Alin ZAMFIROIU și publicarea tezei sale de doctorat

Am colaborat cu tânărul Alin ZAMFIROIU în stagiul doctoral, care s-a finalizat la data de 24-10-2014, când a susținut teza intitulată Metrici ale calității aplicațiilor mobile, după care în anul 2016 el a publicat lucrarea referită prin:
Alin ZAMFIROIU - Metrici software de evaluare a calității aplicațiilor mobile din mediul educațional, Editura ASE, București, 2016, 133 pag, ISBN: 978-606-34-0050-6.

Cartea are o introducere, opt capitole unde autorul dezvoltă problematica enunțată în titlu și se încheie cu concluzii. Bibliografia aleasă cu grijă, de actualitate și pe subiectul cărții, conține patru materiale în care Alin ZAMFIROIU este coautor sau autor.

Aplicația cu care Alin ZAMFIROIU a exemplificat metricile de calitate implementate îi aparține, pentru că el este un excelent programator. El a găsit modalitatea prin care datele au fost achiziționate pe măsura derulării unor procese, ceea ce a permis inclusiv studiul comportamentului celor ce utilizează aplicația mobilă, pentru a fi dezvoltată ulterior în ideea ca aceasta să fie orientată cât mai mult spre utilizatori.

(13 noiembrie 2022)

Aplicația web de testare

Orice aplicație web destinată unei testări de orice nivel și pentru orice domeniu, trebuie să aibă următoarele funcții:

- definirea unui cont,

- accesarea de resurse cu parolă,

- definirea domeniului de testat,

- stabilirea nivelului de testare,

- opțiuni de tipărirea rezultatului,

- opțiune de tipărire certificat,

- măsurarea timpului de testare,

- derularea procesului de testare,

- afișearea întrebărilor și a variantelor de răspuns,

- afișarea testului cu rezultatele corecte,

- afișarea soluțiilor date de cel testat,

- salvarea testului și a răspunsurilor,

- prezentarea unei demonstrații,

- asigurarea nereproductibilității,

- prezentarea de concluzii și comentarii,

- asigurarea istoriei din cont,

- posibilitatea facilă de a plăti prin SMS sau cu card.

Aplicația trebuie să aibă o bază de întrebări și răspunsuri care trebuie construită astfel încât să nu existe nicio clipă posibilitatea de a fi găsite greșeli de formulare sau la nivelul răspunsurilor. Aplicația trebuie să fie astfel elaborată încât să corespundă unor standarde și exigențe reale, fiind de maximă utilizare pentru categorii largi de persoane care vor să cunoască anumite caracteristici  sau cele legate de pregătirea într-un anumit domeniu.

(07 aprilie 2018)

Aplicațiile web user-oriented

Sunt acelea care sunt construite după ce au fost studiați cei ce formează grupul țintă cărora acestea li se adresează.

Să zicem că dorim să facem o aplicație web pentru o universitate. Vom proceda astfel:

- căutăm aplicații web similare dde la universități din USA,

- analizăm aplicații web ale universităților românești,

- identificăm elementele esențiale de vocabular,

- stabilim grupul țintă, format din profesori, studenți, elevi și cetățeni,

- analizăm nevoile de informare ale fiecărei categorii din grup,

- structurăm aplicația încât să asigurăm naturalețea față de utilizatori,

- fiecare utilizator trebuie să se regăsească în două click-uri acolo,

- elementele de continuitate sunt esențiale, ca aplicația să fie prietenoasă.

