor face tot ce le stă în putere pentru a amâna procesul sau pentru a nu-l derula niciodată, în numele unor reguli etice și morale deja împământenite.

Problema resetării trebuie privită ca proces de conștientizare a necesității efectuării unui salt calitativ absolut necesar în societate, pentru a depăși o etapă de stagnare care nu este deloc benefică bunului mers spre progres și spre dezvoltare. Este vorba de a realiza concordanța necesară între regulile după care se derulează procesele în societate și noile cerințe pe care le aduce în societate noile tehnologii, inteligența artificială ți însăți dezvoltarea ființei umane în noul context creat de tehnologiile IT și de cibernetică.


(04 iulie 2023)

Ben Oni ARDELEAN m-a făcut să mă întristez

Joi seara în 3 mai 2018, pe Antena 3 la emisiunea lui Mihai GÂDEA am văzut cel mai penibil show dat de deputatul Ben Oni ARDELEAN, care l-a făcut milițian pe generalul Pavel ABRAHAM, vorbind în gol, fără ceva de substanță, ceea ce mi-a arătat o superficialitate greu de digerat. Oricum, de la acest personaj care-și dă prea mare importanță, mă așteptam la ideiclare, din care să văd atitudine, nu referiri la ziceri anterioare, despre care cred că tot minimaliste sunt. Ce trist că mi-am pierdut cam 15 minute din viață ascultându-l pe deputatul care se laudă că are operă, dar despre care n-am auzit să fi luat un premiu NOBEL în oarece știință sau pentru pace. Nici când se încruntă nu este interesant Ben Oni ARDELEAN. Abia aștept să se facă reevaluări în PNL, căci la procente cu o cifră și numărul c elor eligibili în 2020 scade, iar cei ce nu se regăsesc, schimă macazul, devenind cu totul alții, critici, vocali și fără a face referiri la zicerile din 2017, 2018 și 2019, de care cu certitudine se vor jena, dacă pentru politicienii mioritici jena mai are vreo semnificație oarecare.

Aș fi preferat de la universitarul Ben Oni ARDELEAN alte abordări. În mediul meu, chestiile cu vocabularul tare nu prea avea căutare, căci respectul impunea folosirea lui professor ca apelativ.

(05 mai 2018)

Politica dâmbovițeană cu trasul preșului de sun picioare

Văd de câteva zile un mod aiuritor de a se face politică pe Dâmbovița. La nivel local partidele își dau unul altuia la geoale. La nivel mai mare tot așa se întâmplă. Apar și situații halucinante. Dau un exemplu cum o amazoană de la tribuna Parlamentului se împotrivea venirii regelui Mihaiu I să vorbească atunci când a făcut 90 de ani. Ca să facă ea un giumbușluc de amânare, propunea ca parlamentarii să nu lucreze în zilele de doliu din această iarnă. Eu pe când eram consilier la Primăria sector 4 am văzut opoziția cum dădea contre în chestii absolut folositoare cetățenilor. Pe ei nu-i interesa cetățeanul. În puțina lor minte, lupta politică era în sterilitatea ei, doar ideia de a învinge, de a nu se face ceva, de a arăta că puterea este de kk. Nici puterea nu este altfel. Și ea tot aiurea lucrează, anulând cu neseriozitate tot ce propune opoziția. Nu că opoziția ar fi acuzată de genialitate. Dar trasul preșului de sub picioare este contraproductiv și numai așa se explică de ce avem cele mai puține autostrăzi, nivelul de trai mizerabil și totul este înțepenit, prăfuit și învechit.

Nu mă apuc eu să dau soluții, dar probabil lucrurile o vor lua razna și mai rău și un alt 22 Decembrie bate la ușă și atunci chiar nu știu câți și pe unde or să mai scoată cămașa, căci furia oamenilor va avea proporții apocaliptice de neoprit.

