1.000 de oameni care m-au impresionat: Larisa BIȚĂ

Larisa BIȚĂ sau doamna BIȚĂ cum îi ziceam eu, lucra în Centrul de calcul al ASE. Era soția inginerului Vasile BIȚĂ, cel care mi-a fost profesor de Sisteme de calcul în primii ani ai studenției mele și ani în șir mi-a fost șef de sub-colectiv de Informatică Economică în cadrul Catedrei de Cibernetică Economică. Doamna Larisa BIȚĂ lucra în laboratorul coordonat de fizicianul Radu HOMESCU, acolo unde se derulau procesele de pregătire a datelor pentru a fi introduse în calculatoarele IBM 360, IBM 370 și FELIX C-256. De fel doamna Larisa BIȚĂ era din URSS și se căsătorise cu inginerul Vasile BIȚĂ pe când acesta făcea studiile la Morscova, cum se făceau pe atunci studiile de către tinerii români ai regimului comunist proaspăt instalat la București, care mergeau în URSS, așa cum generația de la 1948 se cultiva la Paris.

M-a impresionat doamna Larisa BIȚĂ prin faptul că vorbea o limbă română foarte curată și muncea acolo la biroul ei, fără să facă zgomot sau praf,  așa cum făceau multe doamne care se știau neveste de ștabi. M-a impresionat că doamna Larisa BIȚĂ mi-a oferit o soluție miraculoasă când tușeam îngrozitor și în biroul său fiind mă văitam că tusea va fi o mare problemă pentru mine căci aveam un curs la sal 601 din clădirea veche, unde era frig de crăpau pietrele căci acea sală de curs avea geamuri pe trei pereți exteriori.

Atunci, doamna Larisa BIȚĂ mi-a arătat un mic borcănel din care a luat cu lingurița ceva. Mi-a dat să înghit. Am simțit cum se deplasează în mine ceea ce înghițeam. Era ceva îngrozitor, care ustura cum nu mi-am închipuit că există o astfel de senzație. Mi-au dat lacrimile. După ce calvarul s-a terminat, eram ca nou. Tusea trecuse ca prin farmec. Spunea doamna Larisa BIȚĂ că este un muștar făcut de ea în casă, care are efecte terapeutice. Era adevărat că doar cu câteva minute înainte îi simțisem beneficiile.

(08 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile LĂZĂRESCU

Matematicianul Vasile LĂZĂRESCU este exemplu clasic de programator în limbajul COBOL care vrea ca programele scrise de el să rezolve efectiv problemele definite de beneficiar. Am văzut persoane care scriu programe de dragul de a scrie programe, care nu prelucrează datele beneficiarilor și oferă soluții cu care nimeni nu are ce să facă. 

Vasile LĂZĂRESCU trăia în mijlocul beneficiarilor lui. Le înțelesese problemele și ar fi putut să lucreze cot la cot cu ei. Stăpânea foarte bine esența economică a tuturor documentelor. Știa să formalizeze tot ceea ce era deg=finit în tabelele pe care le scoteau programele lui.

Din discuțiile pe care le-am avut cu Vasile LĂZĂRESCU am învățat și eu ce înseamnă să scriu formule de calcul pentru un banal tabel în care se află pe o coloană denumirile materialelor, pe o altă coloană cantitățile din stocul inițial, pe o alta se află cantitățile intrate în magazie și pe o altă coloană se află cantitățile scoase din magazie. Există și o coloană de prețuri.

Este foarte importantă formalizarea.

N este numărul de materiale.

Mi este numele materialului i.

STINi este stocul inițial al materialului Mi.

INi este cantitatea intrată din materialul Mi

IEi este cantitatea ieșită din materialul Mi

Pi este prețul materialului Mi

UMi este unitatea de măsură a materialului Mi

Pentru a calcula stocul existent SFi al materialului Mi se folosește formula:

SFi = STINi + INi - IEi , i =1,2,3,..., N

pentru a calcula valoarea stocului final VFIN, se folosește formula:

VFIN = SUM i=1,N SFi * Pi 

Numai cine este în stare să vadă aceste formule, chiar dacă au indici nenumărați, va fi în stare să scrie și programe bune. Așa gândea Vasile LĂZĂRESCU și-i dau mare dreptate.

