A face cultură înseamnă a trăncăni?

Cine are ocazia să urmărească pe canalele de televiziune programele 24/24, va constata că lumea are apetență spre a trăncăni. Adică, tot timpul se vorbește despre ceva. 
Din pământ din iarbă verde, răsar tot felul de indivizi care vorbesc vrute și nevrute despre cărți, despre filme, despre opere de artă, despre traume, despre terapie, despre oameni importanți, încât după 30 de minute ieși cu capul pătrat după ce le asculți prostiile pe care le debitează. 

Respectivii nu sunt niște personalități.

Respectivii nu au scris lucrări importante.

Respectivii nu au operă.

Respectivii au auzit ceva în stația de tramvai sau au o spoială de lecturi din ziare în care unii și-au împachetat micul dejun și vin să se dea rotunzi la televizor, folosind o terminologie bombastică, de cele mai multe ori neadecvată.

În opinia mea, a face cultură înseamnă:

- să se facă o emisiune cu actori care recită din poezia lui EMINESCU, a lui ARGHEZI, a lui GOGA, a lui STĂNESCU sau a oricărui alt mare poet român sau din literatura universală;

- să se transmită o înregistrare cu o piesă de teatru având actoti mari în rolurile principale;

- să se difuzeze un recital al unei mari cântărețe,

- să se prezinte un spectacol de folclor unde se cântă folclor nepoluat, fără trăncăneli inutile,

- să se prezinte sculpturi sau tablouri și să se comenteze ceva, dar nu aiureli din care comentatorul să ne arate cât de măreț este el, iar noi să ne enervăm teribil.

Îmi aduc aminte că acum mulți ani, pe când eram președinte de comisie de bacalaureat la un liceu din Constanța, am asistat la examenul de limba română când un candidat turuia ca disperatul despre cele cinci mituri din balada Miorița. Nu știu de ce, dar văzând cât de bine vorbește, l-am întrebat dacă a citit balada și răspunsul luia fost negativ. Deci, la noi se vorbește despre ceva, fără a fi în cunoștință de cauză. Eu cred că mai întâi citesc balada Miorița și abia după aceea vorbesc despre ceea ce se spune în baladă. La noi, în loc să se pună boii și apoi carul în spate, ca boii să tragă carul, punem carul înaintea boilor.

(06 decembrie 2023)

Inteligența artificială separă apele...

Noi, ca indivizi ne grupăm în mai multe categorii. Unii dintre noi sunt chitiți pe execuție și pe ei inteligența artificială nu-i lovește în niciun fel. Cel milt, ei se vor informa în legătură cu operațiile pe care le execută și despre sculele de ultimă generație, necesare ușurării muncii lor. Alții dintre noi, fără a fi înzestrați de la mama natură nici cu geniu, nici cu  calități speciale, dar fie împinși de familie, fie din propria dorință de a părea ceea ce nu sunt, doresc să se împopoțoneze cu titluri științifice și să preia lucrări pe care și le atribuie fraudulos. Pe ei Inteligența artificială îi favorizează, căci vor formula cereri și programele de inteligență artificială le vor livra ptoduse finite cu care ei să se fălească. Dacă nu există nicio verificare a preluării abuzive de produse de tip sinteză, structurate de un software înzestrat cu componente de inteligență artificială, respectivii vor crede că i-au păcălit pe ignoranți și vor trăi cu automulțumirea că și-au atins obiectivele de c-c-t.
Există o altă categorie de persoane dintre noi care folosesc inteligența artificială pentru a se documenta, astfel încât să definească un punct de start cât mai mai complet, care să le permită dezvoltarea de soluții absolut originale, de la acel punct și care să le maximizeze eficiența în munca lor de creație. Inteligența artificială este pentru ei asemeni cleștelui, care le potențează forța de creație și în acest caz, inteligența artificială joacă un rol pozitiv.
Cea mai interesantă catregorie de oameni și nu zic dintre noi, pentru că ei nu sunt deloc dintre noi, este categoria oamenilor de geniu, pentru care inteligența artificială nu reprezintă nimic, așa cum nu reprezintă nimic nici ciocanul, nici computerul, nici alte născociri ale minții omului, căci geniul lor le este suficient pentru a dezvolta capodopere destinate efectuării acelui salt calitativ pentru întreaga omenire.

Rezultă că inteligența artificială separă apele, reușind să-i demaște pe impostorii care vor să pară ceea c e nu sunt și să inducă lumea în eroare cum că ei au calități, când în realitate sunt lipsiți și de calități, dar și de scrupule, dar acum adevărata lor față hidoasă se va arăta în toată urîciunea ei.

(25 septembrie 2023)

Vocea de tunet a lui Adrian PĂUNESCU

Din start trebuie să spun că Adrian PĂUNESCU este cel mai mare poet român al secolului  al XXI-lea și cu aceasta am spus totul. Deși când a împlinit o oarecare vârstă și-a dorit să fie tratat ca poet național și nu a fost, drept care s-a supărat, Adrian PĂUNESCU a fost un mare poet.