(27 aprilie 2018)

Calcule de Dâmboviţa

Ceea ce se întâmplă acum îmi aduce aminte de textele de istorie referitoare la perioada dintre cele două războaie mondiale. Atunci, şefii de partide:

- se faultau reciproc,

- nu erau interesaţi de problemele majore,

- priveau lucrurile doar pe termen scurt,

- căutau să temporizeze,

- aveau sprijin fiecare unde erau primiţi,

- doreau doar avantaje pentru ei,

- credeau că doar ei deţin adevărul,

- ignorau pe specialişti în mod sistematic,

- ridicau mingi la fileu, dar fentau  adeversarii,

- îşi dădeau reciproc la geoale mirându-se,

- lucrau după ureche, cum bătea vântul.

Exact în acelaşi fel se procedează şi azi. Şefii de partide au interes să arate cât de bunisunt ei şi cât de răi sunt adversarii lor. Nu construiesc. Nu vin cu idei noi. Doar critică. Doar contestă. Doar demolează. Tot timpul, se reiau problemele de la zero, ca şi când ceea ce s-a făcut anterior este total eronat, deşi noile soluţii sunt la fel de mediocre ca soluţiile precedente.
Calculele politicii de Dâmboviţa nu diferă cu nimic de cele care se făceau cu mai bine de 7 sau 8 decenii în urmă, din cauza unei lumi mărunte, bântuită de ignoranță, orgolii și neputință.

(24 aprilie 2018)

Chestia generica numita CLASA POLITICA

Ne place la nebunie sa vorbim despre lucruri oarecare, despre lumi inexistente si mai ales sa aratam cu degetul in directii extrem de vagi. Acum, tuturor le-a casunat pe CLASA POLITICA.  Noi trebuie sa fim foarte clari. Clasa politica este ceva vag, moale, lunecos, miscator, profitor si care doarme. Cum trebuie procdat? Simplu, simplu si iar simplu. 

In primul rand trebuie spus clar cine intra in clasa politica. Cred ca in clasa politica intra: sefii de partid, cei din esaloanele doi si trei de la centru dar si de la judete. Mai jos, sunt executantii , fraierii si profitorii. Asa ca este posibila intocmirea unei liste cu cei aflati in functii acum, liste ce se actualizeaza dinamic.

In al doilea rand, in clasa politica intra demnitarii, chiar si cei fara de partid, pentru ca au ajuns acolo sprijiniti de forte puternice, nu de dragul de a urca, ci pentru a face ceea ce programele lor politice contin. Si aici se construieste o lista cu neme de persoane publice care ocupa pozitii importante in stat si castiga pe masura, inclusiv parlamentarii si consilierii de toate tipurile, orinde s-ar afla.

In al treilea rand, clasa politica este formatadin vectorii de opinie, cei care nu apar in fata niciodata dar sunt curele de transmisie car si creiere in a da forme concrete ca mesaj ideilor care se vehiculeaza in spatiul public mereu. Includ aici si pe jurnalisti. Si cu ei se construieste o lista destul de consistenta, iar actualizarea inseamna a adauga nume.

Dupa ce se fac aceste liste, trebuie intocmite listele de activitati pe care le executa fiecare element din liste si acele activitati sunt grupate in doua submultimii, dupa cum se afla in interesul cetateanului, respectiv, nu slijesc cetateanul. Se mai pun acolo si elemente definitorii precum spagi, drumuri catre DNA, chiuluri, declaratii de avere in fals si tot ceea ce defineste generic poporul nostru prin hotie, smecherie si bataie de joc.

Daca, din fericire, toti cei de pe liste sunt ca lacrima, inseamna ca clasa politica este perfecta.

Daca, insa, domina specimene certate cu legea, avari, avizi dupa bani, lenesi, idioti, hoti, mincinosi, fara idei, care bat apa in piua, ineficienti, palavragii, incolori inodori si fara miros, bizari, excentrici, super-afemeiati imprudenti, neglijenti, neoperationali, mituibili, clar ca trebuie resetata acea clasa politica. resetarea este un lucru greu. Clasa politica reseteaza fix orice, numai cand este vorba despre ea insasi, lucrurile treneaza, devin interpretabile si stagneaza.