Am admirat la Vasile LĂZĂRESCU capacitatea lui de a înțelege problemele, de a dialoga cu specialiștii din comerțul exterior și de a le explica cu lux de amănunte cum se interpretează rezultatele de la calculator, tipărite pe hârtia de la imprimantă, fără a fi ermetic, ci a fi pe înțelesul celor care trebuiau să folosească teancurile de imprimantă și să ia decizii cât mai bune.



(01 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Traian LAZEA

Pe Traian LAZEA  l-am cunoscut în Centrul de calcul al ASE, căci era absolvent al Secției de Informatică Economică din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, din vremurile când se zicea că un absolvent de informatică economică se dădea la schimb cu 18 economiști fabricați de facultățile de științe economice, după cum se bârfea prin târg.
Traian LAZEA  lucra în sectorul lui Vasile IONESCU, sector care se ocupa de proiectarea de sisteme informatice pentru întreprinderi și combinate. El stătea în birou cu Mihai IONESCU, dar și cu Ion MARCU, toți absolvenți de marcă și foști colegi de facultate.

Traian LAZEA  provenea dintr-o familie numeroasă, cu doi părinți și cinci băieți. El era o fire veselă și sportivă, căci era jucător de tenis. 

Traian LAZEA  făcea analiză de sistem.

Traian LAZEA scria programe.

Traian LAZEA rula curent programe pentru a oferi soluții beneficiarului.

El, ca mulți dintre colegii lui, parcurgeau toate etapele ciclului de realizare a unui sistem informatic, exact așa cum fac marii profesioniști. Acum mulți ani, în cartea mea Programarea standard, pe care am publicat-o la editura Litera din București în anul 1980 scriam că un analist de sistem informațional, trebuia să fi fost mai înainte un excelent programator. Afirmația mea a iritat pe anumiți analiști, dar Traian LAZEA  era un analist autentic, pentru că era și un programator de înaltă clasă.

Eu am discutat de multe ori cu el și de la el am deprins că trebuie să ai multă răbdare cu cei care-ți prezintă problema pe care trebuie s-o rezolvi pe calculator, pentru a surprinde toate nuanțele și pentru a extrage din muntele de pietriș, cele două sau trei bobițe de aur, care de fapt sunt descrierea problemei de rezolvat. Am admirat la Traian LAZEA  calcul și zâmbetul lui care inspira optimism și încredere că un sistem informatic bine pornit, va curge lin și implementarea sa va fi de succes.


(01 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Codrin IONESCU

Și Codrin IONESCU asemeni lui Mircea MAGDA, era un absolvent cu 5 ani de facultate, al Secției de Informatică Economică de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El lucra în același birou cu Mircea MAGDA și m-a impresionat că atunci când era de lucru, Codrin IONESCU lucra, iar dacă era de glumă, Codrin IONESCU glumea. Am admirat la el seriozitatea cu care se așeza la birou și nu se ridicat de acolo decât numai după ce termina ce-și propusese să facă. El avea o față luminoasă și un zâmbet care te cucerea și-ți crea o stare de confort în dialogul cu el. Codrin IONESCU nu dădea niciodată senzația că este supărat, că ar avea vreo problemă. M-a impresionat o dacă când la un seminar științific al sectorului a prezentat el alături de colegii lui ceva despre baza de date statistică a personalului din învățământ. Mi-a plăcut că a vorbit liber. Era cu halatul lui cel alb de salariat al Centrului de calcul al ASE și avea niște planșe cu niște algoritmi codificați de regăsire a informației în baze de date mari, căci în acele vremuri, o bază de date cu 400.000 de înregistrări era o bază de date foarte mare.

Mi-a plăcut la Codrin că făcea tot ce trebuie făcut. El scria programul pe foi. El ducea foile de programare la sala unde se perforau. El mergea și lua cartelele perforate. El își verifica jobul. El ducea cutia cu cartele și tot el prelua cartelele și foile de imprimantă după ce programul era rulat. Este impresionant să vezi că o persoană derulează în liniște, întreg ciclul de realizare a componentelor ce-i revin, fără să facă valuri și acest lucru trebuie spus despre Codrin.

(19 februarie 2023)

Rodica MARINESCU

Despre Rodica MARINESCU s-au spus multe lucruri. Eu am cunoscut-o pe Rodica MARINESCU atunci când veneam în biroul matematicianului Ioan CATONA pe când lucram la implementarea sistemului BOMP de la IBM pentru Întreprinderea de Anvelope Danubiana. Rodica MARINESCU avea biroul în actuala sală 2316 chiar la intrare în fața ușii. După un timp, biroul lui Rodica MARINESCU a devenit la sala 2320, tot așa în fața ușii, dar ea stătea cu spatele spre fereastră. Circulau tot felul de legende legate de nefericirea lui Rodica MARINESCU, dar eu aveam cu totul alte treburi de rezolvat.

