11 defecte ale bețivanilor

Acum 1defectele bețivanilor.000 de ani, am fost rugat de un milițian să duc undeva pe Moșilor doi bețivani care se întorceau de la o ambasadă unde fuseseră la omagierea unui mare scriitor român care scrisese într-o altă limbp. Unul dintre bețivani era chiar traducătorul din opera marelui român trăitor și scriitor pe alte meleaguri în alt  grai. La un moment dat m-am speriat. Unul dintre pasagerii mei de ocazie nu mai respira. Am crezut că a murit pe bancheta mea din spate. L-a pălmit celălalt și l-a înviat. De atunci am început să studiez temeinic defecte le bețivanilor și chiar le enumăr aici. Deci, bețivanii sunt:

- lacomi, mai ales când beau de la alții și nu trebie să plătească ei,

- zgârciți, drrept care beau numai băuturi proate dacă scot ei banul,

- proști, pentru că beți fiind, spun marile adevăruri despre ceilalți,

- nesimțiți, deoarece beți criță fiind se scapă pe ei în public,

- plângăcioși, că-și aduc aminte de lucruri triste care li s-au întâmplat,

- pupăcioși, întrucât vede în orice necunoscut un prieten dacă-i dă să bea,

- uituci, întrucât se fac că nu-și mai amintesc nimic, deși filmul e clar,

- bâlbâiți din cauză că li se împleticește limba-n gură,

- egoiști din moment ce doar satisfacerea viciului este esențială și nu familia,

- mincinoși, din moment ce la beție fac tot felul de promisiuni de care nu sețin,

- lăudăroși pentru a părea cu mult peste ceea ce ei sunt în realitate.

Imediat cum mi-am dat seama că am în față un bețivan, tot ceea ce spune estesupus unei analize atente și decodific totul, astfel încât cred că reușesc să extrag cel puțin 80% din mesaju real pe care ei el vrea să-l transmită în realitate. Niciodată nu am invitat la mine în casă bețivani testați. S-au întâmplat și situații când a venit vreun tip și s-a dovedit a fi un fel de bețivan, dar am pus punct colaborării, mai ales că nu știa că eu nefiind un iubitor de băutură, nici nu dețin stocuri de porcării.

(05 mai 2018)

9 situații din care ne dăm seama că o femeie este proastă

Am văzut nenumărate femei extrem de deștepte la viața mea. Dar am văzut și felei proaste. Pe acestea le identificăm rapid, fără niciun efort pentru că:

- își torturează copiii,

- își bat mamele,

- pun copiii să bea cot la cot cu ele,

- trimit fetițele să se prostitueze,

- fumează în nasul pruncilor.

- umblă rupte și nespălate,

- bete criță fac pipi în drum,

- dau foc la lucrurile din casă,

- înjură birjărește în autobuze.

Nu eu am concluzionat că așa stau lucrurile, ci în atare situații tot femeile au spus că exemplarele ce fac cele enumerate de mine, sunt niște proaste. De multe orim mama ea zicea despre unele dintre cele pe care le vedea în atare ipostaze:

- Ioane, vezi cât de proastă e!

Mare  dreptate avea mama, Dumnezeu s-o ierte, căci nicio femeie în una din situațiile enumerate de mine nu trebuie să fie acuzată de genialitate, de cumpătare sau de bunătate.

(05 mai 2018)

Șoferii bețivani

Urcatul beat la volan este apanagiul oamenilor slabi dar și inconțtienți. Toate au un început. Prima dată se începe cu un gât de tărie sau o jumătate de pahar de vin sau o nevinovată bere. Dacă omul vede că merge, continuă, dar nu oricum, ci amplificând. Ia ă cinzează de țuică, ia  50 mililitri de tărie fină, bea două beri și contină tot așa încât ajunge să se urce la volan beat mangă. Am văzut așa ceva dar n-am știut decât după ce mi s-a zis că este după un chef unde a dat pe gât 1/2l de palincă. Mi s-au muiat picioarele și din acea clipă am zis că nu mă voi mai urca cu acela niciodată în mașină, chiar dacă se jură că este treaz 100%.