In 2016 vor fi alegeri: galeti galbene, bleu, rosii, pungi cu alimente, pixuri, geci, panouri imense, fluturasi, scrisori in milioane de exemplare, bannere spanzurate peste tot, mici, bere, muzica in piete si toate din bani furati. Un partid cu un milion de membri platitori de doctizatii, aduna cel mult un milion de euro pe an inclusiv cu sponsorizarile declarate pe acte, cheltuielile curente sunt de vreo opt sute de mii. Intrebare: de unde are bani partidul sa faca o campanie electorala legala de 5 milioane de euro? Concluzie :resetare urgenta!

(19 martie 2018)

Porția zilnică de minciuni

Peisajul politic mioritic este populat cu indivizi care mint tot așa cum respiră. Îmi aduc aminte de minciunile lui Adriean VIDEANU care promitea salarii și pensii astronomice. Îmi aduc aminte de minciunile lui Theodor STOLOJAN care făcea un tablou vivant pentru populația de aici care musai va trăi ca-n sânul lui Avram.

Mi-l aduc aminte pe Traian BĂSESCU cel care începând cu anul primei sale campanii electorale tot într-o minciună a ținut-o de la trăitul bine, de la țepele din Piața Victoriei, până la chestia cu statul de drept. O singură dată acest nene a spus marele lui adevăr, anume că a creat și patronat un stat mafiot. Nici chestia aia cu bordelurile frecventate se pare că nu a fost minciună. O tanti ar avea ce spune pe subiect.

Până și cei de la ANM spun minciuni zilnic, fără să se jeneze cumva și fără să le crape obrazul de rușine. Mincinoșii noștri sunt predictibili. Opoziția ne ninte zilnic că ei ar fi în stare să fie altfel dacă ar fi la putere, dar prin ceea ce fac arată contrariul. Cei de la putere ai și ei minciunile lor, tot predictibile, dar mai aruncă și ei oarece firimituri de la mesele lor cele bogate. Televiziunile se agață și ele de tot feluri de nimicuri și prin felul în care umflă ceea ce prezintă, strecoară minciunile lor specifice, nevinovate și mai ales gogonate.

Am identificat:

- minciuni inocente, spuse cu zâmbetul pe buse, care sunt dătătoare de speranțe;

- minciuni sfruntate, spuse cu seriozitate pentru a fi transformate în adevăruri;

- minciuni prostești, debitate de nici cel care le spune nu le crede;

- minciuni studiate, care sunt alambicate și care aruncate în piață sunt credibile;

- minciuni șocante despe care nimeni nu are a spune ceva căci sunt ca bombele;

- minciuni parțiale, care de cele mai multe ori au în ele o părticiă de adevăr;

- minciuni oribile, prin care sunt anunțate morțile unor oameni care trăiesc;

- minciuni redescoperite care joacă rolul unei ciorbe de burtă reîncălzite;

- minciuni cotidiene spuse în treacăt pentru a nu fi luate în seamă de nimeni;

- minciuni oarecare ce trec neobservat un timp, dar care sunt folosite adesea.

Se zice că unora le plac minciunile frumoase. Indiferent cu sunt, minciunile sunt minciuni. Totul este să știm fiecare dintre noi să vedem cine spune adevărul și cine minte. Este important ca persoanele care spun și minciuni și adevăruri, să știm să-i citim pentru a vedea când mint. De regulă mincinoșii sunt:

- mincinoși de ocazie care roșesc, se bâlbâie și au exitări;

- mincinoșii de profesie care știu să-și vândă minciunile;

- mincinoșii cronici care mint în continuu fără să-și dea seama;

- mincinoșii proști care se încurcă în propiile minciuni;

- mincinoșii de geniu care au ziceri de te împietresc.

