Actorul de film Robert REDFORD

Am avut ocazia să-l văd pe actorul de film Robert REDFORD în rolul lui Paul din filmul Dansând în parc, din 1967, la cinematograf pe când eram student. Juca alături de actrița Jane FONDA, în rolul lui Corie. El avea pe atunci 31 de ani, ea avea 30 de ani. Mi-a plăcut mult filmul, dar în minte îmi vine acum scena când mama lui Corie urca pe jos etajele pentru a ajunge la apartamentul fiicei ei, căci blocul nu avea lift și biata femeie ajungea epuizată.

Am văzut și filmul propunere indecentă, în care Robert REDFORD juca alături de Demi MOORE și Woody HARRELSON. Filmul nu m-a dat pe spate ca subiect, dar actorii l-au salvat, căci subiectul era facil și subiectul era predictibil pas cu pas.

Am mai văzut filmele Butch Cassidy and the Sundance Kid, The Great Gatsby, Spy Game, Un pod prea îndepărtat, în care a jucat Robert REDFORD. Toate mi-au plăcut, căci Robert REDFORD avea un zâmbet aparte și-și intra în rol, astfel încât în fiecare film el era de fiecare dată altcineva, dar tot timpul îl recunoșteai. Actorul a apărut în filme alături de  Brad PITT, Catherine McCORMACK, Jane FONDA,  Paul NEWMAN , Katharine ROSS,  Peter BOYLE, Dustin HOFFMAN,  Michael CAINE, Sean CONNERY, ANTHONY HOPKINS,   Robert DUVALL, Kim BASINGER, Demi MOORE și Woody HARRELSON, dar și de mulți alții.


(17 septembrie 2025)

Cine suntem, bre?

Din când în când trebuie să ne întrebăm cine suntem?
Suntem Brad PITT multiplicați?
Suntem Alain DELON trași la indigo?
Suntem Florini PIERSICI, unul după altul?
Dacă avem un pic de realism când ne privim în oglindă, nu suntem nici Brad PITT, nici Alain DELON și nici Florin PIERSIC. Sunt eu, ești tu, este el, adică suntem noi, așa cum ne-a lăsat Dumnezeu, căci din maimuță nu este vorba să ne tragem, din moment ce acestea nu stăpânesc arta răului.
Noi suntem oameni normali în cea mai mare proporție, avem printre noi și genii, dar prea puține, avem și lideri în general, dar nu avem lideri în momentul de față, deci ar trebui să fim ca toți ceilalți care sălășluiesc pe Terra și nu trebuie să ne împăunăm noi cum că istoria începe de pe meleagurile noastre, că nu are cine să ne dea nouă lecții și că toți sunt nepricepuți în afară de noi.

Noi nu avem autostrăzi.

Noi nu stăm la masa bogaților lumii.

Noi am fost declarați învinși la Conferința de la Paris din 1947.

Noi am avut un președinte turnător.

Noi am avut mineriade, deși minerit au și alții cu mult mai mult decât noi.

Noi l-am avut pe EMINESCU și  acesta ne spală de toate păcatele.

Cine suntem noi, bre?

Suntem copiii lui Dumnezeu, ca toți copiii de pe Terra.

(18 februarie 2025)

Știm oare să ne privim în oglindă?

Răspunsul este: categoric, nu!
Dacă am ști să ne privim în oglindă, am vedea că nu semănăm nici cu Alain DELON, nici cu Brad PITT, nici cu Gerard BUTLER, nici cu Arnold SCHWARZENEGGER, ci suntem noi, descendenții dacilor liberi din munții și din câmpiile spațiului mioritic, cu bune și cu rele.
Dacă am ști să ne privim în oglindă ne-am da seama că sunt alții și mai frumoși și mai măreți și mai deștepți decât noi, care ne-au luat-o înainte din foarte multe puncte de vedere și primul dintre aceste puncte de vedere este nivelul de trai.

Dacă am ști să ne privim în oglindă, am spune lucrurilor pe nume și am fi în stare să luăm un moment pe care eu îl numesc T0, moment de la care să fim altfel, să ne comportăm altfel și să devenim ceea ce cu toții ne dorim, adică oameni de onoare, cu coloană vertebrală, bărbați adevărați, care dacă spun o vorbă, vorba rămâne vorbă și faptele devin fapte, fără justificări și mai ales fără aberații.

Dacă am ști să ne privim în oglindă, am strânge din dinți și am schimba constituția, punând în articolele ei lucruri adevărate legate de onoarea și cinstea poporului nostru și dacă aș pune că toți suntem egali, egalitatea să fie în fața constituție și nu în fața legilor, care legi dacă sunt strâmbe, dar sunt votate, generează inechități flagrante între cetățeni, iar efectele se văd mai ales când criminalii sunt cei care în numele legii, își dau pedepse sub forma unor privilegii de neanulat de către ei înșiși.