Bețivanii care sunt prinși la volan își dezvăluie carențele de caracter și dacă sunt și filmați se vede că sunt de un penibil groaznic, deși treji sunt oameni cu funcții.

Am văzut astfel de specimene plecând de la nunți sau de la Revelioaneconducând, dar ceea ce nasol rău de tot este faptul că sunt încurajați de neveste sau chiar de părinți. Câtă mizerie și câtă inconștiență caci o clipă de neatenție duce la tragedii inimaginabile, care ar fi fost evitate doar dacă omul nu ar fi condus beat sau hai săm zicem ceva mai mult decât afumat.

(23 septembrie 2017)

Cazul BOUREANU, în lipsă de altceva

Despre Cristian BOUREANU, acest copil pierdut al politicii dâmbovițene am evitat să scriu, pentru că el nu a reprezentat, nu reprezintă și nu va reprezenta vreodată un reper de luat în seamă cumva. Îmi revin în minte emisiunile Tv când așa-zisul tânăr politician al PDL-ului venea și cu o aroganță ieșită din comun arunca replici terifiante în dreapta și-n stânga suprapunându-și răgetele peste toți din platou. Avea mult curaj, pentru că având în spate un partid foarte puternic se umfla pe sine însuși și din individ au apucături să zicem normale, devenea o hienă oribilă. Foarte mulți îl admirau, fără să-i știe trecutul, mai ales cel legat de fuga nevesti-si cu nășicul, căci se concluzionează printre femeile raționale, că nicio mirerasă nu pleacă de bine cu nășicul bătrân, indiferent cât de ministru este acela. Politicianul Cristian BOUREANU poza și în prosper om de afaceri, lucru pe care pe mine mă intriga, mutra lui nerecomandându-mi-l în niciun fel ca fiind ăl geniu al business-ului autohton. Explicația avea să vină ceva mai târziu din bârfele de prin mass-media legate de contracte cu niște companii de stat care se zbăteau între viață și moarte, în timp ce privații care le sugeau la greu prosperau continuu și intens.

Azi toate posturile de televiziune în loc să vorbească și să analizeze vizita de stat a prezidentului Klaus IOHANNIS în USA, abordează problema interplanetară a lui Cristian BOUREANU, un bețivan care acum se pare că se află după gratii pentru 30 de zile, după ce l-a caftit pe un polițai. Cum se pune problema mi se pare aiurea, din moment că Cristian BOUREANU era beat, a lovit, a vorbit urât și s-a manifestat nepotrivit față de un organ de apărare a ordinii publice. În opinia mea, toate încercările de a-l scoate basma curată pe acest Cristian BOUREANU și de a trece atitudinea polițailor care au interacționat cu el undeva pe un plan nemeritat, se află mai curând în legătură cu poziția polițailor în general față de legea salarizării. N-am spus că-i iubesc pe polițai, dar nu am să fiu niciodată de acord ca de ei să-și bată joc toți nenorociții. Nu mă voi apuca niciodată să-i laud pe polițai fără ca aceștia să merite, dar sunt de acord cî în verile cu 50 de grade la nivelul asfaltului, acele tălpi ale pantofilor lor sunt de fapt elemente de tortură și cu acest aspect nu sunt de acord. Sunt sigur că polițaii care stau în stradă la 40 de grade nu primesc la o oră să zicem o sticlă cu apă să-și potolească setea, pentru că am mari dubii că există mașini și fonduri la ei pentru așa ceva.

