Cum scrii și publici o lucrare fundamentală

Ambiția ascunsă a fiecăruia dintre noi este de a lăsa posterității o lucrare fundamentală.
Constantin BRÂNCUȘI a lăsat Coloana infinitului la Târgu Jiu.
Albert GALLARON a lăsat Atheneul Român.
Regele FERDINAND a lăsat România Mare.
Nicolae CEAUȘESCU a lăsat România și pe români în frig și foame.
Vasile PÂRVAN a lăsat cartea GETICA.
ANASTASE arnăutul a lăsat un tezaur de la Pietroasa distrus și fără pietre prețioase.
Ștefan ODOBLEJA a lăsat cartea Psihologia consonantistă, dedicată ciberneticii de azi.
Cei care nu au anvergura gesturilor decisive pentru istorie, deci pentru eternitate, se desfășoară scriind cărți pe care să le publice și care să dăinuie peste timp, deci nu neapărat peste veacuri. Cu experiența pe care o am, îmi permit să dau sfaturi cum să scrii o lucrare fundamentală, adică o carte. Nu mă refer la cum au scris pârnăiașii acele caricaturi cărți, așa-zise lucrări științifice pe bandă rulantă, pentru a-și scurta stagiul la pușcărie, ci mă refer la oamenii liberi.

În primul rând, o lucrare fundamentală o scriu numai cei care lucrează într-un domeniu și cunosc respectivul domeniu, foarte bine, fiind implicați ani în șir în a rezolva probleme.

În al doilea rând, o lucrare fundamentală trebuie să aibă o echipă de coordonare, formată din specialiști cu notorietate în domeniu.

În al treilea rând, o lucrare fundamentală se scrie pornind din start cu reguli exacte, care nu lasă loc la interpretări privind:

- cuvintele c heie,

- citările,

- scrierea formulelor,

- alcătuirea bibliografiei,

- referirea conceptelor după definire,

- utilizarea de simboluri,

- gestionarea redundanței,

- eliminarea ambiguităților,

- controlul calității textului.

În al patrulea rând, o lucrare fundamentală se scrie de către o echipă formată din persoane selectate după criterii valorice reale, care acceptă să scrie efectiv, să lucreze în echipă, să respecte regulile impuse de echipa de coordonatori și se încadrează în termenele impuse.
În al cincilea rând, o lucrare fundamentală se scrie asigurând un nivel de comunicare de foarte înaltă calitate, pentru a fi evitate stările conflictuale generate din înțelegerea greșită a mesajelor. Dacă s-a spus că un capitol are 20 de pagini, acel capitol are fix 20 de pagini, nici 15 pagini și cu atât mai mult 80 de pagini.

În al șaselea rând, o lucrare fundamentală se scrie asigurând un nivel de transparență maxim, pentru a elimina orice ambiguitate și a controla nivelul de redundanță. Va exista un portal cu o zonă accesibilă numai autorilor, în care este completată bibliografia, unde se construiește lista de variabile, unde apar toate definirile conceptelor. Toți coautorii vor utiliza uniform informațiile prezentate acolo și nu vor fi incluse în lucrare elemente care să genereze confuzii.

În al șaptelea rând, o lucrare fundamentală se scrie astfel încât capitolele să fie dimensionate și structurate asemeni unor piese de puzzle, care puse la locurile potrivite:

- dau întregul,

- crează senzația că totul e redactat de o singură persoană,

- lipsesc elementele care diminuează consistența,

- totul formează o construcție logică.

În al optulea rând, o lucrare fundamentală merge spre publicare numai și numai atunci când după mai multe lecturi independente se conchide că-i reprezintă pe autori, este egală calitativ în integralitatea ei și au fost eliminate toate minusurile în discuțiile cu coautorii. Lucrarea apre ca o sferă șlefuită, strălucitoare.

În niciun caz, printre autori nu trebuie să se găsească:

- diletanți, 

- pagiatori,

- chibiți,

- umplutură,

- nespecialiști,

- milogi,

- profitori.

Am cunoscut de-a lungul anilor persoane care au acceptat să pună pe poziție de coordonator un om cu influență, care deschidea uși în edituri, care preluau printre autori persoane puternice ale zilei, pentru a obține favoruri care nu aveau legătură cu profesia, toate aceste compromisuri nu au făcut altceva decât să diminueze interesul adevăraților coautori de la îndeplinirea misiunii pentru acre au fost solicitați.


(28 decembrie 2021)

Karla HERESCU, naista care duce mai departe marea tradiție

    Azi 16 martie 2021 pe Antena 1 la emisiunea lui Răzvan și Dani a apărut o foarte tânără naistă pe numele ei Karla HERESCU care a interpretat o melodie din repertoriul internațional, cu un negativ profesional. Atât de bine a cântat încât am fost la un pas să cred că nu numai negativul era acolo. Pentru a mă convinge că lucrurile stau bazate pe deontologie profesională acolo, am intrat pe Internet și am găsit acele elemente convingătoare, care mi-au impus o valoare autentică, adică naista Karla HERESCU. Pe youtube se regăsește sub numele Carla HERESCU. 

    Tânăra naistă este om de spectacol. Are și un pian gigantic (big piano) și face clipuri interesante împreună cu Rareș FLORESCU, violonist. Ei cântă și cu vocea. Exemplificarea cu Sanie cu zurgălăi arată că încă există noi valențe ce trebuie descoperite în cazul noilor tehnologii. Interpretarea dată de Karla HERESCU la melodia Păstorul singuratic arată că deși are doar 17 an artista știe să mixeze cântatul la nai cu jocul de scenă în decorul acela superb de iarnă pe munte, printre bazi.