Am ajuns la vârsta în care îmi dau seama când cineva minte de când deschide gura, căci ia aerul unei persoane sigure, deși nu se bazează pe nimic și începe să facă construcții aparent logice, pierzându-se în detalii și cifre exacte, dar exagerate, care acoperă toate neadevărurile. Dacă o pensie medie calculată este de 300 euro, nimeni nu are cum s-o facă de 900 de euro în 4 ani. Dacă productivitatea muncii are un anumit nivel, nimeni nu are cum s-o dubleze în 5 ani, nici dându-se peste cap. Din condei sau cu vorbe se scrie sau se spune fix orice. Nu este fraier cine spune, este fraier cine crede.

(12 ianuarie 2018)

Politica, sora mică a pornografiei

Politica este sora mai  mică a pornografiei. Am argumente solide pentru a susține această afirmație. Le voi lua pe rând pentru a-mi demonstra afirmația, iar la final voi încheia cu QED.

În primul rând, atât politica, cât și pornografia sunt afaceri rentabile.

În al doilea rând, din politică, dar și din pornografie se scot profituri uriașe.

În al treilea rând, nici politica și nici pornografia nu presupun vreo calificare.

În al patrulea rând, nici în politică și nici în pornografie nu intră oricine.

În al cincilea rând, și în politică și în pornografie se lucrează cu tarife.

În al șaselea rând, în politică și în pornografie activitatea se duce în spații amenajate.

În al șaptelea rând și politica și pornografia atrag nenumărați gură-cască.

În al optulea rând și politica și pornografia se fac cu mult zgomot.

În al noulea rând, politica și pornografia au scheme după care își derulează activitățile.

În al zecelea rând, s-a dovedit co politica și pornografia interferează natural.

Mai sunt și alte lucruri care fac să arate că cele două sunt rude de sânge. Le voi adăuga în viitor, dar se va vedea că politica este sora mai mică pentru că.

(26 iunie 2017)

Din nou despre proști și despre mediocrii

Am înțeles că PSD a câștigat alegerile din 06 decembrie 2017 cu un program de guvernare ambițios. Am mai înțeles că acel program de guvernare avea un grafic de implementare. Am mai înțeles că s-au înregistrat întârzâieri. Se vede că au fost grave erori, începând cu OUG 13. Deci, acum la 6 luni, la evaluare se impun măsuri, chiar dramatice, mergând până la schimbarea guvernului. Analiștii noștri politici, mai corect, pseudoanaliștii noștri politici, strigă care pe ce voce se pricepe, că nu știu ce sau că nu știu cum. Dar în realitate, lucrurile sunt clare. Pentru ei a face rating și a-și exprima limitele sau ideile celor care-i plătesc, sunt obiective prioritare. Așa, că ei, ca niște simbriași cuminți, docili și limitați, nu fac altceva decât să manipuleze și nimic altceva. Acum, se vede că:

- fondul suveran e KK;

- legea salarizării e muci;

- autostrăzile sunt NU;

- legea răspunderii magistraților e mulțimea vidă;

- fondurile europene sunt zero;

- declanșarea de acțiuni în regres, nu;

- marile proiecte de construcții sunt NULL;

- lupta de imagine e maximă;

- comunicarea este minus infinit.

Toate se întâmplă pe fondul unei inerții mioritice inexplicabile, din dorința unora de a se face că fac ceva, dar nu fac nimic. În mediocritatea lor, nu au curajul de a lua măsuri. Ei sunt bântuiți de teama de a nu greși, căci numai cine nu muncește, nu greșește. Numai că și stând pe loc, programul de guvernare nu se implementează de la sine cu cei din eșaloanele 3 și 4 care sunt și leneși și incompetenți și fățarnici și slugi și lingăi și dornici de înavuțire fără muncă. Despre corupția lor să nu mai vorbesc. Cu salarii de bugetari nici viloaie nu au cum să-și facă și și-au făcut, nici averuri n-au a acumula și le-au acumulat și tot așa. Nici mediocrația  și nici prostia nu salvează România. Punct.