Orice aplicație user-oriented pleacă de la cerințele utilizatorilor și trebuie să conțină informația dorită de utilizatori și în forma agreată de aceștia. În niciun caz utilizatorul nu trebuie subordonat aplicației, chiar dacă aplicația web joacă rol de monopol. Există obligativitatea nu numai lucrului online și este simptomatică evitarea aplicației web, chiar în condițiile în care sunt create nenumărate facilități, inclusiv de ordin financiar. Înseamnă că este ceva în neregulă cu aplicația web dacă la o reducere a unei taxe cu 10% lumea tot la ghișeu vine să facă plățile. Am văzut o aplicație stupidă în care se vorbește de un formular care trebuie tipărit și trebuie depus la un ghișeu la un sediu care se află la mama dracului, undeva, unde bineînțeles se stă la o coadă de zeci de persoane. Era normal ca:

- utilizatorul să-și creeze un cont pe aplicație,

- utilizatorul să acceseze de pe cont formularul,

- să completeze online formularul,

- să facă plata taxei aferente,

- să trimită formularul completat cu plata confirmată,

- cetățeanul să primească o confirmare și ceva despre soluție.

Nu cred că cineva îl urățte într-un asemenea hal pe un cetățean încât să-i plătească taxa, să trimită o adresă falsă și să dea date de identificare false, mai ales că greul pentru respectivul abia după ce a făcut acei pași urmează, ca de exemplu un examen sau participarea fizică la un curs urmat de un examen. Cine respectă pe utilizatori va gândi soluții web 100% corecte și logice, așa cum fac și alții.
Aplicațiile web user-oriented nu ne prea caracterizează din moment ce tratăm trunchiat problemele și vedem în utilizatori niște sclavi, care în realitate ar trebui tratați doar ca pe niște stăpâni, pentru că ei sunt cu banul.
La ora actuală, cele mai prietenoase aplicații web sunt cele de comerț electronic. Se vede că interesul poartă fesul. Toate sunt construite după același calapod și au maximum de facilități pentru clienți.

(07 aprilie 2018)

Aplicațiile web mioritice

 Aplicațiile web mioritice sunt:

- originale 100%,

- încâlcite,

- empirice,

- aiuritoare,

- greoaie,

- neomogene,

- imposibile,

- incomplete,

- inutilizabile.

Mulți dintre dezvoltatori nu iau în considerare:

- grupul țintă,

- ceea ce există,

- obiectivul real,

- eficiența socială,

- integrabilitatea,

- utilitatea informației.

Ei fac aplicații web după cum le bubuie țestele, drept care se găsesc în situația să se mire de ce produsele lor estimate a fi deosebit de eficiente sunt ocolite sistematic de toată lumea. Cine crede că un utilizator va zăbovi mai mult de 3 click-uri la o aplicație pentru a găsi ceea ce-l interesează, se înșeală amarnic. Mi se pare de o stupizenie fără margini ca un site să ceară bani pentru o informație care se găsește free pe 1.000 de alte site-uri.

Dacă dorim să intrăm pe aplicațiile web ale:

- liceelor,

- universităților,

- ministerelor,

- primăriilor

de pe meleagurile noastre cele mioritice, vom vedea că alestea sunt foarte diferite și amețești căutând ceea ce te interesează pentru că:

- nu sunt complete,

- nu sunt la zi,

- au butoane foarte diferite,

- sunt necesare nenumărate încercări,

- sunt create pentru ei nu pentru noi.

este normal ca ori de câte ori se dorește dezvoltarea unui proces de informatizare să se stabilească un șablon cu tot ce trebuie, standardizat și toți cei interesați să accepte acest șablon și să-l urmeze cu sfințenie, rolul lor este:

- să personalizeze aplicația web ca design,

- să actualizeze obligatoriu conținutul digital,

- să asigure corectitudinea informațiilor postate,

- să gestioneze procesul de regăsire din maxim 3 click-uri,

- să dateze fiecare operație și să le resposabilizeze pe oameni.

Orice altă abordare va face greu accesibilă operația de regăsire a informației. Sunt situații în care aplicațiile web făcute în 2018 sunt asemănătoare aplicațiilor informatice din 1970, căci nu țin seama de ceea ce există acum în anul 2018, mai ales în ceea ce privește achizițiile de date și stocările de informații. Unii nici nu cred posibilă trimiterea de date pe o aplicație web pentru a primi permisul de conducere, deși pentru obținerea de viză pentru USA toată documentația se trimite onine, inclusiv poza. Primitivismul unor aplicații web de la noi arată disprețul proprietarilor lor față de utilizatori.