(12 septembrie 2023)

Eu și succesele

Dacă mă laud și eu cu ceva, mă laud cu micile mele succese. Nu au fost puține, nu au fost nici multe. Au fost exact atâtea câte am avut ocazia să dobândesc prin opțiunile pe care le-am transpus în realitate. Trebuie să spun aici că pentru a avea succesele pe care le-am avut, mi-am definit obiective realizabile, fără să exagerez, căci eu știu că bucuria de a avea un succes la un obiectiv normal, este cu mult mai importantă decât tristețea de a înregistra un eșec legat de nerealizarea unui obiectiv deosebit de important.

Am avut succese când am promovat an de an cele șapte clase elementare.

Am avut succese când am promovat an de an clasele a VIII-a, a IX-a, a X-a și a XI-a de liceu.

Am avut succes când am promovat examenul de maturitate după terminarea liceului.

Am avut succese când am promovat rând pe rând sesiunile de examene din cei cinci ani de facultate.

Am avut succes când am susținut lucrarea de diplomă după terminarea anilor de facultate.

Am avut succes de fiecare dată când am finalizat alergarea celor 42 de Km cât este distanța unui maraton.

Am înregistrat drept succes fiecare antrenament la sală care s-a derulat exact așa cum mi l-am propus.

Am considerat ca fiind un succes în anul 2019 când am mers prin Europa 8.000 de Km.

Niciodată nu mi-am propus obiective nerealizabile, căci aceste obiective înseamnă eșecuri certe. Teoria mea este că dacă eu ridic o halteră de 50 de Kg azi, dacă mă antrenez suficient, voi reuși ca într-un an să ridic o halteră de 100 de Kg. Dar în niciun caz, dacă azi ridic o halteră de 50 de Kg, mâine nu voi fi în stare să ridic o halteră de 125 de Kg. Eu mă mai și uit în oglindă și dacă văd că în oglindă nu apare Brad PITT, îmi reprim abordările extravagante ale onor obiective încărcate de fantezie debordantă.

Eu am o calitate și anume, calitatea de a mă bucura sincer de succesele nu numai ale copiilor mei și ale soției mele. Eu mă bucur sincer de succesele celor pe care-i cunosc și știu cât de mult muncesc pentru a obține ceea ce și-au propus. În legătură cu succesele dușmanilor mei, căci am și eu dușmanii mei, nu spun că mă bucur, dar le contabilizez, căci succesele dușmanilor mei le dă valoarea reală, ceea ce înseamnă că nu am niște dușmani oarecare, banali, neînsemnați, ci dușmani valoroși, puternici, profesioniști, ceea ce este mare lucru. În plus, dacă-i întâlnesc, îi felicit și în felul acesta reușesc să-i țin la distanță.

Eu am teoria că un succes nu pică din cer. Succesul se construiește prin multă muncă, prin disciplină și cu foarte multă răbdare și perseverență. Cel puțin așa am obținut eu bruma mea de succese. Eu nu leg succesul de noroc. Norocul e una, succesul este cu totul altceva. De aceea nu joc la LOTO sau la Loz în plic sau la Pronosport.



(13 mai 2023)

Brad PITT și românii

Mulți dintre concetățenii noștri de sex masculin au bizarul obicei de a nu se uita în oglindă. Nu este vorba de a se privi fiecare în oglindă pentru a vedea cât de frumos este. Este vorba de a se privi în acea oglindă care-i permite să vadă:

- cât de performant este,

- care este meseria pe care o cunoaște,

- dacă este apreciat de cei din jur,

- câte zerouri după prima cifră semnificativă de dinaintea virgulei, din stânga deci, are contul său,

- care sunt calitățile pentru care a fost apreciat,

- efortul necesar de a scăpa de defectele pe care i le-au identificat cei din jur,

- mărimea succesului celor întreprinse de el în ultima perioadă, să zicem un an.

Nefăcând astfel de autoanalize, care echivalează cu o privire exigentă într-o oglindă specială, foarte mulți dintre bărbații patriei, fie ei politicieni, fie ei meseriași, fie ei șmecherași, se cred cu toții Brad PITT și în consecință, au reacții năucitoare:

- doresc să pornească afaceri de miliarde, dar în conturile lor suflă vântul,

- iau poziția de mari cuceritori fără a avea un minim de educație și nici verb,

- urmăresc chilipiruri, în ideea de a găsi naivii care să muște momelile lor,

- înșiră tot felul de gogoși pe care nici ei nu le cred, inducând ideea că ei sunt de succes.