Toate converg la ideia că la comedia e finita. Deci trebuie o restartare. Aici nu se lucrează cu jumătăți de măsură. Analiștii noștri politici văd:

- sistemul paralel;

- acoperiți;

- forțe malefice;

- războaie fratricide;

- despoți;

- subiectivism;

- control absolut;

- interese obscure.

În realitate lucrurile sunt de un banal strigător la cer. Guvernuul nu a performat. Dacă va continua se va bate pasul pe loc. Dacă va fi schimbat, va exista o șansă de a merge înainte. Este lupta dintre incompetență și dorința de a face ceva. Este lupta dintre viziunea dâmbovițeană a bătutului pasului pe loc și viziunea europeană de a face saltul calitativ de a ieși din groapa istoriei unde lentoarea ne-a aruncat. În sfârșit văd și eu că se aplică un punctaj, fără a face cosmetizări, fără a face aprecieri cu premianți de duzină, ci se merge pe criterii cantitative pentru a face încadrări calitative. Adică, cine a îndeplinit 78% din programul de guvernare este bun. Cine a îndeplinit peste 92% din programul de guvernare este foarte bun. Proștii și  mediocrii trebuie să plece. Scena trebuie ocupată de actori foarte valoroși. În managementul de priecte există graful GANTT. Cineva a avut inspirația să facă un asemenea graf pentru planul de guvernare al PSD. Urmărind acest graf, se vede cu exactitate dacă managementul este bun sau dacă managentul e prost. Trebuie calculat numai un raport dintre numărul actitivtăților executate la timp supra numărul activităților ce trebuiau executate ăn cele 6 luni de guvernare. Dacă raportul dă o valoare mai mică decât 0,78 înseamnă că managementul de KK și trebuie schimbat. Dacă nu, nu mă interesează, înseamnă că sub 78%, nu este bun și trebuie să plece. Marș!

(14 iunie 2017)

Jiji băgăciosul

Observ acum că de când generalul Gabriel OPREA, cel cu doctoranzii și cu doctoratele și cu dosarele și cu cina din 6 decembrie 2009, este într-o situație nu prea plăcută, Jiji s-a băgat și el în vorbă. S-a mai băgat Jiji în vorbă și când cu ANRP cu cCrenguța și când a văzu că e groasă, a dat-o cotită. Nu am habar cine îl sfătuiește acum pe Jiji, dar îl sfătuiește greșit. La el în colimator a intrat și judecătoarea de la CCR, despre care zice vrute și nevrute. În opinia mea, acest Jiji se crede deținătorul unor adevăruri, dar de fapt se bagă în vorbă că suferă de televizită, care este o gravă maladie a unora care nu suportă să nu se audă vorbind pe tosturi de televiziune în direct și la ore de maximă audiență. El nu-și dă seama că umple spațiile unor emisiuni cu banalitățile lui nesemnificative și se lansează în afirmații care sunt sigur că nu-i vor face bine. 

Pe mine acest Jiji mă plictisește, pentru că nu spune nimic și este un primitiv, care nu are o meserie, nu vorbește corect românește și niciun talent nu a dovedit că are. Se știe că el nu are studii juridice solide și tocmai de aceea trebuie să se ferească, mai ales că a pățit-o mai anii trecuți când a stat la pârnaie și a scris și a scris de a dat talentul afară din el de scientis ce se afla., deși la palat a poleit cu aur pe oriunde a fost sau nu necesar.

(25 aprilie 2017)

Nu, nu, nu și iarăși nu!

De câteva zile văd cum se exersează arta de a spune nu. Nici nu mă miram, pentru că din:

- nu e momentul;

- nu este oportun;

- nu este bine;

- nu este încă timpul;

- nu ne trebuie;

- nu ne învață nimeni;

- nu primim sfaturi;

- nu intrați;

- nu rupeți;

- nu călcați;

- nu atingeți;

- nu vreau;

- nu depinde de mine;

- nu se aprobă;

- nu se, nu se și iar, nu se...