(07 aprilie 2018)

Responsabilitatea în mediul virtual

Am observat că mulți oameni au devenit extrem de mirați de când chestia cu Cambridge Analytica și formulează tot felul de teorii, dintre care unele sunt:

- penibile,

- fanteziste,

- aiuritoare,

- nerealiste,

- șocante,

- cocante, 

- delirante și etc.

Când plecăm de acasă închidem ușa cu cheia noastră?

Când lăsăm bagajul la cală îl închidem cu cheia noastră?

Documentele personale le punem în portofelul nostru?

Când elaborăm o teză ne ferim s-o vadă 100% vecinul?

Banii îi ținem în buzunarul nostru, cât mai puțin accesibili.

Rezultă că în viața de zi cu zi, știm să ne ferim bunurile și banii, astfel încât nici banii și nici bunurile să nu ajungă prea ușor către deloc la străini, fără voia noastră. Și așa, tot se mai întâmplă că ni se fură bagajul, că ni se fură portofelul, că vecinul se mai uită în teza noastră, că ni se mai intră în casă prin efracție.

În mediul virtual lucrurile sunt și mai complicate. Fizic și logic, nu există nimic sigur 100%. Pornind de la această premisă, evident, utilizatorii de Internet trebuie să fie responsabili, prudenți și mai ales selectivi cu ceea ce pun în mediul virtual din informațiile de care ei dispun și pe care le consideră de uz personal. Noi nu spunem la serviciu parola cardului nostru. Evident, nici pe Internet nu trebuie s-o livrăm dacă ni se cere, decât în cazul unor plăți 100% sigure, efectuate prin cei care au eliberat cardul. De când cu Cambridge Analytica se pun tot felul de probleme legate de extragerea de informații din mediul virtual livrate bineînțeles de către fiecare dintre noi. În viața de toate zilele, noi intrăm în contact cu mii de oameni care ne citesc după cum:

- vorbim,

- ne îmbrăcăm,

- gesticulăm,

- mergem,

- privim,

- ne pieptănăm,

- ne bărbierim,

- ne adresăm,

- salutăm,

- evităm,

- ne așezăm,

- așteptăm.
Așa cum în viața reală trebuie să fim responsabili cu ceea ce arătăm sau ceea ce facem, tot așa și în mediul virtual trebuie să fim cu mare atenție. Și aici merge proverbul: unde nu-i cap, vai de picioare, dar și proverbul capul face, capul trage. Când am creat un cont și am definit o parolă este ca și în cazul în care am pus o clanță, nu o cheie, la ușă. Deci, oricine apasă pe clanță  deschide ușa. Pe Internet nu există niciun secret. Singura chestie de care trebuie să fim siguri este doar ca aplicațiile cu care lucrăm să nu fie penetrate și conținutul nostru digital să fie alterat ireversibil.  Nimeni nu are cum să interzică nimănui să baleieze ceea ce se petrece pe Internat, să preia ce este de preluat și să folosească așa cum crede de cuviință. Numai așa progresează omenirea. Se fac tot felul de experimente și dacă resursa memorie calculator este infinită și e bal, păi, bal să fie!

(29 martie 2018)

Cultura consumatorului de Internet

Consumatorul de Internet este cel ce folosește totalitatea resurselor pe care acesta i le pune la dispoziție. De aceea, el trebuie să știe câteva principii și să nu se abată de la ele, pentru a face relația dintre el și mediul virtual eficientă, prietenoasă și cu deschidere pentru viitor. Indiferent care este resursa Internet accesată, consumatorul de Internet trebuie să se asigure că s-a poziționat corect și că a reținut exact ceea ce i se cere în general, dar și în particular de la fiecare aplicație accesată. Niciodată, ca și în viața reală, o aplicație din mediul virtual nu are cum să ofere consumatorului de internet altceva decât ceea ce dezvoltatorul ei a proiectat și a implementat.