Am văzut foarte multe specimene de acest fel și la o discuție mai aplicată, mi-am dat seama că superficialitatea lor este maximă. Există cel puțin cinci modalități de a pune lucrurile la punct și anume:

- vocabularul sărăcăcios, bazat pe șabloane simple, ușor de învățat și de aplicat,

- lipsa unei cărți de vizită care să fie venită în avansul întâlnirii,

- existența unei prezentări neadecvate contextului, cu insistența pe elemente neesențiale,

- privirea în altă direcție când trebuie date răspunsurile sucte, clare și fără negații,

- imposibilitatea de a răspunde prin DA sau Nu la întrebări punctuale, dar esențiale.

Am cunoscut un tip care dorea să facă un parc tehnologic, dar el nu avea o afacere, o mașină  și nici o casă a lui. Am cunoscut pe unul care dorea să înființeze un masterat științific, dar el nu publicase niciun curs universitar, nu coordonase niciun curs sau măcar un seminar cu studenții de la licență. Am cunoscut pe unul care dorea să-și facă o vilă de un milion de euro în partea de nord a Bucureștiului, dar el nu dispunea nici de card de sănătate și nici de card de salariu pentru că lucra pe unde apuca. Toți aceștia se uitau în oglinda de la WC-ul public și se vedeau Brad PITT, deși. Când vedem astfel de tipi, noi zicem sec: fabulează!

(06 martie 2019)

Fake news de altădată

Acum câțiva ani, spre sfârșitul de mandat prezidențial, cineva s-a gândit să arunce în piață vestea că prezidentului i se pregătește funcția de secretar general NATO. Nici n-a fost respinsă și nici nu a fost acceptată ipoteza în cercurile pro-prezidențiale, ceea ce arăta că nu era o minciună, un zvon, o basnă.

Era un fake news pentru că:

- era o ideie fanezistă,

- personajul era izolat,

- cine e în declin, e,

- importanța era mică,

- dimensiunea era inexistentă,

- management a fost rău,

- visul e una, realitatea alta.

Tristețea este imensă atunci când ne dăm seama că domnii se uită în oglindă și se văd Brad PITT, iar doamnele care se uită în oglindă musai se văd  Angelina JOLIE, realitatea dezavantajându-i flagrant. Acel fake news de altădată mi-a arătate carențele grave de management politic din sferele puterii, pe care autosuficiența o domină copios. Să nu uit că pe problemele de strategii de securitate era consilier un tip care s-a scremut într-o maximă penibilitate să zică și el două vorbe în limba lui SHAKESPEARE, ceea ce se află mărturile vie pe yoytube ca moment de referință în comedie.

(06 mai 2018)

Privitul în oglindă

Am observat că există oameni care atunci când se uită în oglindă se văd cu totul altcineva decât sunt ei în realitate. Bărbaților le zic că se văd Brad PITT și femeilor le zic că se văd Angelina JOLIE, că sunt actori la modă și-i știe toată lumea și pentru bogăția în care se scaldă.

Un tip dorea să facă un parc tehnologic, așa, o investiție de 5 miliarde de USD. Cu investitori străini, desigur. L-am întrebat dacă el are în cont 3 miliarde de USD ca să vină și investitorii străini în condițiile de mare risc financiar de la noi și de predictibilitate redusă în zonă, cu restul de două miliarde. Omul nu avea nimic, nici casă pe care s-o pună gaj la o bancă pentru a veni și el cu un mizilic de 40.000 USD ca primă strigare. Omul, uitându-se în oglindă se vedea Brad PITT, căci actorul tocmai dăduse vreo 20 de milioane de USD pe un castel, undeva în Franța.

Am văzut o tânără doamnă care admira un castel și o pajiște pe care pășteau niște cai superbi. M-a șocat afirmația cum că și mâine ar fi dispusă să cumpere acel domeniu, cu acareturi cu tot. La întrebarea mea despre numărul zerourilor de după cifra semnificativă a contului său în bancă, mi-a spus că nici nu se discută o astfel de problemă. Când s-a văzut încolțită, tânăra a zis că a glumit. Sunt sigur că dimineața uitându-se în oglindă, s-a văzut Angelina JOLIE, actriță care a cerut niște milioane bune de USD pentru a permite unei publicații să facă poze cu pruncii ei, asigurându-se de exclusivitatea demersului.

După umila mea părere, privitul în oglindă este necesar, dar acel realism care trebuie să ne definească, este obligatoriu. Altfel, fiecare dintre noi care se vede Brad PITT sau Angelina JOLIE vom fi supuși unor deziluzii crunte, care lasă urme adânci.

(17 aprilie 2018)