Azi se întâmplă ceva asimetric și necontrolat pe motiv de rating, dându-se o dimensiune nefiresc de exagerată unui eveniment minor, cazul Cristian BOUREANU, fără să se țină seama de profilul acestuia, de caracterul lui violent și de trecutul lui absolut impardonabil. N-am să spun niciodată că anumite nume au o legătură ancestrală cu realități groaznice și că pasărea cu pene frumoase zisă parrot este de fapt doar accidental ox. Nu prea am motive să cred că dacă va sta la pârnaie, acum la peste 40 de ani, personajul se va corija. Cel mult, se va trezi la realitate și va vedea că nu tot ce zboară se mănâncă și că regulile jocului trebuie respectate de el dacă nu 100%, măcar 100%. Dacă totul era doar în fază de analiză mai ziceam. Acum o instanță a hotărât că el trebuie să stea acolo 30 de zile. Din acest moment, am credința că televiziunile și invitații trebuie să pună problema cu totul altfel. Trebuie trase învățăminte ca atunci când cineva are de-a face cu polițaii să fie civilizați, să fie pașnici și să știe că ei nu sunt niște supraoameni în fața polițailor, ci sunt muritori, ca tot omul și nimic altceva. Punct.

(11 iunie 2017)

Curajul bețivanului

Am văzut destui oameni, dealtfel cumsecade, care fac niște lucruri de neimaginat, numai atunci când se îmbată de nu mai știu de ei. Astfel de oameni:

- conduc mașina fără permis;

- își bat nevestele și părinții;

- iau cuțitul și fac crimă:

- își fac singuri dreptate;

- spun înjurături pe care treji nu le-ar fi spus în vecii vecilor;

- fac acte de bravură fără justificare;

- sting țigara în benzină și iau foc;

- se urcă pe stâlpi de înaltă tensiune și se electrocutează;

- din vârful macaralelor amenință;

- îi înjură pe profesorii copiilor lor în public;

- dau foc la agoniseala lor de-o viață;

- fac acte de vitejie în instanță și primesc un spor de pedeapsă;

- glumesc fără rost și unde nu trebuie;

- se clatină și se prăbușesc;

- susțin ca sunt perfect treji;

- nu recunosc că sunt beți criță;

- fac pe deștepții;

- pupă pe toată lumea;

- se despoaie de haine în public;

- sparg tot ce apucă în casă;

- își distrug actele de identitate și de studii pentru a arăta cine sunt ei.

În toate cazurile bețivii sunt niște indivizi care demonstrează că sunt altfel decât atunci când sunt treji. Deși unii au sânge în alcool trebui luați ca atare, fără a admite că aloolismul este o boală, ci este, în opinia mea o stare prin acre individul își exprimă adevăratele lui gânduri față de toți cei din jurul lor. Am făcut un studiu și am concluzionat că bețivii sunt mai întâi:

- zgârciți pentru că nu doresc sa bea din banii lor sau dacă cumpără băutură iau tot ceea ce este mai ieftin să fie cantitate cât mai mare;

- lacomi pentru că dacă nu dau ei banii pe băutură trebuie să ia la bord cât mai mult, să se sature și să plece mai mult decât sătui, mulțumiți că i-ai mai sărăcit și pe alții;

- egoiști pentru că atunci când primesc băutură nu împart cu nimeni niciun strop; ba mai mult se ascund să nu fie văzuți ca nu cumva un bețiv de-al lor să fie insistent și să ceară măcar un păhărel.

Am văzut nenumărați bețivani care au sacrificat pentru un strop de acool:

- propria carieră;

- viețile copiilor lor;

- prestigiul familiei;

- afacerile lor și ale familiei;

- averea;

- prietenii;

- trecutul, porezentul și viitorul lor;

- propria lor onoare.

Intersecțiile mele cu bețivanii au fost foarte scurte pentru că știindu-i firoși și lași, mesajele pe care li le-am transmis au fost atât de clare încât s-au ferit de mine și când erau beți dar și când erau treji, ca mod de autoapărare instinctivă. Numai unul m-a înjurat de mamă și ce a pătimit va spune și morților lui, pentru că în toate situațiile în care ne-am intersectat a avut numai soluții nefavorabile.

N-am crezut și nu cred că aloolismul este o boală. Este forma de existență a unei categorii de fricoși, lacomi și zgârciți de a se considera deasupra tuturor, astfel încât să emită judecăți de valoare categorice, exact cum le-au construit și cum le-au păstrat în subconștientul lor  de nenorociți, încrezuți și imperfecți.

(21 aprilie 2016)