Îmi aduc aminte că pe vremuri, Nicolae Ceaușescu a auzit de la un ministru de-al lui ă cascadă de propoziții care începeau cu nu. Atunci, viitorul odios, în acele vremuri, conducătorul adulat, s-a înfuriat și ar fi zis că și un bebeluș la orice i se zice răspunde tot cu nu, fără însă a primi salariul de ministru și nici accesul la magazinele speciale ale nomenclaturii.

Azi, decidenții care au salarii de-a dreptul astronomice, care însă au probleme de rezolvat, fie le:

- tergiversează;

- abandonează;

- pasează;

- ignoră;

- distrug;

- soluționează prost;

- distorsionează.

Oricum, în zilele din săptămâna aceasta ceea ce am auzit au fost prea multe fraze care încep cu nu, ceea ce explică de ce nu:

- avem autostrăzi;

- există spitale ca lumea;

- au școlile avize ISU;

- sunt locuri în pușcării;

- se recuperează 100% prejudiciile;

- se progresează;

- știe lumea carte;

- sunt oamenii fericiți.

Eu niciodată nu am acceptat să vină cineva să-mi zică despre soluția mea la o problemă că este proastă, dacă nu are o soluție mai bună ca a mea. În acest fel am reuțit să-mi îndepărtez toți chibiții care vorbesc și ei să se afle în treabă. Când cineva vrea să vorbească despre ceva, trebuie să spună cine este, pe cine reprezintă și mai ales, care sunt realizările lui pe acea problemă. Altfel, să-și caute calea. Nu, nu, nu și iarăși nu! Acesta este refrenul care este auzit de la mai toți oficialii. Pe mine nu mă interesează de ce nu merg lucrurile bine sau ceea ce nu s-a făcut. Toți primesc salarii pentru a face lucrurile bine sau foarte bine, nu pentru altceva.

(03 februarie 2017)

Chestiunea resetării

1. Termeni draguti

Nu stiu cum se face, dar din cand in cand apar cuvinte care exprima ceva mai mult sau mai putin interesant, insa plac atat de mult, incat sunt pe buzele tuturor, in orice moment si in orice ocazie, chiar daca folosirea lor este neadecvata, pana la indecenta. Un astfel de cuvand este resetarea, desi foarte multa lume nu stie nici ce inseamna, nici cum se face si mai ales nici ce efecte are. Nu trebuie sa mire pe nimeni nimic, din moment ce romanul stie tot si se pricepe la toare, deci si la resetare. In anul de gratie 2015 resetarea nu semai aplica domeniului informaticii unde a reseta este ceva uzual, ci se aplica asiduu clasei politice, vai steaua ei!
Este important sa se lamureasca termenii si de aceea trebuie vazut ce spun dictionarele.
DEX-ul zice ca a reseta inseamna a reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator si provine din englezescul to reset. Din moment ce in DEX nu exista substantivul resetare, probabil, inventivi cum suntem noi si mai precis, prin capacitatea noastra de a face fix orice cu mecanismele limbii noastre, resetarea ar fi procesul prin care se reseteaza ceva. La adresa http://beta.merriam-webster.com/dictionary/reset pentru cuvantul buclucas exista urmatoarele doua abordari:
- to set again or anew (reset type) (reset a diamond) (reset a circuit breaker)
- to change the reading of often to zero (reset an odometer)
si sunt date si exemplele:
The machine reset the bowling pins.
His broken leg had to be reset.
Reset the timer to 10 minutes.
The fire alarm was reset.
Rezulta cu mare claritate ca aplicand un concept dintr-o zona in alta zona se impun si corectiile de rigoare. A reseta clasa politica inseamna un proces lung si foarte dificil, pentru ca este greu de conceput ca personaje care s-au gasit zeci de ani in fruntea bucatelor, de buna voie si nesilite de nimeni vor lasa locurile libere ca altii sa se infrupte din bunatatile. Din punctul meu de vedere am mari temeri ca aparitia altor persoane, data fiind natura umana, nu vor baga degetele in borcanele cu miere si nu le vor linge, ca mai apoi sa bage mainile pana la coate si de ce nu, sa cada chiar cu intregul lor corp acolo. Lacomia este totusi o trasatura umana, desi am vazut si caini lacomi si pasari lacome si forme de relief care din lacomie se napustesc peste vecinele lor, devorandu-le.