    Să apari la 15 ani în emisiuni Tv sau ceva mai târziu pe scena Atheneului Român este exact cartea de vizită de care un artist are nevoie pe drumul consacrării. Am comparat interpretarea clasică a lui Gheorghe ZAMFIR cu interpretarea Karlei HERESCU pentru melodia Păstorul singuratic și concluzionez că tânăra naistă este pe drumul cel bun.

(16 martie 2021)

Doamna Alina Gorghiu

Politica este o mare doamnă. M-am convins că așa stau lucrurile. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de alegerile din PNL-ul lărgit. Niște domni și-au anunțat intenția dar au dat dovadă de eleganță în a se retrage. Așa a apărut distinsa doamnă Alina Gorghiu, care îmi aduce aminte de actorul Nicolae Manolescu, cel a cărui vilă din Breaza o admiram în vremea când eram elev la Dimitrie Cantemir, pentru o mică statuetă și pentru un felinar cu un corp de iluminat sub formă de flacără.
Toate ieșirile publice ale distinsei doamne sunt pline de esență, concentrate pe lucruri de excepție. Concluziile sale sunt magistrale. Sunt sigur ca manualele de politologie universală vor fi înțesate de largi pasaje din expunerile co-președintei PNL. Când studentul de la jurnalism deschide un tratat trebuie ca pe prima pagină să citească nu  un  fragment, ci fragmentul din discursului co-președintei Alina Gorghiu  ținut   sâmbătă, 27 februarie 2016, la Atheneul Român când Organizaţia Femeilor Liberale -OFL a premiat excelenţa în cadrul  GALEI FEMEILOR LIBERALE,ediția  a  IV – a, când a zis:
                  Am făcut un mare efort să vin astăzi, a trebuit 
                  să găsesc o rochie care să mă mai încapă şi 
                  să port pantofi cu toc.
De azi înainte filosofii lumii se vor apleca asupra acestui discurs, vor căuta să descifreze valențele fragmentului și vor reuși să dea umanității pe înțelesul acesteia marile semnificații ascunse  de rând muritorilor.
În peisajul marii politici din spațiul mioritic, luxcrurile sunt mai clare decât cel mai pur cristal. Așa se explică existența calendarului pentru alegerile locale, consensul la legile electorale și mai ales frăția pe problema celor două tururi la primari, care vor fi de fapt unul singur. Argumentele aleșilor neamului sunt interesante și argumentele aduse vulgului prin care arată că au votat ceva cu care nu sunt de acord fac să pălească toate demonstrațiile teoremelor din analiza matematică, prin acuratețe și mai ales prin construcție. mai sunt și alte unanimități, precum cele de la codurile fiscale, care s-au btransformat în mod miraculos prin repoziționări.
Este așa de plăcut ceea ce vedem și mai ales modul cum sunt spuse lucrurile, argumentele, încât este o plăcere să asculți intervențiile concise, constructive, novatoare și încărcate de semnificații nebănuite ale doamnei co-președintă Alina Gorghiu. Accentul pe prima silabă, deși la numele românești din câmpie lucrurile stau altfel, Popescu, Ionescu, Georgescu au accent altundeva.
(2 martie 2016)

Să fii pe placul tuturor...

Era o mică povestioară: nea Gheorghe a dorit să facă o troiță la el în poartă. S-a apucat s-o construiască. A venti Floarea, vecina.
- Ce faci, Gheorghe, aici?
- O troiță, Floare, asta fac!
- Gheorghe, păi așa se face o troiță? Să-ți zic eu cum se face.
Floarea a început să dea indicații și Gheorghe să le respecte.
În următoarea zi, apare Petre, vecinul.
- Ce faci, Gheorghe, aici?
- O troiță, Petre, asta fac!
- Gheorghe, păi așa se face o troiță? Să-ți zic eu cum se face.
Petre a început să dea indicații și Gheorghe să le respecte.
În fiecare zi apărea căte un vecin și discuția se repeta și Gheorghe lucra și schimba totul să țină seama de ce a vrut fiecare vecin.
Când troița a fost gata, vecinii l-au apostrofat:
- Ce e asta, Gheorghe?
- Ce să fie, troița așa cum ați vrut-o voi.
- Păi, Gheorghe,  noi am zis că...
- Ați zis voi, dar să mergem în câmp că acolo am făcut o troiță așa cum am vrut eu.
Au mers în câmp. Acolo era o troiță superbă, o construcție așa cum trebuie oricărui credincios care vine să bea o gură de apă rece de la o fântână sfințită și să mulțumească Celui de Sus pentru  milostivenia cu care a dat încă o zi frumoasă.
Morala: în campania electorală la primăria Capitalei candidatul are un staf și de el trebuie să asculte. Dacă va reproiecta atitudinea și discursul pentru a fi pe placul fiecărui subgrup de potențiali alegători  în fața căruia se află cu un oarecare prilej, va reuși contraperformanța de a crea o așa de mare confuzie de mesaj. încăt neclaritățile îl vor îndepărta de obiectivul urmărit.
Așa s-a întâmplat cu Ludeovic Orban   la Atheneu când cu întâlnirea cu femeile liberale a spus ca va fi primarul  și a înșirat din însușirile doamnelor, încât nu se mai înțelegea dacă el este sau nu bărbat. Acolo a concertat Enescu.
Atenție, staff al acestui candidat! Mesajul este unic din punct de vedere al structurii și valențelor. Varietățile sunt mai multe...

(27 februarie 2016)