Neșansa lui Adrian PĂUNESCU a fost aceea că talentul său uriaș l-a canalizat într-o direcție greșită. Îmi aduc aminte că la cutremurul din 1977 când România încremenise așteptând ordinele lui CEAUȘESCU aflat într-o vizită de stat în Africa, Adrian PĂUNESCU s-a apucat să scrie un poem foarte lumg, pe care l-a și publicat în revista sa Flacăra în care îl descria pe CEAUȘESCU întors val-vârtej, cum pășea apăsat și hotărât printre ruinele de la cutremur.

Am mai spu și mă repet: eu nu am mers la ședințele Cenaclului Flacăra, că nu-mi plăce ce era acolo. Mie îmi place muzica populară românească. Mie îmi place opera. Eu nu le amestec. Muzica folk nu mi-a plăcut dintrun milion de motive, din care enumer motivul al 873.51-lea: e primitivă și lălăită și repetitivă și predictibilă. Dar nu despre aceste carențe ale muzicii folk mi-am propus să scriu aici, ci despre acei cântăreți care cântau un cântec pe versurile lui Adrian PĂUNESCU și care aveau spre final de refren ceva de genul: Partidul, CEAUȘESCU, România. Când se ajungea acolo, Adrian PĂUNESCU, cu vocea lui ca un tun et, intervenea și zicea ultimul vers, accentuând cu Partidul, CEAUȘESCU, România.

Cine vrea să laude sau să interzică Cenaclul Flacăra, are în televiziuni kilometri de bandă magnetică. Trebuie numai parcurși acei km și întocmit un material documentat și cu exemplificările de rigoare, se vor trage concluzii, dar în niciun caz, nu este acum momentul să facem ce numai Ana PAUKER și Gheorghiu DEJ au făcut, să scoată din literatură figuri ilustre precum MAIORESCU, BLAGA, ARGHEZI, GOGA. Suntem în secolul al XXI-lea și cred că avem maturitatea necesară de a separa grâul de neghină.

(21 iulie 2022)

Aromânii noștri

Când eram în Surfer Paradise din Gold Coast la hotel, am auzit un nume și acela era HAGI. M-am simțit foarte mândru că sunt român. Acum, după mulți ani, m-am gândit să fac o listă cu aromânii din țara noastră, personalități care au făcut enorm pentru țara noastră.

Theodor AMAN

Simona AMÂNAR

Gigi BECALI

Toma CARAGIU

Ion CARAMITRU

Lena CONSTANTE

Neagu DJUVARA

Victor EFTIMIU

Gala GALACTION

Cristian GAȚU

Elena GHEORGHE

Octavian GOGA

Gheorghe HAGI

Simona HALEP

Pantelimon HALIPA

Ion HELIADE RĂDULESCU

Nicolae MALAXA

Mina MINOVICI

Sergiu NICOLAESCU

Constantin NOICA

Ion PACEA

Camil RESSU

George VRACA

Ianis ZICU

În cei 42 de ani cât am fost profesor universitar, am întâlnit destul de mulți studenți aromâni. Unii mi-au spus ei, despre alții am aflat de la colegii lor. Am observat că toți erau silitori, știau exact că au venit la școală să învețe și să fie buni în meseria lor. Nu am cunoștință ca unii colegi de catedră să fi fost aromâni, căci în vremurile comuniste nu se discuta acest subiect. De la o colegă a soției am aflat un proverb machedonesc: dacă într-o oală cu ciorbă, pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Mare adevăr!

(21 decembrie 2021)

Vremurile comuniste nu au apus!

Credeam că vremurile comuniste au dispărut pentru totdeauna, dar m-am înșelat. Oamen ii au apucături naturape spre:

- dărâmarea statuilor,

- arderea cărților,

- distrugerea clădirilor,

- exhumarea de cadavre,

- eliminarea elitelor,

- modificarea istoriei.

Omenirea trece acum prin transformări radicale și informatica are un rol uriaș în a susține schimbările alimentate de noile abordări, care sunt făcute să pună de acord idealurile de azi cu mersul spre viitor al tuturor celor care doresc o reală schimbare în societate, pentru a implementa cerințele noului progres.

Faptul că lucrarea Zece negrii mititei va avea un alt titlu, faptul că MOZART și BEETHOVEN nu vor mai face obiectul studiului în unele școli de muzică, mă trimit la vremurile comuniste mioritice în care MAIORESCU, BLAGA și GOGA nu mai erau în manuale, iar ARGHEZI vindea cireșe la Mărțișor să aibă din ce trăi, în tip ce Dan DEȘLIU, V. Em. GĂLAN, Veronica PORUMBACU și Maria BANUȘ se lăfăiau în paginile manualelor școlare și elevii trebuiau să le citească scrierile.

Cred că acolo unde sunt date jos statuile de pe soclu, acestea să fie puse în conservare, nu ca la noi unde au fost topite. Orice societate are voie să se dezvolte. Numai că este important ce se întâmplă cu trecutul ei. Istoria se rescrie căci aceasta este natura umană. Nici nu are importanță cum se rescrie istoria. Ideea este ca Internetul, această memorie colectivă, să aibă capacitatea să păstreze imagini ale evenimentelor care au fost cândva și la momentul potrivit să se producă reînnodarea evenimentelor și revenirea la normal. Ceea ce făceau activiștii de partid pe vremuri, vedem că se întâmplă acum, grație unor influenceri care definesc norme după chipul și asemănarea lor, adică strâmbe.

(02 aprilie 2021)