2. Proces lung si costisitor

Este foarte placut sa se foloseasca termenul de resetare, dar pentru altii, nu pentru cei care il utilizeaza desi ei sunt membri ai vechii clase politice. Partea interesanta a lucrurilor este data de faptul ca despre fiecare membru al clasei politice exista insemnari destul de complete care permit directionarea spre beciul domnesc la o adica. referirea se face mai ales in cazul in care persoane vizate refuza sa iasa din decor si se incapataneaza sa ramana in prim plan. Exemplele sunt nenumarate si sunt date pe sticla cu o frecventa atat de mare incat lumea se intreaba daca mai este spatiu si pentru urmatorii. Procesul de resetare este lung, costisitor si dureros. El se realizeaza cel mai eficient din interior, ca optiune personala. Introducerea de criterii de selectie pentru a-i califica pe viitorii candidati la primarii sau la deputatie sunt suficient de interesante. Numai ca au aparut si abordari ironice, care evidentiaza ca in CV pretendentul la un fotoliu pufos sa scrie ca are puscaria terminata si ca nu este nici cu suspendare si nici eliberat conditionat. Adica este curat ca lacrima, caci fata de societate, a platit gresala facuta. Daca s-a ajuns intr-un asemenea hal, clar ca chestiunea resetarii trebuie regandita din temelii.
Vor urma alegerile, vor urma alti pasi marunti dar siguri prin care se doreste aparitia de noi figuri. Trebuie sa fie figuri tinere, trebuie sa fie profesionisti in domeniile lor. Ceea ce s-a vazut in ultimul timp da o serie de sperante, insa ciurul trebuie sa fie cu mult mai des, pentru a nu permite intrarea superficialilor, incompetentilor, lunecosilor, slugilor, intrigantilor, prostilor in sala unde se gasesc bunatatile, oasele de ros si cascavalul. Votul este nu un petec de hartie, ci o arma. Daca populatia va intelege ca este o arma, cu siguranta ca resetarea se va produce. Daca nu, nu. Si vor fi in continuare doctori-doctori-doctori in oarece stiinte cu trei teze sustinute intr-un an, vor fi absolventi de nenumarate mastere obscure dupa ce s-au chinuit sa faca liceul si au sustinut BAC-ul la 40 de ani si tot felul de aberatii. N-am suflat o vorba de tezele plagiate, pentru a nu supara pe cei peste 95% dintre posesorii de titluri luate ca moft sau din dorinta de a fi in randul lumii, caci banda rulanta este una din marile cuceriri ale fluxurilor productiei de masa. Nu eu am fost acela care a zis ca doctoratul trebuie sa devina componenta a invatamantului de masa. Pe tutori nu eu i-am inventat, bre! Asa ca a reseta inseamna a sterge cu buretele un trecut odios, in care km de autostrada a costat infect de mult, in care studiile de fezabilitate au dus catre nicaieri si unde ingineriile financiare a facut ca o mita de 24.000 de euro sa fie privita cu dispret, din moment ce in curtea unei biserici se dadea mita 600.000 de euro. A reseta inseamna a schimba nivelul abordarii tuturor aspecdtelor incat sa nu se mai dea carnete de sofer unor analfabeti, sa fie pedepsiti hotii si hotilor de lux sa li se aplice corectiile care sa faca sa nu mai prolifereze acesta categorie, chiar daca ANRP a fost vaca de muls, bine gandita si mai ales bine orientata. Ne place sau nu, resetarea este singura cale de a stopa afundarea societatii in dezolare si intuneric, pentru ca un CNA cu penali este exemplul cel mai sinistru in care se vede ce nu trebuie facut.

16 decembrie 2015 ora 1030