Este obligatoriu ca utilizatorul de Internet, pe care l-am numit într-un limbaj mai brutal să parcurgă următorii pași:

- să citească despre resursa pe care o accesează;

- să respecte pașii necesari impuși pentru bunul dialog;

- să înțeleagă și să respecte condițiile definitte și la care a subscris;
- să fie disciplinat și onest în procesul de generare conținut digital;
- să șină mintă nume de utilizator și parole create la primul acces.
Consumatorul de Internet are o cultură a lui cu care vine la momentul relaționării, car își dezvoltă și o cultură specifică Internetului care include:
- vocabulare specifice aplicațiilor;
- acronime care îi facilitează accesul;
- memorarea unor restricții de succesiune;
- necesitatea de a introduce șiruri de caractere valide;
- asumarea de riscuri în cazul alocării eronate de resurse;
- definirea de reguli proprii legate de salvarea de rezultate;
- gestionarea listelor  și definirea unei dinamici proprii;
- asigurarea coerenței mesajelor proprii;
- definirea unui nivel de redundanță optim;
- menținerea unui ritm și a unui interes constant de relaționare.
Fiecare consumator de Internet prin ceea ce face își definește un profil, dar prin comportamentul său se culeg automat date care vin să întregească acest profil și să crească eficiența interacțiunilor sale cu resursele Internetului.
Față ve viața de zi cu zi de tip birocratic, în cultura Internetului pentru consumator apar elemente noi, total diferite, care impun abordări calitative noi.
În primul rând se definesc cu exactitate date de identificare privind generatorul de conținut digital, momentul în care conținutul digital a fost generat și ceea ce este cel mai important că operația de ștergere a conținutului digital lasă urme, fiind posibilă reconstituirea oricărei versiuni a acestuia.
În al doilea rând, problema responsabilizării este deja o chestiune implementată pentru că structurile de conținut digital impun o punere în corespondență cu persoanele și gestiunea automată permite o încărcare uniformă, dar și o analiză automată a eficienței cu care se face interacțiunea dintre consumatori, respectiv, clienți dacă este vorba de aplicații de e-commerce.
În al treilea rând, consumatorul de Internet are alte așteptări, căci se instalează alte principii de etică, total diferite decât cele din viața din afara Internetului, cu o singură condiție și anume, cei ce se integrază în contextul Internetului trebuie să respecte rigorile acestuia, mai ales în ceea ce privește actualizarea informațiilor și promtitudinea în a reacționa și a răspunde clar și pe înțeles.

Am observat la noi un nivel nu prea ridicat al culturii consumatorului, căci Internetul este folosit de foarte mulți doar pentru a se afla în treabă, pentru a arăta că există și ei, nu pentru a derula activități eficiente, adică afaceri care se mai numesc și e-business. Se poartă aici un fel de consumator mioritic de Internet, în care timpul și spațiul nu contează, iar exigențele sunt disproporționate din teama că Internetul aduce șomaj, prin creșterea productivității muncii. Lumea uită că indiferent cât ar crește productivitatea muncii, volumul problemelor de rezolvat rămâne copleșitor de mare și niciodată nu se va pune problema creșterii șomajului, ci găsirii de modalități de a include cât mai multe probleme în sfera soluționării cu cvalculatorul și cu Internetul, de a asigura o calitate și mai bună a soluțiilor și nimic altceva. Numai abordările primitive, simpliste au o astfel de concluzie de reducere a personalului, știut fiind faptul că un calculator face să se învârtească în jurul lui cel puțin 100 de persoane care vor năduși muncind mai abitir decât în fața unui strung.

(25 august 2017)

Cultura Internetului

De când a apărut Internetul s-a schimbat înfățișarea omenirii. Informația a căpătat alte valențe și filosofia de viață a oamenilor este alta. Telelucrul, comerțul electronic, poșta electrobică, ziarele virtuale, blogurile, vlogurile și postările pe you tube sunt deja lucruri intrate în cotidian.

