Bătrânii la GYM

La sala de forță unde merg eu vin și destul de mulți bătrâni, mai ales bărbați, căci femeile care vin, merg la bazinul de înot la ore cu instructori.
Fiecare bătrân care vine la sala de forță are programul lui. Nu i-am văzut că interacționează unii cu ceilalți. Fiecare își vede de treaba lui. 
Față de tinerii care vin la sală, bătrânii:
- nu sunt zgomotoși,
- nu stau pe telefon ocupând aparatul,
- nu organizează așa-zise circuite,
- nu lasă mizerie în urma lor.

Eu am văzut trei, cu mine patru bătrâni care frecventează sala de forță cu regularitate și o doamnă antrenoare cu care am intrat în vorbă își manifesta admirația față de ei, deși am senzația că eu aș cam fi decan de vârstă acolo. Mă așteptam ca atunci când vin la vestiar, fie să înceapă antrenamentul, fie să plece, să salute, ceea ce nu se întâmplă, comportamentul lor fiind identic cu cel al tinerilor corporatiști.

Dacă aș face un calcul și dacă aș ține seama că în București populația este una îmbătrânită rău de tot, numărul bătrânilor, bărbați și femei, care vin la sală este infim și acest lucru se datorează faptului că bătrânii sunt pensionari și pensiile sunt mizerabile, ceea ce nu le permite acestora să plătească pentru un antrenament undeva la 20 lei, iar în ipoteza că ar veni la sală de 3 ori pe săptămână costul ar fi de 60 lei ceea ce echivalează cu doi pui din supermarket, ca să fiu mai concret.


(05 octombrie 2024)

Calitatea proceselor de mentenanță

Mentenanța este esențială oriunde există o activitate în care apar echipamente și oameni.
Se vorbește despre mentenanța echipamentelor.
Se vorbește despre mentenanța oamenilor.
Echipamentele se uzează și-și întrerup funcționarea, moment în care intervine mentenanța care înseamnă a repara echipamentul și a-l repune în stare de funcționare.
Mentenanța echipamentelor are o durată.
Mentenanța echipamentelor presupune consumuri de resurse umane și piese de schimb.
Mentenanța echipamentelor înseamnă costuri.
Mentenanța asimilează și întreținerea echipamentului, care constă în înlocuirea de consumabile curente.
Vorbim și despre mentenanța oamenilor, care presupune luarea de măsuri care să înlăture suferințe ale acestora și realizarea recuperării, pentru a fi adus în starea de dinaintea producerii îmbolnăvirii.
Atât la oameni, cât și la echipamente vorbim de calitatea proceselor de mentenanță,  calitate pe care uneori o neglijăm, fără să ne dăm seama că suntem prea săraci pentru a face economi exact unde nu trebuie, aplicând proverbul că ne ieftinim la mălai și ne scumpim la tărâțe.
Un proces de mentenanță de calitate înseamnă:
- minimizarea duratei de nefuncționare,
- costuri între limite normale,
- minimizarea risipei de resurse,
- respectarea etapelor de întreținere.

De regulă, ceincare produc echipamente, specializează și echipe de mentenanță, numai că proprietarii echipamentelor cred că-și realizează mentenanța singuri, ceea ce este o gândire greșită, pentru că fiecare echipament are particularitățile lui. Echipele specializate pe mentenanță au stocuri de piese de schimb, au oameni care știu să facă diagnoza, estimează corect duratele procesului de mentenanță și asigură calitatea acestui proces.

Am văzut la o sală de fitness că echipa de mentenanță lucrează neprofesionist din moment ce.
- șine echipamentele în stare nefuncțională cu săptămânile când repararea era la nivel de ore,

- anunța durata procesului de mentenanță, durată care era depășită de două sau trei ori ca termene,

- făceau o mizerie de nedescris la locul unde interveneau,

- reparațiile era de proastă calitate și echipamentul se defecta după câteva zile.

Mentenanța este cea care contribuie decisiv la imaginea sălii de fitness și nu numai, căci ea oglindește caăacitatea acesteia de a asigura buna funcționare a echipamentelor și aspectul general al sălii. Același lucru se va spune despre orice organizație unde sunt echipamente și oameni și unde procesul de mentenanță este necesar, căci una este să-ți funcționeze echipamentele și alta este să ai locuri înguste sau exhipamente nefuncționale, pe care sunt puse tot felul de afișe avertizoare, care arată nefuncționalitatea.

(19 iulie 2024)

Codificarea eficientă și digitalizarea

 Codificarea este un proces.
Codificarea ar trebui să fie un proces inteligent.
Codificarea nu trebuie să dea bătăi de cap.
Codificarea trebuie să simplifice, nu să complice.
Se consideră o mulțime formată din elementele E1, E2, E3, ....., Ei, ....., En.
Dacă n este un număr fix, care nu se modifică în timp, lucrurile sunt destul de simple.
Dacă n este un număr necunoscut, lucrurile devin ceva mai complicate.
Modificarea lui n rezultă din:
- adăugarea de elemente noi la colectivitate, după elementul En,
- inserarea unui element în colectivitate între două elemente consecutive,
- inserarea unui număr oarecare de elemente între două elemente consecutive, 
- adăugarea de elemente în fața elementului E1.
Dacă vom considera o serie de timbre emisă de Poșta Română cu tema Olimpiada München 1972, deja acolo lucrurile sunt simple pentru că seria include:
- 6 timbre dantelate medalii olimpice,
- 6 timbre dantelate serie simplă,
- o coliță dantelată,
- o coliță nedantelată.
Se știe că acestea sunt timbrele și dacă se dorește o codificare, stabilirea codurilor este strict legată de conținutul seriei și anume:
- 1972,  anul în care a avut loc olimpiada,
- Munchen, orașul care a găzduit olimpiada,
- valoarea fiecărui timbru,
- Poșta Română, care este emitentul.
Codul nu trebuie să fie lung.
Codul trebuie să aibă aceeași lungime.
Codul trebuie să fie sugestiv.
Codul trebuie să permită modificări viitoare de concepție. Dacă se dorește codificarea tuturor timbrelor emise în România, codurile date trebuie să fie compatibile cu ceea ce s-a făcut. Nu trebuie să ne găsim în situația care s-a produs la numerele de telefoane sau la numerele autovehiculelor, care pentru București a necesitat introducerea a trei cifre între localitate și cele trei litere, deci s-a schimbat lungimea codului, ceea ce este destul de nasol.
Cei care construiesc coduri trebuie să fie vizionari.
În cazul mărcii muncitorului sau a numărului de legitimație al membrului unui partid, codurile se dau astfel încât să fie asigurată unicitatea, adică un număr este acordat unei singure persoane, așa cum este cu codul numeric personal, deși cu toate măsurile de precauție, tot au fost câteva situații în care două persoane aveau același CNP.

În cazul procesului meu de digitalizare, pentru facturi, am considerat codificarea ca fiind un proces lejer, căci dacă scriu:

- anul,

- luna,

- emitentul ENEL,  VODA, ENGI, BLOC,

ținând cont că facturile apar o singură dată pe lună, asigur o codificare sugestivă și mai ales, regăsirea informației rapide dacă voi da căutare după oricare dintre cele trei componente.

În cazul meu este neinteresant să am codificarea după numărul facturii pentru că fiecare emitent are sistemul său de codificare.

(19 februarie 2022)