Știu că Rodica MARINESCU avea o fetiță care dorea s dea examen la medicină. În birou se bârfea că Rodica MARINESCU o asculta pe fetiță la anatomie și ajunsese la repetarea cărții cu numărul 63. Toate femeile din Centru de calcul al ASE își dădeau coate și zâmbeau când pronunțau numărul 63. Știu că a venit examenul de admitere la medicină. Știu că în acei ani se intra foarte greu la medicină. Știu că în anul acela au dat examen de admitere la medicină copiii unor mari vedete din ASE, dar surpriza generală a fost când s-au afișat rezultatele și dintre toți copiii vedetelor din ASE, niciunul nu a fost admis, în schimb, fetița lui Rodica MARINESCU, care nu era deloc vedetă, care nu se bătuse niciodată cu cărămida în piept cu ceea ce făcea și dregea ea, în sensul banilor cheltuiți pe meditații pentru admiterea la medicină, deci fetița lui Rodica MARINESCU a intrat la medicină și nu oricum, ci cu o medie foarte bună. 

M-a impresionat Rodica MARINESCU pentru tenacitatea ei de a o ajuta pe fiică-sa, pentru perseverența de a urmări obiectivul său determinant, pentru știința ei de a doza eforturile fiice sale ca în ziua examenului să fie la cota maximă a potențialului ei intelectual.

(19 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Radu MÂRȘANU

Și Radu MÂRȘANU mi-a fost student și cu el, dar și cu alți colegi ai lui am plecat în primăvara anului 1977 în Bulgaria și am vizitat localitățile Plevna, Grivița, Smârdan, căci se împlineau 100 de ani de la Independența României și UTC trasase sarcina ca tinerii să-și cunoască istoria, iar eu, asistentul Ion IVAN îi însoțeam, cu un aparat de filmat Quartz.
Cu Radu MÂRȘANU am fost colegi prin Centrul de calcul al ASE, căci eu aveam birou acolo și lucram cu cei din Centru de calcul la contracte. Îmi aduc aminte că la o zi aniversară a lui Radu MÂRȘANU a venit soția lui cu un tort excepțional. Am cerut rețeta. Mi-a dat-o și am folosit-o mereu, că tare bun mai ieșea acel tort!
Se iau șase ouă.
Se separă albușurile de gălbenușuri.
Se bat spumă albușurile.
Se pun șase linguri de zahăr și se continuă să se amestece până albușurile devin ca o bezea.
Se pun șase linguri de făină în ploaie și se amestecă cu grijă să nu cadă compoziția.
Se unge o cratiță, se pune foaie de pergament, se răstoarnă compoziția.
Se bagă la cuptorul încins în prealabil.
Se așteaptă să se coacă, fără a se arde blatul. Nu se scoate instantaneu din cuptor pentru a nu cădea.
Se iau cele șase gălbenușuri, se pun într-o crăticioară în bain-marie și se mestecă.
Se pun șase linguri de zahăr și se mestecă până devine o pastă omogenă.
Se pun trei linguri de cacao și se mestecă foarte bine.
Când totul este o pastă omogenă se ia crăticioara și compoziția se lasă la răcit.
După răcire, se ia 1/2 pachet de unt și se amestecă, obținându-se crema de ciocolată.
Se ia un ibric de 1/2 litri de apă. Se pun 4 linguri de zahăr și coajă de portocală și se fierbe.
Când siropul este destul de dens se pune la rece.
Se ia blatul și se secționează, obținând două discuri.
Se pune un disc pe un platou și se însiropează. Se pune cremă de ciocolată pe blat.
Se acoperă blatul cu al doilea disc. Se însiropează și acesta. Se acoperă cu restul de cremă.
Așa s-a obținut torul de ciocolată!
Cu Radu MÂRȘANU am fost coleg de catedră până m-am pensionat eu. La o Conferință Internațională de Informatică, la care s-a făcut o deplasare în deltă, l-am întâlnit pe Radu MÂRȘANU și pe fiul său, mare amator de artă fotografică, dotat fiind cu niște aparate foto cu niște teleobiective de n-am mai văzut la viața mea și cu care a fotografiat pelicanii ca nimeni altul!

(11 februarie 2023)