Acum se vorbește de cultura Internetului, cu patru componente:

- cultura consumatorului de Internet;

- cultura producătorului de aplicații pentru Internet;

- cultura celor care apără Internetul;

- cultura dezvoltatorilor de instrumente ale Internetului.

Fiecare dintre cele trei componente are specificul ei, dar ele coexistă și sunt interdependente, fiecare contribuind la dezvoltarea celeilalte.
Cei care folosesc Internetul trebuie să știe ce oferă acesta, cum se accesează resursele sale și mai ales, cum să folosească ceea ce Internetul le oferă.
Cei ce crează componente pentru Internet, trebuie tot timpul să aibă în atenție care este grupul țintă căruia se adresează și să ofere acestuia exact ceea ce se așteaptă să primească. orice chestie care îl enervează pe consumatorul de Internet îl determină pe acesta să se îndepărteze de anumite tipologii de aplicații, ceea ce este rău și pentru el, dar mai ales pentru cel ce și-a propus ca dezvoltând aplicația respectivă să-și atingă un obiectiv, tocmai printr-un număr mare de consumatori de Internet care i-o accesează și este satisfăcut.
Despre cei ce dezvoltă instrumente se spun foarte multe, dar ideia de bază este că ei sunt cei care fac aplicațiile de pe Internet mai prietenoase și oferă o și mai mare diversitate de resurse sau permit creșterea calității resurselor existente, ceea ce se vede prin scăderea duratelor de accesare la ele.
Cei ce apără internetul lucrează în liniște și munca lor se vede numai și numai atunci când apar unele incidente cărora nu li se face față, iar pierderile de informații se simt direct de către cei ce accesează Internetul, dar și de cei care dezvoltă aplicații pentru a fi accesate pe Internet.
În momentul de față se vorbește despre:
- o terminologie specifică Internetului;
- standarde de dezvoltare și de accesare;
- metrici ale internetului;
- clasificări ale aplicațiilor de pe Internet;
- motoare de căutare a informației;
- costuri ale dezvoltării și uitlizării Internetului.
Deja există cărți dedicate Internetului, enciclopedii chiar și se concluzionează că acum în anul de grație 2017 dacă Internetul n-ar funcționa o oră pe tot globul consecințele ar fi cu mult mai mari decât o conflagrație termonucleară, omenirea nefiind pregătită să facă față haosului informatic generalizat. Cultura Internetului este o nouă formă de manifestare a creativității omului modern. Dacă Internet nu e, nimic nu e.

(25 august 2017)

O lucrare de luat în seamă

Azi am avut o frumoasă surpriză oferitaă de fostul meu doctorand Alin ZAMFIROIU și anume, mi-a oferit cartea pe care a scos-o de câteva zile, caldă, direct de la editură, cu o copertă frumoasă. Mă simt măgulit că el s-a gândit la mine și a venit să-mi ofere un exemplar cu dedicație. Sunt foarte mandru că Alin fostul meu doctorand, iată, a publicat o carte, prima lui carte de unic autor.

Alin ZAMFIROIU - Matrici software de evaluare a calității aplicațiilor mobile din mediul 

                                   educațional, Editura ASE, București, 2016, 133pg, 

                                   ISBN: 978-606-34-0050-6.

Lucrarea are opt capitole, o introducere, concluzii, o bibliografie și două anexe. Eu i-am făcut o mică prezentare care se află pe ultima copertă, în care arăt câteva elemente pe care le-am considerat importante legate de procesul de elaborare dar și aspecte pe care eu le-am considerat originale, rezultat al muncii de cercetare întreprinse de autor pe o durata de patru ani.

Ce frumos arată acestă carte de singur autor, cum este frumos să înceapă activitatea publicistică orice tânăr cercetător, slujitor al informaticii economice din ASE.

(14 aprilie 2016)